UNIVERSITATEA WALES ROMÂNIA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

Controlul fiscal la persoanele fizice din

România

COORDONATOR: PROF.UNIV.DR.CORNELIU BALTĂ

ABSOLVENT : RADULESCU DUMITRU

2014
CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................3

CAPITOLUL I - CONSIDERENTE PRIVIND SISTEMUL DE IMPOZITARE ŞI

CONTROLUL FISCAL...........................................................................................................5
1.1. Aspecte esenţiale privind impozitele şi taxele, obiectul, elementele şi rolul
impozitelor..............................................................................................................................5
1.2. Opinii privind clasificarea impozitelor............................................................................8
1.3. Controlul fiscal, definiţie şi formele controlului fiscal..................................................12
1.4. Sfera controlului fiscal, selectarea contribuabililor şi programarea controlului fiscal. 14
1.5. Consideraţiuni privind evaziunea fiscală în România...................................................16

CAPITOLUL II - CADRUL LEGISLATIV PRIVIND CONTROLUL FISCAL IN

ROMÂNIA...............................................................................................................................19
2.1. Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală...................................................19
2.2 Principii generale de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a
altor sume datorate bugetului general consolidat..................................................................20
2.3. Proceduri generale fiscale, administrarea şi aprecierea probelor...................................21
2.4. Inspecţia fiscală..............................................................................................................23
2.5. Contravenţii şi sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor Codului de procedură
fiscală....................................................................................................................................26

CAPITOLUL III - VENITURI DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE IN ROMANIA

SUPUSE CONTROLULUI FISCAL...................................................................................27
3.1 Definirea veniturilor din activitati independente............................................................27
3.2 Reguli generale de stabilire a venitului net din activitati independente determinat pe
baza contabilitatii in partida simpla......................................................................................28

CAPITOLUL IV - STUDII DE CAZ PRIVIND CONTROLUL FISCAL LA

PERSOANELE FIZICE AUTORIZATE.............................................................................33

CAPITOLUL V - REZUMATUL ACTULUI DE INSPECTIE FISCALA......................44

CONCLUZII SI PROPUNERI..............................................................................................50

BIBLIOGRAFIE :..................................................................................................................53

2
INTRODUCERE

Lucrarea de faţă prezintă acest subiect de actualitate al perioadei în care ne aflăm, într-
o viziune de ansamblu şi cu o structură complexă.
Controlul, în accepţiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau periodică a unei
activităţi de îmbunătăţire. In acelaşi timp, el semnifică şi o supraveghere continuă, morală sau
materială.
Totodată, controlul este o verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o
acţiune de supraveghere a cuiva, ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca
instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces.
Controlul financiar-fiscal este activitatea care, prin procedee şi modalităţi specifice,
contribuie la prevenirea, constatarea şi înlăturarea cazurilor de sustragere de la calcularea,
evidenţa şi plata impozitelor şi taxelor.
Metodologia de control care este constituită din modul de organizare, tehnicile şi
procedeele aplicate în procesul de control financiar-fiscal, are rolul de a asigura condiţiile de
pregătire, desfăşurare şi realizare a finalităţii controlului financiar-fiscal.
Un rol deosebit revine organelor de control, care trebuie să corecteze prin
comportamentul lor tendinţele negative ale contribuabililor privind necunoaşterea sau
ignorarea legislaţiei fiscale şi, deci, a obligaţiilor ce decurg din aplicarea acesteia,
interpretarea şi aplicarea eronată şi abuzivă a legilor fiscale, neconducerea corectă şi la timp a
evidenţei contabile.
Pe baza recomandărilor îndrumătorului ştiinţific al lucrării şi în urma consultării
bibliografiei recomandate, am structurat lucrarea pe patru capitole.
Astfel, în Capitolul I, intitulat „Considerente privind sistemul de impozitare şi control
fiscal” , am tratat din punct de vedere teoretic aspecte privind obiectul, elementele şi rolul
impozitelor, aşezarea şi perceperea impozitelor şi clasificarea a impozitelor precum şi aspecte
teoretice referitoare la definirea şi formele controlului fiscal, sfera controlului fiscal,
selectarea contribuabililor, pentru control fiscal şi programarea controlului fiscal. De
asemenea, am abordat aspecte privitoare la evaziunea fiscală in România.
Capitolul al II-lea l-am alocat cadrului legislativ privind controlul fiscal în România.
Subiectele pe care le-am tratat în această parte a lucrării se referă la: domeniul de aplicare a
Codului de pocedură fiscală, pricipii generale de conduită în administrarea impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general cosolidat, aplicarea prevederilor

3
legislaţiei fiscale, raportul de drept fiscal, inspecţia fiscală, contravenţii şi sancţiuni pentru
nerespectarea Codului de pocedură fiscală
In cadrul Capitolului al III-lea, intitulat „Categorii de venituri din activităţi
independente supuse controlului fiscal”, un loc important l-am acordat prezentării veniturilor
comerciale, veniturilor din profesii libere şi veniturilor din valorificarea sub orice forme a
dreptului de proprietate intelectuală unde am definit fiecare tip de venit în parte şi de
asemenea am prezentat regulile generale de stabilire a venitului net din activităţi independente
determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă.
Capitolul IV l-am dedicat studiilor de caz, pe speţe concrete, control fiscal la persoane
fizice autorizate din domeniul activităţii profesiilor libere, pe exemplul unui cabinet medical
individual, respectiv un cabinet individual de avocatură şi activităţi comerciale, pe cazul unei
asociaţii familiale. Aspectele pe care le-am tratat la acest capitol cuprind: verificarea
declarării şi virării către bugetul de stat a impozitului pe venit, impozitului pe venitul din
salarii şi fondului de solidaritate şi verificarea declarării şi virării către bugetul asigurărilor
sociale de stat a contribuţiilor sociale.
In finalul lucrării, concluziile le-am consacrat în prezentarea unor măsuri de
eficientizare a controlului fiscal în vederea diminuării evaziunii fiscale.

4
CAPITOLUL I

CONSIDERENTE PRIVIND SISTEMUL DE IMPOZITARE

ŞI CONTROLUL FISCAL

Fiscalitatea este o problemă care interesează toate categoriile de specialişti,

guvernanţi, politicieni şi chiar tot spectrul populaţiei în calitate de contribuabili. In acelaşi
timp însă, de o importanţă cel puţin egală este şi activitatea de control fiscal, care are menirea
să asigure aplicarea prevederilor legale în sistemul fiscal.

1.1. Aspecte esenţiale privind impozitele şi taxele, obiectul,

elementele şi rolul impozitelor

Impozitele, considerate un rău necesar, au la bază modalitatea de finanţare a statului

şi implicit a politicilor sale, deoarece până în prezent nu există un alt mijloc pentru suportarea
cheltuielilor de finanţare a acestuia. De aceea, se impune ca statul, reprezentat prin puterea
politică, în calitate de coordonator şi beneficiar al politicii fiscale, să realizeze o armonizare
cu interesele contribuabililor, în sensul de a avea o minimală consimţire a acestora la plata
impozitelor şi taxelor. Numai prin echilibrarea tendinţei statului de majorare a impozitelor şi
taxelor cu tendinţa contribuabililor de micşorare sistematică a acestora poate crea garanţia
unei fiscalităţi acceptate şi limitarea corespunzătoare a fenomenelor de evaziune fiscală.
Instrumentul financiar şi juridic prin care statul procedează la separaţia sarcinilor
publice între membrii societăţii, persoane fizice sau juridice, îl constituie obligaţia fiscală sub
forma impozitelor, taxelor şi a altor sarcini fiscale specifice fiecărei ţări şi etape istorice în
parte.
Impozitul reprezintă „o formă de prelevare obligatorie, nerambursabilă şi fără
contraprestaţie directă a unei părţi din veniturile şi/sau averea contribuabililor (persoanelor
fizice şi juridice), la dispoziţia statului”1.
Caracterul general şi obligatoriu al impozitului este prezentat astfel în articolul
53(1) din Constituţia României – „cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe, la
cheltuielile publice” – deci, plata acestuia către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor

1
Dan Vilaia, „Finanţe Publice”, Ed.Independenţa Economică, Piteşti, 2005, pag.57

5
fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă, sau posedă un anumit gen de
avere pentru care, conform legii datorează impozit.
Fiecare impozit, taxă, contribuţie etc., trebuie să aibă o reglementare juridică, un
suport juridic. Nici un impozit, taxă sau alte obligaţii asemănătoare nu pot fi prevăzute în
bugetele de stat sau in bugetele locale şi nu pot fi încasate dacă nu au fost reglementate prin
lege. Incasarea de impozite şi taxe fără existenţa unui suport juridic constituie infracţiune
fiscală şi se pedepseşte pe cale penală. Dreptul de a introduce impozite îl are statul, acest
drept fiind exercitat în limitele şi condiţiile legii prin intermediul organului legislativ sau a
consiliilor locale şi judeţene în cazul impozitelor necesare acoperirii cheltuielilor locale.
Impozitul reprezintă o datorie ce cade în sarcina persoanelor care realizează
venituri dintr-o anumită sursă prevazută de lege. Această sursă este diferită în funcţie de
forma pe care o imbracă venitul: pentru muncitori şi funcţionari – salariul; pentru agenţii
economici – profitul; pentru proprietarii funciari - renta; pentru deţinătorii de hârtii de
valoare (acţiuni, obligaţiuni) – venitul produs de acestea (dividende, dobânzi). Micii
meseriaşi, liber-profesioniştii suportă impozitele din venitul realizat de pe urma activităţii
desfăşurate.
Printre elementele impozitului se numără: subiectul (plătitorul), suportatorul
(destinatarul), obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota de impunere,
asieta şi termenele de plată.
Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata
acestuia. Astfel, în cazul impozitului pe venit din salariu, subiect al impozitului este salariatul,
la impozitul pe profit – agentul economic etc.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv
impozitul. In mod normal subiectul ar trebui să fie şi suportatorul, dar sunt frecvente cazurile
în care suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul, lucru posibil diverselor
căi şi mijloace de transpunere a impozitelor plătite de unele persoane fizice sau juridice în
sarcina altora.
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. In cazul impozitului
pe profit, obiectul impunerii îl constituie profitul, la impozitul pe salarii – salariul şi alte
drepturi de personal. Pentru impozitele directe, obiectul impunerii îl constituie venitul, iar
pentru cele indirecte îl constituie seviciul prestat, bunul importat sau exportat.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul din venit (salariul,
profit, dividende) sau avere (sub formă de capital în cazul acţiunilor sub formă de bunuri
mobile şi imobile).

6
 Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură prin care se exprimă
mărimea obiectului impozabil. Ca etalon putem întâlni: unitatea monetară la impozitul pe
venit, m² de suprafaţă utilă la impozitul pe clădiri, kilogramul, litrul, bucata la unele taxe de
consumaţie.
Cota impozitului (cota de impunere) reprezintă impozitul aferent unei unităţi de
impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o suma fixă sau în cote procentuale.
Asieta (modul de aşezare al impozitului) este totalitatea măsurilor care se iau de
organele fiscale în legatură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plată indică data limită până la care trebuie plătit
impozitul, dincolo de care contribuabilul este pasibil de sancţiuni cum ar fi majorări, penalităţi
de întârziere. Mai există şi alte sancţiuni prevăzute de lege pentru contribuabilii răi platnici ca:
popririle (de exemplu pe salarii), punerea sechestrului pe unele bunuri, vânzarea la licitaţie a
acestora etc.
Complexul de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii, care au drept scop
stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice reprezintă
impunerea. Impunerea are atât o latură politică cât şi una de ordin tehnic. Din punct de
vedere politic se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă principiilor de echitate
fiscală, de politică financiară, de politică economică şi social politică.
Echitatea fiscală presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii:
 existenţa unui minim neimpozabil, acest minim putând fi
asigurat doar în caul impozitelor directe;
 impunerea să fie universală, ceea ce presupune ca toate
persoanele care deţin materie impozabilă, venit sau avere, să plătească impozit;
 sarcina fiscală să fie trasată în funcţie de capacitatea
contributivă a fiecărui contribuabil;
In ce priveşte politica financiară, trebuie menţionat că la introducerea unui impozit
acesta trebuie să aibă un randament fiscar ridicat, să fie stabil şi
elastic. Randamentul fiscal presupune ca impozitul să aibă caracter universal,
adică să fie plătit de toate persoanele fizice sau juridice, care realizează venituri din aceeaşi
sursă; să nu existe posibilităţi se sustragere la impunere.
Un impozit este considerat stabil atunci când randamentul rămâne constant de-a lungul
ciclului economic, iar elasticitatea unui impozit presupune că acesta poate fi adoptat în
permanenţă necesităţii de venituri a statului. Astfel, dacă se înregistrează o creştere a
cheltuielolor bugetare, este necesar ca impozitul să poată fi majorat corespunzător şi invers.

7
Din practica economică rezultă că elasticitatea impozitului acţionează in general în sensul
majorării impozitelor.
Potrivit principiului de politică economică, cu ocazia introduceii unui impozit,
statul urmăreşte nu numai procurarea de venituri pentru acoperirea cheltuielilor publice, ci şi
folosirea ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice,
stimularea sau reducerea producţiei sau a consumului unor mărfuri, restrângerea sau
extinderea relaţiilor comerciale cu străinătatea.
Prin politica fiscală promovată de unele state se urmăreşte realizarea
unor obiective de ordin social-politic. Este cunoscută practica acordării unor facilităţi
contribuabililor cu venituri reduse şi celor care au persoane în intreţinere. Impozitele sunt
folosite şi pentru limitarea consumului unor produse care au consecinţe dăunătoare asupra
sănătăţii (tutun, băuturi alcoolice), iar în unele ţări se practică un impozit special în sarcina
celibatarilor şi a persoanelor casătorite fără copii, fără a se influenţa creşterea natalităţii.

1.2. Opinii privind clasificarea impozitelor

Practica financiară a pus în evidenţă o diversitate de impozite ce se deosebesc între

ele, nu numai ca formă, dar şi ca conţinut. Pentru a pune în evidenţă varietatea şi
particularităţile lor se impune clasificarea corespunzătoare a acestora, în funcţie de criteriile
puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice. Ne oprim atenţia aupra următoarelor criterii:
trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor, obiectul asupra carora se aşează, scopul
urmărit de stat prin instituirea lor, frecvenţa perceperii lor la buget, instituţia care le
administează.
In funcţie de trăsăturile de fond şi de formă, impozitele sunt directe şi indirecte.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor
persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de
impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului şi la anumite
termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt
în intenţia legiuitorului, una şi aceeaşi persoană, deşi practic, acestea uneori nu coincid.
Impozitele directe se grupează la rândul lor în:
 impozite reale
 impozite personale
Impozitele reale, cunoscute şi sub denumirea de impozite obiective sau pe
produs, deoarece se aşează asupra produsului brut sau al obiectului impozabil fără a face nici

8
o legatură cu situaţia subiectului impozitului. Aceste impozite se stabilesc în legătură cu
deţinerea anumitor obiecte materiale ca: pământul, clădiri, fabrici, asupra capitalului mobiliar
etc. In această categorie de impozite se include în mod concret: impozitul funciar, impozitul
pe clădiri, comercial, pe activităţi industriale şi pe profesii libere.
Impozitele personale mai poartă denumirea de impozite subiective, se aşează
asupra veniturilor sau averii în strânsă legatură cu situaţia personală a subiectului impozitului.
Acestea se practică sub forma impozitelor pe venit şi impozitelor pe avere. Impozitele pe
venit au fost asimilate în practică în contextul înregistrării diferenţierii veniturilor realizate de
diferitele categorii sociale şi a distincţiei între subiecţii - persoane fizice şi subiecţii –
persoane juridice, în funcţie de care există două categorii de impozite pe venit:
 impozitele pe veniturile persoanelor fizice se practică sub forme diferite în funţie de
natura venitului luat în considerare în cadrul impunerii (pe salarii, pe dividende, pe
veniturile obţinute prin practicarea diverselor meserii sau a profesiilor libere, pe veniturile
din marile câştiguri etc).
Aşezarea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice se realizează fie în sistemul
împunerii separate, fie în sistemul impunerii globale.
Impunerea separată presupune stabilirea unui impozit unic, cu impunere
diferenţiată a fiecărei categorii de venit sau instituirea mai multor impozite, cu referire la
fiecare venit în funcţie de sursa obţinerii sale.
Impunerea globală constă în instituirea unui singur impozit, ce se aşează asupra
veniturilor cumulate realizate de subiectul impozitului, indiferent de sursa de provenienţă a
acestor venituri. Acest sistem de impunere are o largă răspândire în lume, fiind practicat în
multe ţări din Europa (Belgia, Franţa, Italia, Marea Britanie, Germania) şi în S.U.A.
 impozitele pe veniturile persoanelor juridice se instituie şi se percep în funcţie de modul
de organizare al acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital.
Impozitele pe avere se instituie în strânsă legătură cu dreptul de proprietate al
diferitelor persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile. Formele acestor impozite sunt
următoarele:
 impozitele asupra averii propriu-zise;
 impozitele pe circulaţia averii;
 impozitele pe creşterea averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise se practică în doua variante: ca
impozite aşezate asupra averii, dar plătite din venitul net obţinut de pe urma averii respective
şi ca impozite pe substanţa averii şi plătite chiar din acestea (practicate rar, ca impozite

9
excepţionale, cum ar fii cele percepute o singură dată, în timpul sau după terminarea unui
război).
Impozitele pe circulaţia averii se instituie în legătură cu trecerea dreptului de
proprietate asupra unor bunuri mobile şi imobile, de la o persoană la alta. In această categorie
se includ: impozitul pe succesiuni, pe donaţii, pe actele de vânzare-cumpărare a bunurilor
imobile, pe hârtiile de valoare etc.
Impozitele pe creşterea averii au ca obiect scopul ce se înregistrează în cazul unor
bunuri, în cursul unei perioade de timp, fără ca proprietarul să înregistreze vreo cheltuială
pentru acestea. In această categorie mai cunoscute sunt: impozitul pe plusul de valoare
imobiliară, perceput la vânzarea imobilelor pe impozitul pe supraprofitul de război.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor
servicii (transport, spectacole, activitaţi hoteliere etc.) fiind vărsate la bugetul public de către
producători, comercianţi sau prestatorii de servicii, fiind suportate de către consumatorii
bunurilor şi serviciilor impozabile. După forma pe care o îmbracă impozitele indirecte pot fi
grupate în: taxe de consumaţie, venituri aferente monopolurilor fiscale, taxe vamale, taxe
fiscale de timbru, consulare şi de înregistrare.
Taxele de consumaţie se aşează asupra unor mărfuri sau servicii ca taxe
consumaţie pe produs, cunoscute şi sub denumirea de accize, precum şi ca taxe generale
asupra vânzărilor practicate sub forma impozitului pe cifra de afaceri brută sau netă (acestea
nefiind decât TVA).
Taxele vamale se percep de către state în anumite condiţii specifice, în cazul
exportului, importului sau tranzitului de mărfuri.
Veniturile aferente monopolurilor fiscale sunt reprezentate de diferenţa între
preţul de vânzare al unor produse expres precizate (sare, tutun, alcool, cărţi de joc etc.) şi
costul acestora.
Avându-se în vedere obiectul asupra cărora se aşază, impozitele sunt clasificate
în:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
 impozite pe consum sau cheltuieli.
In funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor, impozitele se
clasifică în doua categorii:
 impozite financiare obişnuite;
 impozite de ordine.

10
 Impozitele financiare obişnuite sunt cele instituite de stat în scopul realizării celei
mai mari părţi de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt
impozitele pe venit, taxele de consumaţie.
Impozitele de ordine sunt instituite în scopul limitării consumului unor bunuri sau a
restrângerii unor acţiuni, precum şi pentru realizarea unor deziderate care nu au caracter
fiscal. De exemplu, prin taxele ridicate instituie la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului
se urmăreşte limitarea consumului acestora, avându-se în vedere efectul nociv al acestora
asupra sănătăţii.
Corespunzător frecvenţei perceperii lor la buget, impozitele se diferenţiază astfel: ca
impozite permanente sau ordinare şi impozite incidentale sau extraordinare.
Impozitele permanente se percep cu regularitate (anual) astfel că se înscriu în
cadrul fiecărui buget public anual.
Impozitele incidentale se introduc şi se încasează o singură dată (ex.: impozitul pe
avere sau profiturile excepţionale de război).
Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează. Acest
criteriu face necesară luarea în considerare a tipului ţărilor în care se practică impozitele, care
sunt federale sau unitare.
In ţările federale impozitele sunt:
 federale;
 ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provincilor membre ale federaţiei;
 locale ale departamentelor, provinciilor sau judeţelor precum şi ale municipiilor,
comunelor şi oraşelor.
In ţările unitare, ca şi în cazul României, impozitele sunt structurate doar in două
categorii:
 impozite ale administraţiei centrale de stat;
 impozite locale, ale organelor administrative-teritoriale.
In viziunea Fondului Monetar Internaţional gruparea impozitelor se
face după natura materiei impozabile sau a factorului generator al obligaţiei fiscale, facilitând
analiza acestora la toate nivelurile administraţiei publice. Prin intermediul acestei grupări se
crează o modalitate utilă de analiză a posibilităţilor de care dispun administraţiile publice
pentru asigurarea cheltuielilor pe seama resurselor publice.
 veniturile sunt obţinute într-o perioadă care nu depăşeşte în total 183 zile în orice
perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat, în condiţiile
prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri;
Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o

11
persoană fizică pentru veniturile totale realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea
cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condiţiile legii.
Veniturile supuse impozitului pe venitul global sunt:
- venituri din salarii şi asimilatele lor;
- venituri din activităţi independente;
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
- venituri din pensii;
- venituri din investiţii;
- venituri din activităţi agricole;
- venituri din premii şi din jocuri de noroc;
- venituri din alte surse.

1.3. Controlul fiscal, definiţie şi formele controlului fiscal

Controlul fiscal este o parte a sistemului nostru fiscal declarativ având ca scop
verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţii lor fiscale,
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării
prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, precum şi stabilirea diferenţelor, obligaţiilor de
plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Controlul fiscal cuprinde totalitatea activitaţilor ce au ca scop verificarea realităţii,
legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor de impunere,verificarea corectitudinii şi exactităţii
indeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de
investigare şi de constatare a evaziunii fiscale.
Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice române şi străine şi asociaţiile fără
personalitate juridică, cărora le revin, în condiţiile legii, obligaţii fiscale.
Controlul fiscal include în sfera sa sumele datorate potrivit legii, bugetului de stat şi
bugetelor locale precum şi orice alte sume care constituie venituri de natură fiscală, a căror
administrare revine Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, sau autorităţilor administraţiei publice locale.
In conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 republicată
privind Codul de Procedură Fiscală termenul de control fiscal a fost înlocuit cu cel de
inspecţie fiscală.
Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit prin Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală sau, după caz de compartimentele de specialitate ale autorităţilor

12
administraţiei publice locale, ori de alte autorităţi care sunt competente, potrivit legii, să
administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
In cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, competenţa de exercitare a
inspecţiei fiscale se stabileşte prin regulametul de organizare şi funţionare aprobat în
condiţiile legii.
In literatura de specialitate se vorbeşte de mai multe tipuri de control fiscal, după
cum urmează.
Controlul fiscal se clasifică, din punct de vedere al scopului pentru care se
efectuează, astfel:
 informativ, având ca scop informarea agenţilor economici nou înregistraţi asupra
drepturilor şi obligaţiilor fiscale ce le revin;
 de rutină, care are ca scop menţinerea legăturii cu contribuabilii şi urmărirea modului
de respectare de către contribuabili, a obligaţiilor de înregistrare ca plătitor de
impozite şi taxe, precum şi a celor fiscale;
Din punct de vedere al sferei de cuprindere controlul fiscal poate fii:
 parţial, când se controlează numai anumite impozite şi taxe;
 general, atunci când cuprinde toate impozitele şi taxele datorate de către
contribuabili. Acest tip de control este specific economiilor cu sistem fiscal integrat.
Din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal acesta poate fi:
 selectiv (prin sondaj) când se controlează numai anumite operaţiuni, documente sau
perioade cu privire la calculul şi evidenţa unui impozit, fiind dependent de următorii
factori: volumul de activitate, sarcinile inspectorului fiscal, situaţia fiscală a firmei,
antecedentele fiscale ale acesteia, seriozitatea contribuabilului.
 complet (aprofundat, de fond) când se controlează toate operaţiunile, documentele şi
evindenţele care stau la baza calculării şi urmăririi unui impozit.
Din punct de vedere al cunoaşterii realităţii unor operaţiuni ce nasc obligaţii fiscale
controlul fiscal mai poate fii:
 documentar, care se realizează în scopul examinării formei şi conţinutului
evidenţelor pentru stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunilor pe baza
documentelor prezentate de către contribuabil în scopul comparării evidenţelor
contabile şi a documentelor primare cu date din declaraţiile şi deconturile depuse de
contribuabili în vederea stabilirii corectitudinii sumelor plătite, precum şi a
respectării termenelor de plată.
In fine, controlul fiscal mai poate fi realizat şi sub forma controlului operativ şi
inopinat, reciproc şi încrucişat, de grup şi de diagnosticare.

13
 Controlul operativ şi inopinat se desfasoară în orice loc unde se derulează operaţiuni
şi se întocmesc documente ce au ca efect naşterea unor obligaţiuni fiscale. Acest tip de control
nu poate fi integrat unui program de control, stabilit anticipat, îmbrăcând, de fapt, forma unei
anchete ce presupune, mai întâi, o activitate pregătitoare (supravegherea, culegerea de date şi
documente, alegerea momentului optim pentru declanşare).
Controlul reciproc şi încrucişat presupune o cercetare atentă şi complexă privind
confruntarea datelor şi informaţiilor furnizate sau culese de la furnizori, clienţi, organe
vamale, diverse instituţii, persoane fizice cu cele din declaraţiile şi evidenţele contribuabililor,
cu scopul identificării omisiunilor, neconcordanţelor sau relei credinţe şi, prin urmare, a
sustragerilor de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Controlul de grup presupune un control inopinat şi simultan al tuturor societăţilor
între care există legături financiare sau comerciale (de regulă, societăţile care au aceeaşi
asociaţi sau acţionari, filiale, firme satelit, holdinguri) pentru stabilirea legalităţii şi realităţii
operaţiunilor derulate între acestea şi a sincerităţii evidenţelor întocmite cu scopul de a depista
cazurile de evaziune fiscală.
Ultimul tip de control, respectiv controlul diagnostic este un control tematic, care
presupune cercetarea, investigarea globală (de ansamblu a unei societăţi) cu scopul stabilirii
corectitudinii fiscale a firmei. Acest tip de control este de scurtă durată, evaluează seriozitatea
contribuabilului, iar dacă sunt relevate nereguli are loc un control complet.

1.4. Sfera controlului fiscal, selectarea contribuabililor şi

programarea controlului fiscal

Activitatea de control fiscal este destinată încurajării şi obţinerii gradului celui mai
inalt de conformare voluntară la prevederile legislative în materie fiscală şi la normele de
aplicare ale acestora.
In sfera impozitelor, taxelor, şi altor venituri pentru bugetul de stat intră:
 venituri fiscale ce cuprind impozite directe, respectiv impozitul pe profit, impozitul
pe venit, alte impozite directe, contribuţii (contribuţia pentru pensia suplimentară şi
contribuţia pentru persoanele cu handicap); impozitele indirecte, respectiv taxa pe
valoarea adăugată, accize, taxe vamale, alte impozite indirecte.
 venituri nefiscale ce includ vărsăminte din profitul net al regiilor autonome,
vărsăminte de la instituţiile publice, diverse venituri.
Prin activitatea sa, inspecţia fiscală trebuie să incurajeze comportamentul
declarativ corect din partea contribuabililor.

14
 Astfel principiile care trebuie urmărite în selectarea cazurilor supuse inspecţiei
fiscale sunt:
 principiul2 de selectare privind eficienţa inspecţiilor fiscale;
 principiul aplicării în mod corect şi unitar al legislaţiei fiscale.
O etapă importantă a controlului fiscal se referă la o riguroasă selectare a
contribuabililor ce urmează a se controla şi care presupune anumite criterii de selectare,
după cum urmează:
 criterii materiale (constatările controlului anterior, indicii de evaziune fiscală);
 criterii fiscale (depunerea declaraţiei, plata obligaţiilor fiscale, cereri de rambursare);
 criterii privind egalitatea în faţa legii;
 criterii generale prioritare de selectare.
In afară de criteriile de selectare, această etapă mai presupune şi o selecţie a
categoriei de contribuabili, astfel:
o contribuabili mari (se controlează anual);
o contribuabili mici şi mijlocii (se selectează aleatoriu, într-un procent posibil de
controlat faţă de nr.total existent, avându-se în vedere contribuabilii, la care, cu ocazia
controlului anterior, s-au constatat deficienţe în aplicarea legislaţiei fiscale sau cei
suspecţi de evaziune fiscală în baza unor informaţii de la terţi sau a unor nereguli
depistate în declaraţiile fiscale.
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi controlului fiscal este efectuată
de către organul fiscal competent. Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura
de selectare folosită.
Programarea controlului fiscal se face in funcţie de mărimea contribuabililor,
domenii de activitate şi gradul de pregătire şi experienţă al inspectorilor. Programul se
elaborează anual cu defalcare pe trimestre şi pe inspectori, iar alocarea pe inspectori se decide
în funcţie de complexitatea controlului şi experienţei inspectorilor, avându-se în vedere ca un
inspector să nu efectueze control de două ori consecutiv la acelaşi contribuabil.
Pentru anul următor proiectul programului de control fiscal se elaborează de fiecare
unitate fiscală cu atribuţii de control, având în vedere contribuabilii existenţi pe raza
teritorială respectivă, criteriile de selectare şi capacitatea de control se analizează până la data
de 01.11.a.c de conducere, se înaintează spre avizare până la 15 noiembrie a fiecărui an
directorului Direcţiei de control fiscal din cadrul Direcţiei generale a finanţelor publice
judeţene, aprobându-se de directorul Direcţiei de control fiscal.

2
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată – art.92

15
 Pe baza programului anual aprobat conducătorul fiecărei unităţi teritoriale titulare
de programe întocmeşte subprograme trimestriale şi lunare pe servicii, birouri, compartimente
şi pe inspectori.
Programul anual de control fiscal cuprinde:
 denumirea contribuabilului (date de identificare, adresa, cod fiscal);
 perioada în care se programează controlul;
 durata programată a acţiunii de control.
Programul de activitate pe trimestru al Direcţiei de control fiscal se elaborează de
Direcţia generală de îndrumare şi control fiscal, se aprobă de preşedintele Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală şi se transmite la Direcţia generală a finanţelor publice judeţene.
Programul de activitate pe trimestre al direcţiei de control fiscal cuprinde acţiunile
de control fiscal, perioada controlului şi sfera de acţiune.
Sfera de cuprindere pe obiective cuprinde agenţii economici stabiliţi de Direcţia
generală de îndrumare şi control fiscal, precum şi de cei selectaţi de direcţiile generale
judeţene şi ale municipiului Bucureşti.

1.5. Consideraţiuni privind evaziunea fiscală în România

Acceptând ideea că evaziunea fiscală este un semn al existenţei democraţiei, trebuie

să acceptăm şi faptul că nesupravegherea acestui fenomen, de către factorii de decizie şi
practicieni, conduce la haos în domeniul fiscal.
In România, datele statistice privind evaziunea fiscală de la un an la altul, nu sunt
prea generoase.
Din analiza datelor pentru anii 2005-2006 rezultă că ponderea evaziunii fiscale
descoperite este deţinută de contribuabilii persoane juridice (60%), faţă de contribuabilii
persoane juridice (40%).
Analizând fenomenul evaziunii fiscale Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice a
identificat următoarele cauze care au facilitat manifestarea acesteia:
 desfăşurarea de activităţi fără autorizaţie legală;
 intenţia de eludare sau încălcare deliberată a prevederilor din legislaţia fiscală, în
vederea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
 amânarea sau refuzul achitării obligaţiilor fiscale corect determinate;
 conducerea incompletă sau incorectă a evidenţelor care stau la baza determinării
cheltuielilor, veniturilor şi obligaţiilor fiscale;

16
  exploatarea la maximum a unor incoerenţe sau inconsecvenţe ale legislaţiei fiscale sau
interpretarea arbitrară a prevederilor acesteia, în ceea ce priveşte facilităţile fiscale;
 comportamentul negativ al contribuţiilor;
 necunoaşterea sau ignorarea legislaţiei fiscale şi deci a obligaţiilor care decurg din
aplicarea acesteia;
 interpretarea sau aplicarea eronată şi chiar abuzativă a legislaţiei fiscale;
 desfăşurarea de activităţi producătoare de venituri (comercializare, lucrări agricole),
fără autorizaţie legală sau fără documente legale de provenienţă a mărfurilor ce fac
obiectul comercializării;
 nedeclararea veniturilor realizate de către persoanele fizice din comercializarea de
produse din consignaţii, venituri din închirieri, etc;
 conducerea incorectă a evidenţelor privind veniturile realizate şi a cheltuielilor
efectuate pentru realizarea veniturilor;
 nedeclararea depăşirii plafonului legal, privind taxa pe valoarea adaugată, de către
asociaţiile familiale, şi, ca urmare, neînregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea
adaugată;
 includerea unor cheltuieli nedeductibile legal sau a unor cheltuieli fară documente
justificative;
 nerespectarea de către agenţii economici a reglementărilor privind
 organizarea evidenţei patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor financiare, neconducerea corectă şi la timp a evidenţei contabile. Se constată
înregistrări contabile eronate sau omisiuni de înregistrare, în special privind obligaţiile fiscale.
Evidenţa primară este ţinută necorespunzător, existând neconcordanţe între datele din
contabilitate şi cele din jurnalele de vânzare-cumpărare, sau înregistrări fără a avea la bază
documente. Aceste încălcări ale reglementărilor în materie contabilă sunt realizate cu scopul
de sustragere de la stabilirea şi plata impozitelor. Preponderente sunt însă şi situaţiile în care
contabilitatea este încredinţată unor neprofesionişti, unor persoane care nu au pregătirea sau
experienţa necesară sau care nu şi-au însuşit noile reglementări – situaţie frecventă la micii
intreprinzători, persoane fizice sau asociaţii familiale şi la societăţile comericiale cu
răspundere limitată;
 munca clandestină, manifestată sub cel puţin doua forme: activitate pe
cont propriu, fără autorizaţie, şi aşa-numita „munca la negru”. Practic, anumite forme de
activităţi ascunse scapă controlului fiscal. Activităţile respective se manifestă în special, în
agricultură şi comerţ;

17
 In practică, evaziunea fiscală se manifestă, în principal, prin aplicarea următoarelor
procedee:
 practicarea unor preţuri liniare inferioare consturilor produselor brute livrate şi
implicit, calcularea accizelor în funcţie de preţurile respective, şi nu de costurile
efective ale produselor;
 neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate;
 în cazul autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, deseori, părţile convin ca
preţul vânzării înscris în actul de vânzare-cumpărare autentificat să fie inferior celui
real, pentru ca taxa de timbru să se determine la un nivel mai mic;
 vânzările dendeclarate (cele care se fac fără întocmirea documentelor corespunzătoare
şi fără a fi înregistrate în contabilitate);
 deducerile false (se realizează prin întocmirea de facturi false);
 erorile intenţionate de înregistrare, etc.

18
 CAPITOLUL II

CADRUL LEGISLATIV PRIVIND CONTROLUL FISCAL IN

ROMÂNIA

2.1. Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală

Drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea

impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, bugetelor locale sunt reglementate de
Ordonanţa nr.92 din 24.12.2003, republicată privind Codul de procedură fiscală.
Totodată în sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală sunt cuprinse
administrarea drepturilor vamale precum şi administrarea creanţelor provenind din contribuţii,
amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în
măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate
bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale
în legătură cu:
- înregistrarea fiscală;
- declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
- soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat se îndeplineşte potrivit Codului de procedură fiscală, ale Codului
fiscal precum şi ale altor reglementări date în aplicarea acestora.
Codul de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru
administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general
consolidat. Acolo unde Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului
de procedură civilă.

19
 2.2 Principii generale de conduită în administrarea
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului
general consolidat

Aplicarea unitară a legislaţiei

Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe
teritoriul României urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor
sume datorate bugetului general consolidat.
Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze în limitele atribuţiilor şi competenţelor
ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe
constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Rolul activ al organului fiscal constă în urmatoarele:
- înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea
procedurii potrivit legii fiscale;
- este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate
informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situţiei fiscale a
contribuabilului;
- are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume
contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente pentru corectarea
declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul;
- decide asupra felului şi volumului examinărilor în funcţie de circumstanţele fiecărui
caz în parte şi de limitele prevăzute de lege;
- îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale la solicitarea
acestuia sau din proprie iniţiativă.
Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
Dreptul de a fi ascultat presupune ca, înaintea luării deciziei organul fiscal este
obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la
faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
Obligaţia de cooperare constă în obligaţia contribuabilului de a coopera cu
organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor
cunoscute de către acesta în întregime, conform realităţii şi de a întreprinde măsuri în vederea
procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor juridice şi
efective ce-i stau la dispoziţie.
Secretul fiscal rezultă din faptul că funcţionarii publici din cadrul organului fiscal,
inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obigaţi, în condiţiile legii, să
20
 păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de
serviciu, iar nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit
legii.

2.3. Proceduri generale fiscale, administrarea şi aprecierea

probelor

Din punct de vedere procedural organele fiscale pot avea următoarele competenţe:
- competenţa generală (în cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se
poate stabili o altă competenţa specială de administrare, cum în vamă impozitele,
taxele şi alte sume ce se datorează, sunt administrate de organele vamale);
- competenţa teritorială (administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor
sume datorate bugetului general consolidat îi revine în competenţa organului fiscal în a
cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de
venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile
legii);
- competenţa în cazul sediilor secundare (în cazul în care contribuabilul are, potrivit
legii, obligaţii de plată la sediile secundare, competenţa teritorială pentru administrarea
acestora revine organului fiscal în a cărui rază teritorială acesta se află);
- competenţa specială (competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se
face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale, în situaţia în care
contribuabilul nu are domiciliul fiscal şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce
se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere
reale, precum şi în caz de executare silită.
In înţelesul Codului de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis
de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă şi
cuprinde următoarele documente:
- denumirea organului fiscal emitent;
- data la care a fost emis şi data de la care îsi produce efectele;
- datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil,
după caz;
- obiectul actului administrativ fiscal;
- motivele de fapt;
- temeiul de drept;

21
 - numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale oganului fiscal, potrivit legii;
- ştampila organului fiscal emitent;
- posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la
care se poate depune contestaţia;
- menţiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului pentru care este destinat.
Organul fiscal în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, pentru detrminarea
stării de fapt fiscale, putând proceda la :
- solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabilului şi a altor persoane;
- solicitarea de expertize;
- folosirea înscrisurilor;
- efectuarea de cercetări la faţa locului.
Probele administrate trebuie coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor
doveditoare recunoscută de lege.
Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza
organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.
Organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea
unei expertize, ori de câte ori consideră necesar, cu obligaţia de a comunica contribuabilului
numele expertului.
Contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre,
evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri.
Organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, în condiţiile legii,
întocmind în acest sens proces verbal.
Autorităţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale,
precum şi serviciile descentralizate ale autorităţilor publice centrale sunt obligate să
colaboreze în realizarea scopului fiscal şi să furnizeze informaţii şi acte organelor fiscale, la
cererea acestora.
Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie
probe la stabilirea bazei de impunere, sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza
declaţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal revenind contribuabilului.
Daca organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie
să o estimeze, prin identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţii de fapt
fiscale.

22
 Termenele de orice fel privind exercitarea şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute
de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, daca
legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

2.4. Inspecţia fiscală

Obiectul inspecţiei fiscale contă în verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi

conformităţii declaratiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către
contribuabil, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor
obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora.
Atribuţiile inspecţiei fiscale sunt următoarele:
- constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultănd din activitatea
contribuabilului supus inspecţiei sau a altor persoane privind legalitatea şi
conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea indeplinirii obligaţiilor
fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
- analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale
cu informaţiile proprii sau din alte surse;
- sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru
prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
Organul de inspecţie fiscală, pentru îndeplinirea atribuţiilor inspecţiei fiscale
procedează la:
- examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
- verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa
contabilă a contribuabilului;
- discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai
contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
- solocitarea de informaţii de la terţi;
- stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată;
- verificarea locurilor unde se realizează activitaţi generatoare de venituri impozabile;
- dispunerea măsurilor asiguratorii în condiţiile legii;
- aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale.
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma de
organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor
şi a altor sume datorate bugetului consolidat, prevăzut de lege.

23
 Cu privire la perioada supusă inspecţiei fiscale3, aceasta se efectuează în cadrul
termenului de prescripţie a termenului de a stabili obligaţii fiscale.
Pentru contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul
perioadei controlate anterior, în cadrul termenului de prescripţie.
La celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se efectuează asupra
creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor
fiscale.
Inspecţia fiscală poate fi prelungită pe perioada de prescripţie a dreptului de a
stabili obligaţii fiscale4, dacă:
- există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului consolidat;
- nu au fost depuse declaraţii fiscale;
- nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor
sume datorate bugetului general consolidat.
Inaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze
contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui
aviz de inspecţie fiscală5 care va cuprinde următoarele:
- temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
- data de începere a inspecţiei fiscale;
- obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
- posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale, care se
poate solicita, o singură dată pentru motive justificate.
Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de
începerea inspecţiei fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili şi cu 15 zile pentru ceilalţi
contribuabili.
Avizul de inspecţie fiscală nu se comunică în situaţia soluţionării unor cereri ale
contribuabilului şi in cazul controlului inopinat.
Cu privire la locul desfăşurării inspecţiei fiscale6, de regulă, aceasta se realizează
în spaţiile de lucru ale contribuabilului, care trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat,
precum şi logistica necesară inspecţiei fiscale.

3
Art.95, din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G 92/2003, republicată
4
Art.95, alin.3 din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G.92/2003, republicată
5
Art.98, alin.2 din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G.92/2003, republicată
6
Art.100, alin.2 din Codul de Procedură Fiscală aprobat prin O.G.92/2003, republicată

24
 Activitatea de inspecţie fiscală se poate desfăşura la sediul organului fiscal, sau în
orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, dacă în spaţiile contibuabilului nu
există un spaţiu de lucru adecvat desfăşurării inspecţiei fiscale.
Organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care contribuabilul îşi desfăşoară
activitatea, în prezenţa acestuia sau a unei persoane desemnate, indiferent de locul unde se
desfăşoară inspecţia fiscală.
Durata inspecţiei fiscale7nu poate fi mai mare de 3 luni, iar în cazul marilor
contribuabili sau cei care au sedii secundare aceasta nu poate depăşii 6 luni.
Pe întreaga durată a inspecţiei fiscale trebuie purtat un dialog cu contribuabilul8
care constă în discuţiile purtate cu acesta sau cu reprezentantul acestuia, pentru a-l informa în
legătură cu constatările rezultate pâna la momentul dicuţiei.
Inspecţia fiscală se termină printr-o discuţie finală9, care este un drept al
contribuabilului10.
Cu ocazia discuţiei finale, echipa de verificare îi prezintă contribuabilului toate
constatările şi consecinţele pe care le va avea inspecţia fiscală. Contribuabilul are dreptul să-si
exprime în scris punctele de vedere referitoare la constatările echipei de inspecţie fiscală.
Contribuabilul trebuie să dea o declaraţie scrisă, pe proprie răspundere, din care să
rezulte că au fost puse la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală toate documentele, informaţiile
solicitate, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt, relevante din punct
de vedere fiscal.
La finalizarea inspecţiei fiscale, organul fiscal va întocmi un raport scris de
inspecţie fiscală în care va consemna constatările inspecţiei fiscale, din punct de vedere faptic
şi legal.
Dacă, urmare a inspecţiei fiscale, se modifică baza de impunere raportul întocmit
va sta la baza emiterii deciziei de impunere. In cazul în care baza de impunere nu se modifică,
acest fapt va fi comunicat contribuabilului.

7
Art.101 din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G.92/2003, republicată
8
Art 104, alin.1 din Codul de Procedură Fiscală
9
Art.104, alin.2 din Codul de Procedură Fiscală
10
Art.104, alin.3 din Codul de Procedură Fiscală

25
2.5. Contravenţii şi sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor
Codului de procedură fiscală

Codul de procedură fiscală prevede aplicarea unor sancţiuni, astfel:

- amendă de la 50 lei la 1.500 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 500 lei la 10.000
lei pentru persoanele juridice, în situaţia savârşirii următoarelor fapte:
 nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau
de menţiuni;
 nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor fiscale;
 nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de înregistrare fiscală pe documente;
 nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor
privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale.
- amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei pentru persoanele juridice pentru săvârşirea următoarelor fapte:
 nerespectarea de către contribuabili a obligaţiei de a pune la dispoziţie organului fiscal
registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri;
 nerespectarea obligaţiei contribuabilului de a permite funcţionarilor împuterniciţi de
organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi
pentru această acţiune, intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte
în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal;
- amendă de la 50 lei la 500 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei
pentru persoanele juridice în cazul nerespectării obligaţiei de a da declaraţie scrisă pe propria
răspundere la finalizarea inspecţiei fiscale;
- amendă de la 500 lei la 1.500 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 2.500 lei la
5.000 lei pentru persoanele juridice în cazul neîndeplinirii măsurilor prevăzute în actul
întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organul de
inspecţie fiscală;
- amendă de la 10 lei la 100 lei pentru persoanele fizice care nu au depus la termenele
prevăzute de lege declaraţiile de venit.
Sumele încasate din aplicarea sancţiunilor menţionate mai sus se fac venit la
bugetul de stat, sau la bugetele locale după caz.

26
CAPITOLUL III

VENITURI DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE IN

ROMANIA SUPUSE CONTROLULUI FISCAL

3.1 Definirea veniturilor din activitati independente

Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din

profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual
si/sau intr-o forma de asociere in baza unui contract de asociere incheiat in vederea
desfasurarii de activitati in scopul obtinerii de venit, asociere care se realizeaza potrivit
dispozitiilor legale si care nu da nastere unei persoane juridice, inclusiv din activitati
adiacente.
Exercitarea unei activitati independente presupune desfasurarea acesteia in mod
obisnuit, pe cont propriu si urmarind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc
preponderent existenta unei activitati independente sunt: libera alegere a desfasurarii
activitatii, a programului de lucru si a locului de desfasurare a activitatii, riscul pe care si-l
asuma intreprinzatorul; activitatea se desfasoara pentru mai multi clienti; activitatea se poate
desfasura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de intreprinzator in conditiile legii.
Veniturile comerciale reprezinta veniturile realizate din fapte de comert de catre
persoane fizice sau asociate fara personalitate juridica, din prestari de servicii, altele decit cele
realizate din profesii libere precum si cele obtinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitati care constituie fapte de comert sunt:
- activitati de productie;
- activitati de cumparare efectuate in scopul revinzarii;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive si altele asemenea;
- activitati al caror scop este facilitarea incheierii de tranzactii comerciale printr-un
intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare , de asigurare si alte

27
asemenea contracte incheiate in conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de
perioada pentru care a fost incheiat contractul;
- vinzarea in regim de consignatie a bunurilor cumparate in scopul revinzarii sau
produse pentru a fi comercializate;
- activitati de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosita, si altele
asemenea;
- transport de bunuri si de persoane;
- alte activitati definite in Codul comercial.
Venituri din profesii libere reprezinta veniturile obtinute din prestari de servicii cu
caracter profesional desfasurate in mod individual sau in diverse forme de asociere, in
domeniile stiintific, literar, artistic, educativ si altele, de catre: medici, avocati, notari
publici, executori judecatoresti, experti tehnici si contabili, contabili autorizati, consultanti
de plasament in valori mobiliare, auditori financiari, consultanti fiscali, arhitecti,
traducatori, sportivi precum si alte persoane fizice cu profesii reglementate.

Venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală

sunt veniturile provenite din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de
fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi din drepturi
conexe dreptului de autor, precum şi alte asemenea venituri.

3.2 Reguli generale de stabilire a venitului net din activitati

independente determinat pe baza contabilitatii in partida simpla

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze şi
să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în
vigoare privind evidenţa contabilă, completând Registrul Jurnal de încasări şi plăţi,
Registrul Inventar şi alte documente contabile stabilite prin norme.

Venitul net din activităţi independente se determină în sistem real ca diferenţă între
venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile. Venitul brut cuprinde sumele încasate şi
echivalentul în lei al veniturilor în natură, inclusiv contravalaorea bunurilor din
patrimoniul afacerii rămase după încetarea definitivă a activităţii. Nu sunt considerate
venituri brute sumele primite sub formă de credite.

Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor

pentru a putea fi deuse sunt:

28
 - să fie efectuate în interesul direct al activităţii;
- să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;
- să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost
plătite.
Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:

- cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materialele consumabile, obiecte de

inventar si marfuri;

- cheltuielile cu lucrarile executate si serviciile prestate de terti;

- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrari si prestarea de

servicii pentru clienti;

- chiria aferenta spatiului in care se desfasoara activitatea, cea aferenta utilajelor si

altor instalatii utilizate in desfasurarea activitatii in baza unui contract de inchiriere;

- dobinzile aferente creditelor bancare;

- dobinzile aferente imprumuturilor de la persoane fizice si juridice, utilizate in

desfasurarea activitatii, pe baza contractului incheiat intre parti, in limita nivelului
dobinzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei;

- cheltuielile cu comisioanele si cu alte servicii bancare;

- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizarile corporale si

necorporale inclusiv pentru stocurile detinute, precum si cheltuielile de asigurare pentru
boli profesionale, risc profesional impotriva accidentelor de munca;

- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, cind

acestea reprezinta garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii
independente a contribuabilului;

- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii, mese

partenerilor de afaceri, efectuate in scopul afacerii;

- cheltuielile postale si taxele de comunicatii;

- cheltuielile cu energia si apa;

- cheltuielile cu transportil de bunuri si de persoane;

- cheltuieli de natura salariala;

- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decit impozitul pe venit;

29
 - cheltuiuelile reprezentind contributiile pentru asigurarile sociale, pentru constituirea
Fondului pentru plata ajutorului de somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate, precum si
alte contributii obligatorii pentru contribuabil si angajatii acestuia;

- cheltuielile reprezentind contributiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii,

asociatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;

- cheltuielile cu amortizarea in conformitate cu reglementarile din titlul II din Codul

Fiscal;

- valoarea ramasa neamortizata a bunurilor si drepturilor amortizabile instrainate,

determinata prin deducerea din pretul de cumparare a amortizarii incluse pe costuri in
cursul exploatarii si limitata la nivelul venitului realizat din instrainare;

- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentind chiria (rata de leasing) in cadrul

contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobinzile
pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind
operatiunile de leasing si societatile de leasing;

cheltuielile cu pregatirea profesionala pentru contribuabili si pentru salariatii lor;

- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese si alte intruniri cu caracter

profesional;

- cheltuielile cu functionarea si intretinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui

contract de comodat, potrivit intelegerii din contract, pentru partea aferenta utilizarii in
scopul afacerii;

- cheltuieli reprezentind tichete de masa acordate de angajator potrivit legii;

- cheltuielile de delegare, detasare si deplasare, cu exceptia celor reprezentind

indemnizatia de delegare detasare in alta localitate in tara si in strainatate, care este
deductibila limitat;

- cheltuielile de reclama si publicitate reprezinta cheltuielile efectuate pentru

popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului in baza unui contract
scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea
mesajelor publicitare cind reclama si publicitatea se efectueaza prin mijloace proprii. Se
includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate bunurile care se acorda unor
companii publicitare ca mostre, pentru incercarea produselor si demonstratii la punctele de
vinzare, precum si alte bunuri acordate cu scopul stimularii vinzarilor;

- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.

30
 Urmatoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

- cheltuielile de sponsorizare si mecenat efectuate conform legii, in limita unei cote de

5% din baza de calcul;

- cheltuielile de protocol, in limita unei cote de 2% din baza de calcul;

- suma cheltuielilor cu indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta

localitate, in tara si in strainatate, in intersul serviciului, in limita a de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru institutiilr publice;

- cheltuielile sociale, in limita unei sume obtinute prin aplicarea unei cote de pina la
2% la fondul de salarii realizat anual;

- pierderile privind bunurile perisabile, in limitele prevazute de actele normative in

materie;

- cheltuielile reprezentind tichete de masa acordate de angajatori potrivit legii;

- contributiile efectuate in numele angajatilor la scheme facultative de pensii

ocupationale, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Baza de calcul a cheltuielilor de sposorizare si mecenat, respectiv a celor de protocol
se determina ca diferenta dintre venitul brut si cheltuielile deductibile, altele decit
cheltuielile de sponsorizare, mecenat si protocol.

Nu sunt cheltuieli deductibile:

- sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

- cheltuielile corespunzatoare veniturilor neimpozabile ale caror surse se afla pe teritoriul

Romaniei sau in strainatate;

- amenzile, majorările de întârziere şi penalităţile altele decât cele de natură contractuală;

- donaţiile de orice fel;

- ratele aferente creditelor angajate;

- dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizări corporale de

natura mijloacelor fixe în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a
imobilizărilor corporale potrivit prevederilor legale;

- cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi drepturilor amortizabile din

Registrul inventar;

31
- cheltuielile privind bunurile constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile,
daca inventarul nu este acoperit de o polita de asigurare;

- sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în

vigoare;

- impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

- alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.

Venitul net din activităţi independente realizat de persoane fizice în cadrul unor asociaţii
fără personalitate juridică, se calculează la nivelul asociaţiei şi se împarte în vederea
impozitării pe asociaţi corespunzător contribuţiei fiecăruia stabilităpron contractul de
asociere.

Pentru contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi îşi desfăşoară
activitatea singuri, într-un punct fix sau ambulant, venitul net se determină pe bază de
norme de venit.

Ministerul Finanţelor Publice stabileşte nomenclatorul activităţilor independente pentru

care se poate determina impozitul pe bază de norme de venit.

Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice au
obligatia de a stabili si publica anual normele de venit inainte de data de 1 ianuarie a
anului in care urmeaza a se aplica normele respective.

Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea încasărilor în

bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate din drepturi de proprietate
intelectuală.

Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 60%,
aplicată la venitul brut, precum şi a contribuţiilor obligatorii datorate potrivit legii.

Venitul net din drepturi de autor aferente operelor de artă monumentală se determină prin
deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 70%, aplicată la venitul brut,
precum şi a contribuţiilor obligatorii datorate potrivit legii.

Beneficiarii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează în cursul anului

un impozit reţinut la sursă de 15% din venitul brut încasat, reprezentând plăţi anticipate în
contul impozitului anual.

Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală sunt obligaţi să calculeze şi să

reţină impozitul prevăzut şi să îl vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii
următoare celei în care se face plata venitului.
32
CAPITOLUL 4 STUDII DE CAZ PRIVIND CONTROLUL
FISCAL LA PERSOANELE FIZICE AUTORIZATE

ROMÂNIA – Ministerul Economiei si Finanţelor

AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice
Administratia Finantelor Publice Rm.Valcea
Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice
APROBAT
Sef adjunct A.F.P. Rm.Valcea,

Raport de inspectie fiscala

incheiat astazi _________

Administratia Finantelor Publice Rm.Vilcea, prin Serviciul Control Fiscal Persoane

Fizice a dispus efectuarea unei inspectii fiscale privind activitatea desfasurata de BNP
XXXXXXXXX din Rm.Valcea.

CAP.I DATE DESPRE INSPECTIA FISCALA

In baza Legii 571/2003 privind Codul Fiscal modificata in anul 2004,a O.G.92/2003
privind Codul de procedura fiscala republicata si aprobata prin Legea nr.174/2004, a
planului de munca pe luna februarie _____, a Avizului de inspectie fiscala nr.
_____/_________, si ordinului de serviciu nr _____/_________ pentru efectuarea inspectiei
fiscale a fost desemnat inspector _____________ care se legitimeaza cu legitimatia de
serviciu nr. _______ eliberata de Administratia Finantelor Publice Rm.Vilcea.
Ultima inspectie fiscala a fost efectuata in data de 27.03.2006 conform Raportului de
inspectie fiscala nr ________/___________ si a cuprins perioada 01.01.2005-31.12.2005 in
ceeea ce priveste impozitul pe venit din activitati independente, 01.03.2005-31.12.2005 in
ceeea ce priveste contributiile salariale datorate Bugetului Consolidat al statului si perioada
01.03.2005-31.12.2005 in ceeace priveste TVA.

33
 Prezenta inspectie fiscala s-a efectuat la sediul contribuabilului din Rm.Vilcea, in
perioada 04.02.2008-06.02.2008 si a cuprins perioada 01.01.2006 - 31.12.2007, in ceea ce
priveste impozitul pe venitul din activitati independente si perioada 01.01.2006 –31.12.2007
in ceea ce priveste TVA, si perioada 01.01.2006 – 31.12.2007 in ceea ce priveste impozitul pe
veniturile din salarii si impozitul pe veniturile colaboratorilor, contributia la fondul
asigurarilor sociale de stat angajat si angajator, contributia la fondul asigurarilor sociale de
sanatate angajat si angajator, contributia la fondul de somaj angajat si angajator.
Inspectia fiscala s-a efctuat in baza documentelor de evidenta contabila care au fost
puse la dispozitia organului de inspectie fiscala .

CAP.II DATE DESPRE CONTRIBUABIL

BNP XXXXXXXXX detine certificatul nr. ____/_______ emis de Curtea de Apel

Pitesti si isi desfasoara activitatea in baza ordinului ____/C/________
Inspectia fiscala a fost efectuata in prezenta doamnei ______________.
BNP XXXXXXXXX are codul fiscal RO ____________.

CAP.III CONSTATARI FISCALE

A. Verificarea modului de determinare, declarare si virare a obligatiilor datorate

Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat

1.Impozitul pe venit
Verificarea modului de determinare, declarare si virare a impozitului pe venitul din
activitati independente s-a efectuat conform prevederilor O.G.73/1999 privind impozitul pe
venit, Normelor metodologice de aplicare a O.G.73/1999, O.G.7/2001 privind impozitul pe
venit, aprobata cu modificari si completari prin Legea 493/2002 si Normelor metodologice de
aplicare a O.G.7/2001 privind impozitul pe venit.

Pentru perioada verificata s-au constatat urmatoarele:

Conform art.95, pct.3 din O.G.92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata
“inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care
exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale”.

34
 Anul 2012

BNP XXXXXXXXX a depus la A.F.P.Rm.Valcea Declaratia speciala de venit

rectificativa cu nr. ______/_______. 2013 in urmatoarea structura :

1. Venit brut : 1.385.977 lei

2. Cheltuieli deductibile : 812.671 lei
3. Venit net : 573.306 lei
In urma verificarii documentelor de evidenta contabila, situatia veniturilor si a
cheltuielilor inregistrate se prezinta astfel:
- lei-

1. Venituri totale evidentiate 1.385.977

- onorarii 1.327.274
- chirii 57.009
- dobanzi 1.694
2.Cheltuieli totale evidentiate 812671
- protocol 2677
- publicitate 5510
- sponsorizare 12500
- CAS 7324
- CASS 42255
- Somaj 776
- Fond risc si accid 109
- Impozit salarii 391
- Concedii medicale 151
- Comision ITM 163
- rest plata salarii 17755
- ob inventar 34389
- servicii 44354
- asigurari cladiri si auto 8800
- carburanti 4456
- utilitati 5046
- consumabile 22720

35
 - telefoane 9010
- comision bc 4995
- dobanzi credit 195527
- taxa camera notarilor publici 86013
- impozit cladiri 1014
- reparatii auto 4131
- amortizare 96447
- impozit venit 91728
- donatii 5000
- dotari sediu 109428

Urmare a verificarii documentelor de evidenta contabila, respectiv a Registrului Jurnal

de Incasari si Plati si a documentelor justificative s-a constatat deducerea in mod eronat a
sumei de 206158 lei reprezentant cheltuieli nedeductibile : astfel 91728 lei impozit pe venit
incalcandu-se art.48,alin 7, lit l din Legea nr 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si
completarile ulterioare care prevede :  nu sunt cheltuieli deductibile «  impozitul pe venit
suportat de platitorul venitului in contul beneficiarilor de venit » ;
5000 lei donatii incalcandu-se art.48,alin 7, lit e din Legea nr 571/2003 privind Codul
Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare care prevede : nu sunt cheltuieli deductibile
donatii de orice fel ;
109428 lei reprezentand achizitii bunuri de uz pesonal incalcandu-se art.48,alin 7, lit a
din Legea nr 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare care
prevede : nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru
uzul personal sau al familiei sale.
Tinind cont de aspectele mentionate mai sus, organul de inspectie fiscala nu a admis la
deducere suma de 206158 lei, urmand ca rulajul cheltuielilor evidentiate sa fie diminuat cu
aceasta suma.
Urmare a celor constatate, situatia veniturilor si a cheltuielilor constatate se prezinta
astfel:
-lei-
1.Venituri totale constatate 1.385.977
2. Cheltuieli totale constatate 606.513
3.Venit net constatat 779.464

Intrucat pe anul 2012 a fost emisa Decizia de impunere anuala , in functie de venitul

36
net constatat de organele de inspectie fiscala in suma de 779.464 lei RON, se va emite o noua
decizie de catre serviciul de specialitate cu impozitul pe venit suplimentar la care se va adauga
calculul accesorilor (dobanzi si penalitati de intarziere).

Anul 2013
In urma verificarii documentelor de evidenta contabila, situatia veniturilor si a
cheltuielilor inregistrate se prezinta astfel:

- lei-
1. Venituri totale evidentiate 1657320
- onorarii 1603093
- chirii 54122
- dobanzi 105
2.Cheltuieli totale evidentiate 710591
- combustibil 4683
- piese auto 3168
- consumabile 18783
- ob inventar 27718
- tichete masa 11671
- utilitati 4662
- chirii 322
- prime asigurare 10585
- protocol 757
- reclama 130
- posta si telefoane 11494
- comision bc 5651
- servicii terti 31246
- alte impozite si taxe inclusiv
camera notarilor publici 152564
- salarii 47094
- asigurari sociale 9496
- somaj 945
- CASS 2862
- penalitati 265
- dobanzi 155461

37
 - amortizare 211034

Urmare a celor constatate, situatia veniturilor si a cheltuielilor constatate se prezinta

astfel:
-lei-
1.Venituri totale constatate 1657320
2. Cheltuieli totale constatate 710591
3.Venit net constatat 946729

Urmeaza a fi depusa declaratia speciala pentru anul 2013 in functie de venitul net
constatat de organul de inspectie fiscala.

2. Impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal.

Verificarea modului de determinare , declarare si virare a impozitului pe veniturile din

transferul proprietatilor imibiliare din patrimoniul personal s-a efectuat in conformitate cu
prevederile Legii 571/2003 privind codul fiscal impreuna cu modificarile si completarile
ulterioare, respectiv Legea 163/2005 privind aprobarea Ordonanatei de urgentaa guvernului nr
138/2004 pentru modificarea si completarea legii 571/2003 prividnd codul fiscal .
Pentru perioada verificata s-au constatat urmatoarele :
Conform art 77 2 impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului
impozabil potrivit art 771 pct 2 care stipuleaza «  venitul impozabil din transferul
proprietatilor imobiliare, reprezinta diferenta favorabila dintre valoarea de instrainare a
proprietatilor imobiliare , terenuri, si/sau constructii si valoarea de baza a acestora. Urmare a
verificarii documentelor de evid contabila am constatat urmatoarele pentru perioada ianuarie –
decembrie 2012 ; ianuarie – decembrie 2013

ianuarie – decembrie 2012

- taxe notariale 55096
- val de instrainare 2569371
- val de baza 1153368
- venit impozabil 1416003
- impozit incasat 226563
- impozit virat 226563

38
 BNP a virat la Bugetul de stat suma de 226563 lei.

ianuarie – decembrie 2013

- valoarea inscrisa in documentul de transfer 53785860

- impozit pe venit din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal :
- total - 1229148
- bugetul de stat - 491607
- bugetul ANCPI - 122936
- total bugetul consolidat al statului - 614601

3.Impozitul pe veniturile din salarii

Verificarea modului de determinare, declarare si virare a impozitului pe veniturile din

salarii s-a efectuat conform prevederilor O.G.73/1999 privind impozitul pe venit cu
modificarile si completarile ulterioare, Normelor metodologice de aplicare a O.G.73/1999
privind impozitul pe venit O.G.7/2001 rivind impozitul pe venit, aprobata cu modificari prin
Legea 493/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si Normelor metodologice de
aplicare a O.G.7/2001 privind impozitul pe venit.
Verificarea a cuprins perioada 01.01.2006 – 31.12.2007

ANUL 2012

BNP XXXXXXXXX are 5 salariati cu Contract Individual de munca.

BNP XXXXXXXXX a datorat impozit pe veniturile din salarii in suma de 441 lei

ANUL 2013

BNP XXXXXXXXX are 5 salariati cu Contract Individual de munca.

BNP XXXXXXXXX a datorat impozit pe veniturile din salarii in suma de 3273lei

39
 B. Verificarea modului de constituire, declarare si virare a impozitelor si taxelor
datorate Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat

1.Contributia la Asigurarile Sociale de Stat

Verificarea modului de determinare, declarare si virare a contributiei de asigurari

sociale de stat s-a efectuat in conformitate cu prevederile O.U.G. nr.2/1999 privind
modificarea si completarea Decretului nr. 389/172 cu privire la contributia pentru asigurarile
sociale de stat, modificat si completat prin Legea nr.49/1992 pentru modificarea si
completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale ,Legii 19/2000 privind
sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, impreuna cu precizarile,
normele, modificarile si completarile ulterioare.
Pentru perioada verificata, respectiv 01.01.2012 – 31.12.2013, situatia privind
contributia la asigurarile sociale este urmatoarea:
Anul 2012 ( Anexa 1 )
C.A.S. angajator si angajat constituit si constatat 6479
C.A.S. angajator si angajat virat 6479

Anul 2013 ( Anexa 1 )

C.A.S. angajator si angajat constituit si constatat 13921
C.A.S. angajator si angajat virat 13921

In urma verificarii documentelor contabile (state salarii, declaratii, documente de

plata) s-a constatat stabilirea corecta a bazei de calcul privind contributia la asigurari sociale
datorata, aplicarea corecta a cotelor de contributii in conformitate cu prevederile legislatiei in
vigoare.

2.Contributia de asigurari pentru somaj

Verificarea modului de determinare, declarare si virare a contributiei de asigurari

pentru somaj s-a efectuat in conformitate cu prevederile Legii 1/1991 republicata cu
modificarile si completarile ulterioare si Legii 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru
somaj.
Pentru perioada verificata, respectiv 01.01.2012 – 31.12.2013, s-au constatat
urmatoarele: ( Anexa 1)

40
 Anul 2012
Fond somaj angajator + angajat constituit 783
Fond somaj angajator + angajat virat 783

Anul 2013
Fond somaj angajator + angajat constituit 1413
Fond somaj angajator + angajat virat 1413

Fondul asigurarilor sociale de sanatate

Verificarea modului de constituire, declarare si virare a fondului de asigurari sociale
de sanatate s-a efectuat in baza prevederilor Legii 145/1997 privind asigurarile sociale de
sanatate.
Cu privire la fondul de asigurari sociale de sanatate datorat ca urmare a angajarii
personalului salariat, pentru perioada verificata 01.01.2012 – 31.12.2013 s-au constatat
urmatoarele:
- lei-
Anul 2012
Fond sanatate angajator + angajat constituit si constatat 3002
Fond sanatate angajator+ angajat virat 3002
Anul 2013
Fond sanatate angajator + angajat constituit si constatat 5842
Fond sanatate angajator+ angajat virat 5842

4. Fondul pentru accidente de munca si boli profesionale

Verificarea modului de determinare, declarare si virare a contributiei pentru Fondul
pentru accidente de munca si boli profesionale s-a efectuat in conformitate cu prevederile
Legea 346/05.06.2002.
Verificarea a cuprins perioada 01.01.2012 – 31.12.2013
Anul 2012
Fond accidente constituit si constatat 112
Fond accidente virat 112
Anul 2013
Fond accidente constituit si constatat 247
Fond accidente virat 247

41
 4. Taxa pe valoarea adaugata
Verificarea modului de determinare si virare a taxei pe valoarea adaugata s-a efectuat
in conformitate cu prevederile Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata
republicata si H.G. 598/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
345/2002.
In urma verificarii documentelor de evidenta contabila, a Jurnalului de vanzari si
Jurnalului de cumparari, a Deconturilor de T.V.A. pentru perioada verificata, respectiv
01.01.2012-31.12.2013, situatia taxei pe valoarea adaugata este urmatoarea :
Pentru perioada 01.01.2012-31.12.2013
-lei-
T.V.A. colectata evidentiata si constatata 263014
T.V.A. deductibila evidentiata si constatata 26319
T.V.A de rambursat 0
T.V.A. de plata 236841
Sold Tva plata 236841
achitati
Pentru perioada 01.01.2013-31.12.2013
-lei-
T.V.A. colectata evidentiata si constatata 315315
T.V.A. deductibila evidentiata si constatata 19868
T.V.A de plata 294993
TVA de rambursat -
Sold TVA plata 294993 achitat

IV. ALTE CONSTATARI

BNP XXXXXXXXX detine registrele contabile obligatorii prevazute de lege,

respectiv Registrul Jurnal de Incasari si Plati snuruit, parafat, numerotat si de asemenea
detine Registrul Inventar acesta nefiind snuruit, parafat, numerotat si inregistrat la AFP
Rm.Valcea .
Totodata, persoana fizica verificata detine Fisa de magazie a formularelor cu regim
special, conform O.M.F. 58/2003 privind organizarea si conducerea contabilitatii in partida
simpla de catre contribuabilii care au calitatea de persoane fizice, conform O.G.7/2001

42
privind impozitul pe venit, aprobata cu modificari prin Legea 493/2002, cu modificarile
ulterioare

CAPITOLUL V Discutia finala cu contribuabilul

In baza instiintarii nr 51381/04.02.2014 a avut loc discutia finala cu persoana fizica

verificata, fiind aduse la cunostiinta rezultatele inspectiei fiscale.
BNP XXXXXXXXX nu are obiectiuni fata de cele constatate de organul de inspectie
fiscala, asa cum reiese din Minuta intocmita in data de 05.02.2014, inregistrata la
A.F.P.Rm.Valcea sub nr. 51381/05.02.2014 si anexata la prezentul raport de inspectie fiscala.
Totodata, conform declaratiei data de doamna _____________, anexata la prezentul
raport de inspectie fiscala au fost puse la dispozitia organului de inspectie fiscala toate
documentele de evidenta contabila.

43
CAPITOLUL V Rezumatul actului de inspectie fiscala

Raportul de inspectie fiscala a fost intocmit in trei exemplare din care unul a fost
anexat Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia
fiscala, unul pentru organul de inspectie fiscala si unul pentru Administratia Finantelor
Publice Rm.Valcea.

Avizat Intocmit
Sef Serviciu C.F.P.F. Organ de inspectie fiscala

44
 Anexa nr.8

ROMÂNIA – Ministerul Economiei şi Finanţelor

AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice
Activitatea de inspectie fiscala Nr. _________ / ___________

Lista neconcordanţelor
Între evidenţa fiscală şi evidenţa contabilă întocmită în urma inspecţiei fiscale

Contribuabil ________________/CIF________________

Valoarea Valoarea creantei/

Numărul
Denumirea Termen de creantei/ valoarea platii din
Nr. de evidenţă Nr.
obligatiei plata/Data valoarea platii documentul
crt. a plăţii / tip document
fiscale platii din evidenta intocmit de
document
fiscala contribuabil
0 1 2 3 4 5 6

Observatii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________

Întocmit
Inspector fiscal
45
 Anexa nr.15
ROMÂNIA - Ministerul Economiei si Finanţelor
AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice
Serv./biroul/comp. evidenta pe platitor persoane juridice
Nr. _________ / ___________

DECIZIA DE IMPUNERE
Privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale

DATELE DE IDENTIFICARE ALE CONTRIBUABILULUI

Denumire contribuabil:_________________________Cod identificare

fiscală:____________
Domiciliul fiscal:
Localitatea__________________Str.________________________Nr._____
Bl._________Sc.______Ap._______Judeţ/Sector__________________

DATELE PRIVIND CREANŢA FISCALĂ

II.1. Obligaţii fiscale stabilite în urma corecţiilor

Nr. Denumire obligaţii Perioada de Obligaţie Obligaţie Diferenţe Diferenţe

Crt bugetare (impozit, taxa, raportare a inregistrată corectată in plus in minus
contribuţie/amenzi/acce obligaţiei eronat
sorii) corectate

II.2. Motivele de fapt

46
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________

II.3. Motivele de drept

Act normativ:___________, articol:______paragraf:____,punct:____,litera:____,alineat:____
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_______________

TERMENUL DE PLATĂ

Diferenţele de impozit, taxă sau contribuţie stabilite în urma corecţiilor evidenţei

fiscale (in plus) precum şi obligaţiile accesorii (in plus) se plătesc in funcţie de data primirii
prezentei, astfel:

- până la data de 5 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă în

intervalul 01-15 din lună ;
- până la data de 20 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă in
intervalul 16-31 din lună.
Diferenţele de impozit, taxă sau contribuţie stabilite in urma corecţiilor evidenţei
fiscale (in minus) precum şi obligaţiile accesorii (in minus) diminuează obligaţiile comunicate
anterior prin:
___________________________________________________________________________
_______________________________________________________________
DISPOZIŢII FINALE
In conformitate cu art.206 si art.207 din Ordonanţa Guvernului. nr.92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, impotriva
măsurilor dispuse prin prezenta, se poate face contestaţie, care se depune, in termen de 30
de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancţiunea decăderii.

In conformitate cu art.90 alin.(2) din Ordonanţa Guvernului. nr.92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, prezenta anuleaza
urmatoarele acte adminstrativ-fiscale: ............................................................

Prezenta reprezintă titlu de creanţă şi devine executoriu in condiţiile legii.

47
Aprobat, Avizat, Intocmit,

48
 M.F.P. - A.N.A.F. cod 14.13.02.99./ c.e.
Anexa nr.26
ROMÂNIA - Ministerul Economiei si Finanţelor
AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice
Serv./biroul/comp. cu atributii de colectare–executare silita
Nr. _________ / _________

Borderoul deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituite

în data de . . . . . . . . .

Cod de identificare Nr. Tip sumă

Tip scădere
Nr. fiscala / Denumire document Cod Sumă
crt. contribuabil bugetar scăzută

0 1 2 3 4

Recapitulaţie:
sumă
Cod bugetar penalitate de
dobândă
întârziere

Total

Am predat
Întocmit
Am primit

49
CONCLUZII SI PROPUNERI

Asezarea pe baze noi, în conditii de eficientă si profesionalism a desfasurarii

controlului fiscal, poate constitui o metodă de limitare a evaziunii fiscale, tinindu-se seama
de, în acelasi timp de doua caracteristici esentiale ale factorilor umani implicati: respectarea
teritorialitatii si eticii între contribuabili si buget si, pe de altă parte, intrasigenta,
profesionalismul şi loialitatea de care trebuie sa dea dovada inspectorii fiscali.

Practica a demonstrat ca in principal, exista doua forme de manifestare a evaziunii

fiscale care se individualizeaza fata de celelalte atit prin ponderea ridicata in cadrul
fenomenului evazionist, cit si prin volumul de impozite, taxe si alte venituri nepercepute si
neincasate de catre bugetul de stat. Aceste două modalitati de practicare a evaziunii fiscale se
refera la:
- nedeclararea veniturilor realizate în vederea impunerii, atit de catre persoane fizice,
cit si de cele juridice;
- declararea eronata a veniturilor si cheltuielilor înregistrate de catre persoanele fizice
si juridice;
Combaterea acestor doua forme principale de evaziune fiscala poate fi realizata prin
corelarea activitâtii organelor fiscale centrale si teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice,
cu activitatea organelor de politie şi parchet.
In prezent se poate constata un paralelism in activitatea desfasurata de organele de
control ale Ministerului Finantelor Publice, cele ale Garzii Financiare, specialistii Curtii de
Conturi, Politiei Economice etc. cu privire la constatarea modului in care persoanele fizice si
juridice isi constituie si achita obligatiile fiscale fata de bugetul de stat.
Organizarea pe principii de eficienta a controlului fiscal constituie o modalitate de
combatere şi limitare a fenomenului evazionist. De aceea, specialistii din Ministerul
Finantelor Publice considera ca eliminarea defîcientelor constatate în desfaşurarea controlului
fiscal, presupune crearea unui aparat de control unic, atat la nivel central, cat si la nivel local,
care sa se ocupe de combaterea formelor de evaziune fîscala, atit din punct de vedere
procedural, cit si practic.
Obiectivul principal al acestui corp de control unic trebuie sa fie constatarea abaterilor
savirsite de persoane fizice si jundice în ceea ce priveşte:

- constatarea reala a obligatiilor fata de bugetul central şi local;

- tinerea corecta, pe baza documentelor legale, a evidentelor fînanciar contabile si
fiscale;

50
 - indrumarea persoanelor fizice si juridice (contribuabili) in vederea respectarii legilor
economice şi fiscale; corpul de control unic constituit la nivel judetean trebuie să aiba
competenta verificarii tuturor persoanelor juridice si fizice autorizate pe raza judeţului;
Controlul fiscal prezinta un rol important în combaterea si prevenirea evaziunii fîscale,
aceasta constituind modalitatea institutionala prin care statul se asigura ca agentii economici
se achită de obligatiile lor legale de a participa la formarea resurselor publice.
Deoarece statul si autorităţile administratiei teritoriale sunt nevoite sa apeleze la o
procedura fîscală complexa pentru realizarea veniturilor statului, s-a impus elaborarea unei
legi a controlului fîscal care trebuie cunoscuta si respectata atât de inspectorii fiscali cit si de
contribuabili.
Activitatea de control presupune capacitatea de a observa si interpreta evenimentele si
faptele de o maniera inteligenta, inspectorii trebuie să ştie cum sa se comporte în prezenta
platitorului sau a reprezentantului acestuia, cum trebuie să reactioneze la diversele atitudini
ale platitorului, sa fie întotdeauna politicos, gata sa ajute, dar echitabil şi integru, discret; el
trebuie sa judece sanatos si echilibrat, trebuie sa respecte drepturile agentilor economici, sa fie
constient de responsabilitatile sale ca reprezentant al Ministerului Finantelor Publice si sa
evite in masura posibilitatilor orice confruntare. In toate cazurile atitudinea inspectorilor
trebuie sa fie neutra; ei nu trebuie sa presupuna in prealabil ca agentul economic care urmeaza
sa il controleze este un evazionist sau ca a facut un fals sau altceva necinstit.
Din lege se desprinde concluzia ca orice inspector fiscal trebuie sa fie la curent cu
evolutia legislatiei, a reglementarilor si a jurisprudentei în materie fiscala, sa trateze totusi
agentii economici în aceeasi maniera, fara nici o discriminare indiferent de marimea sau
importanta lor; sa aiba o cunoastere temeinica a intregii activitati desfasurate de agentul
economic; sa actioneze in asa fel incit toate întrebarile tehnice (în materie fiscala) pe care i le
pune platitorul în timpul unui control sa primeasca un raspuns, fie în timpul controlului, fîe în
cel mai scurt timp după control.
Pentru întărirea controlului si implicit stoparea si reducerea drastica a evaziunii fiscale
se impune luarea unor măsuri:
- unficarea legislatiei fiscale si o mai buna sistematizare si corelare a acesteia cu cadrul
legislativ din economie prin elaborarea unui cod fiscal care sa cuprinda intreaga legislatie
fiscala si sa asigure controlarea impozitelor, de catre stat, cit mai usor posibil si sa contină de
asemenea, prevederi care reglementeaza siguranta si protectia juridica a plătitorului;

- asigurarea unei forte adecvate pentru control, intensificarea controalelor fîzice,

asezarea prioritătilor de control;

51
 - îmbunatatirea eficientei controlului prin aplicarea experientei dobindite in decursul
desfasurarii actiunii de control;

- alocarea de noi resurse financiare si umane destinate controlului, precum si orientarea

celor existente spre zone care prezintă risc ridicat;

- introducerea unui sistem computerizat de control;

- perfecţionarea schimburilor de informatii asupra tehnicilor de control;

- identifîcarea si înlăturarea defectelor si slabiciunilor din legislatia în vigoare;

- automatizarea procesului de colectare de catre stat a impozitelor si taxelor datorate;

- reglementari privind controlul fiscal efectuat platitorilor de impozite si

- taxe prin care sa se statueze drepturile si obligatiile fîscale si sanctionarea pentru

nerespectarea legilor fiscale, atit pentm platitorii de impozite si taxe, cit si pentru
organele fiscale;

- reglementari privind jurisdictia fîscala (cai de atac în materie fiscala), care

- acorda platitorului certitudine şi protectie juridica;

- prevederi ce reglementeaza procedura simplificata a organelor fiscale de executare

silită fara sa se recurga la tribunal;

- cadrul legal pentru schimbul de informatii intre tari, urmare a conventiilor

- incheiate cu alte state, precum si cadrul pentru a se evita dubla impozitare;

- prevederi care sa reglementeze trecerea în insolvabilitate a unui debitor,

- cind toate posibilitâtile de colectare a impozitelor au fost epuizate;

- aplicarea fermă a contraventiilor si cercetarea infractiunilor fiscale pentru

combaterea evaziunii fiscale.

Eficienta controlului fiscal este mai ridicata daca se pune accent pe prevenirea
fenomenului evazionist care depinde nu numai de gradul de constiinta si seriozitate al
contribuabilului, ci mai degraba de crearea unor legi fiscale coerente, de scaderea presiunii
fiscale si de cresterea nivelului de dezvoltare economica si sociala.

52
BIBLIOGRAFIE :

1. Bistriceanu Gheorghe, „Competenţe legislative fiscale în România”, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
2. Bostan Ionel, „Control financiar”, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
3. Botea Ion - Reforma finanţelor prin reforma fiscală, bugetară, instituţională, în
„Revista finanţe publice şi contabilitate” nr.6/2002;
4. Boulescu Mircea, „Control fiscal şi auditul financiar fiscal”, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2003;
5. Călin Oprea, „Bazele contabilităţii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000;
6. Constanţa Dana, „Impozitul pe venitul global pe înţelesul tuturor”, Ediţie completă,
Editura Lider, Bucureşti, 2001;
7. Condor Ioan, „Drept fiscal şi financiar”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997;
8. Gliga Ion, „Dreptul finanţelor publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992;
9. Grigorie-Lacriţa Nicolae – Conţinutul impozitelor, în revista „Impozite şi taxe”
nr.4/2002;
10. Ionescu Benedict – Controlul şi modernizarea activităţii fiscului, revista „Controlul
financiar” nr.7/2001
11. Ionescu Benedict – Controlul fiscal şi evaziunea, în revista „Controlul financiar
economic” nr.5/2002’;
12. Hoanta Nicolae – Evaziunea fiscală, revista „Tribuna Economică”, Bucureşti, 1997;
13. Moşteanu Tatiana, „Reforma sistemului fiscal din România”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999;
14. Stanciu Constantin, „Contabilitate financiară, armonizată cu directivele europene”,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2002;
15. Şaguna Dan Drosu, „Tratat de drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti,
2001;

53
16. Ungureanu Mihai Aristotel, „Finanţe publice”, Univesitatea Româno-Americană,
Bucureşti, 2003;
17. Văcărel Iulian, „Finanţe publice”, Ediţia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003;
 Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.767/2003;
 Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal;
 Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată;
 Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicata.

54