FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SISTEMUL FISCAL COMPARATIV AL ROMÂNIE ŞI

AL REPUBLICII MOLDOVA

Conf. Univ.dr. Alina Cristina Nuţă

Specializarea:MFPP

Anul I,Master

GALAŢI,2021
 Cuprins

Cuprins.............................................................................................................................................2
Introducere.......................................................................................................................................3
Capitolul I. Sistemul fiscal românesc..............................................................................................4
Capitolul II.Sistemul fiscal din Republica Moldova.......................................................................9
Capitolul III. Analiza comparativă dintre sistemul fiscal al României şi al Republicii Moldova.12
Concluzii........................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................14

2
 Introducere

În economia contemporană, sistemul fiscal a adoptat în țară, precum și în celelalte state,

se confruntă cu foarte multe neajunsuri, ceea ce duce an de an la furtul unor sume în creștere din
bugetele de stat. Astfel, trebuie luate măsuri pentru a reduce fenomenul evaziunii fiscale, care
câștigă un impuls considerabil.
Sistemul fiscal este un produs al gândirii, deciziei și acțiunii factorului uman, ca urmare
a evoluției societății umane, fiind creat inițial pentru îndeplinirea obiectivelor financiare, la care
s-au adăugat ulterior obiective economice și sociale.
Elementele economice și relațiile dintre acestea, concretizate în diferite tehnici de
stabilire și colectare a diferitelor impozite, gestionarea și deciziile politice ale acestora sunt
principalele componente ale sistemului fiscal.
Toate impozitele și taxele de la persoanele juridice și persoanele fizice care furnizează
statului o cotă covârșitoare din veniturile bugetare, formează sistemul fiscal.
De aceea, sistemul fiscal constă într-un set de măsuri și acțiuni întreprinse de stat printr-
o politică fiscală adecvată cu privire la: rolul impozitelor și taxelor; tipurile de impozite și taxe,
impunerea, colectarea și utilizarea acestora.
Această lucrare, intitulată „Sistemul fiscal comparativ dintre România şi Republica
Moldova” prezintă o analiză a acestui subiect, dezvoltată în trei capitole foarte bine definite.
În primul capitol, numit „Sistemul fiscal românesc”, prezintă o incursiune prin sistemul
fiscal românesc, referindu-se la toate impozitele și taxele datorate de contribuabili bugetului de
stat și la modul în care sunt colectate.
În al doilea capitol, care se numește „Sistemul fiscal al Republicii Moldova”, care conține
informații despre sistemul financiar-fiscal al Republicii Moldova, despre impozitele și taxele
stabilite, precum și cuantumul și încasarea acestora.
În al treilea capitol, vom dezbate „Analiza comparativă între sistemul fiscal al României
și Republica Moldova”, include o comparație între sistemul financiar-fiscal românesc și cel al
Republicii Moldova, astfel încât punctele tangente și diferențele dintre cele două sisteme fiscale.
Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii.

3
 Capitolul I. Sistemul fiscal românesc

Sistemul fiscal reprezintă modalitatea de cercetare și acțiune, procedurile și modalitățile

de anchetă pentru a preveni, stabili și elimina cauzele evaziunii din calcul, dovezi și plata
impozitelor și taxelor datorate statului.
Ca ansamblu de principii, reguli și organizare, sistemul fiscal se concretizează în legi sau
acte normative cu forță de lege, emise în scopul colectării veniturilor statului și reglementării
cheltuielilor acestora.
Sistemul fiscal constă dintr-un set de măsuri și acțiuni, întreprinse de stat printr-o
politică fiscală adecvată, cu privire la: rolul impozitelor și taxelor, tipurilor de impozite și taxe,
plasarea, colectarea și utilizarea impozitelor și taxelor.
În ţara noastră (România), sarcina de a crea un sistem fiscal și o strategie fiscală revine
legislativului (Parlamentului) și executivului (Guvernului).
Politica fiscală a statului este un factor determinant, în sensul că atât
executivul(Guvernul), cât și legislativul (Parlamentul) trebuie să stabilească sistemul fiscal pe
care îl practică, precum și strategia care trebuie urmată în cadrul administrației fiscale. Politica
fiscală a statului va fi determinată de un set de principii fiscale.
Sistemul fiscal din România, cel actual este structurat pe trei principale componente:

- taxe si impozite - mecanismul fiscal - aparatul fiscal.

Impozitele și taxele sunt veniturile bugetului de stat, care sunt provenite de la persoane
juridice și persoane fizice. În momentul colectării acestora, impozitele și taxele sunt utilizate
pentru a face cheltuieli publice pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor puterii și instituțiilor
sale.
Mecanismul fiscal este ansamblul metodelor și tehnicilor de impozitare privind veniturile
fiscale ale statului, precum și instrumentele de impozitare.
Impozitarea se află în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice și juridice care
realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în
determinarea cuantumului exact al acestuia.
Aparatul fiscal derivă din chiar legile care reglementează impozitele și taxele.
Aparatul fiscal, ca o componentă a sistemului fiscal, își îndeplinește funcțiile de
dimensionare, plasare, urmărire și colectare a impozitelor și taxelor, prin control fiscal.
Conform Codului Fiscal al României, nr. 571 din 22.12.2003 , impozitele şi taxele se
bazează pe următoarele principii:
1. neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu
forma de proprietate, asigurînd condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
2. certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite

4
 pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le
revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra
sarcinii lor fiscale;
3. echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcţie
de mărimea acestora;
4. eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului Fiscal,
astfel încît aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane
fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor
decizii investiţionale majore.1

Sistemul fiscal al României actual, constă din impozite directe și impozite indirecte.
Impozitele directe sunt stabilite și plătite în cadrul relației directe dintre contribuabil-
debitor și organismele publice specializate în impozitare, care stabilesc și colectează impozite,
precum și recuperează pe cele neplătite integral în termenele prevăzute de lege.
Impozitele indirecte sunt cele care se percep pe vânzarea de bunuri, în special consumul
sau circulația bunurilor, executarea lucrărilor și prestarea de servicii.
Categoria impozitelor directe include:
 impozit pe profit;
 impozit pe venit;
 impozitul pe profitul microîntreprinderilor;
 impozitul pe dividende;
 impozitul pe construcții.
Principalul impozit pe care companiile trebuie să îl plătească statului este impozitul pe
profit. Impozitul pe profit este diferența dintre venitul impozabil și cheltuielile deductibile.
Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane:
a) persoanele juridice române;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor
sedii permanente în România;
c) persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în
România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare
situate în România sau din vînzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate
atît în România cît şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz,
impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana
juridică română.

1
Articolul 3, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003

5
f) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene. 2
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. 3
În cazul în care un contribuabil desfășoară activități de natura barurilor de noapte, a
cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu
poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activități. În acest caz impozitul va fi 5%
din veniturile aferente activității. 4
Impozitul pe venit este datorat de urmatoarele persoane:
a) persoanele fi zice rezidente;
b) persoanele fi zice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui
sediu permanent în România;
c) persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România. 5
Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător
fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activităţi
independente; salarii; cedarea folosinţei bunurilor; investiţii; pensii si activităţi agricole. 6
Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub
formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru
veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază. 7
O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică
română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către
bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra
dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române.8
Conform articolului 112 1 din Codul Fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003, o
microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
 realizează venituri, altele decât cele provenite din activități în domeniul bancar, în
domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital și în domeniul jocurilor de
noroc;
 realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste
80% din veniturile totale;
 a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 65.000 euro;
 capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile
locale;
 nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele
judecătoreşti, potrivit legii.

2
Articolul 13, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
3
Articolul 17, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
4
Articolul 18, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
5
Articolul 39, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
6
Articolul 43, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
7
Articolul 56, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
8
Articolul 36, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003

6
 Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este de 3%.9
Sunt obligate la plata impozitului pe construcţii, următoarele persoane, denumite
contribuabili:
a) persoanele juridice române, cu excepţia instituţiilor publice, institutelor naţionale de
cercetare-dezvoltare, asociaţiilor, fundaţiilor şi a celorlalte persoane juridice fără scop
patrimonial, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c) persoanele juridice cu sediu social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene. 10
Impozitele indirecte sunt următoarele:
 taxa pe valoarea adăugată (TVA);
 accizele (Taxele de consumaţie);
 taxele vamale;
 monopolurile fiscale;
 taxele de înregistrare şi de timbru .
Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) reprezintă principalul impozit indirect din
România din punct de vedere al volumului încasărilor la bugetul statului precum și din punct de
vedere al sferei de aplicare.
Sfera de aplicare a TVA include:
- Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor);
- Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării;
- Importul de bunuri și servicii;
- Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și
persoane fizice;
- Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul
prestării se consideră a fi România.
Sunt domenii care sunt scutite de TVA, precum:
 spitalizarea, îngrijiirile medicale, și operațiunile strâns legate de acestea;
 prestări de servicii de către stomatologi și tehnicieni dentari precum și livrarea de proteze
dentare;
 prestările de îngrijire și supraveghere efectuată de personalul medical și paramedical;
 transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate de către entități autorizate;
 livrări de organe și sânge de proveniență umană;
 activitatea de învățământ;
 meditațiile acordate în particular de către cadrele didactice;
 prestările de servicii legate de practicarea sportului sau a educației fizice;
 serviciile publice poștale, activitățile specifice posturilor publice de radio şi televiziune.11
9
Articolul 112^1, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
10
Articolul 296^33, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n

7
 Cota standard de impozitare este de 20%.
Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii:
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură, grădini zoologice şi botanice, târguri,
expoziţii şi cinematografe, etc;
b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste;
c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d) livrarea de produse ortopedice;
e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar.12

Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat
pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora.
Acestea se percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi
înlocuite de consumatori cu altele de același tip.
Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:
 Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere;
 Produse din tutun;
 Produse energetice (benzină, motorină, energia electrică);
 Alte produse și grupe de produse etc.

Taxele vamale sunt acele prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care
bunurile trec granițele țării (import, export, tranzit)
Scutiri de taxe vamale:
 ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, sportiv, didactic, etc;
 bunuri provenite din țările Uniunii Europene;
 bunuri străine care devin proprietatea statului;
 mostre fără valoare comercială, materiale publicitare, de documentare, etc;
 bunuri de origine română;
 bunuri reparate în străinătate sau înlocuite.
Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor. Cotele de impunere sunt
prevăzute în tariful vamal. 13

12
Articolul 140, Codul fiscal al României, nr.571 din 22.12.2003
13
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n

8
 Capitolul II.Sistemul fiscal din Republica Moldova

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, sistemul fiscal reprezintă totalitatea

impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a
acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor. 14
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte
din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.
În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea
adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală; taxele rutiere; impozitul pe avere si impozitul
unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: impozitul pe bunurile imobiliare;
impozitul privat; taxele pentru resursele naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa de
organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; taxa de plasare a
publicităţii; taxa de aplicare a simbolicii locale; taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări
servicii; taxa de piaţă; taxa pentru cazare; taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de
călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale); taxa pentru parcare; taxa de la
posesorii de cîini; taxa pentru parcaj; taxa pentru salubrizare si taxa pentru dispozitivele
publicitare.
Impozitele şi taxele enumerate, se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale
investitorilor, capitalului autohton şi străin;
b) certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările
arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare
contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale;
c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii
similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor
legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea şi completarea prezentului cod;
e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli,
cît mai acceptabile pentru contribuabili.
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente:
a) obiectul impunerii – materia impozabilă;
b) subiectul impunerii (contribuabilul)
c) sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa;
d) unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului
impozabil;
e) cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu
obiectul impozabil;
14
Articolul 2., Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997

9
 f) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia
contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a
plăţii;
g) facilităţile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului
impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia,
sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.15

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru persoane fizice, întreprinzători individuali şi medicii de familie titulari ai
practicii, care exercită activitate profesională independentă – în mărime de 12% din venitul anual
impozabil;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat indirect– în mărime de 15% din
depăşirea venitului estimat faţă de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic. 16
Taxă pe valoarea adăugată (T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de
colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse
impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor,
serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.17
Subiecții supuși plății taxei pe valoare adăugată sunt:
a) persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, nerezidenţii care desfăşoară
activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente, care
sînt înregistraţi sau trebuie să fie înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A.;
b) persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, nerezidenţii care desfăşoară
activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente, care
importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a
căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
c) persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, nerezidenţii care desfăşoară
activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei, care importă
servicii, indiferent de faptul dacă sînt sau nu sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A. 18

Accizele sunt impozite de stat stabilite pentru unele mărfuri de consum.

Obligați la plata accizelor sunt persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează

15
Articolul 6, Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997
16
Articolul 15, Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997
17
Articolul 93, Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997
18
Articolul 94, Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997

10
şi/sau fabrică și importă mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova. 19
Impozitul privat este o plată, colectată până la semnarea contractului de vânzare-
cumpărare a patrimoniului public, inclusiv acțiunile, și este plătită de cumpărătorul
patrimoniului, în bugetul de stat.
Obligația de plată a impozitului privat are: persoane fizice și juridice din Republica
Moldova (cu excepția autorităților administrației publice și a statului); persoane fizice și juridice
străine, precum și apatrizi.
Impozitul privat se colectează în valoare de 1% din valoarea patrimoniului public
cumpărat, inclusiv din valoarea acțiunilor.
Taxa vamală este plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la intrarea sau
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Taxele vamale se aplică
conform tarifului vamal.
Taxele de drum sunt taxe percepute pentru utilizarea drumurilor și / sau a zonelor de
protecție a drumului în afara perimetrului localităților.

19
Articolul 120, Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din 24.04.1997

11
 Capitolul III. Analiza comparativă dintre sistemul fiscal al României şi al
Republicii Moldova

Istoria Republicii Moldova este strâns legată de istoria României, din punct de vedere
politic, social și cultural, cât și din punct de vedere fiscal. Sistemele fiscale ale acestor țări sunt
diferite.
O primă diferență sunt tipurile de impozite percepute și ratele acestora. De aceea, în
România se stabilește impozitul pe profit pentru persoanele juridice și impozitul pe venit pentru
persoanele fizice, în timp ce în Republica Moldova este stabilit doar impozitul pe venit atât
pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice. Ponderea impozitului pe profit pentru
persoanele juridice din România este de 16%, iar persoanele juridice din Republica Moldova
plătesc impozitul pe venit în valoare de 12%, iar gospodăriile - 7%. Ponderea impozitului pe
venitul personal în România este una constantă și este de 16%, iar în Republica Moldova există
două cote pentru impozitul pe venitul personal: 7% din venitul anual impozabil si 18% din venitul
anual impozabil.
O diferență este impozitul pe profitul microîntreprinderilor. În tara noastra,
microîntreprinderile sunt impozitate cu 3% din venitul impozabil, iar Codul fiscal al Republicii
Moldova nu prevede noțiunea de microîntreprindere și, respectiv, nu prevede impozitul pe
profitul microîntreprinderilor.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) arată o diferență între sistemele de impozitare
analizate. În ţara noastră, se aplică trei cote de TVA: cota standard - 24%; rata redusă de 9% și
rata redusă de 5%, iar în Republica Moldova se aplică: cota standard - 20%; cota redusă - 8% si
cota zero.
Impozitele și taxele locale aplicate în cele două țări sunt, de asemenea, foarte diferite.
Numai impozitul pe bunurile imobile (care în România se numește impozitul pe clădiri) și
impozitul pe plasament (publicitate) (publicitate) există atât în România, cât și în Republica
Moldova. În caz contrar, sistemul de impozite și taxe locale include mai multe tipuri de impozite
și taxe decât cel din România.
De asemenea, în România organele fiscale sunt Ministerul Finanțelor Publice, Agenția
Națională de Administrare Fiscală din subordinea ministerului, Comisia Fiscală Centrală și
organele fiscale teritoriale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În
Republica Moldova administrația fiscală este efectuată de: Ministerul Finanțelor, Serviciul Fiscal
de Stat prin Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Inspectoratele Fiscale Teritoriale, organele
vamale și serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale în cadrul primăriilor și altor
organizații conform legislației .

12
 Concluzii

Sistemul fiscal este un produs al gândirii, deciziei și acțiunii factorului uman, ca rezultat
al evoluției societății umane, creat inițial pentru îndeplinirea obiectivelor financiare, la care s-au
adăugat ulterior obiective economice și sociale.
Sistemul fiscal al României a fost reformat cardinal după aderarea la Uniunea
Europeană, în cadrul proceselor de transformări economice și politice, iar Sistemul fiscal al
Republicii Moldova actual se confruntă cu o mulțime de probleme care se reflectă asupra
economiei naționale și asupra nivelului de trai al cetățenilor.
Sistemul fiscal trebuie sa fie: unitar: simplu, sa predomine autoimpunerea; eficient;
realizat cu costuri mici; cu o strategie clara, concreta si eficienta; sa fie dirijat astfel incat sa
urmareasca strangerea tuturor obligatiilor; sa fie computerizat; astfel orientat incat sa beneficieze
de o structura organizatorica optima şi sa dispuna de personal fiscal de inalta pregatire de
specialitate.
Trebuie remarcat faptul că prezentul și viitorul sistemului fiscal al Republicii Moldova
este determinat și influențat direct de nivelul de cetățenie fiscală a contribuabililor, de atitudinea
conducerii și a consumatorilor și de respectul reciproc.

13
 Bibliografie

1. Acte legislative și normative

 Codul Fiscal al României Nr. 571 din 22.12.2003
 Codul Fiscal al Republicii Moldova Nr. 1163 din 24.04.1997.
2. Cărţi
 Armeanic Alexandru. Fiscalitatea în statele contemporane, Chișinău: Centrul
Editorial al USM, 2009.
3. Site
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n

14