Sunteți pe pagina 1din 12

SISTEMUL FISCAL

Concept, organizare si evolutie

Obiectivele cursului
1. Intelegerea notiunilor “fisc”, “fiscal”, “sistem fiscal”.
2. Componentele sistemului fiscal: Impozite, taxe si contributii ca venituri ale statului;
mecanismul fiscal; aparatul fiscal.
3. Definirea trasaturilor ce caracterizeaza sistemul fiscal: universalitatea impunerii,
unitatea impunerii, echitatea impunerii.
4. Functiile sistemului fiscal: instrument de mobilizare a resurselor la dispozitia
statului; functia stimulativa, functia sociala, functia de control.
5. Functiile impozitului: de finantare a cheltuielilor publice, de redistribuire, de
corectare a dezechilibrelor.
6. Principiile impunerii: principii de echitate fiscala, de politica financiara, de politica
economica, principii social politice.
7. Sistemul fiscal din Romania-Organizarea si functionarea Ministerului Finantelor si
a Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã

1.1. Intelegerea notiunilor “fisc”, “fiscal”, “sistem fiscal”

Ceea ce deosebeste o tara aflata in progres de una aflata in declin este, in buna
masura, preferinta aratata construirii viitorului. Aceasta preferinta se masoara prin
impozite, imprumuturi si rata dobanzilor.
Conform dictionarului Larrousse, fiscalitatea reprezinta “totalitatea
impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala precum si a aparatului fiscal
ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit
contribuabil”. Consideram ca aceasta definitie poate fi amendata datorita caracterului
sau restrictiv. Astazi in domeniul fiscal se intalnesc mai multe concepte.
Alaturi de fiscalitate este vehiculata notiunea de "fisc" definita ca administratia in
sarcina careia revin calculul, perceperea si urmarirea platii impozitelor si taxelor
datorate statului de catre contribuabil".
De asemenea, este utilizat si termenul “fiscal" care priveste fiscul, care apartine
acestuia.
In definirea sistemului fiscal de catre diversi autori se pleaca in general de la
modul de percepere a acestuia de catre contribuabili: totalitatea impozitelor ce trebuie
achitate catre stat. Astfel, I. Condor defineste sistemul fiscal ca fiind “totalitatea
impozitelor provenite de la persoanele fizice si juridice care alimenteaza bugetele
publice”.
Cand se vorbeste de sistemul fiscal, consideram ca nu se pot omite si alte
elemente importante ale acestuia, in afara impozitului, cum ar fi: legislatia fiscala care
are rolul creearii conditiilor legale si de reglementare a fiscalitatii incluzand atat
drepturile si obligatiile autoritatii fiscale cat si cele ale contribuabililor si aparatului
fiscal chemat sa realizeze aplicarea legislatiei fiscale in interesul puterii publice dar,
fara afectarea personalitatii si drepturilor de care se bucura contribuabilul potrivit
legislatiei fiscale si a celei generale. In cadrul general al finantelor publice ale unei

1
tari, fiscalitatea se delimiteaza ca un ansamblu coerent de norme care reglementeaza
impunerea contribuabililor si fundamenteaza juridic impozitele si taxele.
Impozitele si taxele sunt instituite prin acte normative si ele sunt elemente de
baza in fundamentarea si definirea notiunilor de fiscalitate, fisc, fiscal.
Analizate in ansamblu, cele trei notiuni sunt strans legate de impozite.
Specialistii din tara noastra au definit impozitul ca fiind plata baneasca
obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoane fizice si juridice in
favoarea bugetului statului in cuantumul si la termene precis stabilite de lege,
fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si
imediat.
Economia nationala a unei tari ca parte componenta a economiei mondiale,
cuprinde un ansamblu de activitati, desfasurate de persoane sau grupuri de persoane
fizice si morale care apartin acestuia, dar la care participa si unii subiecti economci si
altor tari.
In interiorul fiecarei tari ca urmare a activitatilor economice desfasurate de
subiectii economici, apare un ansamblu de relatii de productie, schimb, repartitie,
consum, finantare creditare, care se manifesta sub forma unor fluxuri reale, monetare
si financiare.
Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei si actiunii factorului uman,
ca urmare a evolutiei societatii umane, creeat initial pentru a raspunde unor obiective
financiare, la care ulterior s-au adaugat obiective de natura economico-sociala. Daca
realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesita existenta deciziilor
strategice, realizarea scopului pe termen scurt vizeaza realizarea deciziilor tactice.
Studiul sistemelor fiscale necesita luarea in considerare a doi parametri: unul
de natura spatiala iar altul de natura temporala.
Parametrul spatial are in vedere existenta unei multimi de teritorii locuite,
organizate din punct de vedere administrativ si politic, intr-un stat. Fiecarei tari ii
corespunde un sistem fiscal cu o structura comportament si obiective bine
determinate. Luarea in considerare a parametrului spatial corespunde principiului
teritorialitatii impozitului, care este in corcondanta cu suveranitatea fiscala a Statului
de a institui impozite. Acesta este influentat de nivelul si structura surselor de
venituri, de necesitatile financiare ale institutiei bugetare si de conceptiile etice si
politice ale guvernelor.
Parametrul timp corespunde principiului anualitatii impozitului determinat
de anualitatea exercitiului financiar si a institutiei bugetare, corelat cu cazurile de
retroactivitate prevazute de lege.

2
1.2. Componentele sistemului fiscal: impozite, taxe si contributii ca
venituri ale statului; mecanismul fiscal; aparatul fiscal

Sistemul fiscal constituit in Romania a fost conceput si organizat pe trei


componente:
a. Impozite, taxe si contributii ca venituri ale statului
b. Mecanismul fiscal
c. Aparatul fiscal

a) Impozitele, taxele si contributiile reprezinta resurse financiare publice ce se


constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete si anume: bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom
(Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul, ministerele s.a.) in conditiile asigurarii
echilibrului financiar. Bugetul de stat, prezentat sub forma unei balante economice
prevede si autorizeaza veniturile (sau incasarile) si cheltuielile anuale ale statului. Ca
document de sinteza, bugetul de stat este un act autorizat de catre Parlament si reflecta
marile categorii de resurse si cheltuieli ale statului, constituind forma principala de
manifestare a politicii sale financiare.
b) Mecanismul fiscal presupune utilizarea de metode de impunere: tehnici si
instrumente specifice, privind formarea veniturilor fiscale ale statului.
Impunerea, ca ansamblu de operatiuni prin care se stabilesc obligatiile
platitorilor de impozite catrestat, consta in identificarea tuturor categoriilor de
persoane fizice si juridice ce detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil,
evaluarea bazei de calcul si cuantumul acestuia.
Obligatiile cetatenilor decurg din insasi Constitutia tarii "Cetatenii au obligatia
sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Sistemul legal de impunere
trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale". Impozitele, taxele si alte venituri
ale bugetului de stat se stabilesc doar prin lege.
Aceasta presupune ca intreaga activitate de impunere, de urmarire si de
percepere a impozitelor si taxelor consta de fapt in aplicarea si respectarea intocmai a
unor prevederi legale. Orice abatere, voita sau nu, inseamna incalcare a legii si trebuie
sanctionata .
c) Aparatul fiscal. Eficienta de ansamblu a economiei este dependenta de modul in
care functioneaza aparatul fiscal. Statul isi indeplineste rolul sau prin sistemul
legislativ si executiv. Aparatul fiscal este format din Administratiile Finantelor
Publice, Directia de Inspectie Fiscala din ANAF, impreuna cu directiile judetene de
inspectie fiscala si directia de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale de
Administrare a Marilor Contribuabili.

3
1.2. Trasaturile si functiile sistemului fiscal

Pentru ca sistemul fiscal sa raspunda unor cerinte, el trebuie sa se caracterizeze prin


anumite trasaturi si sa indeplineasca anumite functii.
Trasaturile ce caracterizeaza sistemul fiscal sunt:
a) Universalitatea impunerii;
b) Unitatea impunerii;
c) Echitatea impunerii.

a) Universalitatea impunerii;
Potrivit universalitatii, in sfera de cuprindere a impunerii trebui sa se regaseasca toti
platitorii care obtin sau realizeaza acelasi obiect ce intra sub incidenta impunerii
b) Unitatea impunerii
Unitatea impunerii presupune ca asezarea si perceperea impozitelor si taxelor sa se
faca pentru toti platitorii dupa criteriul unitare si stiintifice. De exemplu, taxa pe
valoarea adaugata se aplica in mod unitar tuturor celor ce intra sub incidenta ei (se
aplica aceea modalitate de calcul, cu cote corespunzatoare si se stabileste acela termen
de plata).
c) Echitatea impunerii
Potrivit echitatii fiecare platitor contribuie prin plata impozitelor si taxelor, la
realizarea resurselor bugetare in functie de veniturile salariale. Dupa unele conceptii,
impunerea trebuie sa fie mai mare pentru cei ce realizeaza venituri mai mari si mai
mica pentru cei cu venituri mai modeste. Acest lucru se realizeaza prin diferentierea
cotelor de impunere, iar in acest scop cel mai convenabil este sistemul de cote
progresive ce se folosesc la impunerea veniturilor, tranzactiilor imobiliare sau la
taxele de succesiune. Dupa alte conceptii, echitatea presupune aplicarea unei cote
unice, indiferent de nivelul veniturilor.

1.4. Functiile sistemului fiscal sunt:


a. Functia de instrument de mobilizare a resurselor la dispozitia statului, prin
canalele fiscale aflate in economie.Prin intermediul impozitelor si taxelor statul isi
asigura resursele banesti mobilizate la dispozitia bugetului de stat. Pentru aceasta
trebuie construite o serie de canale prin care statul sa-si asigure alimentarea fondurilor
sale centralizate care au legatura directa cu bugetul de stat, intrucat fondurile
extrabugetare se constituie in afara bugetului insa preiau exercitiu, o parte din
sarcinile bugetului de stat.
b. Functia stimulativa a sistemului fiscal
Statul este interesat ca activitatea economica sa se dezvolte continuu si sa se
desfasoare cu eficienta pentru ca statul isi procura veniturile pentru buget In marea lor
majoritate de la agentii economici. Stimularea se realizeaza si prin sistemul fiscal,
prin largirea activitatii aparatului financiar din economie. Folosindu-se o serie de
prevederi in asezarea impozitelor, se are in vedere asigurarea resurselor necesare
indeplinirii functiilor statului. Avem in vedere unele facilitati pentru societatile
comerciale cu capital privat care imbraca forma reducerilor sau scutirilor de plata
pe diferite termene ce au functionat in cadrul economiei in cazul impozitului pe profit.
O perioada de timp, pentru sumele reinvestite sau profiturile realizate din exportul de
produse si servicii, s-au acordat facilitati sub forma reducerilor.

4
c. Functia sociala a sistemului fiscal
Prin sistemul fiscal trebuie sa se indeplineasca o functie de protectie sociala a
anumitor categorii de cetateni, pe de o parte prin facilitati de impunere, iar pe de alta
parte, prin stimularea agentilor economici sa foloseasca forta de munca cu
randament scazut. Functia sociala a sistemului fiscal roman este mai redusa fata de
tarile dezvoltate. In Romania, aceasta functie actioneaza in directia unor facilitati cum
ar fi, spre exemplu, acordarea unor reduceri de impozit pe salarii sau, in anumite
conditii, reduceri suplimentare, etc.
d. Functia de control al sistemului fiscal
Statul nu mai poate interveni in economie prin masuri administrative ci numai prin
anumite parghii economice sau financiare. Sistemul fiscal, pe de o parte, furnizeaza
aceste parghii iar, pe de alta parte, asigura mecanismul de functionare a lor (punand la
dispozitia aparatului fiscal asemenea parghii ce pot fi utilizate in controlul exercitat de
stat asupra agentilor economici). Este vorba de controlul exercitat de stat printr-o
serie de parghii financiare sau fiscale prin intermediul carora se penetreaza in
activitatea agentilor economici pana la cele mai mici detalii.
De exemplu, in cadrul impozitului pe profit, obiectivul numarul unu este verificarea
bazei de calcul, apoi controlul se adanceste pana la elementele de cheltuieli ce intra in
costul de productie, mergand pana la reflectarea corecta a veniturilor realizate. Prin
taxa pe valoarea adaugata se controleaza intreaga cifra de afaceri mergand pe firul
problemelor pana la documentul primar ce vizeaza vanzarea produselor sau
aprovizionarea cu materii prime si materiale. Verificarea se face numai din punct de
vedere al indeplinirii functiilor fiscale, dar exista posibilitatea ca prin functia de
control sa se faca radiografii complete asupra intregii activitati a agentilor economici.
Fundamentul sistemului fiscal il detin impozitele si taxele legiferate.

1.5. Functiile impozitului

a. Functia de finantare a cheltuielilor publice


Nivelul prelevarilor obligatorii este in mare parte legat de suma cheltuielilor publice,
deoarece ele sunt sursa esentiala de finantare. Dar ele nu reprezinta unica sursa:
existenta deficitelor publice necesita recurgerea la alte mijloace de finantare, precum
indatorarea sau creatia monetara. Examinarea prelevarilor obligatorii si partea
deficitelor publice in PIB in fiecare tara si tinand cont de dobanzile platite in cazul
rambursari datoriei, punctia totala exercitata de catre stat pentru a-si finanta
cheltuielile sale.
Ar trebui, de asemenea, luate in calcul incasarile nefiscale care rezulta din
vanzarile statului de anumite bunuri si servicii. Ele nu reprezinta totusi decat o foarte
mica parte a resurselor publice. Participarea sectorului public la economia de piata
care ii este la origine releva principiul echivalentei.

b. Functia de redistribuire
Inainte de toate, putem mentiona faptul ca doua reguli de echitate pot fi distinse:
1. Una, consensuala, exprima in mod simplu. faptul ca sarcina impozitului trebuie sa
fie in mod echitabil repartizata.
2. O alta, mai conflictuala, atribuie impozitului un rol de corectie a repartitiei
veniturilor primare in scopul de a o face mai echitabila. Definitia acestei functii
depinde deci de opinia cu privire la caracterul just sau injust al repartitiei ce decurge
din mecanismul pietei si acela al drepturilor de proprietate.

5
c. Functia de corectare a dezechilibrelor
Impozitul este un instrument de politicii economica ce poate juca un rol de
descurajare sau de stabilizare.
Aceasta functie este justificata prin ipoteza conform careia functionarea spontana a
pietei nu permite realizarea optimului colectiv; fiscalitatea poate fi deci utilizata
pentru corectarea esecurilor pietei.
Impozitul este una dintre variabilele bugetare pe care statul le stipuleaza in scopuri de
stabilizare conjuncturala (politici de actiune asupra cererii globale) sau structurala
(politici fiscale destinate sa favorizeze cresterea economica).

1.6. Principiile impunerii

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatiuni efectuate in baza


legii, care au drept scop final stabilirea impozitului ce revine in sarcina unei persoane
fizice sau juridice. Impunerea are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin
tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru determinarea marimii
obiectului impozabil si a cuantumului impozitului).
a. Principii de echitate fiscala
Ca notiune, echitatea inseamna dreptate sociala in materie de impozite.
Pentru a putea fi vorba de echitate fiscala sunt necesare impunerea diferentiata a
veniturilor si a averii in functie de puterea contributiva a subiectului impozitului si
scutirea de plata impozitului persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim
neimpozabil.
Respectarea echitatii fiscale presupune indeplinirea cumulativa a multor conditii si
anume:
- Stabilirea minimului neimpozabil, adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit
minim care sa permita satisfacerea nevoilor de strict necesare. Minimul neimpozabil
poate fi stabilit ca atare in cazul impozitelor directe (mai ales la impozitele pe venit),
neavand aplicabilitate in materie de impozite indirecte;
- Sarcina fiscala sa fie stabilita in functie de puterea contributiei fiecarui platitor,
adica cu luarea in considerare a marimii venitului averii care face obiectul impunerii,
precum si a situatiei personale a acestuia (singur, casatorit, numarul persoanelor aflate
in intretinerea sa etc.);
- La o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie
stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, respectiv sarcina
altei persoane din aceeasi categorie sociala.
- Impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale, respectiv toate
persoanele care realizeazd venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu
exceptia persoanelor ale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel (minimul
neimpozabil).
b. Principii de politica financiara
La introducerea unui impozit se cere ca acesta sa indeplineasca si unele cerinte de
ordin financiar. Astfel, acesta trebuie sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil
si elastic.
Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a fi indeplinite
mai multe conditii:
Impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele
(fizice sau juridice) care obtin venituri din aceeasi sursa, poseda acelasi gen de avere
sau isi apropie (prin cumparare import etc.) aceeasi categorie de bunuri.

6
Universalitatea impozitului presupune, in aceeasi masura, ca intreaga materie
impozabila apartinand unei persoane sa fie supusa la impunere;
Sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere (pe cai licite sau ilicite) a
unei parti din materia impozabila;
Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea si
perceperea impozitelor
sa fie cat mai redus posibil.
Un impozit este considerat stabil, atunci cand randamentul sau ramane
constant de-a lungul intregului ciclu economic. Cu alte cuvinte randamentul unui
impozit nu trebuie neaparat sa sporeasca o data cu cresterea volumului productiei si a
veniturilor in perioadele favorabile ale ciclului economic si nici sa scada in perioadele
de criza si depresiune ale ciclului economic.
Elasticitatea impozitului presupune ca acesta sa poata fi adaptat in permanenta
necesitatilor de venituri ale statului.
Astfel, daca se inregistreaza o crestere a cheltuielilor bugetare este necesar ca
impozitul sa poata fi majorat in mod corespunzator si invers.
Un sistem fiscal trebuie apreciat de fiecare data prin prisma tuturor
consecintelor sale pe plan economic, financiar, si social, iar nu numai in functie de
numarul si tipul impozitelor utilizate.
Aprecieri realiste privind consecintele si implicatiile de ordin economico-
sociale ale unui sistem fiscal pot fi facute daca sunt avute in vedere aspecte, cum.
sunt: obiectul impunerii (veniturile, averea, cheltuielile si/sau si unele si altele); felul
impunerii (in sume fixe, in, cote procentuale, proportionale, progresive sau regresive);
categoriile sociale sau socio-profesionale supuse impunerii existenta unor cazuri de
dubla impunere economica sau juridica; dimensiunea si frecventa unor fenomene de
evaziune fiscala ori de repercutare a impozitelor si taxelor si beneficiarii acestora.
c. Principii de politica economica
Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmareste de regula realizarea mai
multor obiective. Este vorba mai intai de procurarea veniturilor necesare acoperirii
cheltuielilor publice, apoi de folosirea impozitului ca instrument de impulsionare a
dezvoltarii unor ramuri si subramuri economice, de stimulare ori de reducere a
productiei sau consumului unor marfuri, de extindere a exportului sau de restrangere
a importului anumitor bunuri etc.
Incurajarea dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice poate fi
realizata si prin masuri de ordin fiscal, cum sunt: stabilirea unor taxe vamale ridicate
la import; reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a marfurilor autohtone;
micsorarea impozitelor directe stabilite in sarcina intreprinzatorilor care isi plaseaza
capitalurile in ramura si subramura respectiva; facilitarea amortizarii accelerate a
capitalului din acest domeniu, ceea ce conduce la reducerea profitului impozabil
societatilor de capital din ramura sau subramura respectiva etc.
Extinderea relatiilor comerciale cu strainatatea poate fi stimulata prin masuri
fiscale constand in restituirea partiala sau integrala a impozitelor indirecte aferente
marfurilor exportate; reducerea nivelului taxelor vamale percepute de catre stat la
importul anumitor marfuri utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului.
Limita accesului marfurilor straine se poate realiza prin practicarea unor taxe vamale
cu caracter protectionist la importul anumitor marfuri restrangerea exportului unor
categorii de produse prin practicarea de taxe vamale la exportul acestora.
Impozitele pot fi folosite, concomitent cu alte instrumente, pentru redresarea
situatiei economice. Astfel, spre exemplu, pentru stimularea investitiilor particulare,
in unele tari a fost adoptata masura reducerii impozitului aferent profitului investit in

7
masini, utilaje si alte echipamente active. Este intalnita si opinia privind scutirea de
impozit a sumelor investite de persoanele cu venituri medii pentru a determina
implicarea intr-o masura sporita a clasei mijlocii in procesele investitionale, ceea ce ar
contribui si la fluidizarea circulatiei capitalului in economie. In vederea combaterii
inflatiei, se recurge frecvent si la masura majorarii impozitelor.
d. Principii social-politice
Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste si realizarea unor obiective
de ordin social-politic. Astfel, partidul de guvemamant urmareste ca politica fiscala
pe care o promoveaza sa fie in concordanta cu interesele categoriilor si grupurilor
sociale pe care le reprezinta. Uneori, prin intermediul masurilor cu caracter fiscal,
partidul de guvemamant incearca sa-si mentina influenta in randurile unor categorii
sociale, in perioada din preajma alegerilor. Este cunoscuta, de asemenea, practica
acordarii unor facilitati fiscale contribuabililor cu venituri reduse si celor care au un
anumit numar de persoane in intretinere.
Impozitele sunt folosite si pentru limitarea consumului unor produse care au
consecinte daunatoare asupra sanatatii (tutun, bauturi alcoolice). Totodata, in unele
tari se practica un impozit special in sarcina celibatarilor si a persoanelor casatorite
fara copii, pentru a se influenta cresterea natalitatii.

1.7 Sistemul fiscal din Romania-organizarea si functionarea


Ministerului Finantelor si a Agentiei Nationale de Administrare
Fiscalã

1. Ministerul Economiei si Finantelor este organizat si functioneazã ca organ de


specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplicã
Strategia si Programul de guvernare în domeniul finantelor publice.
Ministerul Finantelor Publice este minister cu rol de sintezã, institutie publicã
cu personalitate juridicã.
În subordinea Ministerului Economiei si Finantelor este organizata si
functioneazã Agentia Nationalã de Administrare Fiscalã (ANAF) , organ de
specialitate al administratiei publice centrale, institutie publicã cu personalitate
juridicã, finantatã de la bugetul de stat.

Ministerul Rconomiei si Finantelor contribuie la elaborarea si implementarea


Strategiei si a Programului de guvernare în domeniul finantelor publice, în exercitarea
administrãrii generale a finantelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare si
valutare în concordantã cu cerintele economiei de piatã si pentru stimularea initiativei
agentilor economici.

2 Ministerul Economiei si Finantelor îndeplineste urmãtoarele functii:

a) de strategie, prin care se asigurã elaborarea strategiei de punere în aplicare a


Programului de guvernare în domeniul finantelor publice;
b) de reglementare si sintezã, prin care se asigurã elaborarea cadrului normativ si
institutional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul sãu de
activitate;
c) de elaborare si implementare a politicii bugetare si a politicii fiscale a Guvernului;
d) de corelare a politicilor fiscale si bugetare cu celelalte politici economico-sociale;

8
e) de administrare a veniturilor statului;
f) de contractare si administrare a datoriei publice;
g) de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;
h) de exercitare a controlului financiar public intern;
i) de asigurare a evidentei centralizate a bunurilor ce constituie domeniul public al
statului;
j) de elaborare si supraveghere a cadrului legal în domeniul contabilitãtii;
k) de reprezentare, prin care se asigurã, în numele statului român si al Guvernului
României, reprezentarea pe plan intern si extern în domeniul sãu de activitate;
l) de autoritate de stat, prin care se asigurã exercitarea controlului aplicãrii unitare si
respectãrii reglementãrilor legale în domeniul sãu de activitate, precum si al
functionãrii institutiilor care îsi desfãsoarã activitatea în subordinea sau sub
autoritatea sa;
m) de autoritate a administratiei publice centrale de specialitate, prin care se asigurã
elaborarea si implementarea politicii în domeniul sistemelor de management financiar
si control la institutiile publice.

3. Principiile care stau la baza activitãtii Ministerului Economiei si Finantelor


sunt:
a) coerenta, stabilitatea si predictibilitatea finantelor publice pe termen mediu;
b) armonizarea cadrului legislativ cu reglementãrile Uniunii Europene;
c) întãrirea autoritãtii institutiei;
d) perfectionarea managementului fondurilor publice;
e) transparenta activitãtii în toate domeniile sale de activitate;
f) colaborarea cu partenerii sociali;
g) asigurarea unui mediu de afaceri concurential si predictibil.

4. Ministerul Economiei si Finantelor are, în principal, urmãtoarele atributii in


vederea realizarii functiilor sale:

1. propunerea de strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si solutii de reformã


în domeniul finantelor publice;
2. elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat si raportul asupra
proiectului bugetului de stat, precum si a proiectului legii de rectificare a bugetului de
stat;
3. stabilirea echilibrului bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si
a rectificãrii acestuia;
4. stabilirea de metodologii pentru elaborarea proiectelor bugetului de stat, bugetului
asigurãrilor sociale de stat, a bugetelor fondurilor speciale si a proiectelor bugetelor
locale;
5. urmãrirea executiei operative a bugetului general consolidat; stabilirea mãsurilor
necesare pentru încasarea veniturilor si limitarea cheltuielilor în vederea încadrãrii în
deficitul bugetar aprobat;
6. elaborarea proiectului bugetului asigurãrilor sociale de stat, al legii bugetului
asigurãrilor sociale de stat, precum si proiectul legii de rectificare a acestuia;
7. analiza, fundamentarea, propunerea cadrului legislativ si stabilirea de mãsuri
privind împrumuturile necesare în vederea acoperirii deficitului bugetar si refinantãrii
datoriei publice sau pentru actiuni si lucrãri de interes public; administrarea datoriei

9
publice, urmãrirea rambursarii acesteia si achitarea dobânzilor aferente, în conditiile
legii;
8. elaborarea si actualizarea metodologiei privind criteriile de evaluare si selectie a
obiectivelor de investitii publice;
9. coordonarea monitorizarii întregului program de investitii publice;
10. administreazã contul general al Trezoreriei Statului, deschis la Banca Nationalã a
României, scop în care încheie conventii cu aceasta;
11. colaboreazã cu Banca Nationalã a României la elaborarea balantei de plãti
externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementãrilor din
domeniul monetar si valutar si informeazã semestrial Guvernul asupra modului de
realizare a acestora, cu propuneri de solutii în acoperirea deficitului sau utilizãrii
excedentului din contul curent al balantei de plãti externe;
12. contractarea si garantarea împrumuturilor de stat de pe piata financiarã internã si
externã, în scopul si în limitele competentelor stabilite de lege;
13. negocierea, pregãtirea, parafarea, semnarea si ratificarea conventiilor pentru
evitarea dublei impuneri negociate;
15. urmãrirea realizarii unui management eficient si coerent al sistemului fiscal
românesc, având ca scop elaborarea si mentinerea unui sistem fiscal unitar, stabil si
armonizat, în strânsã concordantã cu indicatorii macroeconomici din Strategia de
modernizare a administratiei publice;
16. elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul contabilitãtii financiare si de
gestiune si urmãrirea perfectionarii acestuia în corelatie cu normele europene în
domeniu;
17. deruleazã operatiuni de încasãri si plãti, ca participant direct al Sistemului national
de plãti;
18. urmãrirea respectarii angajamentelor asumate prin acordurile încheiate cu
organismele financiare internationale în domeniul datoriei publice;
19. elaborarea politicii vamale în concordantã cu cadrul legislativ existent, precum si
actele normative în realizarea acesteia;
20. asigurarea administrarii monopolului de stat, în conditiile legii;
21. reprezintarea statului, ca subiect de drepturi si obligatii, în fata instantelor, precum
si în orice alte situatii în care acesta participã nemijlocit, în nume propriu, în raporturi
juridice, dacã legea nu stabileste în acest scop un alt organ;
22. asigurarea relatiei cu Parlamentul, sindicatele, patronatele si alti exponenti ai
societãtii civile în problemele specifice activitãtii sale;
În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Finantelor Publice colaboreazã cu
celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritãtile
publice locale, cu alte institutii publice si cu alte organisme.

5. Organizarea si conducerea Ministerului Economiei si Finantelor

Conducerea Ministerului este exercitata de cãtre ministrul economiei si finantelor,


care reprezintã ministerul în raporturile cu celelalte autoritãti publice, cu persoanele
juridice si fizice din tarã si din strãinãtate. Ministrul finantelor publice îndeplineste,
conform legii, functia de ordonator principal de credite.
In subordinea sau sub autoritatea Ministerului Economiei si Finantelor se
afla urmatoarele unitati:
- Agentia Nationalã de Administrare Fiscalã;
- Autoritatea Nationalã a Vãmilor;
- Garda Financiarã

10
- Directiile generale ale finantelor publice judetene în subordinea cãrora
functioneazã
administratiile finantelor publice municipale, administratiile finantelor publice
orãsenesti si administratiile finantelor publice comunale;
- Directia Generalã a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, în subordinea
cãreia functioneazã administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului
Bucuresti;
- Directia generalã de administrare a marilor contribuabili
Ministerul Economiei si Finantelor, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala
tine evidenta Registrului Taxelor Fiscale si Nefiscale din Romania, care poate fi
consultat pe site-ul www.mfinante.ro .

6. Organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã

Principalele obiective ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã sunt:


a) colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe si alte venituri
ale bugetului de stat, conform competentelor, precum si a veniturilor bugetului
asigurãrilor sociale de stat, bugetului asigurãrilor pentru somaj, bugetului Fondului
national unic de asigurãri sociale de sãnãtate, reprezentând contributia de asigurãri
sociale, contributia de asigurãri pentru somaj, contributia pentru asigurãri sociale de
sãnãtate, contributia de asigurare pentru accidente de muncã si boli profesionale,
datorate de plãtitori, persoane juridice si persoane fizice, care au calitatea de angajator
sau asimilati ai acestora si alte persoane care au obligatii fatã de bugetul de stat;
b) aplicarea unitarã a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile
sociale si alte venituri bugetare în domeniul sãu de activitate;
c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil
tuturor contribuabililor;
d) aplicarea în domeniul vamal a mãsurilor specifice rezultate din Programul de
guvernare si dinlegislatia în domeniul vamal.
În realizarea obiectivelor sale, Agentia Nationalã de Administrare Fiscalã are, în
principal, urmãtoarele atributii:
1. asigurarea aplicarii corecte, unitare si nediscriminatorie a legislatiei fiscale;
2. elaborarea si/sau avizarea proiectelor de acte normative care contin prevederi
referitoare la administrarea veniturilor bugetare pentru care este competentã;
3. actioneazã prin mijloace specifice pentru prevenirea si combaterea evaziunii
fiscale, în conditiile legii;
4. exercitã controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si
combaterea oricãror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal care au
ca efect evaziunea fiscalã;
5. exercitã urmãrirea, supravegherea si controlul fiscal si vamal pe întreg teritoriul
national, al respectãrii legislatiei în domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor
sociale si al celorlalte venituri bugetare pentru a cãror administrare este competentã
potrivit legii;

11
6. elaboreazã proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si
a celorlalte venituri bugetare;
7. administreazã depunerea de cãtre plãtitori a declaratiilor de impunere la impozite,
taxe, contributii sociale si alte venituri bugetare potrivit legii, precum si evidenta
plãtilor efectuate;
8. elaboreazã si aplicã procedurile de impunere pentru persoanele juridice si
persoanele fizice, conform dispozitiilor legale;
9. furnizeazã Ministerului Finantelor Publice informatii necesare fundamentãrii
estimãrii veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili;
10. analizeazã periodic modul de realizare a veniturilor bugetare pentru care este
competentã, stabilind mãsurile necesare pentru încadrarea acestora în nivelurile
stabilite potrivit legii;
11. furnizeazã structurilor specializate ale Ministerului Finantelor Publice informatiile
necesare fundamentãrii calculului contributiei României la bugetul Uniunii Europene;
12. urmãreste realizarea unui management eficient si coerent al administrãrii fiscale,
având ca scop mentinerea unei administrãri fiscale unitare, stabile si armonizate;
13. gestioneazã si coordoneazã schimbul de informatii intern si intracomunitar
privind taxa pe valoarea adãugatã si accize;
14. reprezintã statul în fata instantelor, ca subiect de drepturi si obligatii privind
raporturile juridice fiscale si alte activitãti ale agentiei, direct sau prin unitãtile
subordonate ale Ministerului Finantelor Publice, în baza mandatelor transmise;
renuntarea la drepturile statului în litigiile care au legãturã cu raporturile juridice
fiscale poate fi formulatã de organele fiscale numai cu acordul Guvernului.

Conducerea si organizarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala

Agentia Nationalã de Administrare Fiscalã este condusã de un presedinte cu rang de


secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.
Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã este ajutat în activitatea sa de
vicepresedinti cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru.
În cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationalã de Administrare
Fiscalã este organizatã si functioneazã Autoritatea Nationalã a Vãmilor, ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, institutie publicã cu personalitate
juridicã, cu buget propriu.
În cadrul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationalã de Administrare
Fiscalã este organizatã si functioneazã Garda Financiarã, ca organ de specialitate al
administratiei publice centrale, institutie publicã cu personalitate juridicã, cu buget
propriu.

12