ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

POLITICA SI SISTEMUL FISCAL ROMANESC COTA UNICA VS IMPOZITAREA PROGRESIVA

CAZACU THEODORA ILIE DANIEL IONESCU LAURA JUGANARU MIRELA JURCAN RADU SERIA B, GRUPA 1508

POLITICA FISCALA
Politica fiscala este o componenta principala a politicii financiare, ce poate fi promovata numai de catre stat sau autoritatile publice si care cuprinde deciziile (reglementarile) privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, concretizand optiunile in materie de impozite si taxe. Componentele sale trebuie conectate cu cele de la politica bugetara sau monetara, respectiv cu politica preturilor si cu cea a ocuparii fortei de munca, pentru a se integra in politica generala. Politica fiscala se defineste prin: totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor si institutiilor folosite de catre stat si celelalte autoritati publice pentru procurarea resurselor financiare fiscale, inclusiv pentru influentarea vietii economico-sociale. Politica fiscala se afla in raporturi de interdependenta cu politica bugetara, politica monetara, cu politica valutara, cu politica ocuparii fortei de munca si cu politica financiara a intreprinderii. Pe de alta parte, politica fiscala are obiective si instrumente propii de manifestare. Ca obiective majore ale politicii fiscale se pot enumera: Procurarea cu randament cat mai ridicat a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor publice, ceea ce presupune, in primul rand, crearea unui sistem de impozit adecvat politicii generale. Realizarea procesului de redistribuire a produsului national intre sfere, domenii de activitate, categorii de persoane si indivizi. Influentarea (reglarea) unor procese economico-sociale, corespunzatoare obiectivelor politicii generale. Din punct de vedere al modalitatilor de calcul a impozitelor si de acordare a facilitatilor fiscale, se impune ca, prin politica fiscala, sa se asigure respectarea principiilor generale ale impunerii, si in acelasi timp sa se influenteze dezvoltarea anumitor activitati, domenii/ramuri economice. Un rol important revine optiunilor privind administrarea impozitelor, taxelor si a contributiilor de catre diferite categorii de autoritati publice, respectiv delimitarea impozitelor, taxelor si contributiilor aflate in administrarea autoritatilor centrale fata de cele administrate de autoritatile locale. In acelasi cadru se inscrie, ca element al politicii impozitelor, alegerea modalitatilor de impozitare a veniturilor in cote procentuale, optand intre cotele proportionale si cotele progresive, cea de-a doua modalitate, admitand fie o progresivitate mai mica, fie una mai mare. Astfel, impunerea in cote proportionale apare ca fiind mai stimulativa, din punct de vedere al contribuabililor care realizeaza venituri mai mari, favorizand si investirea unei parti mai mari din venitul obtinut. In cazul impozitarii in cote procentuale progresive are loc o crestere a cotei procentuale, din venitul total, care se cedeaza sub forma unui impozit. In aceasta varianta de impozitare, impozitul platit creste, atat sub impactul cresterii procentuale, cat si sub cel al mariri bazei de calcul, determinand diminuarea venitului disponibil posibil de utilizat de catre contribuabil, inclusiv pentru noi investitii. In acelasi timp in planul formarii resurselor financiare ale statului, pe seama impozitelor, poate aparea un fenomen de diminuare a bazei de calcul, sub influenta negativa exercitata de cresterea cotei procentuale de impozit. Ca regula generala, se constata ca in intreaga lume se folosesc sisteme de impozitare cu un numar mai mare sau mai mic de impozite, concepute si aplicate in conditii, uneori asemanatoare, iar, alteori, diferite in vederea realizarii unor obiective sociale.

ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL FISCAL DIN ROMANIA Sistemele fiscale au aparut si au evoluat in functie de interesele si nevoile claselor conducatoare, ceea ce a facut ca organizarea fiscului sa nu fie agreata. Fiecare stat din Antichitate si pana astazi, si-a adoptat propriul sau sistem fiscal, mai mult sau mai putin perfectionat, dupa cum acesta a cunoscut o mai mare sau mai mica putere economica si militara. Pentru statul roman impozitele reprezentau principala sursa de venituri. In functie de obiectul impus impozitarii existau: impozite directe pe pamant, pe persoana (tributum capitis) si, mai tarziu pe mosteniri (vicesima hereditatium); impozite indirecte care vizau, in principal, activitatile comerciale; impozite extraordinare pe veniturile particulare (prazi de razboi, amenzi, confiscari, dari speciale, monopoluri). In decursul istoriei, ca si astazi sistemele fiscale au evoluat, urmarind in principal ca prin numarul si marimea impozitelor sa satisfaca cerintele de fonduri banesti ale statului; sa simplifice si sa inlesneasca munca de colectare a impozitelor; impozitele sa fie suportabile de contribuabili si sa creasca numarul contribuabililor prin eliminarea inechitatilor. Sistemul fiscal, impozitele, taxele etc sunt necesare pentru procurarea resurselor financiare necesare finantarii activitatilor statului. Nu poate exista un stat fara impozite, taxe, contributii,etc. In acelasi timp taxele si impozitele sunt instrumente prin intermediul carora statul redistribie veniturile si avutia, fiind o parte integranta a politicii fiscale a statului. Calitatea sistemului fiscal este data de principiile impozitarii si anume: principiul avantajului (sau al echivalentei), principiul capacitatii de a plati si teoria progresivitatii. In domeniul fiscal, organismul cu rol de initiere si urmarire a modului de aplicare a legislatiei fiscal-bugetare este Comisia Europeana, infiintata prin Tratatul de la Maastricht, semnat in anul 1992 si intrat in vigoare in anul 1993. Legislatia fiscala din tara noastra, aplicata in ultima perioada, contine prevederi menite sa contribuie la armonizarea acesteia cu aceea a Uniunii Europene, dar in acelasi timp urmarinduse elaborarea si promovarea politicii sale fiscale corespunzatoare conditiilor si intereselor din etapa actuala de dezvoltare. Noi ne vom opri asupra teoriei progresivitatii elaborata si sustinuta pentru prima oara de J.J.Rousseau, Prouddhon, J.B.Say. In Romania impozitarea progresiva a fost adoptata prima oara prin Legea contributiilor directe din anul 1923. De-a lungul timpului obiectiunile care s-au ridicat in legatura cu impozitarea progresiva au fost: nu se stie de unde sa inceapa progresivitatea si la ce nivel de venit sau avere sa se opreasca; daca impozitul progresiv este prea ridicat genereaza evaziune si frauda fiscala; nu se stie minimum de venit care sa nu se impoziteze si genereaza tendinta de nivelare a veniturilor. ROLUL SISTEMULUI FISCAL In cadrul economiei romanesti, rolul schimbului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice pe calea prelevarilor fiscale, alaturi de alte mijloace care sa permita statului interventii in economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale ciclului economic. Fluxurile monetare ce actioneaza prin intermediul prelevarilor fiscale sunt supuse unui control direct. Sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procedee (sistemul de cote, platitori) intre care se manifesta relatii ce apar ca urmare a proiectarii, legiferarii si
3

perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivelor propuse. PREZENTAREA GENERALA A SISTEMULUI FISCAL Fundamentul intregii activitati fiscale il reprezinta impozitele si taxele, ele fiind instituite prin acte normative cu caracter fiscal. Acestea nu lipsesc si nu pot lipsi ca elemente de baza in prezentarea notiunilor care se refera la domeniul fiscal. Asigurarea bunei functionalitati a mecanismului fiscal, aplicarea reglementarilor cu caracter fiscal impun, existenta, organizarea si activitatea unor organe specializate ale administratiei de stat, respectiv a unui aparat fiscal, fara de care nu ar putea fi dusa la o finalitate intreaga activitate fiscala. Dupa opinia domnului profesor universitar doctor Constantin Topciu, exprimata in lucrarea1 Fiscalitate, in structura sistemului fiscal trebuie incluse urmatoarele 3 componente: 1. Totalitatea impozitelor, taxelor si a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe in baza unor reglementari legislative cu caracter fiscal. 2. Mecanisul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile si instrumentele fiscale prin utilizarea carora se asigura dimensionara, asezarea si perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. 3. Aparatul fiscal, fara de care celelalte componente ale sistemului fiscal ar ramane inerte. El pune in miscare mecanismul fiscal, fiind considerat motorul lui. Pentru a fi rational, sistemul fiscal trebuie sa raspunda unor cerinte, sa indeplineasca anumite functii si sa se caracterizeze prin anumite trasaturi. Dintre functiile sistemului fiscal, retinem: 1. Functia de mobilizare a resurselor bugetare la dispozitia staului, necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice, stiut fiind faptul ca impozitele reprezinta o prelevare obligatorie a unei parti din veniturile si/sau averea contribuabilor persoane fizice si juridice la dispozitia statului. Aceasta prelevare este nerambursabila si nu presupune nici o contraprestatie directa din partea statului, caracterul obligatoriu fiind impus de actul normativ care instituie impozitul. 2. Functia economica stimulativa, in scopul dezvoltarii activitatilor economice, sporirii volumului veniturilor, crearii de noi locuri de munca, sporirii exportului etc. Toate aceste obiective pot fi atinse prin acordarea unor facilitati fiscale cum ar fi, scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la plata unor obligatii fiscale. 3. Functia sociala, prin care se urmareste, pe de o parte, sa se asigure o anumita protectie sociala unor categorii de contribuabili persoane fizice care realizeaza venituri mai mici si au greutati materiale mai mari (copii sau alte persoane aflate in intretinere), iar pe de alta parte, sa fie stimulati agentii economici care utilizeaza forta de munca cu randament redus (handicapati, nevazatori). 4. Functia de control asupra economiei, exercitata de catre Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
1

Topciu C., Vintila G., Fiscalitate, Editura Secorex, Bucuresti, 1998

Principalele trasaturi care caracterizeaza sistemul fiscal sunt: universalitatea, unitatea si echitatea impunerii. 1. Universalitatea sistemului fiscal presupune includerea in sfera de cuprindere a impunerii a tuturor persoanelor care realizeaza venituri din aceeasi sursa sau poseda acelasi gen de avere, dar si a intregii baze de calcul (materie impozabila). 2. Unitatea impunerii presupune ca asezarea sarcinilor fiscale sa se faca dupa criterii unitare pentru toti detinatorii aceluiasi obiect impozabil. 3. Potrivit echitatii fiscale, asezarea impozitelor si taxelor trebuie sa se faca potrivit principiului justitiei sociale, fara nici un fel de discriminare de ordin etnic, religios sau politic. Cuantumul diferit al impozitului datorat, in functie de marimea obiectului impozabil, raspunde, de asemenea, unor criterii de echitate, satisfacand in acelasi timp, si functia sociala a sistemului fiscal. Astfel, sarcina fiscala trebuie sa fie mai mare pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari, si mai redusa pentru cei cu venituri mai mici. Acest obiectiv se realizeaza prin utilizarea unor cote de impunere progresive pe transe de venit, prin excluderea de la impunere a unor venituri realizate de anumite categorii de contribuabili etc. Prin armonizarea legislatiei fiscale din tara noastra cu cea comunitara s-a asigurat, prin Codul fiscal, o reglementare unitara a principalelor impozite directe si indirecte datorate bugetului de stat si bugetelor locale, respectiv: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe venitul microintreprinderilor, impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor straine infiintate in Romania, taxa pe valoare adaugata, accizele, impozitele si taxele locale. Impozitele si taxele reglementate prin Codul fiscal se bazeaza pe urmatoarele principii: 1. Neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de propietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain. 2. Certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. 3. Principiul impunerii echitabile, reprezentat de repartizarea cheltuielilor fiscale pe clase si paturi sociale, cu respectarea principiului echitatii si justitiei sociale, istoric, functie de clasa sociala aflata la conducerea statului, a cunoscut diverse forme astfel: - impunerea generala, care cuprinde toate clasele si paturile sociale, in ceea ce priveste impozitarea veniturilor; - impunerea partiala, care confera anumitor clase sau paturi sociale scutirea sau reducerea de impozite; - egalitatea in fata impozitului, in esenta neutralitatea impozitului, care presupune ca impunerea sa se faca in acelasi mod pentru toate persoanele fizice si juridice, indiferent unde isi au sediul, fara deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a tarii si in mod egal pentru toate activitatile economice; - egalitatea prin impozit, care presupune, dimpotriva, diferentierea sarcinii fiscale de la o persoana la alta, in functie de o serie de criterii economice si sociale, precum marimea absoluta a materiei impozabile, situatia personala a subiectului impozitat, natura si provenienta veniturilor etc. Egalitatea orizontala compara sarcina fiscala la care este supusa o persoana fizica sau juridica, pentru veniturile realizate dintr-o anumita sursa, cu sarcina la care este supusa o alta persoana, pentru venituri de aceeasi marime realizate din alta sursa.
5

Egalitatea verticala compara marimea relativa a sarcinii fiscale aferenta unor venituri in cuantum diferit, realizate de persoane diferite, dar care au aceeasi sursa de provenienta. Pentru realizarea unei reale egalitati fiscale, este necesar ca la stabilirea impozitului sa se tina seama nu numai de marimea absoluta a veniturilor realizate de o persoana, dar si de elementele care caracterizeaza situatia individuala, precum si de sarcinile sociale ale acesteia ce influenteaza capacitatea de plata. 4. Eficienta impunerii, prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore. 5. Principiile politicii financiare consta in alegerea tipului si numarului impozitelor, iar in particular, la introducerea unui nou impozit, acesta sa fie cu randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic. Pentru a avea un randament fiscal ridicat, impozitul platit de toate persoanele care realizeaza venituri din aceeasi sursa sau poseda acelasi gen de avere si sa cuprinda intreaga materie impozabila, sa nu fie susceptibil de evaziuni sau fraude si sa nu reclame cheltuieli mari de percepere. Impozitul este considerat stabil, atunci cand nu este supus oscilatiilor determinate de conjunctura economica. Impozitul este considerat elastic, atunci cand este capabil a se adapata nevoilor bugetare. 6. Principiul politicii economice reprezinta folosirea impozitelor nu numai ca mijloace de procurare a veniturilor bugetare, ci si pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvoltarii sau restrangerii activitatii altor ramuri economice, pentru a nu stimula sporirea productiei sau consumului anumitor marfuri, pentru a extinde sau limita relatiile comerciale cu alte state. STRUCTURA IMPOZITELOR SI TAXELOR CARE COMPUN SISTEMUL FISCAL Veniturile incasate de la contribuabilii persoane fizice si juridice sunt cuprinse in cele 4 mari bugete anuale, respectiv bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale. Au existat situatii cand au fost create noi obligatii fiscale dupa aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, ele fiind incasate imediat de la aparitia actului normativ, desi nu erau cuprinse in legea bugetara anuala, situatii nelegale. O mare parte din veniturile publice ce constituie venituri ale bugetelor de stat au fost stabilite prin ordonante de urgenta. Impozitele si taxele care compun sistemul fiscal se pot clasifica dupa mai multe criterii, insa foarte importanta este clasificarea acestora conform clasificatiei bugetare, care corespunde si ordinii in care acestea sunt inscrise in bugetul de stat si in bugetele locale. 1. Venituri curente A. Venituri fiscale Impozitele directe sunt platite de contribuabil in cunostinta de cauza, in categoria acestora incluzandu-se, de exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, activitati independente, cedarea folosintei bunurilor, dividende si dobanzi, din activitati agricole, impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul si taxa pe teren etc. Impozitele indirecte sunt suportate de consumatorul final prin intermediul preturilor produselor si tarifelor lucrarilor si serviciilor. Pot fi enumerate, ca fiind mai importante: taxa pe valoare adaugata, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole etc.
6

B. Contributiile de asigurari cuprind contributiile angajatorilor (contributia de asigurari sociale de stat, contributia de asigurari pentru somaj, contributii de asigurari sociale de sanatate, contributii pentru accidente de munca si boli profesionale) si contributiile asiguratilor (contributii de asigurari sociale de stat, contributii de asigurari pentru somaj, contributii de asigurari sociale de sanatate, alte contributii pentru asigurarile sociale datorate de asigurati). C. Veniturile nefiscale cuprind, in principal, venituri din propietate, venituri din dobanzi, venituri din prestari servicii si alte activitati, venituri din taxe administrative, eliberari permise, amenzi, penalitati si confiscari, diverse venituri. 2. Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri, respectiv: venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, venituri din valorificarea stocurilor de rezerve de stat si mobilizare, venituri obtinute in procesul de stingere a creantelor bugetare, alte venituri din valorificarea unor bunuri.
Tabel 1

Analiza legaturii dintre PIB si veniturile fiscale lei-

-mld

Anul PIB Venitur i fiscale (VF)

2000 80 23

2001 116 32

2002 151 41

2003 190 53

2004 238 66

2005 287 78

2006 335 92

Figur 1-Evolutia PIB si a veniturilor fiscale n Romnia n perioada 2000-2006

Tabel 2

Figur 2-Evolutia veniturilor fiscale si a gradului de fiscalitate din Romnia n perioada 2000-2006

Tabel 3

Figur 3-Evolutia impozitelor directe si indirecte ca pondere n totalul veniturilor fiscale n totalul veniturilor fiscale in perioada 2000-2006

GENERALITATI PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil datorata conform legii bugetului centralizat de stat sau bugetelor locale, de catre persoanele fizice si juridice, pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda, fara echivalent si fara o contraprestatie directa si imediata, platitorii capatand vocatie directa de beneficiari ai unor activitati organizate de stat, fara sa fie obligati la plata contravalorii acestora. Taxa reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de catre institutiile publice. Clasificarea impozitelor si taxelor, eterogene atat din punct de vedere al particularitatilor de fond, cat si din punct de vedere al formei, se poate face in functie de obiectul impunerii in impozite si taxe pe avere, impozite si taxe pe venit, impozite sau taxe pe cheltuieli, dupa modul de percepere in impozite directe (impozite reale, impozite personale) si impozite indirecte (impozite sau taxe de consumatie, monopoluri fiscale, taxe vamale), dupa scopul urmarit in impozite financiare si impozite de ordine si dupa frecventa de realizare in impozite permanente si impozite incidentale. Impozitele si taxele la care sunt obligate subiectele platitoare indeplinesc functiile de contributie la formarea fondurilor generale ale societatii, de redistribuire a unor venituri primare sau derivate si de reglare a unor fenomene economice sau sociale. COTELE DE IMPOZIT Cotele de impozit sunt de mai multe feluri: -cote fixe; -cote procentuale: proportionale, progresive (orizontale si verticale) si regresive; -cota unica; O sa ne oprim asupra cotei unice si asupra cotelor progresive. Cotele progresive Cotele procentuale progresive se modifica in functie de oscilatiile intervenite in baza de calcul, crescand odata cu aceasta. Cresterea progresiva a cotelor este limitata totusi la un plafon maxim al bazei impozabile, astfel incat orice crestere a bazei de calcul peste plafonul maxim legal va fi impozitata cu o cota proportionala. In cazul progresivitatii pe transe, cota procentuala, modificata in functie de cresterea bazei de calcul, se aplica de fiecare data numai la o anumita transa a bazei impozabile. In acest sens, pentru anul 2004, pot fi exemplificate impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe veniturilor persoanelor care desfasoara activitati independente, pentru care se fac plati anticipate in timpul anului, iar la sfarsitul anului fiscal, prin globalizarea veniturilor persoanelor fizice, se determina impozitul pe venitul anual, tot cu ajutorul cotelor procentuale progresive pe transe. Cotele progresive cresc pe masura cresterii venitului impozabil fie intr-un ritm alert fie intr-un ritm variabil. In functie de natura venitului impozabil a averii impozabile si de categoriile de platitori, cotele progresive pot sa opereze atat orizontal cat si vertical. Pentru progresivitatea orizontala este caracteristic faptul ca, la venituri impozabile egale ca marime, cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si categoriile de platitori. Spre exemplu sa admitem ca prima cota (cota de pornire) este de 15% in cazul impozitului pe veniturile oamenilor de litere, arta stiinta, de 18% la impozitul pe salarii si 10% in cazul impozitului pe veniturile meseriasilor particulari etc. In schimb la progresivitatea verticala, cota de impozit creste pe masura cresterii veniturilor precum si in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori ajungand, spre exemplu cum a fost pana la
9

40% pentru veniturile oamenilor de litere stiinta arte, de 40% la salarii, pana la 40% in cazul impozitului pe veniturile meseriasilor particulari etc. La un moment dat insa cotele progresive nu mai cresc, ele devin regresive, adica la un moment dat al unui anumit nivel al veniturilor progresivitatea se opreste, transformandu-se in cote proportionale. Degresivitatea este necesara deoarece astfel s-ar ajunge nu numai la o egalitate intre venitul impozabil si impozit ci chiar la depasirea de catre impozit a bazei impozabile. Cotele progresive verticale sunt la randul lor de doua feluri: simple (globale) si compuse (pe transe). In cazul cotelor progresive simple se aplica procentul de impunere aferant transei superioare a venitului impozabil la intregul venit impozabil realizat de catre platitor. Cotele progresive compuse (pe transe) se calculeaza separat, aplicandu-se fiecarei transe procentul aferent; dupa efectuarea acestei operatiuni, se insumeaza impozitul corespunzator fiecarei transe de venit impozabil si se obtine impozitul total de plata. Cotele progresive simple sunt folosite foarte putin deoarece duc la salturi, la inechitati in impunere, ca urmare a faptului ca nu iau in considerare trecerea de la o transa la alta . Daca, spre exemplu, platitorul are un venit de 150000 lei, el plateste 10% , adica 15000 lei impozit; daca insa are un venit de 150001 lei atunci el plateste un impozit de 18000,12 lei. Este evident nejust ca un contribuabil sa plateasca un impozit suplimentar de 3000,12 lei pentru un singur leu de venit obtinut in plus. Cota unica Cu incepere de la 1 ianuarie 2005, in tara noastra a fost innstituita cota unica de 16% asupra unor venituri impozabile, indiferent de sursa de realizare de natura, de marimea si indiferent de calitatea si situatia contribuabililor. Este evident totusi inechitabil, nedrept sa se aplice aceeasi cota de impozit 16% in toate cazurile. De pilda, este total nejust sa se aplice aceeasi cota de 16 % asupra pofitului, salariilor, dobanzilor, pensiilor etc. Pentru profit se aplica aceeasi cota indiferent ca el provine din industrie, agricultura, constructii, transporturi, comert, etc. Datorita cotei unice acum exista mai multi negustori decat producatori. Dilema care a intervenit in randul specialistilor pe masura dezvoltarii societatilor contemporane este urmatoarea: care dintre politici este mai avantajoasa? Mentinerea pe scara larga a sistemului progresiv sau dimpotriva schimbarea radicala, in sensul introducerii cotei unice de impozitare. Cota unica de impozitare vazuta din perspective are atat puncte negative cat si pozitive iar aici vom incerca sa aducem in evidenta cateva dintre cele mai semnificative argumente atat pro cat si contra cotei unice de impozitare. Punctele forte aferente cotei unice de impozitare sunt urmatoarele: contribuie la diminuarea evaziunii fiscale, daca nivelul sau este redus, favorizeaza economiile si investitiile, sporeste motivatia in munca datorita cresterii salariului pentru postul actual, salariile obtinute dintr-un alt post nu vor mai fi impozitate progresiv, favorizeaza consolidarea clasei de mijloc, reduce complexitatea sistemului de impozitare si costurile aferente, referindu-ne aici si la consultatia fiscala si sporeste veniturile bugetare pe termen lung si mediu. Pe langa aceste aspecte pozitive intervin insa unele puncte slabe cum ar fi: in cazul in care Guvernul stabileste o cota unica mai mare decat cea cu care sunt impozitate persoanele cu venituri mici si mijlocii acest aspect se va repercuta negativ asupra celor in cauza, poate favoriza opozitia sindicatelor; pe termen scurt, aplicarea unei astfel de politici s-ar putea sa conduca la o scadere a veniturilor bugetare; reduce sistemul deducerilor, prin aceasta diminuandu-se importanta unei politici economice sau sociale care aveau in vedere veniturile populatiei. Luand in consideratie cele precizate mai sus, putem concluziona ca aplicarea cotei unice de impozitare isi poate dovedi eficienta, mai ales in contextul economiilor ramase in urma. Nu acelasi lucru se poate spune insa din perspective tarilor puternic industrializate.
10

Cresterea poverii fiscale, la cei cu venituri mici nu rezulta din calculul direct al aplicarii cotei unice, ci indirect din sporirea fiscalitatii la celelalte impozite indirecte (precum accizele, taxa pe valuarea adaugata, care sunt invizibil ascunse in pretul productiei si in tariful serviciilor) si la impozitele si taxele locale, triplarea cotei de impozitare pe dividentele persoanelor fizice si totodata dublarea impozitului pe veniturile microintreprinderii. Aplicarea cotei unice la noi in tara, de 16% incepand cu 1 ianuarie 2005, surprinde si nedumereste cu atat mai mult cu cat tarile dezvoltate, inclusiv cele ale Uniunii Europene, aplica impunerea progresiva, iar dintre acestea cele mai multe au introdus, de circa 20 de ani, si impozitu pe venitul global. Impozitul pe venitul global este forma de impozitare progresiva corecta intrucat asigura infaptuirea principiilor de etichetare fiscala si sociala, si totodata asigura veniturile necesare bugetului de stat in conditii de consens social, din punct de vedere fiscal. Asadar introducerea taxei pe valoarea adaugata incepand cu 1 iulie 1993 si a impozitului pe venit global (1 ianuarie 2000) a avut loc ca urmare a necesitatilor de aliniere a legislatiei din tara noastra la legislatia Uniunii Europene, aceasta fiind de fapt o conditie de indeplinit de catre Romania pentru a fi primita in randurile acestei organizatii. Introducerea cotei unice genereaza numeroase si deosebit de mari consecinte in plan practic, atat pentru bugetul de stat, cat si pentru contribuabili. Evidentierea corecta a efectelor generate de introducerea cotei unice se poate asigura numai in conditiile in care pentru aceleasi venituri se calculeaza impozitul, atat in baza prevederilor legale care reglementau impozitarea progresiva in 2004 cat si a celor care reglementeaza impozitarea pe baza de cota unica in anii 2005-2008. In acest scop s-au luat in calcul 15 niveluri salariale. Sistemul fiscal de pn n 2004: progresiv, redistributiv, social n 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote difereniate n ceea ce privete impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care aveau venituri de pn la 28 milioane ROL, plteau 18% drept impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse ntre 28 milioane ROL i 69,6 milioane ROL cota era de 23% i impozitul putea ajunge pn la 40% n condiiile n care venitul depea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobnzile erau impozitate cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microntreprinderile plteau un impozit pe venit de 1,5%. n 2004, sistemul fiscal din Romnia era considerat de ctre Fondul Monetar Internaional ca fiind unul sustenabil, care nu creeaz dezechilibre macroeconomice pe termen mediu i lung. Balana economii-investiii mbuntit, arierate ntr-o scdere rapid, meninerea salariilor n limita bugetelor aprobate i ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele utiliti fundamentau analiza pozitiv a specialitilor FMI: Politica bugetar n anul 2004 va susine obiectivele de dezinflaie i limitarea deficitului de cont curent extern, crend n acelai timp condiii pentru creterea n continuare a investiiilor sectorului privat. Ce urma s se ntmple cu sistemul fiscal n 2005, dac guvernarea de atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un program de reform fiscal care ar fi intrat n vigoare la 1 ianuarie 2005. Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai mic tran de impunere de la 19% la 14%, compensate parial prin nghearea deducerilor personale la nivelul din 2004 i o reducere a ratei contribuiilor pentru asigurrile sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte din pierderea de venituri, autoritile doreau s introduc simultan un impozit pe teren, s creasc impozitul pe dividende i accizele, cu ncepere de la 1 iulie 2005. Pierderea net de venit asociat reformei s-ar fi ridicat la 0,25% din PIB fa de referina de baz, datorit efectului pe parcursul ntregului an al eliminrii ratei reduse de impunere la
11

impozitul pe profit pentru activitile de export, efectului reportat al creterii accizelor din iulie 2004 i al unor mbuntiri n colectare datorit reformei administraiei fiscale i a unei reduceri a evaziunii fiscale. Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de sprijinirea distribuiei echitabile a ctigurilor de pe urma creterii economice ridicate, mbuntirea climatului de afaceri i ntrirea poziiei competitive a Romniei. n plus, reforma fiscal dorea s rspund i ateptrilor oamenilor de afaceri, legate de creterea predictibilitii n domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite i reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii. Sistemul fiscal din 2005-2007: stimulativ pentru afacerile mari i consum Dei sondajele efectuate n rndul oamenilor de afaceri n ultimii 5 ani arat c nivelul fiscalitii este una dintre preocuprile secundare ale managementului companiilor (mult mai puin important dect, de exemplu, predictibilitatea fiscal), reforma fiscal din 2005 a intit ncurajarea afacerilor mari, a companiilor cu for financiar ridicat, mizndu-se pe efectele de antrenare ale investiiilor masive realizate de aceti investitori. De la 1 ianuarie 2007, au intrat n vigoare amendamentele, ndelung disputate, aduse Codului Fiscal. Amendamentele nu au avut n vedere modificarea elementelor eseniale ale sistemului fiscal romnesc, construit, n principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor i a unei taxe pe valoarea adugat de 19%. Impozitul pe dividende, pltit de ctre acionarii persoane juridice, este de 10% n condiiile n care nu dein participaii de minimum 15% pn la 1 ianuarie 2009, respectiv 10% dup aceast dat pentru o perioad de minimum doi ani nainte de data plii. Excepia de la regula de impozitare a societilor comerciale este, n continuare, dat de impozitarea venitului microntreprinderilor, cu condiia ca acestea s realizeze minimum 50% din venituri din alte activiti dect cele de consultan pentru management i afaceri. Prevederea se dorete o soluie n sensul eliminrii folosirii microntreprinderilor pentru ncasarea salariilor de ctre unii angajai. Cota de impozitare a veniturilor este, n cazul microntreprinderilor, de 2% n anul 2007, 2,5% n anul 2008 i 3% n anul 2009. Pentru ctigurile obinute din rscumprarea titlurilor la fondurile deschise de investiii se aplic o rat de impozitare difereniat n funcie de durata de deinere a acestor titluri dup cum urmeaz: dac sunt deinute o perioad mai mic de 365 de zile, se aplic rata de impozitare general de 16%; dac sunt deinute o perioad mai mare de 365 de zile, se aplic o rat de impozitare de 1% pe ctigul net obinut. Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumprate i rscumprate se aplic un impozit de 16% pe ctigul net obinut din operaiunile de vnzare - cumprare din cursul exerciiului fiscal. Dividendele, inclusiv sumele primite ca urmare a deinerilor de titluri la fondurile nchise de investiii, obinute de ctre persoanele fizice, se impoziteaz cu o cot de 16% din valoarea dividendelor brute cuvenite. Sistemul fiscal intrat n vigoare n 2005 i ajustat n 2007, i-a stabilit ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, poteniala expansiune a afacerilor, creterea investiiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o cretere economic sustenabil, mai multe locuri de munc, creterea economisirii i a investiiilor. Dintre aceste inte, analitii consider c au fost atinse creterea investiiilor strine (un record n perioada postdecembrist, 9,1 miliarde de euro n 2006), o cretere economic ridicat (7,7% n 2006, chiar dac n mare parte bazat pe consum) i expansiunea afacerilor desfurate de firmele mari, puternice din punct de vedere financiar. Ce nu a reuit s obin reforma sistemului fiscal promovat de guvernarea de dup 2005 au fost creterea ponderii veniturilor bugetare n PIB, creterea economisirii iar ceea ce a nrutit este accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile
12

disponibile mai mari au nsemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) i implicit, adncirea deficitului balanei comerciale. IMPOZITAREA PROGRESIVA VS. COTA UNICA ncepnd cu 2005, guvernul a introdus cota unic de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice i asupra profitului firmelor. Dup opinia autoritilor ce au propus-o, aceast msur reprezenta nucleul unei relaxri fiscale. Ulterior, numeroasele cresteri de taxe si impozite au pus la indoiala teza laxitatii in ceea ce priveste impozitarea. Poteniala expansiune a afacerilor, creterea investiiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o cretere economic sustenabil, mai multe locuri de munc, creterea economisirii i a investiiilor erau enumerate ca ingredientele unui program de succes. Totui, muli specialiti i artau ngrijorarea cu privire la oportunitatea momentului de introducere a cotei unice. Care erau condiiile pentru ca introducerea cotei unice n Romnia s fie un succes? Prin introducerea cotei unice, apar presiuni inflaioniste puternice n Romnia? Dispare stabilitatea macroeconomic? Se vor manifesta i n Romnia beneficiile cotei unice, observate n Slovacia? Practica arat c aceast msur a avantajat mai ales firmele cu putere financiar ridicat i indivizii cu venituri mari. Totui, firmele mici i mijlocii, n cadrul crora ponderea cheltuielilor cu fora de munc este ridicat, introducerea cotei unice este o reducere pervers a fiscalitii. La nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilitii o are cota de contribuie la asigurrile sociale, care a rmas la un nivel ridicat (chiar dac s-a redus cu 4 puncte procentuale fa de 2004, ea rmne cu 8 puncte procentuale peste media UE). Modelul teoretic... n proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscut magnitudinea efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorit faptului c acesta poate conduce la o cerere agregat n exces, determinnd astfel efecte inflaioniste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe termen mediu i lung. Teoria economic ne nva c o cretere temporar a venitului curent (prin scderea ratei de impozitare, pe termen scurt) determin o modificare mic a cheltuielilor de consum ale menajelor. n schimb, o cretere a venitului permanent (prin scderea ratei de impozitare, pe termen lung) determin o modificare puternic a cheltuielilor de consum i astfel, a cererii agregate. Muli economiti consider - n mod eronat - c reducerea fiscalitii va duce la o cretere puternic i pe latura ofertei agregate. Ei spun c msurile de relaxare fiscal reprezint esena abordrii economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalitii va conduce la o cretere a nivelului veniturilor colectate la buget i se va ajunge la o economie de tip voodoo (economie n care menajele vor consuma mai mult, producia va crete, are loc o reducere a omajului i nu o cretere a inflaiei). Totui, chiar dac reducerea fiscalitii are impact att asupra cererii agregate ct i asupra ofertei agregate, efectele sunt difereniate ca mrime. Incidena reducerii fiscalitii este mult mai puternic asupra cererii agregate i mai redus asupra ofertei agregate. Teoreticienii motiveaz creterea ofertei agregate prin mbuntirea stimulentelor de a munci, dei studii recente demonstreaz c introducerea cotei unice de impozitare are drept principal calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei). Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitrii, cererea agregat crete, produsul intern brut crete cu o mrime mare conducnd la scderea veniturilor fiscale ncasate la buget cu un procent mai mic dect procentul de scdere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a reducerii impozitrii cresc stimulentele de a munci i astfel creterea PIB-ului potenial este mult mai mic dect cea a PIB pe termen scurt, obinut prin stimularea cererii
13

agregate. Rezult c veniturile fiscale colectate la bugetul de stat cresc cu o rat mult mai mic fa de rata de scdere a ncasrilor la buget ca urmare a aplicrii cotei unice crete deficitul bugetar apar presiuni inflaioniste puternice. Chiar daca se considera ca economia romaneasca se afla in apropierea potentialului, aplicarea acestor adevaruri teoretice pentru analiza economiei noastre trebuie sa se faca nuantat din cel putin doua motive. In primul rand, reforma fiscalitatii in Romania trebuie conexata cu nevoia de capitalizare, investitiile de restructurare, flexibilizarea pietelor (inclusiv piata muncii), convergenta reala etc. In al doilea rand, gradul de flexibilitate in conditionarile teoretice prezentate este mai redus intr-o economie care a internalizat cele mai neobisnuite formule de crize, generand rigiditati structurale multiple si care se autoalimenteaza. Cine pierde si cine castiga sau conflictul dintre ce se vrea si ce iese Castiga menajele cu venituri ridicate, pierd menajele cu venituri reduse. Datorita dezechilibrului in structura sociala a veniturilor, povara taxei cade mai mult asupra indivizilor cu venituri reduse decat asupra celor cu venituri ridicate. Calculele Ministerului Finantelor arata ca veniturile medii ale populatiei au crescut cu 21 la suta in primele patru luni ale anului 2005, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2004. Totusi, ca in multe alte situatii, realitatea este alta. Un studiu realizat de Mercury Research arata ca cei mai multi dintre romani (65 la suta) sustin ca nu le-a fost afectat nivelul de trai dupa 1 ianuarie 2005, iar 12 la suta considera ca introducerea cotei unice le-a provocat o scadere a nivelului de trai. De introducerea cotei unice de impozitare beneficiaza segmentul de lucratori cu venituri mai mari decat media (care reprezinta un procent scazut din total in Romania). Cu toate acestea, creditele de consum acordate populatiei - indiferent de nivelul veniturilor cresc intrun ritm alarmant, conducand la explozia cererii agregate. In ceea ce priveste gradul de ocupare a fortei de munca, credem ca acesta se va reduce prin introducerea cotei unice si a masurilor insotitoare a acestei masuri de reforma fiscala. Reducerea veniturilor colectate la bugetul de stat va forta Ministerul Finantelor Publice sa introduca constrangeri bugetare tari pentru rau-platnici, executari silite etc. inchiderea multor intreprinderi, concedieri. Gasim aici manifestarea relatiei fiscalitate-disciplina financiara, extrasa relationarilor politice. In plus, cota unica nu poate avea efectele prognozate de autoritati privind cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, din cauza contributiilor ridicate la asigurarile sociale. Investitiile straine directe nu ajuta deloc scenariul optimist. Noul presedinte al Agentiei Romane pentru Investitii Straine (ARIS) declara ca introducerea cotei unice de impozitare va reprezenta un magnet pentru investitorii straini". Legat de introducerea cotei unice si speranta cresterii rapide a investitiilor straine directe, trebuie amintite si costurile uriase, inclusiv politice, decontate pe seama procesului de integrare (tarile din Est care au adoptat impozitarea redusa sunt acuzate de concurenta neloiala din partea membrilor Uniunii Europene). Si totusi, cineva ajuta cota unica de impozitare sa iasa invingatoare". Acel cineva este contribuabilul. Este cel care suporta povara unor preturi mai mari. Preturi care ascund cresterea accizelor, eliminarea scutirilor de TVA, cresterea dobanzilor. Acel cineva este firma mica, care suporta cresterea impozitului pe cifra de afaceri de la 1,5 la suta la 3 la suta, abrogarea prevederii privind deducerea cheltuielilor de amortizare reprezentand 20 la suta din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevetelor. Mai contribuie la acoperirea gaurii" bugetare create de cota unica vanzatorii de proprietati imobiliare, deponentii la banci etc. In definitiv, cota unica ascunde o filosofie pe dos a incurajarii capitalului, care ar trebui sa castige din munca.
14

Daca luam in calcul cresterea impozitarii veniturilor din dividende, cu permisiunea ca si acestea sa urmeze cat de curand procedura de globalizare, capitalul isi diminueaza anvergura, acumularea facandu-se, paradoxal, la buget. n realitate, contradiciile asupra cifrelor... Evoluiile din economia romneasc par s redea fidel ceea ce a prognozat modelul teoretic. Conform Guvernului, primii doi ani de cot unic n Romnia au nsemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, oficializarea veniturilor i crearea de noi locuri de munc (efectivul salariailor din economie a crescut cu circa 177 mii persoane n luna decembrie 2006 fa de sfritul anului 2004). Un alt aspect important vizat de reforma fiscal este reprezentat de transformarea impozitelor i taxelor pe bunuri i servicii n principala surs de venituri ale bugetului de stat. Realizarea acestui obiectiv este susinut de ponderea sporit pe care au dobndit-o aceste impozite, ndeosebi taxa pe valoarea adugat, n formarea veniturilor bugetului de stat. Totodat, impozitele pe bunuri i servicii au participat la formarea veniturilor bugetului de stat ntr-o proporie de 58,4% n 2006 fa de 62,5% n perioada corespunztoare a anului 2005. Dintre acestea, cea mai important contribuie aparine taxei pe valoarea adugat, de 32,5% (35,6% n perioada ianuarie-decembrie 2005), urmat de accize a crei pondere n totalul veniturilor bugetului de stat a fost apropiat n 2006 de cea din anul 2005 i anume 24,4% fa de 24,8%. Spre deosebire de autoritile romne, care consider c implementarea cotei unice a adus venituri la buget, specialitii Fondului Monetar Internaional consider c introducerea acestei msuri a determinat o pierdere de venituri din impozitul pe venit i impozitul pe profit de aproximativ 1% din PIB n 2005. Totui, susin ei, aceast pierdere a fost compensat de colectarea unor venituri mai mari dect cele prevzute din impozite indirecte, datorit unei cereri puternice de bunuri i servicii. Veniturile totale au fost deci, constante ca procent din PIB. Complementar, reducerea semnificativ a cheltuielilor de capital i necesarul redus de resurse publice pentru cofinanare, ca urmare a gradului sczut de absorbie a fondurilor europene, au condus la obinerea unui deficit bugetar moderat n 2005, de 0,9% din PIB. Contradicii exist i ntre valorile prognozate de Guvern i cele publicate de direcia de Statistic a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la ponderea ncasrilor bugetare n PIB. Astfel, dac n Programul Economic de Preaderare (ediia 2005) evoluia veniturilor bugetare n raport de PIB este de 33,5% n 2005, 32,9% n 2006, 32,2% n 2007 i 31,9% n 2008 (comparativ cu 32,1% n 2004), n Programul de Convergen (2006-2009) gsim c veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB n 2007, iar Eurostat arat c Romnia are cel mai sczut nivel al veniturilor bugetare ca pondere n Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de ri membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din PIB n 2005. ... sunt nsoite de riscuri majore pe termen mediu i lung Riscurile asociate reformei fiscale din Romnia, avnd ca pilon cota unic de impozitare sunt creterea deficitului bugetar, o adncire a deficitului balanei comerciale, o cretere a deficitului de cont curent pn la nivelul de 14% n 2007 i presiuni inflaioniste puternice ncepnd cu 2007 (vezi n cursul trecut c rata inflaiei a crescu la 6,67%, la sfritul lunii noiembrie). Banca Central va continua s scad rata dobnzii de referin, ceea ce va provoca reducerea economisirii i creterea consumului.
15

Ce urmeaza sau de ce trebuie evitat potopul de dupa O crestere a deficitului bugetar. O adancire a deficitului balantei comerciale. Probabil, o crestere a deficitului de cont curent pana la nivelul de 10 la suta in urmatorii ani. Presiuni inflationiste. O rata a inflatiei de minimum 9 la suta. Scaderea credibilitatii Bancii Nationale a Romaniei, dar nu din vina ei. Va reusi astfel strategia de tintire a inflatiei, conceputa de BNR? Se va ajunge la necesitatea deprecierii leului? Se va relua ciclul scurt (stop and go) al puseului de criza, reperat sensibil de deteriorarea macroechilibrelor ? Banca Centrala va continua sa scada rata dobanzii de referinta, accentuand astfel optiunea guvernamentala pentru politici macroeconomice expansioniste, in contrast cu nevoia de atingere a sustenabilitatii pe termen mediu si lung a procesului dezinflatiei. Exista un compromis care pune BNR pe ganduri. Pe de o parte, este necesara reducerea diferentialului dintre rata interna si cea internationala a dobanzii pentru a frana intrarea de capitaluri speculative, iar pe de alta parte, cresterea creditelor de consum ca urmare a reducerii ratei dobanzii creeaza presiuni inflationiste puternice. Scaderea ratei dobanzilor la depozite si cresterea impozitului pe dobanzi vor provoca reducerea economisirii si cresterea consumului. Datorita scaderii nivelului depozitelor populatiei la bancile comerciale, acestea vor face presiuni pentru cresterea ratei dobanzii de referinta. Sau bancile comerciale vor trebui sa intre pe piata fondurilor, unde randamentele s-au dovedit mai generoase. Daca BNR va ceda si va creste rata dobanzii de interventie se va lovi de problema intrarii de fonduri speculative, ca urmare a liberalizarii contului curent de capital. Ce va face BNR? Cum va reactiona la acest compromis? Efectul de relaxare provocat de scaderea ratelor dobanzilor va fi contrabalansat de aprecierea nominala a euro fata de leu? Pe de alta parte, costurile tranzitiei (costurile bugetare curente, costurile legate de reforma asigurarilor sociale, costurile suplimentare alocate pentru sanatate, educatie, armata etc.) suprapuse costurilor legate de aderarea la UE (aproximativ 1,3 la suta din PIB contributia la bugetul comunitar, 1 la suta din PIB cofinantarea fondurilor structurale) vor conduce la deficite bugetare ridicate in urmatorii ani (exemplele Ungariei si Poloniei ne arata deficite bugetare de 4-6 la suta din PIB dupa intrarea in UE). Este evidenta necesitatea luarii unor masuri urgente. Riscuri Ideea conform creia modificarea ponderii veniturilor ncasate la bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru Romnia este cel puin controversat. Creterea ncasrilor din TVA i accize se bazeaz mai ales pe creterea consumului, care va avea un ritm din ce n ce mai sczut n urmtorii ani (conform Comisiei Naionale de Prognoz, consumul final a crescut cu 11,5% n 2006 i va crete cu 9,5% n 2007, 8,3% n 2008 pentru a ajunge la 7,5% n 2009 modificri procentuale fa de anul anterior). Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitenele se satureaz n jurul nivelului de 4-5 miliarde euro. Scderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate nc din primele 10 luni ale anului curent, cnd veniturile realizate la buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ cu aceeai perioad din 2006. O alt reducere se va realiza n ceea ce privete ncasrile din taxele vamale, odat cu intrarea Romniei n Uniunea European (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale n primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeai perioad a anului 2006).

16

Propuneri Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidenii trebuiau s combine aceast reform fiscal cu msuri acompaniatoare. a) Perfecionarea sistemului financiar: reducerea cheltuielilor publice, prin reducerea dimensiunii sectorului guvernamental, o politic salarial prudent etc. (msur greu de realizat deoarece Romnia are nevoie de un stimulent de cretere, iar investiiile n infrastructur reprezint cel mai la ndemn instrument, concordant i cu obiectivele de modernizare); intensificarea executrii silite i a impunerii de constrngeri tari tuturor ruplanicilor; reducerea ponderii contribuiei la asigurrile sociale un echilibru pe termen lung ntre impozitarea muncii i impozitarea capitalului. b) Implementarea politicilor de stimulare a ofertei agregate: o stabilitate legislativ mai ridicat, instituii capabile s exercite guvernana; micorarea lag-urilor interne ale politicii fiscale (care i aa sunt mari); predictibilitate n reforma fiscal; un mediu concurenial stabil, predictibil (funcionalizarea Consiliului Concurenei); acordarea ajutoarelor de stat numai n concordan cu legislaia european n domeniu; stimularea economiilor i investiiilor interne; strategii coerente de atragere a investiiilor strine directe; reducerea contribuiilor sociale pentru a crete gradul de ocupare al forei de munc; creterea mobilitii forei de munc prin conceperea unui Cod al Muncii nemarcat de prevalene ideologice i care s admit flexibilitatea pieei muncii i s genereze responsabilizarea actorilor economici.

c) Reducerea distorsiunilor pieei prin restrngerea/stimularea efectelor externalitilor negative / pozitive, prin: stabilirea riguroas a drepturilor de proprietate; reducerea costurilor de tranzacie; utilizarea taxelor i subveniilor pentru a elimina efectele externalitilor negative; un proces eficient de restructurare i privatizare, nsoit de stimularea aplicrii politicilor industriale active; intrarea i ieirea liber pe/de pe pia a agenilor economici (mai ales liberalizarea ieirilor din sistem). Modelul reincarcat" sau ce se mai intampla in teorie Matricea de politici acompaniatoare ale cotei unice de impozitare (propuse mai sus) este in stare sa conduca la o crestere mai mare a PIB potential. Oferta agregata pe termen lung va creste cu o marime mai mare fata de modelul initial. Astfel, deficitele bugetare vor fi mai mici, iar presiunile inflationiste mai putin apasatoare. Banca Nationala a Romaniei isi va putea atinge tinta de inflatie pentru urmatorii ani, deficitul de cont curent nu se va mai afla la "cote ingrijoratoare". Se creeaza astfel un cerc virtuos. Vom putea remotiva speranta ca introducerea cotei unice poate sa fie un succes. In concluzie sau ce se poate cand se mai poate Cota unica de impozitare avantajeaza lucratorii cu salarii ridicate si firmele mari, solide din punct de vedere financiar (care, in mare parte, exporta" profitul).
17

Daca nu se aplica masuri acompaniatoare, introducerea cotei unice de impozitare de 16 la suta in Romania va conduce la deficite bugetare greu sustenabile si la presiuni inflationiste. Va ataca fragila stabilitate macroeconomica. Este incert daca va conduce la cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, in conditiile existentei unor contributii la asigurarile sociale foarte ridicate. Daca vor aparea efecte negative greu de controlat, se poate adopta scenariul alternativ: renuntarea la cota unica. In fond, inducerea unui puseu inflationist, in etapa in care se astepta intrarea in normalitate, ar insemna o schimbare mult prea radicala a arhitecturii functionale a economiei. In plus, ne intrebam daca nu cumva cota unica deschide cutia Pandorei, de tipul reforma a reformei, si daca aceasta masura nu reprezinta o pretiozitate de laborator electoral incarcata cu ambitii autoritariste sau de evadare din pluton, daca ne gandim la incompatibilizarea-soc produsa cu modelul european. Se va adeveri (ceea ce nu pare sa fie un obiectiv de atins prin cota unica) concluzia ca guvernele de dreapta se concentreaza mai mult asupra reducerii inflatiei decat asupra scaderii somajului (atipic in debutul guvernarii actuale), pe cand guvernele de stanga isi stabilesc ca prioritati un grad mai mare de ocupare a fortei de munca si o protectie sociala adecvata, mai degraba decat reducerea inflatiei si avantajarea afacerilor? Totusi, daca intelegem teoria economica (pare ca, totusi, in exces fata de posibilitati), se poate ca introducerea cotei unice sa fie un experiment ale carui costuri de testare ar putea fi mult prea mari. In fapt, Romania ar fi trebuit, daca se simtea cu adevarat nevoia unei corectii de strategie, sa-si puna alegerea intre doua directii: fie de a continua ceea ce se confirmase ca element validat al evolutiei economiei spre un standard european (in felul acesta, renuntandu-se la mitul eternei reluari a proiectelor nationale), inclusiv in materie de fiscalitate, fie de a accepta abateri non-standard in zona antrenarii factorilor latenti pentru accelerarea procesului de maturizare a functionalizarii modelului economic, de genul liderantei liberale, capitalizare bursiera, reponderarea autohtona in structura proprietatii, a actionariatului si a afacerilor, miza pe aliante economice regionale, acceptarea practicii fuzionale ca metoda de privatizare, relansarea strategiilor bancare in favoarea creditului comercial etc. Cota unica este, astfel, o floare prea firava ca sa ne incredinteze de dezhibernizarea economiei Romaniei.

18

BIBLIOGRAFIE Bajan Doru, Facilitati fiscale, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001 Ionescu Luminita, Controlul si implicatiile economice financiare si fiscale ale impozitelor indirecte, Editura Economica, Bucuresti, 2001 Topciu Constantin, Vintila Georgeta, Fiscalitate, Editura Secorex, Bucuresti, 1998 Vintila Georgeta, Fiscalitate-metode si tehnici fiscale, editia a doua, Editura Economica, Bucuresti, 2006

http://www.ecol.ro/content/butaforia-optimului-fiscal-impozit-progresiv-vs-cota-unica http://www.ectap.ro/articole/63.pdf
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1222635-lectie-strategie-economica-dinu-marin-cristian-socol.htm

www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=5936

19

Cuprins: POLITICA FISCALA ............................................................................................................. 2 ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL FISCAL DIN ROMANIA ......................... 3 ROLUL SISTEMULUI FISCAL ........................................................................................... 3 PREZENTAREA GENERALA A SISTEMULUI FISCAL .................................................. 4 STRUCTURA IMPOZITELOR SI TAXELOR CARE COMPUN SISTEMUL FISCAL..... 6 GENERALITATI PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE ................................................. 9 COTELE DE IMPOZIT ......................................................................................................... 9 IMPOZITAREA PROGRESIVA VS. COTA UNICA ......................................................... 13 MODELUL TEORETIC.............................................................................................................. 13

20