INSTRUMENTAREA CONTABILA A OPERATIILOR

PRIVIND IMPOZITELE, TAXELE SI

CONTRIBUTIILE DATORATE DE O SOCIETATE
COMERCIALA SI GESTIUNEA COSTULUI
FISCAL AL FIRMEI
 INTRODUCERE

Fiscalitatea imbraca un dublu aspect pentru agentul economic.

Pe de o parte, ea se concretizeaza in prelevari obligatorii catre stat, cu
influenta asupra trezoreriei intreprinderii. Acest aspect da continut notiunii
de sarcina fiscala. Pe de alta parte, intreprinderea poate folosi si in interesul
ei principiile si metodele fiscale.
Gestiunea fiscala a intreprinderii consta in administrarea laturii
fiscale a cestei unitati patrimoniale, astfel incit sa se asigure respectarea
reglementarilor cu caracter fiscal, si, prin deciziile si actiunile intreprinderii,
sa se optimizeze nivelul sarcinii fiscale – de regula in sensul reducerii
acesteia – in conditiile in care castigul astfel realizat justifica eforturile
depuse. Gestiunea fiscala a intreprinderii are ca obiectiv asigurarea securitatii
si eficacitatii fiscale.
Complexitatea raporturilor dintre intreprindere si partenerii sai,
pe de o parte, si necesitatea imbunatatirii rezultatelor proprii, pe de alta parte,
pot duce la abordarea distincta a diferitelor aspecte ale gestiunii intreprinderii
si la desprinderea unor componente mai putin traditionale ale acestei regiuni.
Existenta si functionarea unitatii patrimonial se desfasoara intr-un mediu in
care statul, prin institutiile sale fiscale, isi face simtita prezenta in mod
pregnant. Apar astfel numeroase situatii in care deciziile de afaceri sunt
puternic influentate de consecintele fiscale. In aceste conditii, la initatile de o
anumita talie, gestionarea laturilor fiscale ale activitatilor curente sau mai
putin curente face necesara, uneori, delimitarea gestinii fiscale ca o
componenta distincta a gestiunii intreprinderii.
Gestiunea fiscala nu are in vedere numai cadrul fiscal national,
ci se estinde si la relatiile intreprinderri cu alte tari. A gestiona impozitele si
taxele, in sensul optimizarii lor, nu inseamna incalcarea legii. Printr-o
gestiune fiscala corecta si argumentata se pot evita neplacerile evaziunii
fiscale sau ale fraudei fiscale.
In cadrul legal creat de autoritatea publica, intreprinderea are
posibilitatea ca, pentru tratarea unei probleme, sa aleaga dintre mai multe
metode si tehnici ale caror incidente fiscale sunt diferite.
De asemenea, optimizarea fiscala isi propune ioptimizarea
sarcinii fiscale in conditii de eficienta si in cadrul mai larg al gestiunii
globale a intreprinderii. Optiunile in materie fiscala la nivelul agentului
economic au, insa, si limite: limite juridice, pentru a nu se aluneca in
evaziune fiscala si limita de oportunitate cer deriva din politica generala a
intreprinderii confruntata cu anumite obiective strategice. Se intampla,
uneori, ca cea mai buna alegere fiscala sa nu fie, in mod obligatoriu, cea mai

1
buna solutie pentru intreprindere din punct de vedere al strategiei de
dezvoltare. Tinand cont de aceste limite, se pot pune in evidenta obiectivele
gestiunii fiscale:

- diminuarea sarcinii fiscale;

- amanarea in timp a sarcini fiscale;
- folosirea variabilei fiscale in scopul regularizarii in timp a
nivelului profitului inregistrat de intreprindere;
- asigurarea indeplinirii obligatiilor fiscale ale intreprinderii cu
un cost cit mai redus si cu minimizarea riscului fiscal.
Realizarea efectiva a acestor obiective ale gestiunii
fiscale are loc prin politica fiscala a intreprinderii, ca
maniera concrete de utilizare a instrumentelor si
tehnicilor specifice.
Contabilitatea reprezinta o sursa privilegiata de
informatii pentru organele fiscale, majoritatea
obligatiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din
contabilitate. In incercarea de a stabili o relatie de
ordine intre fiscalitate si contabilitate s-a ajuns la
concluzia ca exista o interdependenta intre contabilitate
si fiscalitate, aceasta interdependenta fiind hotaratoare
in gestiunea fiscala a intreprinderii.

2
 CAPITOLUL I

SISTEMUL FISCAL

I.1. Sistemul fiscal – aspecte generale

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei si

actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societatii
umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective
financiare, la care ulterior s-au adaugat obiective de
natura economico-sociala.
Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un
sistem fiscal performant prin randament si
suportabilitate din partea contribuabililor. Starea
prezenta de prosperitate a unui stat contemporan este
dependenta, in mare masura, de istoria propriului sistem
fiscal, de felul in care acesta a fost conceput si
functionat.
Sistemul fiscal al Romaniei a fost constituit timp de
decnii si s-a dezvoltat ca o componenta a modelului
administrativ de conducere, constructia si structura sa
fiind integrate intr-un centralism excesiv tipic unei
economii socialiste.
La fel ca in celelalte economii fost centralizate, sistemul
de impozite contine inca o serie de imperfectiuni din
punct de vedere al functiilor pe care trebuie sa le
indeplineasca impozitele intr-o economie de piata.
Un sistem fiscal poate fi definit ca o totalitate a
impozitelor instituite intr-un stat care-i procura acestuia
o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare
impozit avand o contributie specifica si un anumit rol
regulator in economie. (“Impozite si taxe” nr. 1/1995)
Sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor si
taxelor, provenite de la persoane fizice si juridice,
realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe

3
tehnici, metode si instrumente specifice (mecanism
fiscal), in conditiile respectarii principiilor fiscale.

I.1.1. Structura sistemului fiscal

Sistemul fiscal este structurat pe trei componente

interdependente:
a) mecanismul fiscal;
b) aparatul fiscal;
c) impozitele si taxele – venituri ale statului.

a) Mecanismul fiscal

El reprezinta un ansamblu de metode si tehnici de

impunere privind veniturile fiscale ale statului precum si
instrumentele impunerii.
Impunerea consta in identificarea categoriilor de
persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un
anumit obiect impozabil, in evaluarea bazei de calcul a
impozitului, in determinarea exacta a cuantumului
acestuia.
Impunerea imbraca mai multe forme:
- autoimpunerea – stabilirea bazei impozabile si
determinarea autonoma a impozitului de catre
societati pe prpria raspundere;
- impunerea directa – evaluarea obiectului impozabil
de organele fiscale pe baza declaratiilor subiectului
impozabil;
- impunerea indirecta – are la baza informatii
colaterale;
- impunerea forfetara – presupune stabilirea unei sume
forfetare de plata pe o perioada de timp.
Instrumentele impunerii sunt reprezentate de documente
fiscale, care difera in functie de continutul lor, dupa
cum sunt utilizate, deoarece scopul final al activitatii de
impunere este perceperea impozitelor si taxelor.

4
b) Aparatul fiscal

El decurge din legile ce reglementeaza impozitele si

taxele.
Statul isi indeplineste sarcinile fiscale prin institutiile
autoritatii publice: Parlament si Guvern. Activitatea
fiscala a statului cuprinde latura legislativa – infaptuita
de Parlament, si latura executiva – infaptuita de Guvern.
Guvernul isi indeplineste atributiile sale in domeniul
fiscal prin Ministerul Finantelor, institutie a
administratiei publice de specialitate, condus de un
ministru, in subordinea caruia se afle directii generale,
directii si Garda Financiara. Curtea de conturi se afla in
subordinea Parlamentului. Menirea aparatului fiscal
este, ca prin impunere, sa urmareasca incasarea
veniturilor bugetare ale statului si sa combata evaziunea
fiscala.

c) Impozitele si taxele – surse de alimentare ale

bugetului de stat

Existenta impozitelor si taxelor este justificata, in

general, de existenta cheltuielilor publice si necesitatea
prelevarii lor este inscrisa in legea fundamentala a unei
tari.
Prin intermediul impozitelor si taxelor se acumuleaza si
se repartizeaza resursele financiare la dispozitia statului.
Problemele fiscale si bugetare joaca un rol esential in
economia de piata. In acest context, impozitul constituie
un instrument cu caracter istoric si cu implicatii asupra
sferei economico-sociale.

I.1.2 Impozitele

Impozitelor li se pot da mai multe definitii, in finctie de

punctul de vedere in care sunt abordate (economic,
juridic, social). Astfel, se poate spune ca impozitul
reprezinta “procedeul de repartizare a cheltuielilor

5
bugetare intre indivizi, in functie de facultatile lor
contributive”. Este o definitie clasica in care apare
scopul principal al impozitului – cel de a asigura
resursele necesare acoperirii cheltuielilor publice. O alta
definitie a impozitului il reprezinta ca varsaminte
obligatorii, efectuate fara contrapartida, in favoarea
administratiei publice, de catre persoanele fizice si
juridice, pentru veniturile care le obtin sau bunurile care
le poseda.

I.1.2.1. Caracteristicile inpozitelor

Oricare ar fi definitia impozitului, trebuie ca din aceasta

sa se desprinda urmatoarele caracteristici principale:
- sunt avute in vedere cheltuielile publice care trebuie
suportate de cetateni; aceste cheltuieli sunt cauza
impozitului si impun ca el sa fie justificat intotdeauna
prin randamentul sau;
- impozitul rezultat din deciziile puterii publice care
are sarcina de a stabili cheltuielile si modul de
acoperire a acestora, imbracind un caractere
obligatoriu si constrangator;
- repartizarea cheltuielilor publice este subordonata
facultatilor contributive ale persoanelor fizice si
juridice, cu respectarea a ceea ce se cheama “justitie
fiscala”;
- mobilizarea de resurse pentru acoperirea cheltuielilor
publice se face numai cu aprobarea legislativului.

I.1.2.2. Clasificarea impozitelor

 Dupa obiectul impozitului:

a) impozit pe venit (salarii, profit, dobanzi etc.);
b) impozit pe avere ( cladiri, terenuri, mijloace de
transport );
c) impozit pe consum ( cifra de afaceri ).
 Dupa scopul urmarit:

6
a) impozite financiare – urmaresc sa aduca venituri
autoritatii publice, alimentind cu resurse bugetul;
b) impozite pe ordine – aduc mai putine venituri
statului, dar stabilesc anumite directii de actiune, in
diferite domenii de activitate ( ex. Taxele vamale).

 Dupa frecventa:
a) impozite cu caracter permanent;
b) impozite incidentale;
 Dupa organele care le incaseaza:
a) impozite incasate de organele centrale – cele mai
multe si mai importante ca volum deoarece asigura
baza de venituri a impozitelor: impozitul pe salarii,
accizele etc.;
b) impozitele incasate de organele locale – foarte multe
dar cu volum mic: impozit pe cladiri, taxe pe
mijloace de transport etc.
 Din punct de vedere al bugetului de stat:
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate
la dispozitia statului, necesare pentru realizarea
actiunilor social-culturale, apararea tarii, ordinii publice,
finantarea investitiilor, asigurarea protectiei sociale a
populatiei, cercetare etc.
Potrivit clasificatiei veniturilor si cheltuielilor bugetului
de stat si bugetelor locale, impozitele si taxele se impart
in doua categorii:
1. Venituri curente – a) venituri fiscale – sunt formate
din sume provenite din impozite
- directe
- indirecte
Impozitele directe sunt suportate de persoane sau
juridice, care le platesc in constiinta de cauza ( impozit
pe profit, impozit pe salarii, pe dividende, pe cladiri
etc.)
Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suporta cel
care le plateste. Ele sunt suportate in general de

7
 consumatorul final ( accize, TVA, taxe vamale, taxe de
consumatie etc.)
b) venituri nefiscale – provin
varsaminte efectuate de BNR din profitul net al regiilor
autonome, veniturile de la institutiile publice, taxe
consulare, ponderea lor in totalul veniturilor curente
fiind foarte mica.
2. Venituri din capital – provin din valorificarea unor
bunuri ale soc. comerciale cu capital de stat sau a
rezervei de stat.

I.1.2.3. ELEMENTELE IMPOZITULUI

Indiferent de criteriul de clasificare avut in vedere,

impozitele si taxele au ca elememte comune:
- Subiectul impozabil – este persoana obligata direct
potrivit legii, sa suporte plata unui impozit sau a unei
taxe. Subiectul impozabil poate fi o persoana fizica sau
juridica care poseda bunuri, realizeaza venituri sau face
cheltuieli pentru care legea prevede obligatia platii unor
impozite sau taxe. In mod curent, subiectul impozabil se
mai numeste si contribuabil.
- Platitorul de impozit – este persoana obligata sa
efectueze calculul si plata fata de buget. De cele mai
multe ori, platitorul este insusi subiectul impozabil, dar
sunt si cazuri in care platitorul nu este si subiect ( cazul
impozitului pe salarii, suportat de salariat sau a
impozitului pe dividende ori al impozitelor platite de
garant atunci cand titularul nu isi achita obligatia ).
- Baza impozabila – desemneaza suma asupra careia se
aplica o cota de impozit pentru a se determina
cuantumul impozitului datorat; se mai foloseste si
notiunea de obiect impozabil.
- Cota de impunere – se exprima intr-o suma fixa sau in
procent care se aplica asupra bazei impozabile si cu
ajutorul careia se detremina impozitul datorat
- Termenul de plata – reprezinta perioada de timp in care
se poate plati impozitul, fiind prevazut de lege

8
- Inlesnirile – acordate la plata apar sub forma scutirilor,
amanarilor, esalonarilor, reducerilor
- Drepturile platitorului – se refera la compensari atunci
cind la scadenta s-a platit o suma mai mare decat cea
normala; platitorul are dreptul sa compenseze suma
platita in plus cu o parte sau integral din suma cer
trebuie achitata la scadenta urmatoare. Atunci cand nu
este posibila compensarea, platitorul are dreptul sa
solicite de la buget restituirea sumelor achitate.
Platitorul are dreptul la contestatii in cazul in care se
considera nedreptatit in urma controlului efectuat de
organele fiscale
- Obligatiile platitorului – stabilite prin legi, precizeaza
calcularea si varsarea la termen a impozitelor,
organizarea evidentei contabile a lor, din care sa rezulte
cu exactitate baza de calcul, sumele de plata, modul de
virare la buget.
- Sanctiunile – apar atunci cand nu se repecta termenele
legale de plata a impozitelor sau atunci cand obligatia
de plata este determinata incorect.
- Impunerea – consta in identificarea tuturor categoriilor
de persoane fizice sau juridice care realizeaza un anumit
obiect impozabil in evaluarea bazei de calcul a
impozitului si in determinarea exacta a marimii
acestuia.

I.1.3. TAXELE

I.1.3.1. CARACTERISTICI

Principalele caracteristici ale taxelor prin comparatie cu

cele ale impozitelor sunt:
 daca in cazul impozitelor statul sau celelalte colectivitati
publice, nu sunt tinute de obligatia prestarii unor servicii
sau activitati imediate directe si personale ( statul, avand
insa obligatia generala de a asigura si organiza
contribuabilului o serie de facilitati de ordin social-
economic), taxele reprezinta contraprestatia

9
 neechivalenta efectuate de persoanele fizice sau juridice
pentru servicii sau activitati de care au beneficiat din
partea unor organizatii sau institutii.
Aceasta caracterizare a taxelor nu este absolute in
sensul ca nu intotdeauna plata taxelor isi regaseste
echivalent in servicii ce urmeaza a fi prestate. Astfel, in
unele cazuri, taxa platita de contribuabil poate fi mai
mare sau mica decat valoric, decat serviciul prestat de
organele sau institutiile abilitate in acest sens.
Alteori, taxele platite de subiectii taxabili nu sunt
urmate de efectuarea unor servicii, deci nu au nici un fel
de echivalent direct si personal din partea unor organe
sau institutii, cum este cazul taxelor locale pentru
mijloacele de transport, taxe succesorale.
 Impozitele si taxele se realizeaza in mod diferit in timp
ce impozitul se construieste in general in functie de baza
de impozitare, taxa are drept baza in principiu natura si
importanta serviciilor prestate.
 In timp ce pentru impozite plata se face la date fixe,
reglementate prin acte normative ce le prevad, taxele se
platesc in principiu in momentul solicitarii, sau dupa
prestatrea serviciului taxabil de catre institutiile
abilitate.

I.1.3.2. CLASIFICAREA TAXELOR

Dupa natura lor, taxele pot fi clasificate astfel:

- taxe judecatoresti – se incaseaza de catre instantele
jurisdictionale in legatura cu actiunile introduse spre
judecare de catre diferite persoane fizice sau juridice.
- Taxe de notariat – se platesc pentru eliberarea,
legalizarea sau autentificarea de diferite acte, copii etc.
fiind incasate de notariate.
- Taxe de administratie – se incaseaza de catre diferite
organe ale administratiei de stat in legatura cu eliberari
de autorizatii, permise, legitimatii la cererea anumitor
persoane

10
 Dupa obiectul operatiunii care se efectuaeaza si
urmeaza a fi incasate taxele pot fi:
- taxe de timbru – se percep la efectuare de catre
institutiile de drept public a unor operatii cum sunt:
autentificarea de cate, eliberarea unor documente ( carti
de identitate, pasapoarte, permise de conducere auto
etc.)
- taxe de inregistrare – se percep la vinzari de imobile, la
constituirea, fuzionarea sau dezvoltarea societatilor de
capital. De asemena ele se percep asupra fiecarei
operatii de vinzare si respectiv de cumparare la bursa
etc.

I.1.4. FUNCTIILE SISTEMULUI DE TAXE SI

IMPOZITE

Sistemul de impozite si taxe trebuie sa indeplinesac

urmatoarele functii:
- finantarea cheltuielilor publice, urmarindu-se obiectivul
de randament bugetar. Nivelul prelevarilor obligatorii
este, in buna masura, detreminat de marimea
cheltuielilor publice. Se pot distinge din acest punct de
vedere, sisteme fiscale mai liberale (in care sarcina
fiscala suportata de contribuabili este mai redusa si
implicit, interventia statului prin cheltuielile publice este
de asemenea mai redusa) si sisteme fiscale
interventioniste, in care statul isi propune sa finanteze
mai multe activitati si are nevoie de resurse mai mari,
mobilizate indeosebi prin impozite si taxe, dar si prin
imprumuturi sau alte resurse nefiscale.
- Redistribuirea veniturilor conform principiului echitatii,
care poate fi interpretata in sensul ca pe de o parte,
cheltuiala cu impozitul trebuie repartuzata cit mai
echitabil ntre contribuabili si pe de alta parte, impozitul
ar avea rolul de a corecta repaertitia veniturilor primare
pentru a o face cit mai echitabila – de aici tehnici
precum progresivitatea impunerii.

11
- Stabilizarea activitatii economice sau corectarea
dezechilibrelor in scopuri de eficienta economica.
Impozitul este un instrument de politica economica si
poate juca un rol in sensul stimularii, descurajarii sau
stabilizarii unor comportamente. Aceasta functie este
privilegiata sau nu dupa cum ne situam intr-un sistem
mai liberal sau mai interventionist. Fiscalitatea poate fi
utiliizata pentru a corecta unele esecuri ale pietei.
- Instrumente de orientare a economieie prin obiectivele
stabilite de catre puterea publica.
- Instrumente de infaptuire a echitatii sau justitiei sociale
in plan fiscal, denumita echitate fiscala.
- Instrumente de influentare a infletiei, prin orientarea
comportamentelor agentilor economici si a tuturor
contribuabililor privind consumurile de resurse, de
bunuri si servicii.

Resursele pe care statul le poate detine, din proprietatile

sale, nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile
publice. Din acest motiv, impozitele trebuie prelevate in
mod obligatoriu si fara contraprestatie din partea
statului. Dreptul de a introduce impozite il are statul,
prin organele puterii centralwe de stat si uneori prin
adminstratiile de stat locale. Parlamentul se pronunta in
legatuira cu introducerea impozitelor de stat de
importanta nationala, iar organele de stat locale pot
introduce anumite impozite in favoarea unitatilor
administrativ-teritoriale. In consecinta toti agentii
economici, conform dispozitiilor legale, trebuie sa
suporte cea mai mare parte din cheltuielile statului.

I.1.5. CONTRIBUTIILE

Contributiile reprezinta obligatii ale agentului economic

la asigurari sociale de stat, sanatate, pensii, somaj, fiind
achitate de persoanele fizice si juridice care utiluizeaza
forta de munca pe durata nedeterminata sau
determinata.

12
Contributia pentru asigurari sociale de stat ( CAS )
Principala sursa de alimentare a bugetului asigurarilor
sociale de stat o reprezinta varsamintele efectuate de
unitatile care utilizeaza forta de munca pe baza
contractului individul de munca si a celui colectiv,
precum si de persoanele fizice si juridice care au angajat
forta de munca cu conventie de prestari servicii si care
nu au carte de munca. Baza de calcul este formata din
salariul efectiv realizat lunar de catre asigurati cu carte
de munca si suportate de angajator:
- grupa de munca I –
- grupa de munca II –
- grupa de munca III –

Contributia unitatii la fondul de somaj este achitata

lunar de unitate odata cu lichidarea drepturilor salariale
din luna precedenta. Baza de calcul este formata din
salariul efectiv realizat lunar. Cota de impozit este de
5% aplicata la baza de calcul.

Contributia personalului la fondul de somaj consta

dintr-o cota de 1% din salariul brut de baza lunar.
Aceasta suma se calculeaza si se retine din drepturile
personalului de catre fiecare unitate ce foloseste
personal salariat.

Contributia angajatorului al fondul initial de asigurari

sociale de sanatate este datorat lunar de catre toate
persoanele juridice ce utilizeaza forta de munca pe baza
conractului individual de munca si a contractelor de
colaborare. Contributia se calculeaza prin aplicarea
cotei de 7% asupra bazei de calcul.

Contributia angajatului al fondul initial de asigurari

sociale de sanatate este datorata si suportata de toti
salariatii anagjati cu contract individual de munca sau
contract de colaborare fiind achitata lunar de catre

13
unitate. Baza de calcul este formata din salariul efectiv
realizat de salariati. Cota de 7% aplicata asuopra
salariului brut realizat de catre fiecare salriat reprezinta
contributia acestuia la asigurarile sociale de sanatate.

Contributia personalului la pensia suplimentara este

suportat de salariati, dar este achitata de unitatea care
utilizeaza forta de munca. Baza de calcul o constituie
salariul tarifar plus sporuri permanente, iar cota ce se
aplica asupra bazei de calcul este de 11.67%.

14
 CAPITOLUL II

STRUCTURI PRIVIND OBLIGATIILE

FISCALE ALE INTREPRINDERII

II.1. Principalele impozite, taxe si contributii

datorate de o firma

Conform normelor fiscale romanesti, intreprinderile au obligatia

de a plati impozite, taxe si alte contributii, chiar daca unele dintre acestea
sunt suportate de alti contribuabili. Beneficiari ai acestor impozite pot fi
bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale sau bugetele
fondurilor speciale. O lista a obligatiilor ar trebui sa cuprinda, conform in
principal, legii bugetului de stat pe 2002:
- impozitul pe profit;
- impozitul pe salarii;
- impozitul pe dividende de la societatile comerciale;
- impozitul pe profitul obtinut din activitati comerciale ilicite
sau din nerespectarea legii privind protectia consumatorului;
- taxa pe valoare adaugata;
- accizele si impozitul pe titeiul si gazele din productia interna;
- taxa pe jocurile de noroc;
- taxe vamale;
- taxe pentru eliberari de licente si autorizatii de functionare;
- taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale;
- taxa asupra tranzactiilor cu valori mobiliare;
- taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
- impozit pe cladiri;
- impozit pe terenuri;
- taxa asupra mijloacelor de transport;
- impozitul pe venitul agricol;
- taxe de timbru;
- contributia unitatii al asigurarile sociale;
- contributia unitatii si a personalului la funduri pentru ajutor
de somaj;
- contributia unitatii si a personalului la fondul pentru
asigurari de sanatate;
- contributia la fondul special de risc si accident pentru
protectia persoanelor handicapate.

15
 II.2. IMPOZITELE DIRECTE

Impozitele directe reprezinta principala sursa de veniuri la

bugetul administratiei de stat in majoritatea tarilor lumii.
Impozitele directe sunt acele impozite la care platitorul se
identifica cu suportatorul. Se stabilesc pentru bunuri sau pentru avere si au
caracter nominal, adica se cunosc in sarcina cui se stabilesc.
Impozitele directe tin seama de capacitatea contributiva a
platitorului si permit stabiliraea unui venit minim neimpozabil. Sunt insa
impozite rigide deoarece, fiind precis stabilite, orice modificare trebuie
aprobata de organul legislativ. Sunt de asemenea mai usor supuse evaziunii
fiscale.
In cazul impozitelor directe exista problema dublei impuneri
(impunerea profitului si apoi impunerea dividendelor platite din profit).
Dubla impunere internationala reprezinta supunerea aceleiasi
materii impozabile pentru aceeasi perioada la doua impozite de catre doua
autoritati fiscale (de catre doua state). Cauza o reprezinta criteriile ce stau la
baza impunerii in diferite state: criteriul rezidentei si criteriul sursei
venitului. Dubla impunere internationala poate fi evitata prin intocmirea unor
acorduri de evitare a dublei impuneri intre state (acorduri bilaterale sau
unilaterale). Aceste acorduri contin metode de evitare a dublei impuneri.
Tarile aleg care va fi aceasta metoda din cele patru tipuri de metode
existente:
- metoda scutirii totale;
- metoda scutirii progresive;
- metaoda creditarii totale – din impozitul datorat statului de
rezidenta se scade impozitul platit in tara unde realizeaza
venituri;
- metoda creditarii obisnuite – se scade doar o parte din
impozitul platit in tara in care se obtine venitul;

II.2.1. Impozitul pe profit

Dupa 1990, reglementarile legale privind impozitul pe profit au

aparut si s-au modificat constant. In preznt, sunt valabile urmatoarele acte
normative mai importatnte: O.G. nr 70/1994 cu modificarile ulterioare.
In economia de piata, profitul constituie ratiunea de a fi a unui
agenr economic. Impozitul pe rpofit este una din sursele cele ami importante
de constituire a fondurilor bugetare si in acelasi timp o parghie financiara
prin care statul are posibilitatea sa stimuleze dezvoltarea activitatii
economice.

16
 Exte un impozit de tip rel care se stabileste pe baza unor criterii
exterioare care dau o anumita imagine despre materia impozabila, dar nu si
despre puterea economica a subiectului. Este un impozit direct acre vizeaza
existanta venitului sau averii in comparatie cu impozitelle indirecte care
vizeaza utilitatea.
Impozitul pe profit reprezinta o prelevare a unei parti din venitul
si din averea persoanelor fizice si juridice cu titlul nerambursabil si fara
contraprestatii. Face parte din categoria impozitelor directe cu retinere la
sursa.

II.2.1.1. Rezultatul contabil si rezultatul fiscal

Rezulattul unei activitati economice este tratat din doua puncte

de vedere: rezultatul contabil si rezultatul fiscal.
Contabilitatea romaneasca, ca si a altor tari, este conectata la
fiscalitate, iar rezultatul exercitiului este unul singur, neintocmindu-se un
bilant fiscal, destinat fiscului pentru impunere si un bilant contabil, destinat
altor terti si nevoilor proprii de informare si acre nu tine cont de
constringerile fiscale. Ca urmare, pentru obtinerea rezultatului impozabil
sunt necesare citeva prelucrari.
Plecind de la principiul independentei exercitiului si respectand
cerintele unei contabilitati de angajamente se poate calcula rezultatul contabil
(rezultatul brut al exercitiului sau rezultatul exercitiului inainte de
impozitare).

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

R
ezultatul exercitiului inainte de impozitare corectat cu deduceruile fiscal si
cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite ontinerea
rezultatului fiscal (profitul impozabil sau pierder fiscala:

Rezultatul = Rezultatul – Reduceri + Elemente nedeductibile

fiscal contabil fiscale fiscal

Impozitul pe profit, reprezinta o cheltuiala importanta pentru

inteprindere. Contabilizarea acestei obligatii fiscale, ridica unele probleme,
deoarece regulile pentru calculul rezultatului fiscal sunt diferite de cele
utilizate in contabilitate, de unde rezulta necesitatea clarificarii tratamentului
contabil aferent diferentelor intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.
In acceptia organismului international de nominalizxare
contabila, rezulatul contabilreprezinta rezultatul inaintea impozitului pe
profit.

17
 Profitul impozabil este definit ca rezultatul exercitiului stabilit
pe baza regulilor fixate de administratia fiscala si care serveste pentru
calculul impozitului exigibil sau rambursabil. Impozitul exigibil reprezinta
impozitul de platit pe termen scurt aferent profitului impozabil al
exercitiului.
Diferentele intre rezultatul contabil si cel fiscal se delimiteaza in
dierente permanente si diferente temporare.
In categoria diferentelor pemanente se include:
- cheltuieli nedeductibile fiscal pentru care nedecductibilitatea
este considerata definitiva, deoarece fiscul le considera ca
fiind cheltuieli exagerate sau care nu sunt necesare pentru
activitatea intreprinderii;
- veniturile pe care fiscul renunta in mod definitiv sa le
impozitize, deoarece ele provin din rezulatte deja impozitate;
- degrevarile fiscale acordate (sub forma de reduceri si scutiri
de impozite) pentru a incuraja anumite actiuni economice
promovate de stat.

Alte diferente sunt denumite temporare deoarece ele se resorb

de regula, in cursul unui exercitiu ulterior. Aceste diferente provin din
decalajul in timp intre momentul contabilizarii unui element si includerea sa
in rezultatul fiscal si imbraca urm,atoarele forme:
- 1. elemente contabilizate in cursul exercitiului dar acre au
fost luate in calculul rezultatului impozabil al unui exercitiu
precedent;
- 2. elemente incluse in rezultatul exercitiului, dar acre au fost
contabilizate in cursul unei perioade anterioare;
- 3. elemenete contabilizate in cursul exercitiului dar acre vor
fi impozabile sau deductibile fiscal in cursul unui exercitiu
viitor;
- 4. elemenete incluse in rezultatul fiscal al exercitiului, dar
care vor fi contabilizate ulterior.
Privite in raport cu principiul independentei exercitiilor,
diferntele dintre rezultatul contabil si cel fiscal se divid in doua categorii:
- diferente care nu au incidenta asupra impozitelor exercitiilor
viitoare;
- diferente susceptibile sa modifice impozitul unui exercitiu
ulterior.
Anumite diferente nu ridica probleme in ceea ce priveste
principiul independentei exercitiului, deoarece nu au o incidenta asupra
impozitelor perioadelor viitoare. Este cazul diferentelor permanante, care,
prin definitie, sunt definitive, si celor care stabilesc un termen pentru o
diferenta temporara constata anterior (1 si 2). In schimb, alte diferente sunt

18
susceptibile sa modifice impozitul unui exercitiu ulterior. Este cazul
diferentelor temporare care nu au fost resorbite (3 si 4), si cazul pierderilor
reportabile. Problema care se pune este de a sti daca consecintele lor fiscale
trebuie luate in clacul la aparitia acestor diferente sau daca trebuie asteptat
exercitiul in cursul caruia impozitul aferent va fi datorat sau reducerea fiscala
acordata. Pentru rezolvarea acestor probleme sau conturat doua metode:
Metoda impozitului exigibil are la baza conceptia potrivit
careia marimea cheltuielii fiscale aferenta unui exercitiu trebuie sa
corespunda cu impozitul efectiv exigibil pentru acel exercitiu.Diferentele
temporare si deficitele reportabile nu sunt luate in calculul provizionului
pentru impozite.
Metoda reportului de impozit (metoda insusita de organismul
international de normalizare contabila IASC in norma contabila IAS 12 –
Contabilizarea impozitului pe profit ) considera impozitul pe profit mai mult
ca o cheltuiala a intreprinderii, decat ca o distribuire de rezultat si este o
consecinta a principiului conectarii cheltuielilor la venituri.
Astfel cheltuiala fiscala aferenta unui exercitiu include
impozitele exigibile pentru acel exercitiu , cat si incidenta diferentelor
temporare,provenind din exercitiile anterioare sau amanate asupra
exercitiilor viitoare. Deci ,cheltuiala fiscala a exercitiului este egala cu suma
totalului impozitului curent si a impozitului amanat inclus in rezultatul
exercitiului.

II.2.1.2.Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile

obtinute din livrarea bunurilor mobile,serviciilor prestate si lucrarilor
executate,din vanzarea bunurilor mobile,inclusiv castigurile din orice sursa,si
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal (anul fiscal
al fiecarui contribuabil fiind anul calendaristic), din care se scad veniturile
neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

In categoria veniturilor se include:

1.Venituri din exploatare ,respectiv:
- venituri din vanzarea produselor , lucrarilor executate
si serviciilor prestate
- venituri din variatia stocurilor
- venituri din productia de imobilizari
- venituri din subventii de exploatare
2.Venituri financiare (conform Regulamentului de aplicare a
Legii contabilitatii nr.82/1991 se iau in calul la determinarea profitului

19
impozabil , de la data obtinerii lor, indiferent de obiectul de activitate al
contribuabilului)
2.1.venituri din exploatarea curenta:
- venituri din participatii;
- venituri din imobilizari financiare;
- venituri din creante imobilizate;
- venituri din diferente de curs valutar;
- venituri din sconturile obtinute;
- alte venituri financiare;
3. Venituri exceptionale
- venituri din operatiuni de exploatare;
- venituri din operatiuni de capital (despagubiri, penalitati
incasate, venituri din cedarea activelor, cote parti din
subventiile pemtru investitii virate la rezultatul exercitiului0;
- alte venituir exceptionale.
La stabilirea profitului impozabil se vor lua in calcul numai
cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor si care se regasesc in
costul produselor si serviciilor, in limitele prevazute de legislatia in vigoare.

In categoria cheltuielilor se include:

1. cheltuieli de exploatare:
- cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri;
- cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti;
- cheltuieli cu personalul;
- cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele
asimilate;
- cheltuieli cu promele de asigurare care privesc activele
corporale fixe si circulante;
- cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal
impotriva accidentelor de munca;
- contributiile care conditioneaza organizarea si
functionarea activitatilor respective potrivit normelor
legale in vigoare;
- alte cheltuieli de exploatare.
2. cheltuieli financiare:
- cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;
- cheltuieli cu diferentele de curs valutar;
- cheltuieli cu dobinzile;
- pierderi din creante legate de participatii;
- alte cheltuieli financiare;
3. cheltuieli exceptionale:
- cheltuieli privind operatiile de capital;
- cheltuieli privind operatiile de gestiune;

20
 Cheltuieli deductibile – categorii de cheltuieli admise spre a fi
deduse la calculul profitului impozabil:
- cheltuieli efectuate pentru realizarea bunurilor livrate si a
bunurilor imobile vindute in baza unui contract de vianzare
cu plata in rate sunt deductibile la aceleasi termene scadente
prevazute in contractele incheiate intre parti, proportional cu
valoarea ratei inregistrate in valoarea totala a livrarii;
- in cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria
pentru contractele de leasing operational sau amortizarea si
obinzile pentru contractele de leasing financiar;
- cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei
persoane juridice, produs sau serviciu, utilizind mijloacele de
informare in masa si costurle asociate producerii materialelor
necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare, daca au la
baza un contract scris;
- cheltuielile aferente lucrarilor de consolidare pentru
reducerea riscului seismic al cladirilor care prezinta clasa I
de risc;
- cheltuieli privind transportul si cazarea salariatilor
ocazionate de delegarea, detasarea, si deplasarea acestora in
tara si strainatate constatate prin documente justificative;
- cheltuieli reprezentind tichetele de masa, acordate de
angajatori in limitele valorii nominale prevazute de legea nr.
142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.

Cheltuieli nedeductibile – cheltuieli neadmise a fi deduse din

rezultatul fiscal:
- cheltuieli cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentind
diferente din anii precenti sau din anul curent precum si
impozitele platiye in strainatate. Sunt nedeductibile si
impozitele cu eretinere la sursa, platite in numele
p[ersoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile
realizate in Romania;
- amenzile, confiscarile, majorasrile de intirziere si penalitatile
datorate catre autoritatile romane (altele decat cele prevazute
in contractele economice);
- amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati
straine sau in cadrul contractelor economice incheiate cu
persoane nerezidente in Romania;
- cheltuielile de protocol care depasesc limita de 1% aplicata
asupra diferentei rezultate din totalul veniturilor si
cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile

21
 cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate
in timpul anului;
- cheltuielile cu diurna care depasesc limkitele legale stabilite
pentru institutiile publice;
- sumele utilizate pentru constityuirea rezervalor peste limita
legala, cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din
soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva potrivit
legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societatilor
de asigurare si reasigurare create conform prevederilor legale
in materie, precum si a fonduluio de rezerva in limita a 5%
din profitul contabil annual pana cand va atinge 20% din
capitalul social subscris si varsat;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor
societatilor de asigurare si reasigurare pentru contractele
cedate in reasigurare;
- sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste
limita prevazuta de lege;
- sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate
deductibile conform legii bugetare.

Cheltuieli de sponsorizare peste limita legala:

- cheltuiali inregistrate in contabilitate pe baza unor
documente care nu indeplinesc potrivit legii contabilitatii nr.
81/1991 cu modificarile ulterioare, conditiile de documente
justificative;
- orice cheltuieli facute in favoarea actyionarilor sau
asociatilor, inclusiv dobinzile platite in cazul contractelor
civile, in situatia in care nu sunt impozitate la persoana
fizica;
- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate,
lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, precum si
activele corporale pentru care nu au fost incheiate contracte
de asigurare, taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor
cheltuieli;
- taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor altele decat cele
din productie proprie, acordate salariatilor ca avantaje in
natura;
- taxa pe valoare adaugata aferenta cheltuielilor care depasesc
limitele legale;
- cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale si
necorporale ale contrinbuabilului, inclusiv asigurarile de
viata ale personalului angajat;

22
 - cheltuieli de sponorizare peste limitele prevazute de normele
legale in vigoare. Baza la care se aplica procentul stabilit de
O.G. nr. 36/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr.
32/1994 privind sponzorizarea, o reprezinta diferenta dintre
totalul veniturilor si cheltuielile inregistrate in contabilitate la
care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit si cheltuielile
cu sponzorizarea;
- provizioana pentru cheltuieli care privesc o cheltuiala
nedeductibila;
- alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

Veniturile neimpozabile (conform alinaetului 1 di O.G. nr

217/1999 privind impozitul pe profit):
- dividendele primite de la o alta persoana juridica romana;
- diferente favorabile de valoare a titlurilor de participare
inregistrate ca urmare a inco[porarii rezervelor, a beneficiilor
sau a primelor de emisiune sau prin compensarea unor
creante la societatea la care se detin participatiile;
- veniturile, respectiv cheltuielile rezultate din anualrea
datoriilor sau din inacasarea creantelor, ca urmare a
transferului de actiuni sau de parti sociale de al F.P.S.
conform conventiilor;
- rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile
realizate din anularea provizioanelor pentru care nu s-au
acordat deducere sau veniturile realizate din stornare ori
recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

II.2.1.3. Categorii de platitori

Sunt obligati la plata impozitului pe profit, urmatorii

contribuabili:
- persoanele juridice romane pentru profitul impozabil obtinut
in orice sursa, atat di Romania cit si din strainatate;
- persoane juridice straine care desfasoara actyivitate intr-un
sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil
aferent acelui sediu permanent;
- persoanele juridice si fizice straine care desfasoara activitati
in Romania ca partener intr-o asociere ce nu da nastere unei
persoane juridice, pentru toate veniturile realizate din
activitatea desfasurata in Romania;
- asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele
juridice romane care nu dau nastere unei persoane juridice,

23
 pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si strainatate
(in acest caz impozitul datorat se calculeaza, se retine si se
varsa de catre persoana juridica).

Sunt scutiti de la plata mpozitului pe profit, conform legislatiei

in vigoare, urmatorii contribuabili:
- trezoreria statului – pentru operatiunile din fondurile publice
derulate prin contul general al trezoreriei;
- institutiile publice – pentru fondurile publice constituite,
inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile
realizate si utilizate potrivit Legii Finantelor Publice, daca
legea nu prevede altfel;
- organizatiile de nevazatori si invalizi, asociatiile persoanelor
handicapate si unitatile economice ale acestora constituite
conform prevederilor Legii nr. 21/1994 pentru persoane
juridice;
- asociatiile si fundatiile – atunci cind utilizeaza cel putin 80%
din veniturile obtinute din orice sursa, in scopul rewalizarii
obiectivelor pentru care au fost realizate, inclusiv cheltuielile
pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de
functionare. Sunt scutite de plata impozituluo pe profit daca
veniturile sunt folosite pentru realizarea activitatii proprii,
chiar daca activitatile pe care le desfasoara au caracter
economic, cum ar fi: editarea unei reviste, vinzarea bunurilor
primite ca donatie, inchirieri de bunuri primite sau aflate in
patrimoniu. Daca veniturile din activitati au un profund
caracter economic, atunci societatile si fundatiile au obligatia
de a evidentia distinct veniturile si cheltuielile determinate de
realizarea acestora si de a calcula si plati impozit pe profit,
pentru profitul obtinut cu caracter economic;
- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special
organizate potrivit Legii nr. 109/1996;
- unitatile apartinand cultelor religioase – pentru veniturile
obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si
produselor necesare activitatiide cult mentionate la art.1 din
Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor
religioase pentru producerea obiectelor de cult;
- institutiile de invatamant particular acreditate, precum si
autorizate provizoriu, pentru veniturile realizate din
activitatea de invatamint, cu conditia utilizarii acestora
pentru baza tehnico-materiala;

24
 Veniturile si cheltuielile persoanelor juridice fara scop lucrativ
(asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale, organizatiile
neguvernamentale si celelalte organizatii cu caracter obstesc), care se iau in
calcul la determinarea impozitului pe profit, sunt numai cele aferente
activitatilor economice care au ca scop obtinerea de profit. Veniturile
obtinute din activitati fara scop lucrativ care nu sunt impozitate includ:
cotizatiile membrilor, contributiile banesti sau in dobanzile si dividendele
obtinute din plasarea diponibilitatilor rezultate din asemenea venituri,
veniturile din reclama si publicitate, cu exceptia celor care s-au obtinut prin
unitatile specializate in acest domeniu.

II.2.1.4. Cota de impozitare

Cota de impozitare a suferit unele modificari, din 1991 cind

existau mai multe cote de impozitare (Legea nr. 12/1991) si pana in 1994,
cand prin O.G. nr. 70 se instituia o cota de 38%. Incepand cu data de 01
inanuarie 2000, prin aprobarea O. U. a guvernului nr. 217/28.12.1999 se
reduce cota de impozit pe profit de la 38% la 25%.
- pentru contribuabilii care obtin venituri din activitatea
barurilor de noapte, a cluburilor de noapte si a cazinourilor, se aplica o cota
aditionala de impozit de 25% asupra profitului impozabil, care corespunde
ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitati in volumul total al
veniturilor. Aceasta cota aditionala o platesc si persoanele fizice si juridice
pentru veniturile proprii de aceeasi natura, obtinute in baza contractelor de
asociere in participatiune;
- in cazul Bancii Nationale a Romaniei, cota de impozit
este de 80%, aplicata asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor
deductibile si a fondurilor de rezerva;
- orice majorare a capitalului social, efectuata prin
incorporarea rezervelor, precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor
legale si a diferntelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se
impoziteaza cu o cota de 10%.

II.2.1.5. Plata impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se face trimestrial pana la data de 25

inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia B.N.R. si a
societatilor bancare, care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a
lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul. Plata impozitelor se
face in lei. Plata impozitului pe profit nu suspenda obligatia platitorului de a
depune declaratia privind calculul impozitului pe profit.
Pentru neplata la timp a imozitului pe profit se datoreaza
majorari de intirziere.

25
 Nerespecatarea de catre platitori a obligatiilor prevazute se
sanctioneaza cu penalitati:
- depunerea cu intarziere de pana la 30 de zile a declaratiei
fata de termenul legal stabilit, se sanctioneaza cu o penalitate egala cu 10%
din impozitul datorat sau stabilit din oficiu;
- depnerea declaratiei cu o intarziere de pana la 60 de zile
fata de tremenul legal stabilit se sanctioneaza cu o penalitate de 30% din
impozitul datorat sau stabilit din oficiu.
Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor,
precum si majorarilor de intarziere aferente se efectueaza de organele fiscale
din subordinea Directiilor Generale ale Finatelor Publice si Controlul
Financiar de Stat, Judetene si a Mun. Bucuresti.

II.2.1.6. Facilitati fiscale

Investitiile productive au avut un carcter preferential, din punct

de vedere fiscal. Chiar si in prezenta unui deficit s-au acordat unele reduceri
ale impozitului pe profit, chiar daca au fost acoradte pe o perioada relativ
scurta. Aceasta facilitate functioneaza si astazi potrivit legii.
Pentru incurajarea exportului si diminuarea importului, regula
fiscala acordata reducerii de impozit, iar sumele rezultate din reducere,
evidentiate in contabilitate, sunt utilizate pentru reintregirea capitalului fix.
Din contra, importul de bunuri este impus unor taxe vamale, accize, alte
cheltuieli fiscale nedeductibile, capitalizate asupra costului de achizitie, cu
scopul diminuarii, reducerilor de importuri.
Contribuabilii ce achizitioneaza incepand cu data de 01 ianuarie
2000 echipamente tehnologice (masini, utilaje, instalatii de munca) si
mijloace de transport, cu excptia autoturismelor, beneficiaza de o deducere,
din profitul impozabil aferent exercitiului financiar, a unei cote de 10% din
pretul de achizitie al acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care s-a
inregistrat achizitia, numai din punct de vedere fiscal, prin inscrierea la
cheltuieli deductibile in declaratia de impunere a sumelor respective. In cazul
unei eventuale pierderi, aceasta se recupereaza pe o perioada de 5 ani.
Pentru investitiile efectuate incepute cu data de 01 ianuarie
2000, in autoturisme cu valoarea mai mare decat echivalentul in lei a 12000
Euro, nu este permisa deducerea la calculul profitului impozabil a partii din
amortizarea lunara care depasesc aceasta valoare. De la aceste prevederi fac
exceptie societatile de leasing, pentru bunurile de aceasta natura care fac
obiectul leasing-ului operational.
Contribuabilii care au de inacasat, printr-un cont bancar din
Romania, venituri in valute din exportul bunurilor realiozate din activitate
proprie, direct sau prin contract de comision, precum si din prestari de
servicii, platesc o cota de impozit de 5% pentru partea de profit impozabil

26
care corespunde ponderii acestor venituri in volumul total al veniturilor.
Reducerea se calculeaza lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizeaza ca
surse proprii de finantare. In vederea aplicarii acestei facilitati se va inocmi o
situatie privind veniturile incasate din export.
In veniturile totale inregistrate, care se vor lua in calcul la
determinarea ponderii veniturilor din export, nu se include cele inregistrate in
conturile 711, 721 ,722, acestea nefiind venituri efective. Lunar, se va face
ponderea veniturilor incasate din export in volumul total al veniturilor
inregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr.
82/1991. cota de 5% se aplica asupra profitului impozabil aferent acestei
ponderi, calculat si evidentiat lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal.
Suma aferenta diferentei de impozit rezultate din cota de 25% si 5% se
evidentiaza separat, extrcontabil, iar la sfarsitul anului aceasta se
regularizeaza si se repartizeaza ca sursa proprie de finantare.
Nu intra sub incidenta acestor precizari din O.G. nr. 217/1999
operatiunile de comert international care nu se finalizeaza prin incasare de
valuta in conturile bancare din Romania.

II.2.1.7. Declaratia de impunere

In cursul anului fiscal, contribuabilii au obligatia de a depune

declaratia de impunere pana la termenul de plata al impozitului, urmand ca
dupa definitivarea impozitului pe profit pe baza bilantului contabl annual, sa
depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pana la termenul
prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitelor
declarate si pentru depunerea la termen a declaratiei de impunere. Declaratia
de impunere se semneaza de catre directorul general sau de orice persoana
autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.
Organul fiscal competent verifica modul de completare a
declaratiei, iar in cazul unor erori va solicita in scris patronului sa se prezinte
la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare, platitorul avand
ovligatia sa se prezinte in termenul cel mai scurt posibil.
In cazul nedepunerii declaratiei organul fiscal va inainta
platitorului o instiintare, prin scrisoare recomandata cu confirmare de
primire, prin care ii va notifica depasirea termenului legal de depunere a
declaratiei.
Daca in termen de 15 zile de la data primirii instiintarii,
platitorul nu depune declaratia de impozit, organul fiscal competent va stabili
din oficiu obligatia de plata, comunicata platitorului printr-o instiintare de
plata.

27
 II.2.2. Impozitul pe dividende

Reglementari: O.G. nr. 26/18 august 1995 (care abroga Legea

nr. 40/1992), modificata si aprobata de Legea nr. 101/1995. in sensul O.G.
nr. 26, al art. 1, termenul dividend include orice distribuire, in bani sau in
natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza
bilantului contabil annual si a contului de profit si pierderi, proportional cu
cota de participare la capitalul social.
In cazul dividendelor in natura, evaluarea produselor acordate
ca plata in natura se gace la pretul de vanzare practicat de unitate pentru
produsele din productia proprie sau la pretul de achizitie pentru alte produse,
iar in cazul servicilor, pe baza tarifelor pentru aceste servicii. Preturile
tarifare sunt cele practicate la data efectuarii platii in natura.
Pe langa situatiile curente in care contribuabilii calculeaza si
vireaza impozit pe dividende, acest tip de obligatie fiscala mai apare si al
lichidarea intreprinderilor sau la retragerea unor asociati, baza de iompunere
fiind data de sumele ce le revin asociatilor sau actionarilor din capitalurile
proprii constituite din profituri brute sau nete, sau din alte elemente a caror
restituire se asimileaza repartizarii de dividende si se impune ca atare.

II.2.2.1. Cota de impozitare

Impozitul pe dividende se percepe prin retinere la sursa, cu on

cota de 10% din suma acestora, potrivit art.2 din O.G. nr. 26/1995.
In cazul persoanelor fizice, veniturile sub forma de dividende
distribuite se impun cu o cota de 5% din suma acestora, impozitul astfel
retinut reprezentand impozitul final.
In cazul societatilor cu capital integral sau majoritar de stat,
art.5 din O.G. nr. 26, prevede uematoarea repartyizare a profitului ramas
dupa plata impozitului pe profit:
- fond de participare a salariatilor la profit in cota de 10%;
- cota de participare a managerului la profitul net, conform
contractelor;
- suma pntru constityuirea surselor proprii de finantare, in
proportie de pana la 50%;
- dividende brute – diferena de pana la 100%.

28
 II.2.2.2. Obligatiile platitorilor

Obligativitatea calcularii, retinerii varsarii impozitului pe

devidente revine persoanelor juridice o data cu plata dividentelor catre
actionari sau asociati (trebuie facuta o diferenta intre debitorii impozitului pe
devidente si platitorii acestuia – debitorii sunt actionarii sau asociacii carora
le-au fost distribuite devidentele din beneficiul net al intreprinderii in
conformitate cu prevederile din contractul de societate sau proportional cu
cota de participare la capitalul social, iar platitorii sunt societatile
comerciale).

II.2.2.3. Plata

Plata impozituluipe dividende se face in lei. In situatile in care

plata dividendelor se face in valuta, impozitul, majorarile de intarziere, cat si
amenzile se vireaza in lei proveniti din schimb valutar la cursul in vigoare la
data efectuarii platii.
Termenul de plata a impozitului pe dividende este pana la 31
decembrie a anului respectiv in cazul dividendelor distibuite, dar care nu au
fost platite actionarilor sau asociatilor, pana la sfarsitul anului in care s-a
aprobat bilantul contabil.
Majorari de intarziere: in cazul in care impozitul pe profit nu
este platit la termen, persoana juridica este obligata la plata majorarilor de
intarziere incepand cu ziua lucratoare imediat urmatoareexpirarii termenului
de plata si cu data platii efective a impozitului, inclusiv. In cazul unei cereri
pentru restituirea unei plati de impozit pe dividende peste suma depusa in
termenul prevazut de lege, organul fisal va putea compensa suma acelei plati,
asa cum a fost determinata de acesta, cu alte ovligatii fiscale ale persoanei
juridice care a facut plata peste impozitul pe dividende datorat. Oganele
fiscale vor restitui pe baza de cerere, in lipsa altor datorii scadente, sumele
platiten in plus. Nu se admit compensari ale impozitului pe dividende cu
eventyualele creante detinute de persoana juridica asupra statului, altele
decat cele de natura fiscala.
Impozitul pe dividende si majorarile care nu au fost platite in
termenele si conditiile prevazute de normele legale sunt recuperate in baza
OG 11/1996 privind executarea creantelor bugetare cu modificarile si
completarile ulterioare.
Termenul de prescriptie: pentru stabilirea impozitului pe
dividende este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de plata.
Potrivit art. 12 din OG nr. 26/1995, functionarii publici din
cadrul unitatilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate
sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca
urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

29
 Informatiile referitoare la oa persoana fizica sau juridica, in
legatura cu impozitul pe dividendele sau impozitul pe dividende, pot fi
transmise numai:
- altor autoritati cu atributii fiscale, in scopul realizarii unor
obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;
- autoritatilor judiciare competente;
- autoritatilor fiscale ale altei tari, in nbaza conventiilor de
evitare a dublei impuneri.

II.2.2.4. Aspecte privind evitare dublei impuneri

Prin conventiile de evitare a dublei impuneri incheiate de

Romania cu diverse state se pot stabili si alte cote de impozitare pentru
dividendele obtinute de persoanele fizice si juridice nerezidente de la
societati – persoane juridice romanesti. Aceste cote pentru impozitul pe
dividende pot fi mai mici decat nivelul de 10 % stabilit prin lege (ex.
Conventiile de veitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu Belgia,
America, Creatia, Malta, Coreea de Sud etc.) sau pot fi mai mari de 10%
(Africa de Sud, Austria, India, Grecia, Turcia).
In unele dintre aceste conventii sunt stabilite conditii pentru a fi
aplicate cotele prevazute in conventii ca de exemplu:
- primitorul sa fie beneficiarul efectiv al dividendelor;
- beneficiarul efectiv sa fie o societate care detine in mod
direct sau indirect cel putin 25% din capitalul societatii care
plateste dividende.
Pentru a beneficia de cotele reduse prevazute in unele conventii,
persoanele fizice si juridice nerezidente interesate trebuie sa prezinte
certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala a statelor ai
caror rezidenti sunt. Din certificatul de rezidenta fiscala trebuie sa reiasa ca
persoana fixzica sau juridica nominalizata in certificat este rezidenta din
punct de vedere fiscal a statului ale carui autoritati elibereaza certificatul si
ca I se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiata de
tara respectiva cu Romania.

II.2.3. Impozitul pe salarii

Aspecte teoretice privind impozitul pe salarii

Impozitul pe salarii a fosrt introdus prin Legea nr. 32/1991,

inlocuind impozitul pe fondul total de retribuire a unitatilor de stat,
cooperatiste, obstesti, instituit in anul 1977. vechiul impozit avea caracter
static, intrucat nu este legat direct de nivelul salariilor iundividuale si ca atare

30
se prelua la bugetul statului un impozit stabilit direct proportional cu marirea
fondului total de retribuire.
Subiectul impozabil il constituiau persoanele juridice, baza
impozabila era reprezentata de fondul total de retribuire care cuprindea
salariile tarifare, indemnizatiile, primele si orice alte drepturi salariale
prevazute de lege, iar cotele de impunere erau preportionale, diferentiate pe
ramuri, subramuri si activitati economico-sociale cuprinse intre 14.5% si
17.5%.
Dupa cuim se poate observa, impozitul avea un caracter indirect
doeoarece se detrmina fara a tine seama de cuantumul salariului primit lunar
de catre fiecare salariat si nici de situatia personala a contribuabilului.
Trecerea la economia de piata a impus adaptarea unui sistem de
impozitare a salariilor mai flexibil si care tine seama de puterea contributiva
a fiecarui salariat impozabil, impozitul capatand astfel un caracter persoanl
direct.

II.2.3.1. Impozitul pe salarii potrivit legii 32/1991

Conform acestei legi, veniturile sub forma de salarii si alte

drepturi salariale realizate de catre persoanele fizice romane sau straine pe
territoriul Romaniei sunt impuse impozitului. Salariile realizate pe teritoriul
Romaniei sunt considerate salarii in bani primite de catre salariati de la
persoanele fizice sau juridice care au domiciliul pe teritoriul Romaniei,
precum si salariile primite din strainatate de catre persoanele care isi
desfasoara activitatea in Romania.

II.2.3.1.1. Baza de impozitare

Venitul sub forma de salarii si alte drepturi salariale impozabile

cupinde totalitatea sumelor primite in cursul unei luni indiferent de perioada
la care se refera si care sunt realizate din salariile de orice fel, sporurile de
orice fel, indemnizatiile, stimulentele din fondul de participare la profituri,
recompense si premii, sumele platite din fondul asigurarilor sociale de stat in
caz de incapacitate temporara de munca si de maternitate, sumele platite
pentru concediul de odihna, orice alte castiguri primite ca plata a muncii lor
de la persoanele fizice sau juridice la care sunt angajati permanenti, sumele
platite salariatilor sub forma de indexare sau compensare ca urmare a
cresterii preturilor si tarifelor, veniturile realizate de manageri in baza
contractelor de manageriat.
Se considera angajator persoana fizica sau juridica si orice alta
entitate la care isi desfasoara activitatea una sau mai multe persoane fizice
care presteaza munca in schimbul unei plati. Angajatul este persoana fizica

31
care isi desfasoara activitatea la un angajator in baza unei relatii contractuale
de munca.
Se impoziteaza in conditiile Legii nr. 32/1991 si urmatoarele
drepturi banesti cuvenite persoanelor fizice:
- castigurile salariatilor zilieri sau temporari;
- onorariile incasate de vaocati prin barouri;
- sumele realizate de medici si personalul sanitar in
policlinicile cu plata;
- sumele obtinute din colaborari de orice fel;
- drepturile benesti pentru investitii si inovatii;
Nu se cuprind in venitul lunar impozabil si nu se impun:
- sumele platite in baza contractelor de munca, a statutelor sau
dispozitiilor legale, cu ocazia mutarii sau transferarii in
interes de serviciu a unui salriat intr-o alta localitate, sumele
platite pentru acoperirea cheltuielilor in interes de serviciu,
precum si indemnizatiile care se platesc la incadrarea in
functii;
- sumele primite salariati pentru munca prestata in perioada
preavizului de concediere;
- ajutoarele ce se acorda in conditiile legii din fondul de
asigurari sociale, precum si ajutoarele primite din fondul de
salarii pemtru nasteri sau in caz de deces, etc.

II.2.3.1.2 Scutiri de plata impozitului pe salarii

Categoriile de persoane scitite de la plata impozitului sunt:

- corespondentii de presa straina;
- elevi, studenti, doctoranzi pentru burse;
- veterani de razboi, vaduve de razboi si vaduvele necasatorite
ale veteranilor de razboi;
- invalizi de grad I sau II, precum si persoanele handicapate
incapabile de grad I sau II de invaliditate, daca invaliditatea
ii impiedica in exercitarea profesiei;
- donatorii de sange sau de plasma pentru sumele primite de
acestia;
- sportivii, antrenorii si tehnicienii sportivi pentru primele
acoedate.
Scutirile de plata a impozitului pe salarii se acorda incepand cu
drepturile salariale aferente lunii urmatoare celei in care persoanele in cauza
inregistreaza cererile prin care depun acte doveditoaere care atesta
indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

32
 In cazul salariilor si a altor drepturi salariale, precum si a unor
drepturi banesti in valuta, impozitul datorat se calculeaza prin transformarea
in lei, la cursul de schimb valutar in vigoare in ultima zi a lunii pentru care se
face plata, dupa care impozitul in lei se transforma, se retine si se varsa la
bugetul de stat in valuta la acelasi curs.
Odata cu indexarea, precum si in cazul acordarii de compensari
la salarii, guvernul va modifica in mod corespunzator transele de venit lunar
impozabil pentru a nu anula efectul indexarii sau al compensarilor acordate.

II.2.3.1.3. Obligatiile platitorului

Impozitul pe salarii se calculeaza de platitorii acestora si se

retine lunar din sumele cuvenite la a doua chenzina. In situatia in care
platitorul are cont bancar impozitul se retine si se varsa odata cu ridicarea
sumelor pentru platat celei de a doua chenzine.
Odata cu nregistrarea salariilor, unitatile patrimoniale au
obligatia calculului si a virarii obligatiilor de natura sociala destinate
constituirii fondurilor din care se platesc pensiile, ajutoarele de somaj sau se
acopera alte cheltuieli.
Impozitul pe salarii retinut in plus se restituie salariatilor
respectivi de platitorul acestora in termen de 30 zile de la data constatarii
plusului.
Restituirea sumelor in plus se poate face pe o perioada de trei
ani in urma de la data retinerii.
Impozitul pe salarii neretinur la timp sau in cuantum legal, se
retine de la salariati pe o perioada de trei ani in urma de ladata constatarii
neretinerilor. In cazul in care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de
la salariati, acesta se suporta de platitorul salariilor.
Persoanele fizice sau juridice platitoare de salarii sunt obligate
sa depuna la organul financiar in raza caruia isi au sediul sau domiciliul, o
dare de seama privind calcularea, retinerea si varsarea impozitului pe salarii.
Agentii economici cu profil special potrivit legii, vor depune darea de seama
la Ministerul Finatelor.

II.2.4. Impozitul pe venitul global

Incepand cu data de 01 ianuarie 2000, veniturile realizate intr-un

an fiscal de persoane fizice romane sau straine, care realizeaza venituri in
Romania prin intermediul unei baza fixe, se supun impozitului pe venitul
annual global. Introducerea impozitului pe venit global s-a facut in baza O.G.
73/1999 si a H.G. 1066/1999 de aprobare a normelor de aplicare. O.G.
73/1999 se completeaza si cu O.G. 1193/1999 referitoare la fisele fiscale.

33
 II.2.4.1. Contribuabilul

Este subiect al impozitului pe venit, in acceptiunea O.G. 73,

orice persoana fizica rezidenta, denumita in continuare contribuabil:
- orice persoana fizica cu domiciliul in Romania, pentru
veniturile obtinute atat in Romania, cat si din strainatate;
- persoanele fizice romane fara domiciliu in Romania, prin
intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau
intr-o perioada care depaseste in total 183 de zile in orice
perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind cu anul
calendaristic vizat;
- persoanele fizice straine, pentru veniturile obtinute in
Romania prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul
Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in total 183 de zile
in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind cu anul
calendaristic vizat;
- persoanele fizice romane fara domiciliu in Romania, precum
si persoanele fizice straine care realizeaza venituri din
Romania in alte conditii decat cele mentionate mai sus,
potrivit conventiilor de evitare a dublei impuneri.

II.2.4.2. Sfera de aplicare

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:

- venituri din activitati independente (venituri comerciale,
venituri din profesii libere, venituri din valorificarea sub
orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala)
- venituri din salarii;
- venituri din cedarea folosintei bunurilor (veniturile din bani
si/sau natura provenind din cedarea folosintei bunurilor
mobile si imobile, obtinute de catre proprietari, sau alt
detinator legal);
- venituri din dividende si dobanzi;
- alte venituri (veniturile obtinute din jocuri de noroc, din
transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare,
din vanzarea partilor sociale, din premii si prime in bani
si/sau natura etc.)
In categoriile de venituri mentionate se include atat veniturile in
bani cat si echivalentul in lei al veniturilor in natura.
In categoria de venituri care se suopun impozitului pe venit se
cuprind si orice avantaje in bani si/sau natura primite de o persoana fizica, cu

34
titlu gratuit sau cu plata partiala, precum si folosirea in scop persoanl a
bunurilor si drepturilor aferente desfasurarii activitatii.
Avantajele in lei si in natura sunt considerate a fi orice foloase
primite de contribuabil, ca urmare a unor relatii contractuale intre parti sau
de la terti.
Avantajele in lei sunt sumele primite pentru procurarea
bunurilor si serviciilor, diferenta pozitiva dintre dobanda practicata pe piata
de creditor si dobanda preferentiala la creditul acordat contribuabilului,
precum si diferenta dintre dobanda preferentiala platita contribuabilului si
dobanda practicata pe paiata de aceeasi entitate. Avantajele in natura primite
cu titlu gratuit sunt evaluate la pretul pietei, la locul acordarii avantajului.
Avantajele primite cu plata partiala sunt evaluate ca diferenta intre pretul
pietei la locul acordarii avantajului si suma reprezentand plata partiala.
Venitul net obtinut din bunuri si drepturi de orice fel, detinute in
comun este considerat ca fiind obtinut de preprietari si alti detinatori legali,
inscrisi intr-un document oficial si se atribuie proportional cu cote-parti pe
care acestia le detin in acea proprietate sau in mod legal in situatia in care
acestia nu se cunosc.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuala detinute in
comun ca urmare a unor creatii comune se repartizeaza intre coautori.

Nu se impoziteaza:
- ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu
destinatie speciala acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele locale si alte fonduri publice, precum si cele de
aceeasi natura primite de la terte persoane, cu exceptia
indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, de
maternitate si pentru concediul platit pentru ingrijirea
copilului in varsta de pana la 2 ani, care sunt venituri de
natura salariala.
In categoria de venituri neimpozabile se cuprind veniturile
obtinute de persoanele fizice precum:
- alocatia de stat pentru copii;
- alocatia de stat pentru copii cu handicap, in conditiile si in
cuantumul prevazute de lege, majorat cu 100%;
- alocatia de intretinere pentru copii ci handicap aflati in
plasament familial sau incredintati potrivit legii unei familii
sau unei persoane sau unui organism privat autorizat potrivit
legii in cuntumul prevazut de lege, majorat cu 50%;
- alocatia suplimentara pentru familiile cu copii;

35
 - ajutorul de somaj;
- ajutorul de sprijin;
- ajutorul de integrare profesionala;
- ajutorul de inmormantare;
- sumele incasate din asigurari de bunuri, de accident, de risc
profesioanl si din altele similare, primite drept compensatie
pentru paguba suportata;
- sumele primite drept despagubiri pentru paguba suportata ca
urmare a calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de
invaliditate sau deces, produse ca urmare a unor actiuni
militare;
- sumele fixe de ingrijire pentru pensionarii care au fost
incadrati in cadrul I de invaliditate precum si pensiile de
orice fel;
- contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bunuri de valoare
care se caorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform
dispozitiilor legale;
- contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului
individual de protectie si de lucru, alimentiei de protectie,
medicamentelor si materialelor igienico-sanitare;
- sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari sau
mecenat;
- alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor
de masa suportata integral de angajator si hrana acordata
potrivit dispozitiilor legale;
- veniturile din agricultura si silvicultura.

II.2.4.3. Venituri ce nu sunt supuse impozitarii

Conform O.G. nr.73/1999,sunt scutite de impozit pe venit

urmatoarele venituri:
a) veniturile membrilor misiunilor diplomatice si ai posturilor
consulare,cu conditia reciprocitatii,I virtutea regurilor generale ale dreptului
international si a prevederilor unor acorduri speciale la care Romania este
parte, precum si veniturile nete in valuta acordate personalilui trimis in
misiune permanenta in strainate
b) veniturile persoanelor fizice straine care desfasoara in
Romania activitati de consultanta in cadrul unor acorduri de finantare
gratuita incheiata de Guvernul Romanaiei cu alte guverne sau organizatii
internationale guvernamentale si neguvernamentale;
c) venituri obtinute de corespondentii de presa straini, cu
conditia reciprocitatii;

36
 d) premiile si orice avantaje in bani si/sau in natura obtinute de
elevi si studenti la concursurile interne si internetionale;
e) sumele reprezentand platile compensatorii , calculate pe baza
soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute in rezerva ca urmare a
nevoilor de reducere si de restructurare ,precum si ajutoarele stabilite in
raport de solda lunara neta, acordate acestora la trecerea in rezerva sau direct
in retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu indeplinesc conditiile
de pensie ;
f) sumele reprezentand platile compensatorii calculate pe baza
salariilor medii nete pe unitate,primite de persoanele ale caror contracte
individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierii colective
acordate potrivit legii ;
g) sumele reprezentand diferente de dobanda subventionata la
creditele acordate,subventiile pentru achizitionarea de bunuri ,precum si
uniformele obligatorii si drepturile de echipament,potrivit legislatiei in
vigoare .

II.2.4.4.Perioada impozabila si baremul de impunere

Perioada imozabila este anul fiscal care corespunde anului

calendaristic .
Venitul impozabil realizat pe o fractiune de an se considera
venit annual impozabil .
Impozitul anual se calculeaza prin aplicarea asupra venitului
global impozabil a unui barem annual de impozitare .
Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii
Ministerul Finanatelor va stabili baremul lunar cuprinzand transele de
venituri impozabile lunare si impozitul lunar,care reprezinta 1/12 din
baremul anual prezentat anterior.
Baremul lunar se actualizeaza semestrial prin hotararea
Guvernului,in functie de indicele de inflatie realizat pe 6 luni,comunicat de
Comisia Nationala de Statistica . odata cu aprobarea baremului lunar
aplicabil in semestrul II,Guvernul aproba si baremul mediu anual care se
utilizeaza pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil
realizat .Hotararile pentru aprobarea baremului lunar si baremului anual de
impunere se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei pana la data de 25
iunie si respectiv 25 decembrie a fiecarui an.

37
 II.2.4.5.Determinarea venitului net

Venitul net se determina ca diferenta intre venitul brut si

cheltuielile aferente.Pentru cheltuieli se aplica urmatoarele reguli:
- cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate
in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii
acestuia,justificate prin documente ;
- sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul
personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente
venitului ;
- cheltuieli recunoscute ca deductubile sunt cele aferente
venitului .Cheltuielile cu perisabilitatile si cheltuielile cu
reclama si publicitatea sunt deductibile in conditiile si in
limitele stabilite de legislatia in vigoare pentru persoanele
juridice .Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile in
conditiile in care calculul se efectueaza conform legislatiei in
vigoare .
Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul anual global a
unor sume sub forma de deducere personala de baza si deduceri personale
suplimentare in fiecare luna a perioadei impozabile.
a) Deducerea personala de baza a fost stabilita incepand cu data
de 01 ianuarie 2002 la suma de 1.600.000 lei.
b) Deducerea personala suplimentara se calculeaza aplicandu-se
anumite procente la deducerea personala de baza, dupa cum
urmeaza:
- pentru sotul sau sotia aflat in intretinere se inmulteste
deducerea personala de baza cu 0.6%;
- pentru fiecare din primii doi copii minori, deducerea
personala de baza se inmulteste cu 0.35%;
- pentru fiecare din urmatorii copii aflati in intretinere
se aplica 0.20%;
- pentru fiecare alt membru de familie se inmulteste cu
0.20%;

Contribuabilii mai beneficiaza de deduceri persoanle

suplimentare in functioe de situatia prprie sau a persoanelor aflate in
intretinere, in afara sumelor rezultate din calcul, astfel:
- pentru invalizii de grad I si pentru persoanele cu handicap
grav deducerea persoanala de baza se inmulteste cu 1%;
- pentru invalizii de grad II si pentru persoanele cu handicap
accentuat se inmulteste cu 0.5%;
suma deducerilor persoanale admise pentru calculul impozitului
nu trebuie sa depaseasca 2.5% si se caorda in limita venitului realizat.

38
 In cazul in care o persoana, alt membru al familiei, este
intretinuta de mai multe persoane, deducerea personala suplimenmtara se
imparte in parti egale intre persoanele care contribuie la intretinere,
exceptind cazul in care aceste persoane doresc o alta impartire a deducerilor
personale suplimentare. Este permisa si repartizarea intregii deduceri
personale suplimentare catre o singura persoana care contribuie la intretinere
daca partile convin astfel.
Pentru determinarea coeficientilor de deduceri persoanle
suplimentare, contribuabilii trebuie sa prezinte angajatorului sau organului
fiscal documente justificatiove care sa ateste situatia proprie si a persoanelor
aflate in intretinere, cum sunt: certificatul de casatorie, certificatele de
nastere ale copiilor, certificatul emis de expertiza medicala, adeverinta de
vebit a persoanei intretinute sau declaratia pe propria raspundere.
Documentele trebuie prezentate in original si in copie,
angajatorul sau organul fiscal pastrandf copia dupa ce verifica conformitatea
cu originalul. Contribuabilii care depun declaratii de venit global prin posta
vor anexa la aceste declaratii copii legalizate de pe documentele
justuificative care atesta drepturi la deduceri personale suplimentare.
Pentru copii aflati in intretinerea unei familii, deducerea
persoanla suplimentara va fi acordata parintilor conform intelegerii cu
acestia. Coeficientul de deducere persoanala suplimentara, se aloca in functie
de data nasterii copilului aflat in intretinere. Deducerea pentru fiecare copil
aflat in intretinere nu se fractioneaza intre parinti, deci daca intr-o familie
sunt mai multi copii aflati in intretinere, deducerile personale suplimentare se
pot acorda unuia dintre parinti pentru toti copiii, sau fiecarui parinte pentru
un nr de copii, conform intelegerii dintre parinti. In astfel de situatii, angajatii
vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaratie pe proprie
raspundere din partea sotului sau sotiei fie o adeverinta emisa de angajatorul
acestuia din care sa rezulte nr. De copii pentru care beneficiaza de deduceri
personale suplimentare precum si coeficientul alocat pentru fiecare copil.
Declaratia sau adeverinta trebuie sa contina numele si prenumele parintelui,
calitatea acestuia, codul numeric persoanl, numele si prenumele copilului,
codul numeric persoanl al fiecarui copil si data nasterii.
Deducerile persoanle suplimentare se iau in considerare numei
pentru perioade in care persoana opentru care se acorad deducerile
suplimentare se afla efectiv in intretinerea contibuabilului si contribuabilul
sau persoana in intretinere s-a aflat in stare de invaliditate sau de handicap.
Perioada pentru care se caorda deducerile persoanle
suplimentare se rotubjeste in favoarea contriobuabilului la luni intregi.

39
 Venituri din salarii .

Sunt considerate venituri din salarii, denumite salarii, toate

veniturile in bani sau natura obtinute de operosna izica ce desfasoara o
activitate in baza unui contract de munca indiferent de perioada la care se
refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care se acorda, inclusiv
indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca, de maternitatesi
pentru concediu privind ingrijirea copilului ion varsta de pana la doi ani.
Sunt asimilate, salariilor in vederea impunerii:
- indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei
functii de demnitate publica, stabilite conform legii;
- drepturile la solad lunara, indemnizatii, prime, premii,
sporuri si alte drepturi ale cadrelor miliater, acordate
conform legii;
- indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net,
cuvenite administratorilor la companii/societati
nationale/societati comerciale la care statul sau autoritatea
administratiei publice locale este actionar majoritar, precum
si la regiile autonome;
- sumele primite de membrii fondatori ai societatilor
comerciale constituite prin subscriptie publica;
- veniturile realizate din incadrarea in munca ca urmare a unei
conventii civile de prestari servicii;
- sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a
actionarilor, in consiliul de adminstratie si in consiliul de
cenzori;
- sumele primite de reprezentanti in organismele tripartite,
conform legii;
- alte drepturi si obligatii de natura salariala.
Venitul brut din salarii reprezinta suma veniturilor realizate de
salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determina prin scaderea din venitul
brut, determinat potrivit precizarilor precedente, a urmatoarelor cheltuieli,
dupa caz:
- contributiile retinute,potrivit legii, pentru pensia
suplimentara, pentru protectia sociala a somerilor si pentru
asigurarile sociale de sanatate;
- o cota de 15% din deducearea personala de baza la acelasi
loc de munca
Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar
reprezentand plati anticipate, care se calculeaza si se retine la sursa de catre
platitorii de venituri.
Impozitul lunar se calculeaza astfel:

40
 - la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea baremului
lunar asipra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din
salarii aferent unei luni si deducerile personale de acordate pentru luna
respectiva
- pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea
aceluiasi barem lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre
venitul brut si contributia la asigurarile sociale de sanatate, pe fiecare loc de
realizare a acestora.

II 2.4.6. Obligatiile platitorilor de venituri

Platitorii de venituri din salarii au obligatia sa vireze la bugetul

de stat impozitul calculat si retinut pentru o luna la termenul stabilit pentru
ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva. Termenul d plata a
ultimei plati a drepturilor salariale pentru o luna poate fi cuprins intre 1 – 15
ale lunii urmatoare platii acestora.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza
informatiilor cuprinse in fisa fiscala. Platirorii devenituri au obligatia sa
solicite organului fiscal, pe baza de cerere pana la data de 30 noiembrie a
fiecarui an pentru anul urmator, formularul tipizat al fiselor fiscale pentru
salariati si pentru persoanele fizice care obtin venituri asimilate salariilor.
Fisa fiscala va fi completata de platitorii de venituri cu datele
personale ale contribuabilului, mentiunile referitoare la deducerile persoanle,
veniturile din salarii obtinute si impozitul retinut si virat in cursul anului,
precum si rezultatul regularizarii impozitului platit pe venitul annual sub
forma de salarii. Pana la completarea fisei fiscale cu datele personale
necesare acordarii deducerilor personale suplimentare, salariatii vor beneficia
de deducerea personala de baza urmand ca angajatorii sa efectueze
regualrizarea veniturilor salariale.
Platitorii de venituri au obligatia sa completeze formularele pe
intreaga durata de efectuare a platii salariilor, sa recalculeze si sa
regularizeze annual impozitul pe salarii.
Platitorul este obligat sa pastreze fisa fiscala pe intreaga durat a
angajarii si sa transmita organului fiscal competent si salariatului cate o copie
pentru fiecare an pana la ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru
anul fiscal expirat.
Datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de
documente justificative. Deducerile persoanle suplimentare pentru
persoanele aflate in intretinere se acorda pe baza de declaratie pe proprie
raspundere a contribuabilului, insotita de documente justificative.

41
 II.2.5. Impozitele si taxele locale

Reglementari: Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele

locale publicata in M.O. nr. 127/24.mai.1994 cu modificarile ulterioare.
Impozitele si taxele locale reprezinta surse de alimentare a
bugetelor locale fiind stabilite de consiliile locale, judetene si Consiliul
General al Municipiului Bucuresti, in limitele si in conditiile legii.
Impozitele si taxele locale se platesc de catre persoane fizice,
persoane juridice, asociatii familiale, asociatii agricole, unitati economice ale
persoanelor juridice, organizatiilor obstesti si politice, institutiilor publice,
fundatiilor si altora asemenea, unitati de cult, filiale, sucursale si
reprezentantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

II.2.5.1. Impozitul pe cladiri

Impozitul pe cladiri este un impozit platit anual si se stabileste

pentru cladirile de orice fel, situate in municipii, orase, comune si sate,
indiferent de modul cum sunt folosite si de destinatia acestora. In categoria
cladirilor supuse impunerii se include si dependintele reprezentand incaperi
sau spatii situate fie in corpul principal de cladire fie in afara acestuia.
In cazul cladirilor proprietate de stat, aflate in administrarea sau
folosinta, dupa caz, a contribuabilului, impozitul pe cladiri se datoreaza de
catre cei care le au in administrare.
Impozitul pe cladirile apartinand persoanelor fizice se
calculeaza prin aplicarea cotei de 0.2% in mediul urban si 0.1% in mediul
rural, asupra valorii impozabile a cladirilor, stabilite potrivit criteriilor si
normelor de evaluare din L. 27/1994, in baza hotararii Consiliilor Locale.
Pentru cladirile apartinand altor contribuabili decat persoane
fizice, impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 0.5% - 1% asuora
valorii la care sunt inscrise cladirile in evidenta contabila, indiferent de locul
unde sunt situate acestea si indiferent daca valoarea acestora a fost recuperata
pe calea amortizarii.
Nu sunt supuse impozitului pe cladiri:
- cladirile institutiilo publice;
- cladirile care potrivit legii, sunt considerate monumente
istorice, de arhitectura si arheologice, precum si muzeele si casele
memoriale, cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice
sau comerciale;
- cladirile care prin destinatie constituie lacasuri de cult,
apartinand cultelor recunoscute de lege;
- constructii speciale.

42
 Acestea se scutesc de impozit nuami in situatia in care nu sunt
folosite cu o alta destinatie decat cea pentru care legea ii confera inlesnirea
respectiva.
Pentru contribuabilii altii decat persoanele fizice, impozitul se
calculeaza direct de catre acestia prin declaratia de impunere ce se depune in
cursul lunii ianuarie, care constituie in acelasi timp si procesul verbal de
impunere.
Impozitul annual pe cladiri se plateste trimestrial in aret egale,
pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

II.2.5.2. Impozitul pe terenuri

Contribuabilii, definiti potrivit legii, care detin in proprietate

suprafete de teren, situate in municipii, orase si comune, datoreaza impozitul
pe teren conform legii.
Impozitul pe teren se stabileste annual, in suma fixa pe metru
patrat de teren, diferentiat pe diferite categortii de localitati, iar in cadrul
loacalitatilor pe zone, si se plateste trimestrial in rate egale pana la data de 15
inclusv a ultimei luni din fiecare trimestru dupa cum urmeaza:

Zona in cadrul Categoria localitatii

localitatii Municipii Orase Comune
A 120 90 20
B 70 50 15
C 45 30 -
D 30 20 -

Contribuabilii care dobandesc dreptul de proprietate pentru

unele terenuri peroprietate de stat, avute anterior in adminstrare sau in
folosinta, datoreaza impozit pe terenuri incepand cu data de intai a lunii
urmatoare celei in care a survenit aceasta modificare.

43
 II.2.5.3. Taxa asupra mijloacelor de transport

Se datoreaza de catre cei care poseda mijloace de transport cu

tractiune mecanica sau mijloace de transport pe apa.
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste annual in
sume fixe, cu anumite particularitati.
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica se
stabileste in functie capacitatea cilindrica a motorului pentru fiecare 500
cmc, sau fractiune de capacitate sub 500 cmc.
Taxa asupra mijloacelor de transport se caculeaza la locul unde
contribuabilii isi au domiciliul sau sediul, dupa caz, si se datoreaza indiferent
de faptul daca mijloacele de transport au fost sau nu inmatriculate la organele
sau inregiostrate la capitania portului.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu
data de intai a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau
radierii in timpul anului din evidentele organelor de politie sau ale capitaniei
porturilor, dupa caz, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a lunii in
care a aparut una din aceste situatii. In caz de transformare a autovehiculului
prin carosare, nu se stabileste o noua taxa, deoarece capacitatea cilindrica a
motorului nu se modifica.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial in
rate egale pana la 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

II.2.5.4. Taxa pentru eliberarea certificatelor, a

vizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor

Certificatele, autorizatiile si avizele in domeniul constructiilor

eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferntiate, in functie de
valoarea constructiva sau a instalatiilor, de suprafata terenurilor si de natura
serviciilor prestate. Taxele pentru eliberarea certificatelor, autorizatiilor si
avizelor in domeniul constructiilor se platesc inainte de leiberarea acestora
iar dovada platii se pastreaza la organul care a eliberat documentele
respective.

II.2.5.5. Taxa pentru folosirea mijloacelor de

publicitate prin afisaj si reclama

Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj si reclama,

contribuabilii datoreaza taxe in functie de dimensiunile acestora.
Contribuabilii care beneficiaza de serviciul de reclama si publicitate

44
datoreaza o taxa care poate fi cuprinsa intre 1 si 3% din valoarea
contractului, exclusiv taxa pe valoare adaugata.

II.3. IMPOZITE INDIRECTE

Impozitele indirecte se stabilesc pe consum, cu ocazia vanzarii

marfurilor, prestarilor de servicii, executarii de lucrari sau cu ocazia
operatiilor de comert. Impozitele stabilite pe consum se include in pretul
marfurilor, serviciilor sau lucrarilor, marind nivelul preturilor. Platitorul este
altcineva decat suportatorul (consumatorul final al produselor). Nu permit
minim impozabil si nu tin seama de capacitatea contributiva a suportatorului.
Sunt avantajoase pentru stat pentru ca sunt suple, elastice, adaptabile la
necesitatile de resurse ale statului.
Structura:
- taxe de consumatie;
- monopoluri fiscale;
- taxe vamale;
- alte impozite indirecte.
Taxele de consumatie sunt de doua feluri:
- pe produs (accize)
- generale pe vanzari (impozit pe cifra de afaceri sau TVA).

II.3.1. Accizele

Sunt taxe speciale de consumatie care au fost intriduse prin H.G.

nr.779/15 nov. 1991.
Asa cum au fost concepute initial, accizele au fost
complementare in raport cu impozitul pe circulatia marfurilor. Astfel
productia sau bunurile aflate sub incidenta accizelor nu erau purtatoare si de
impozit pe circulatia marfurilor. In timp continutul accizelor a suferit o serie
de modificari, iar reglementarea lor completa s-a realizat prin L. 42/1993.
Sunt impozite indirecte stabilite numai la anumite produse sau
servicii care au un consum foarte larg si care nu pot fi inlocuite in cadrul
consumului general. Au un randament fiscal ridicat. Produsele cu accize
difera de la o tara la alta deoarece principalele produse sunt cele traditionale
fiecarei tari. Accizele se prezinta fie ca si cote procentuale asupra valorii
produselor respective, fie in suma fixa stabilita pe unitatea de produs impus.
Accizele sunt mai putin importante prin rolul lor fiscal(ca resurse in bugetul
de stat), cat mai ales sunt importante ca impozite de ordine pentru ca ele
urmaresc si obiective de natura sociala – inlaturarea efectelor nocive asupra
sanatatii indivizilor.
In Romania, accizele sunt stabilite la produse ca: alcool, bauturi
alcoolice, vinuri, tutun si produse din tutun, ceaiuri, cafea, bauturi

45
racoritoare, produse de lux, unele aparate electronice, autoturisme cu
capacitatea peste 1800 cmc, benzina, motorina etc.

II.3.1.1. Baza de impozitare

Este stabilita diferential, in functie de provenienta marfurilor.

Pentru produsele din tara baza de impozitare este:
- contravaloarea produselor livrate (exclusiv accizele);
- pretul de achizitie negociat intre parti in cazul agentilor care
cahizitioneaza produse dela producatorii individuali in vederea
comercializarii.
Pentru produsele din import, baza de impozitare cuprinde
valoarea in vama, taxele vamale, si alte taxe speciale aplicate in momentul
vamuirii.
Pentru bunurile introduse in tara de persoane fizice si care se
comercializeaza de agentii economici, baza de impozitare este suma ce se
cuvine deponentului pentru bunurile vandute.

II.3.1.2. Platitorii

- agentii economici – persoane juridice

- asociatii familiale;
- persoane fizice sau juridice care produc sau importa produse
supuse accizelor;
- agentii economici prestatori care cumpara de la producatori
individuali – persoane fizice, produse de natura celor supuse platii accizelor;
- agentii economici, pentru produsele supuse accizelor si
acordate ca dividende de plata in natura.
In principiu, accizele se percep o singura data fiind datorate
dintr-o singura faza a circuitului economic, spre deosebire de tva care se
aplica in toate fazele circuitului economic.
Pentru deducerea accizelor aferente produselor importate sau
achizitionate de pe piata interna si utilizate ca materie prima pentru obtinerea
de alte produse pentru care se datoreaza accize, agentii economici vor
proceda astfel:
- vor evidentia in jurnalul de cumparari toate intrarile de
produse utilizate ca materie prima si accizele aferente;
- vor evidentia in jurnalul de vanzari toate livrarile de produse.

46
 II.3.1.3. Termen de plata

Reprezinta momentul datorarii accizelor si il constituie:

- data efectuarii livrarii, pentru productia interna;
- data efectuarii formalitatilor de vamuire, pentru importatori;
- data primirii bunurilor aduse din import, vandute sau aferente
comercializarii.

II.3.1.4. Obligatiile agentilor economici

- sa calculeze accizele si sa le evidentieze distinct in factura,

fiind raspunzatori pentru exactitatea calcului si varsarea integrala a sumelor;
- sa intocmesca si sa depuna la unitatile fiscale teritoriale
decontul de accize pana la data de 25 ale lunii urmatoare.

II.3.2. Taxa pe valoare adaugata

Este un impozit general de consum, care se stabileste asupra

operatiunilor privind transferul bunurilor si prestarilor de servicii cu plata sau
asimilat acesteia. Se aplica asupra fiecarui stadiu a circuitului economic. A
fost introdusa la noi in tara incepand cu 1 iunie 1993 prin L. 130/1992 in
locul impozitului pe circulatia marfurilor. Ulterior a fost modificata prin
Legea nr. 345/1 iunie 2002.

II.3.2.1. Sfera de aplicare – operatiuni impozabile

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect care se

datoreaza bugetului de stat si cuprinde in sfera de aplicare operatiunile care
indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii
efectuata cu plata sau o operatiune asimilata acestora;
b) sa fie efectuate de persoane impozabile;
c) sa rezulte dintr-o activitate economica cum ar fi: productie,
comert, prestari servicii, activitati extractive, agricole si ale profesiunilor
libere sau asimilate.
Prin operatiuni cu plata se intelege: obligativitatea existentei
unei legaturi directe intre operatiunea efectuata si contrapartida obtinuta. Se
cuprind de asemenea, importurile de bunuri.

47
 Prin persoana impozabila se intelege orice persoana, indiferent
de statutul juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati
economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati.
Institutiile publice nu sunt considerate persoane impozabile
pentru activitatile lor administrative, sociale, culturale, educative, sportive,
de odine publica, de aparare si siguranta statului, pe care le desfasoara in
calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati
percep taxe, redevente, cotizatii sau onorarii.
Institutiile publice pot fi consoderate persoane impozabile
pentru operatiunile efectuate in cazurile in care tratarea lor ca persoane
neimpozabile pentru aceste operatiuni conduce la distorsiuni concurentiale.
Prin livrare de bunuri se intelege transferul dreptului de
proprietate asupra bunurilor detinute de proprietar catre beneficiar, direct sau
prin persoanele care actioneaza in numele acestora.
Se considera prestare de servicii orice activitate care nu
constituie livrare de bunuri.
Prin import de bunuri se intelege introducerea in tara de bunuri
provenind din strainatate de catre orice persoana, indiferent de statutul sau
juridic, direct sau prin intermediari, plasate in regim vamal de import sau in
regimuri vamale suspensive.

II.3.2.2. Locul operatiunilor impozabile

Se considera locul de livrare de bunuri:

- locul de unde a pornit expeditia bunurilor sau transportu catre
beneficiar, indiferent daca bunurile sunt expediate sau transportate de
furnizor, beneficiar sau tert;
- locul unde se gasesc bunurile in momentul in care are loc
livrarea in cazul in care bunurile nu sunt expediate sau transportate.
Locul prestarilor de servicii se considera a fi in Romania cand
prestatorul isi are stabilit in Romania sediul activitatii economice sau un
sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori in lipsa unui astfel de sediu,
domiciliul sau resedinta sa obisnuita, cu urmatoarele exceptii pentru care
locul prestarii este:
- locul unde sunt situate bunurile de natura imobiliara, pentru
lucrarile de constructii montaj executate pentru realizarea, repararea si
intretinerea bunurilor imobile, indiferent de locul unde este situat sediul
prestatorului; acelasi regim se aplica si inchirierii de bunuri imobile,
serviciilor de arhitectura, operatiunilor de leasing, proiectare, coordonarea
lucrarilor de constructii etc.
- locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane,
respectiv locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate;

48
 - locul unde beneficiarul are stabilit sediul activitatii sau in lisa
acestuia, domiciliul stabil al acestuia. In aceasta categorie se incadreaza:
- inchirierea de bunuri moboli corporale;
- operatiunile de leasing avand ca obiect utilizarea
bunurilor mobile;
- cesiunile si/sau concesiunile dreptului de autor, de
brevete, de licente, de marci de fabrica si de comert si
alte drepturi similare;
- serviciile de publicitate;
- serviciile consultantilor, inginerilor, birourilor de
studii, avocatilor, expertilor contabili si alte servicii
similare;
- prelucrarea de date, furnizarea de informatii, realizarea
si/sau furnizarea de programe informatice si/sau
licente de programe informatice;
- operatiunile bancare, financiare, de asigurare si/sau
reasigurare;
- punerea la dispozitie de personal;
- prestarile intermediarilor care intervin in furnizarea
serviciilor sus mentionate.
- locul unde serviciile sunt prestate efectiv; in aceasta categorie
se cuprind urmatoarele activitati:
- culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de
divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii
si cele ale organizatorilor de astfel de activitati;
- prestarile accesorii transportului cum sunt: incarcarea-
descarcarea mijloacelor de transport, manipularea,
paza si/sau depozitarea marfurilor si alte servicii
similare;
- exprtize privind bunurile mobile corporale;
- lucrari efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

49
 II.3.2.3. Operatiuni scutite de taxa pe valoare
adugata

A. Scutiri in interiorul tarii

Sunt cutite de TVA urmatoarele activitati de interes general:

- spitalizarea, ingrijirile medicale si alte operatiuni asemanatoare
desfasurate de unitati autorizate; servicii de cazare, masa si tratament prestate
de persoane impozabile autorizate si a carei decontare se face pe baza de
bilete de tratament precum si serviciile funerare prestate de unitatile sanitare;
- prestari servicii efectuate de tehnicieni dentari si stomatologi;
- prestari de ingrijire si supraveghere la domiciliu a persoanelor,
efectuate de personal specializat;
- livrari de organe, de sange si de lapte uman;
- activitatea de invatamant prevazuta in Legea invatamantului
84/1995;
- prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de
asisitenta si protectie social;
- prestari de servicii si livrari de bunuri strans legate de protectia
copiilor si tinerilor;
- prestari de servicii si livrari de bunuri furnizate membrilor in
interesul lor colectiv in schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de
organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala,
religioasa;
- serviciile ce au transa legatura cu practicarea sportului sau
educatiei fizice;
- prestari de servicii culturale si livrari de bunuri efectuate de
institutii publice;
- realizarea si difuzarea programelor de radio si sifuziune cu
exceptia celor de publicitate;
- vanzarea de filme sau licente de filme;
- transportul bolnavilor sau ranitilor;
Alte operatiuni scutite de TVA:
- activitati de cercetare-dezvoltare si inovare;
- prestari de servicii si livrari de bunuri efectuate de producatori
agricoli individuali;
- operatiuni bancare si financiare: acordarea de credite si
imprumuturi acordate;
- operatiuni de asigurare si reasigurare;
- fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar;
- activitati de organizare si exploatare a jocurilor de noroc;

50
 - prestari de servicii si livrari de bunuri realizate cu detinuti din
unitatile din sistemul penitenciar;
- lucrari de amenajari, reparatii si intretinere executate pentru
monumente comemorative, muzee, case memoriale, monumente istorice;
- incasari din taxe de intrare la castele, muzee, targuri si
expozitii, gradini zoologice, botanice, biblioteci;
- editarea, tiparirea si/sau vanzarea de manuale scolare si/sau
carti, exclusiv publicitatea;
- livrari de proteze, accesorii, produse ortopedice;
- transportul fluvial al localnicilor din Delta Dunarii si pe tot
parcursul Dunarii;
- valorificarea obiectelor si vesmintelor de cult, tiparirea cartilor
de cult, teologice sau bisericesti.
Sunt scutite de TVA activitatile persoanelor impozabile cu
venituri din operatiuni taxabile declarate sau dupa caz, realizate annual de
pana la 1.5 miliarde lei inclusiv. In situati realizarii unor venituri superioare
plafonului de impozitare de 1.52 miliared lei, in cursul unui an fiscal,
persoanele impozabile au obligatia sa solicite inregistrarea ca platitor de
TVA. Dupa inscrierea ca platitor de TVA, persoanele impozabile respective
nu mai beneficiaza de scutire chiar daca ulterior realizeaza venituri inferioare
plafonului de 1.5 miliarde lei. Persoanele impozabile inregistrate ca platitori
de TVA care in anul 2001 au realizat venituri sub plafonul de 1.5 mliarde
pot solicita scoaterea din evidenta ca platitor de TVA.
Plafonul de impozitare de 1.5 miliared lei este valabil pentru
anul fiscal 2002. de la data de 01 ianuarie pana la data de 31 decembrie 2003,
plafonul de impozitare se stabileste la suma de 1.7 miliarde lei, iar de la data
de 1 ianuarie 2004 si in continuare, plafonul de impozitare se stabileste la 2
miliarde lei.

51
 B. Operatiuni scutite la import

Sunt scutite de taxa pe valoare adaugata:

- bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free;
- bunurile introduse uin tara de calatori sau de late persoane
fizice cu domiciliul in tara sau strainatate;
- reparatiile si transformarile la nave si aeronave romnesti in
strainatate, carburanti si alte bunuri;
- importul de bunuri a caror livrare este scutita de TVA in
interiorul tarii;
- licente de filme si programe;
- importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare
sau donatii;
- importul urmatoarelor bunuri:
- mostre fara valoare comerciala;
- materiale publicitare si de documentare;
- bunurile de origine romana, bunurile de origine straina
care potrivit legii devin proprietatea statului;

C. Scutiri pentru exporturi

Sunt scutite urmatoarele:

- exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate
direct de export;
- transportul international de persoane in si din strainatate;
- transportul de marfa si de persoane in si din porturile si
aeroporturile di Romania;
- nave si aeronave sub pavilion romanesc;
- trecerea mijloacelor de transport de marfuri si de calatori cu
mijloace de transport fluvial;
- livrari de bunuri si prestari de servicii in favoarea directa a
misiunilor diplomatice;
- bunuri cumparate din expozitii organizate in Romania, precum
si din reteaua comerciala de catre persoane fara domiciliu in Romania.
- livrari de utilaje, echipamente si prestarile de servicii legate de
operatiunile petroliere.

52
 II.3.2.4. Persoane obligate la taxa pe valoare
adaugata

TVA datorata bugetului de stat se plateste de catre:

- persoanele impozabile inregistrate ca platitori de TVA, pentru
operatiuni taxabile;
- titularii operatiunilo de import de bunuri efectuate direct;
- persoanele fizice, pentru bunurile introduse in tara.
- persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul sau cu
domiciliul stabil in Romania.
In situatia in care persoana care realizeaza operatiuni taxabile nu
are sediul sau domiciliul stabil in Romania, aceasta este obligata sa
desemneze un reprezentant fiscal domiciliat in Romania.

II.3.2.5. Cotele de impozitare

In Romania, cota standard a TVA este de 19% si se aplica

operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de TVA.
TVA adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei standard asupra
bazei de impozitare.
Baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata in interiorul tarii
este constituita din:
- pretul de achizitie sau pretul de cost;
- compensatia.
Sunt cuprinse in baza de impozitare:
- impozitele, taxele, exclusiv taxa pe valoare adaugata;
- cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioane, taxe de ambalare,
decontate cumparatorului sau clientului;
Nu se cuprind in baza de impozitare:
- rabaturile, remizele, sconturile si alte reduceri de pret acordate
de furnizori direct clientilor;
- penalizarile, precum si sume reprezentand daune interese
stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva;
- dobanzi percepute pentru plati cu intarziere, vanzari in rate,
operatiuni de leasing;
- sumele achitate de furnizor in contul clientului si care apoi se
deconteaza acestuia;
- ambalajele care circula prin schimb, fara facturare.
Baza de impozitare se reduce corespunzator:
a) in cazul refuzurilor totale sa partiale privind cantitatea,
preturile sau alte elemente, precum si in cazul retururilor de pana la 15% din
presa scrisa;

53
 b) in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a
expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Pentru bunurile importate, baza de impozitare este constituita

din valoarea in vama, determinata potrivit legii, la care se adauga taxele
vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate conform legii.
In cazul in care elementele care servesc la determinarea bazei
de impozitare la import sunt exprimate intr-o valuta straina, cursul de schimb
la care se face evaluarea este cel stabilit pentru calculul valorii in vama.

54
 CAPITOLUL IV

CONTROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR

Controlul fiscal este instrumentul pe care il au la indemana

puterile publice pentru supravegherea si determinarea, prin metode si tehnici
specifice, asigurarii consituirii resurselor financiare publice, in special a
veniturilor fiscale, parte covarsitoare a celor dintai.Controlul fiscal permite
administratiei fiscale ca in termenul de prescriptie sa constate si sa inlature
omisiunile subevaluarile sau erorarile de impozitare .
Controlul preventiv si ulterior asupra modului de formare, de
administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale
sectorului public se efectueaza de Curtea de Conturi si de celelalte orgene de
stat, potrivit legii.
In mod concret, controlul fiscal urmareste:
- incasarea tuturor impozitelor si taxelor datorate de
contribuabil la termenele prevazute in legi si in
cuantumul stabilit in functie de baza de impozitare si
cotele care se aplica asupra acesteia;
- depistarea impozitelor si taxelor sustrase de la plata
catre bugetul de stat ori bugetele locale si atragerea lor
la aceste bugete in functie de destinatia prevazute prin
lege sau norme;
- semnalarea unor carente legislative care favorizeaza
evaziunea fiscala sau ingreuneaza incasarea la buget a
veniturilor fiscale pentru a furniza fundamente pentru
imbunatatiri legislative.
Controlul fiscal este indisolubil legat de metodele,
tehnicile,procedurile de control, mijloacele tehnice cu care este inzestrat,
mijloacele juridice ce-i stau la indemana .
In functie de criteriile care stau la baza analizei formelor de
control fiscal se poate delimita :
a) Din punct de vedere al aprofundarii cunoasterii realitatii
fiscale se disting:
- control fiscal documentar ( la biroul administratiei fiscale ) –
ce consta in examinarea elementelor componente ale dosarului
contribuabilului. Aceste dosar sa contina erori sau anomalii care sa justifice,
in anumite cazuri, inceperea unui control exterior (faptic, la domiciliul/
sediul contribuabilul )

55
 - controlul fiscal efectiv, la domicilul/ sediul contribuabilului –
care presupune deplasarea la contribuabil pentru a obtine informatii
suplimentare necesare . In cadrul acestei forme de control se disting trei
proceduri :
- verificari contabile la societati comerciale,
profesiuni libere
- controlul incrucisat al situatiei fiscale personale
care vizeaza verificarea aprofundata a situatiei
fiscale a tuturor contribuabililor cu referire la
totalitatea veniturilor. Scopul acestor verificari este
stabilirea existentei concordantei intre veniturile
declarate si realitatea constatata ;
- perchezitia sau dreptul de a face vizite la
domiciliul contribuabilului este o procedura
exceptionala pusa in aplicare , in general , in cazuri
de infractiuni grave;
b) In functie de sfera de cuprindere a impozitelor si taxelor,
controlul fiscal poate fi:
- general, in cazul in care sunt cuprinse in verificare totalitatea
impozitelor si taxelor datorate de un contribuabil ;
- partial, cand verificarea vizeaza numai o parte din impozitele
si taxele la care este supus contribuabilul.
c) Din punct de vedere al gradului de extindere a verificarilor
asupra operatiunilor impozabile se disting;
- control fiscal total (complet) cand sunt verificate toate
operatiunile , documentele , probele care stau la baza stabilirii cuantumului
unui impozit sau taxa ori a tuturor impozitelor platite de un agent economic.
Aceasta forma de control permite depistarea , daca este cazul , a evaziunii
fiscale deoarece presupune efectuarea unui examen complet al tuturor
aspectelor activitatii desfasurate de unul sau mai multi agenti economici
(control incrucisat) luand in considerare documentele de interes , examinand
conturile bancare, etc.
- control fiscal prin sondaj (selectiv), daca verificarile sunt
partiale in ceea ce priveste operatiunile , documentele , perioada , referitoare
la un anumit impozit sau taxa.
d) In functie de scopul urmarit prin controlul fiscal , acesta
poate fi:
- control fiscal informativ are drept scop intentia administratiei
de a informa agentii economici in legatura cu drepturile si obligatiile de
natura fiscala ;
- control fiscal de rutina urmareste mentinerea legaturii cu
contribuabilul si urmarirea modului in care acesta isi respecta obligatiile
fiscale .Scopul principal al acestei forme de control este de a compara

56
evidentele primare si contabile cu datele din declaratiile si deconturile
depuse de contribuabil in vederea verificarii corectitudinii sumelor platite ,
precum si verificarea modului de respectare a termenelor legale de plata;
- control fiscal propriu-zis (de fond) are drept scop urmarirea
prevenirii si combaterii cauzelor de sustragere de la stabilirea si plata
impozitelor prin orice mijloace de catre oricare din contribuabili.
e) In functie de momentul controlului fiscal fata de depunerea
declaratiilor fiscale , de efectuarea platii , acesta poate fi :
- control a prioritatii , care cuprinde mijloacele si procedurile
folosite pentru o mai buna informare si colaborare intre contribuabil si
administratie ;
- control a posterioritatii , care urmareste verificarea sinceritatii
declaratiilor fiscale , deconturilor , utilizand metode si proceduri de control
mai mult sau mai putin sofisticate pentru analiza situatiei fiscale a
contribuabilului .
De cele mai multe ori aceste forme de control nu se exclud
reciproc , ci pot fi complementare , aceasta complementaritate asigurand
cresterea eficientei de control .
Controlul fiscal , ca de altfel orice alta forma de control ,
presupune urmatoarele etape:
- pregatirea verificarii;
- desfasurarea controlului;
- definirea si incheierea controlului fiscal.
In afara de aceste etape , trebuie facuta referire si perioada
ulterioara controlului fiscal , cea a valorificarii actului de control , constand
in urmarirea si incasarea eventualelor diferente in plus de impozite stabilite
de organele de control . De cele mai multe ori aceasta etapa are un rol
hotarator in stabilirea eficientei activitatii administratiei fiscale in cadrul
sistemului fiscal .
Pregatirea verificarii are la baza dosarele fiscale si toate
informatiile obtinute sau ce se pot obtine in legatura cu contribuabilii
preconizati a fi luati in control .
Un element intermediar intre momentul pregatirii verificarii si
cel al desfasurarii controlului fiscal il constituie inaintarea avizului de
verificare si interventiei inopinanta.
Desi avizarea contribuabilului nu este prevazuta in nici un act
normativ , este preferabil , totusi , sa se procedeze la instiintarea acestuia
pentru a exista garantia desfasurarii controlului in intervalul prevazut si in
conditiile corespunzatoare . Bineinteles ca nu este necesara instiintarea
contribuabilului in caz de existenta a unor indicii de evaziune fiscala .
Desfasurarea controlului fiscal incepe cu contactul organului
fiscal cu contribuabilul . Acest contact are o importanta deosebita deoarece
este de natura sa influenteze atat derularea , cat si eficienta controlului.

57
 Interviul cu reprezentantul contribuabilului sau cu contribuabilul
trebuie sa ofere informatii , in special in legatura cu:
- daca respectivul contribuabil mai desfasoara si alte
activitati pe langa cele declarate pentru care are
obligatia sa se inregistreze si sa plateasca impozite sau
taxe la buget ;
- daca are sucursale , filiale sau este asociat cu alte
persoane juridice sau fizice ;
- daca au intervenit schimbari in structura sau
organizarea intreprinderii de la data ultimului control
.care sa aiba implicatii fiscale ;
- daca informatiile si dispozitiile primite cu ocazia
controalelor precedente au fost corecte si respectate de
catre contribuabil . Se vor trece in unele cazuri ,
punctele neclarificate la controlul precedent ;
- daca exista un precedent de nerespectare a obligatiilor
fiscale de catre contribuabil si din ce cauza.
Interviul trebuie de obicei urmat de vizitarea locului unde se
realizeaza activitatile impozabile , pentru a se putea realiza o prima apreciere
asupra volumului si specificului activitatii agentului activitatii.
Urmatoarea subetapa din cadrul desfasurarii controlului o
reprezinta verificarea registrelor societatii , a evidentelor primare , a
evidentei primare declaratii de impunere ,deconturi fiscale ,etc.
In functie de constatarile reiesite in timpul desfasurarii
controlului, organul de control fiscal incheie aceasta activitate la
contribuabilul in cauza prin intocmirea actului de control (proces verbal ,
nota de constatare ,etc)
Etapa imediat urmatoare incheierii controlului fical este
valorificarea constatarilor , prin care se urmareste incasarea creantelor
bugetare stabilite cu aceasta ocazie ,etapa hotaratoare in aprecierea activitatii
administrative fiscale .
Obiectivele avute in vedere la controlul fiscal sunt specifice
fiecarui impozit si taxa in parte.

58
 IV.1.Controlul impozitului pe profit

Dintre toate impozitele care sunt percepute in tara noastra ,

impozitul pe profit este cel mai supus evaziunii fiscale . Aceasta
caracteristica este imprimata de modalitatea de calcul (existenta de scutiri ,
reduceri , cheltuieli deductibile) , de presiune fiscala destul de ridicata
exercitata de impozitul pe profit , de caracterul limitat al controlului fiscal
asupra acestui impozit . Odata alesi agentii economici care vor face obiectul
unui control fiscal pe limita impozitului pe profit , alegere ce se poate baza
pe variate criterii , este necesar din partea organelor de control cunoasterea
tuturor obiectivelor ce trebuie urmarite in timpul controlului propriu-zis .
Aceste obiective ce pornesc in mod firesc de la modul in care legiuitorul a
stabilit sa se determine profitul impozabil . In mod esential , controlul
trebuie sa-si concentreze atentia asupra acestui obiectiv intricat baza de
impozitare constituie elementul fundamental in determinarea impozitului pe
profit in conditiile cunoasterii ratelor de impozitare.
Potrivit prevederilor art.4 alin.1 din O.G.nr.70/1994 republicata
profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea
bunurilor mobile , a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de
proprietate , serviciile prestate si lucrari executate , inclusiv din castiguri din
orice sursa si cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora , dintr-un an , din
care se scad veniturile neimpozabile si se adaoga cheltuieli nedeductibile .
Deci,primul obiectiv important de urmarit in legatura cu
determinarea masei impozabile il constituie verificarea evidentierii si luarii
in calcul a tuturor veniturilor realizate de agentul economic .
Din modul in care s-a legiferat determinarea profitului
impozabil rezultat ca la venituri trebuie avute in vedere urmatoarele:
- venituri din vanzarea de bunuri sau prestare de servicii
si executarea de lucrari specifice obiectului de
activitate al agentului economic;
- venituri din vanzarea oricaror bunuri mobile procurate
de acesta cu orice destinatie ;
- venituri din vanzarea unor bunuri imobiliare;
- venituri din participatii,din dividend, venituri
financiare , etc.
Erori intentionate sau nu , se pot produce in legetura cu
oricare din sursele de venit enumerate. Controlul fiscal in functie de
amploarea sa trebuie s-a urmareasca toate operatiunile in urma carora s-a
realizat venituri de catre contribuabil au fost corect si in totalitate evidentiate
ata in documente de evidenta primara , cat si in evidenta contabila .
Sustragerea unor venituri de la declarare este una dintre cele mai
comune forme de evaziune si in plus , de multe ori greu de

59
descoperit.Descoperirea sa presupune controale incrucisate , compararea
intrarilor cu iesirile , controale inopinante (mai ales in cazul activitatilor de
comert) verificarea modului de determinare a adaosului comercial si
compararea lui cu cel al altor comercianti din acelasi domeniu si cu
aproximativ aceeasi putere economica , luarea in considerare a tuturor
informatiilor legate de activitatea agentului economic.
Cele mai raspandite forme de diminuare a veniturilor de catre
contribuabil sunt :
- necuprinderea in declaratiile de impunere a veniturilor
ce se realizeaza prin toate subunitatile (sucursale ,
filiale , depozite , magazine , puncte de lucru) ,
diminuand astfel veniturile totale realizate;
- dobandirea si comercializarea de produse si marfuri
fara documente de provenienta , cu intentia de a
ascunde veniturile realizate din vanzarea acestora ;
- efectuarea de activitati comerciale fictive intre
societati comerciale ele aceluiasi patron sau intre
societati ale unor patroni diferiti aflati intr-o retea de
interese , fara miscare efectiva a bunurilor , cu scopul
de a transfera profitul de la o societate platitoare de
impozit la o alta societate scutita sau care beneficiaza
de unele facilitati fiscale ;
- inscrierea in documente de livrare a unor date nereale
in legatura cu cantitatea si pretul bunurilor
comercializate in vederea diminuarii scriptice a
veniturilor si pe aceasta cale a bazei de impozitare ;
- organizarea sau conducerea de evidente contabile
duble ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat , de
marcaj sau a altor mijloace de atocare a datelor , in
scopul diminuarii veniturilor supuse impozitarii .

Al doilea obiectiv urmarit de controlul fiscal la verificarea

impozitului pe profit il reprezinta cheltuielile. Asa cum textul de lege
subliniaza , se au in vedere numai cheltuieli efectuate pentru realizarea
veniturilor inregistrate. Aceasta inseamna ca va fi exclusa da la calculul
profitului impozabil orice cheltuiala care nu s-a efectuat pentru realizarea
veniturilor obtinute (cheltuieli somptuoase , pentru placere ,etc) Pentru acest
fapt este necesara cercetarea tuturor conturilor de cheltuieli , examinand
piesele justificative ale acestora se extrag , pentru a tine cont de ele la
calcularea profitului impozabil , pe cele care nu s-au efectuat pentru
realizarea veniturilor agentului economic , fiind exagerate sau neavand
legatura cu veniturile inregistrate .

60
 Supradimensionarea costurilor de productie sau a cheltuielilor
activitatii desfasurate , in scopul diminuarii profitului sau venitului impozabil
se poate face prin :
- inregistrarea in evidentele financiar-contabile a unor
cheltuieli care nu sunt aferente veniturilor realizate;
- mantinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferente de
pret mai mici decat cele corespunzatoare marfurilor si
produselor nevandute , existente in stoc;
- includerea in costuri a unor cheltuieli de natura
investitiilor si a dobanzilor aferente imprumuturilor
pentru investitii ;
- supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor si a
celor care sunt deductibile , cuprinderea pe costuri a
unor cheltuieli ce nu privesc activitatea societatii , ci a
altor societati ale aceluiasi patron unde acesta are
interese , in scopul de a micsara profitul impozabil al
societatilor platitoare de impozit pe profit;
- inregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi si penalitati
pentru care nu se admit deducerea fiscala ;
- includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi
salariale fictive ;
- inregistrarea prin actele contabile sau alte documente
legale a unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni
reale.
Cheltuielile cele mai susceptibile de a cuprinde elemente ce nu
pot sa nu fie efectuate pentru realizarea veniturilor sunt cele cuprinse in
urmatoarele conturi de cheltuieli :
- cheltuieli de intretinere si reparatii
- cheltuieli cu redeventele , locatiile de gestiune si chirii
- cheltuieli cu studiile si cercetarile
- cheltuieli cu colaboratorii
- cheltuieli privind comisioanele si onorariile
- cheltuieli cu transportul de bunuri si de personal
- cheltuieli cu deplasari , detasari si transferari
- alte cheltuieli cu servicii executate de terti
- pierderi din creante de exploatare
- pierderi din debitori diversi
In controlul legalitatii cheltuielilor privind calculul profitului
impozabil , un moment aparte il constituie verificarea ca elementele de
cheltuieli pentru care legiuitorul nu admite deducerea lor din venituri sa nu
afecteze veniturile in limitele stabilite prin lege pentru aceste cheltuieli
nedeductibile .

61
 Obiectivul al treilea in verificarea impozitului pe profit il
reprezinta modul in care s-a calculat si evidentiat profitul impozabil si
impozitul pe profit . In mod normal , la determinarea impozitului pe profit ,
prin cota generala de 25% sau a cotelor in caz de exceptie , nu ar trebui sa
apara greseli care sa fie surprinse la controlul fiscal efectuat la
domiciliul/sediul contribuabilului . Totusi este bine sa nu excludem din capul
locului aceasta posibilitate de aparitie a onor calcule gresite.
Deoarece prin lege se prevad reduceri de impozit pe profit , un
obiectiv distinct in cadrul controlului trebuie sa-l formeze verificarea corectei
determinari a acestor reduceri , acolo unde este cazul. In aceasta ordine de
idei trebuie sa se verifice ca suma totala a tuturor reducerilor sa nu
depaseasca 50% din impozitul pe profit determinat inainte de aplicarea
reducerilorl.
Dupa verificarea corectei determinari si evidentieri a
impozitului pe profit ,obiectivul urmator il reprezinta verificarea respectarii
termenului de plata a acestuia.
Potrivit prevederilor , plata impozitului se efectueaza trimestrial
pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator . Prin aceasta
s-a asigurat alinierea prevederilor respective privind termenul de plata la cele
ale altor tari (SUA, Franta). Plata trimestriala a impozitului pe profit asigura
un moment de respiro mai mare agentilor economici , care nu se mai ved
constransi ca luna de luna sa faca fata presiunii indusa de plata impozitului
pe profit asupra lichiditatii acestora .Totusi mai ales in cazul contribuabililor
cu probleme acute de lichiditate , termenul trimestrial ar putea sa constituie o
grea lovitura datorita impactului unei sume mai mari aimpozitului pe profit ,
corespunzator a trei luni , asupra lichiditatii din jurul datei scadentei acestei
plati . Ori , in cazul neplatii la data stabilita ,contribuabilul este obligat sa
plateasca majorari de intarziere la aceasta suma pe perioada intre termenul
legal si data platii efective , majorari ce afecteaza ata lichiditatea , cat si
eficienta agentului economic .
Controlul impozitului pe profit se finalizeaza prin incheierea
actului de control care trebuie sa refaca situatia fiscala a contribuabilului in
concordanta cu realitatea datelor fiscale proprii acestuia . Actul de control va
cuprinde sumele stabilite in plus de organul de control , calculul majorarilor
de intarziere aferente sumelor sustrase de la plata , precum si penalizarea
prevazuta de art.18 din Legea nr.87/1994 privind evaziunea fiscala . De
asemenea , in cazul constatarii de deficiente , organul de control este obligat
de lege sa aplice sanctiuni contraventionale sau dupa caz , sa inainteze
constatarile organelor de cercetare penala .

62
 IV. Controlul impozitului pe dividende

Impozitul pe dividende este perceput de la cei care obtin

castiguri sub aceasta forma a dividendelor (parte din profitul net ce revine
investitorilor actionari si asociati proportional cu participarea lor la capitalul
social al agentului economic).Acest impozit se percepe prin retinera la sursa
si ca urmare este mult mai putin „apt” de evaziune .
Controlul fiscal pe aceasta linie trebuie sa urmareasca in special
urmatoarele aspecte :
- stabilirea corecta si legala a prifitului impozabil si a
impozitului pe profit :
- calcularea corecta a impozitului pe dividende prin
aplicarea cotei de 10% asupra profitului net repartizat
si platit sub forma dividendelor catre actionari sau
asociati
- respectarea termenului maxim de plata a impozitului
pa dividende (31 decembrie din anul in care s-a
aprobat bilantul contabil)
In toate cazurile in care se costata diminuarea obligatiei fiscale
decurgand din impozitul pe dividende si/sau neplata acestuia in termen la
buget , se incheie acte de control pentru care se stabilesc sumele corecte de
plata , se calculeaza majorarile de intarziere prevazute de lege (care nu pot
depasi valoarea debitului din impozitul pe dividende), se aplica sanctiunile
contraventionale prevazute de Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii
fiscale sau , dupa caz , se inainteaza actul de control organelor fiscale de
cercetare penala .
Termenul inaintea caruia se poate face stabilirea impozitului pe
dividende este de 5 ani de la data expirarii termenului maxim de plata aratat
mai sus.
O varietate de evaziune fiscala realizata pe scara larga de
asociatii din societatile cu raspundere limitata din tara noastra o constituie
ridicarea de catre asociati in cursul anului inainte de incheierea exercitiului
fiscal , a unor sume importante reprezentand „avans din dividende” sau pur si
simplu „avans spre decontare” .In aparenta nu este vorba de evaziune fiscala
deoarece nu este incalcata prevederea de a plati impozitul pe dividende .
Insa la o analiza mai profunda , se poate vedea ca prin scoaterea
din circuitul economic a unor mari sume de bani se efectueaza profitul
impozabil al agentului economic pe doua cai : una o constituie diminuarea
activitatii economice corespunzator reducerii puterii economice si financiare
, alta prin recurgerea pentru compensarea sumelor retrase sub forma
avansului din dividende la imprumuturi bancare care ocazioneaza costuri
financiare care afecteaza la randul lor profitul impozabil .

63
 IV. Controlul impozitului pe salarii

Impozitul pe salarii este perceput de catre stat de la salariati

(persoane fizice), dar plata acestuia este asigurata de agentii economici care
folosesc munca angajata. Datorita modului de percepere , prin sondaj sau
sursa , in principiu nu ar trebui sa existe griji din partea administratiei in ceea
ce priveste sustragerea de la plata acestui impozit . Cu toate acestea , datorita
proliferarii muncii la negru (fara existenta unui contract de angajare sau de
prestari servicii ) sau a muncii „o parte la negru” ,adica patronul stabileste
prin contract sau conventie un salariu intentionat mai mic , iar restul il
plateste fara forme legale , cazurile de sustragere de la plata acestui impozit
sunt destul ,de numeroase , ca si sumele de care sunt private bugetul de stat si
bugetele locale .
Alte obiective circumscrise controlului impozitului pe salarii
trebuie sa conste in verificarea stabilirii corecte a bazei de impozitare ,
aplicarea corecta a cotelor de impunere , stabilirea reala a eventualelor
facilitati fiscale , efectuarea corecte a calculului lunar a impozitului ,
retinerea si plata sa la termenul legal la buget .
Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitului pa salarii
este de 5 ani , termencare incepe sa curge de la data constatarii si vizeaza
perioada precedenta datei constatarii neretinerii la timp sau in cuantumul
legal .

IV. Controlul TVA

TVA este un impozit de consum care este incorporat in pretul de

vanzare al produselor si serviciilor . Consumatorul final este deci , cel ce
suporta in realitate sarcina fiscala respectiva . Firma are , in aceeasi privinta ,
o pozitie intermediara :
-este consumator si plateste TVA asupra cumpararilor de bunuri
si servicii ;
-este vanzator si colecteaza TVA asupra vanzarilor de bunuri si
servicii ;
Firma varsa la buget TVA colectata dupa deducerea TVA
aferenta cumpararilor , ceea ce corespunde , in principiu , impozitarii valorii
sale adaugate , astfel :

64
 TVA asupra vanzarilor – TVA asupra cumpararilor

Succesul cumpararii TVA depinde in mare masura de

cooperarea agentilor economici . Sistemul TVA a fost suprapus sistemului
economic si este esential ca inspectorii , care efectueaza controlul asupra
acestui impozit sa inteleaga cum isi desfasoara activitatea agentii economici
si care sunt cerintele inerente la care sunt supusi acestia . Atunci cand un
agent economiceste inregistrat ca platitor de TVA este confruntat pentru
prima oara cu legislatia in materie . Legea TVA ii impune un mare numar de
obligatii si de cheltuieli suplimentare , deoarece de acum inainte el trebuie sa
actioneze in calitate de primitor de impozite in contul Guvernului . Dar in
acelasi timp , inregistrarea ca platitor acorda agentului economic anumite
drepturi , dintre care cel mai important este dreptul de deducere a TVA
platita furnizorilor .
Controlul TVA nu este si nu trebuie transformat intr-un control
financiar.
Macanismul esential prin care se realizeaza sustragerea unui
contribuabil de la plata TVA il contitituie fie majorarea fictiva a TVA
deductibila prin intrari fictive de bunuri , fie prin micsorarea TVA colectata
ca urmare a subevaluarii valorii iesirilor de produse , marfuri si servicii .
In cadrul controlului pe linia TVA este important de a verifica
daca operatiunile efectuate de agentul economic si cuprinse in sfera de
aplicare a TVA au fost corect delimitate in operatiuni impozabile obligatorii
cu 19% si operatiuni scutite de plata TVA .
Un alt obiectiv important il costituie controlul realitatii tuturor
intrarilor de produse , de servicii , marfuri , insistandu-se mai ales pe
intrarile cu valori importante ; se urmareste in acest fel , prin verificari
incrucisate (la furnizor si cumparator) daca nu s-a recurs la documente si
operatiuni fictive . Rezulta ca nu este suficient sa se ia de bune datele inscrise
in jurnalul cumpararilor , ele putand ascunde operatiuni si documente fictive
Din aceasta cauza se impune verificarea intrarii efective a bunurilor in
gestiunea agentului economic , precum si daca operatiunii de cumparare la
agentul economic verificat ii corespunde o operatiune de vanzare la un alt
agent economic real .
Dupa verificarea intrarilor urmeaza , in mod logic , verificarea
modului de facturare , a produselor, serviciilor si marfurilor de catre agentul
economic verificat , in urmarirea cazurilor in care s-a recurs la inscrierea de
cantitati mai mici decat cele livrate si/sau diminuarea fata de preturile
normale ale pietii , diminuandu-se in acest mod TVA colectata , cu urmari
directe in determinarea TVA de platit la buget , micsorandu-o sau chiar
anuland-o (aparand in mod nelegal dreptul de rambursare) .
Procedura de verificare cuprinde mai multe tipuri de verificari :

65
 1.Verificarea bazei de impozitare necesita cel mai mare volum
de munca si pentru aceasta se fac in paralelurmatoarele verificari :
-compararea deconturilor de TVA ,depuse de platitor , cu
principalele conturi tinute de acesta .Datele din fiecare decont lunar sunt
comparate mai intai cu cifrele din conturile financiare speciale pa care
platitorul le uitlizeaza pentru TVA ,pentru a fi sigur ca datele se refera la
situatia reala din întreprindere .Cifrele din conturile speciale trebuie
comparate cu cifrele corespunzatoare care se gasesc in jurnalele contabile ;
-verificarea sistemului contabil si continutul principalelor
conturi ; inspectorii trebuie sa examineze sistemul contabil de baza pentru a
se asigura ca l-au inteles si ca pot sa urmareasca operatiunile din cadrul
sistemului , pentru ale compara cu cele din dosarul platitorului . Cateva
facturi de cumparare si de vanzare selectionate pentru a verifica daca au fost
inregistrate in conturi la momentul intrarii , respectiv iesirii ;
-verificarea conturilor bancare ale platitorilor; in acecst stadiu
inspectorii trebuie sa examineze care sunt conturile din banca pe care
platitorul le foloseste pentru tranzactiile comerciale si prin verificari simple
poate compara nivelul cifrelor din jurnale si conturi cu extrasele de conturi
bancare – depuneri, transferuri si retrrageri;
-verificarea facturilor de cumparare; acestea trebuie examinate
pentru a se stabili daca: bunurile sau serviciile au legatura cu activitatile
desfasurate de platitor, facturile contin toate detaliile cerute de legislatie, taxa
datorata a fost calculata convenabil utilizand cota si baza de impozitare
corecta;
-verificarea reduceerii; in deconturile examinate trtebuie
verificate cu precadere sumele mari, daca nu s-a dedus taxa in cazul in care
deducecrea este exclusa sau in cazurile in caer bunurile sau serviciile nu sunt
utilizate pentrru activitati impozazbile. Daca platitorul are activitati scutitte
sau ne supuse TVA trebuie verificat daca TVA deductibila a fost calcul;ata
corect;
-verificarea facturilor de vanzazre; mai precis baza de
impozitare, cotele si calculele – ideentificarea rabaturilor sau returnarilor
acordate intreprinderilor beneficiare. De asemenea trtebuie verificate daca
facturile contin toate datele cerute de formular, daca sunt nuumerotate corect,
daca au fost inscrise corect in jurnale si conturi corespunzatoare;
-verificarea valorii impozabile si aplicarea cotei; in acest sens se
pot compara cateva facturi de vanzare pentrru a vedea daca preturile pentru
produse sau servicii identice nu difera de la o factura la alta. De asemenea
pot fi alese cateva facturi la intamplare pentru a verifica bazaz de impozitare;
-verificarea notelor de credit primite si emise; notele trebuie sa
intre in atentia speciala a inspectorilor. Fiecare platitor trebuie sa-si
contabilizeze notele dee credit pe care le emite clientilor sai, pentru a asigura
exactitatea deconturilor lunare. Inspectorii trebuie sa se asigure ca fiecare

66
nota de credit emisa de platitor este veridica si sa le verifice prin sondaj, mai
ales pe cele cu sume mari prin control incrucisat la clienti. O verificare
similara se poate facee si in cazul notelor de debit, tinand cont de faptul ca o
nota de debit are efectul opus celei de credit;
-verificarea scutirilor si a activitatilor neimpozazbile in timpul
controlului, inspectorii trebuie sa constate daca platitorul a identificat corect
bunuurile sau prestarile de servicii care nu sunt supuse taxei, a ceelor scutite
si bunurile si serviciile impozaabile; platitorul a contabilizat livrarile
impozabile si livrarile scutite separat pentru fiecare perioada;
-modul dee tratare a informatiilor privind alti platitori; atunci
cand se gasesc intrt-un contrtol, inspectorii pot nota facturile de cumparare
gasite la platitorul controlat si sa comunice detaliile la alta echipa care are in
sarcina sa controleze furnizorul astfel incat acestia sa poata compara daca
detaliile comunicate corespund cu ceele ale aceluiasi existent aici;
-alta verificare; o atentie speciala trebuie acordata operatiunilor
de import si export, mai ales in cecea ce priveste modul de validare a
documentelor specifice de catre serviciul vamal. Bilanturile contabile si alte
conturi anuale, cum ar fi dee exemplu cele de furnizori si clienti sau cele de
venituri trebuie examinate si daca se considera util se vor face copii si se vor
pune la dosar.
2. Verificarea altor documente.
Din momentul cand inspectorul a stabilit ca deconturile lunare
deepuse reflecta afacerile platitorului asa cum ele sunt reflectate in
contabilitate, este nececsar sa se mearga mai departe, mai ales pentru
confirmarea veridicitatii si sinceeritatii contabilitatii pe baza documentelor.
Se verifica daca documentele care stau la baza inregistrtarii in conturile
folosite la completarea dedcontului sunt corect si legal intocmite. Exista o
tendinta dee a se considera ca documentele contabile sunt numai documente
pur financiare. Este evident ca acestea din urma sunt foarte importante si
formeazaa baza fiecarui decont de TVA, dar in acelasi timp si diversele
documente care au stat la baza inregistrrarilor in contabilitarte sunt la fel de
importante. Ded fapt aceste documente constituie fundamentul tuturor
operatiunilor financiare si comerciale ale platitorului. Elementul principal de
retinut, in ceea ce priveste documentele care stau la bazaz inregistrarilot in
contabilitate este faptul ca exista o relatie intre fiecare dintre aceste
documente, chiar si in cazul in care se refera la aspecte oarecum diferite ale
afacerilor agentului economic si ca atare pot fi utilizate pentru a stabili
credibilitatea conturilor contabile si a deeconturilor lunare de TVA.
3. Verificarea credibilitatii.
Metoda de control a sistemelor nu este instrument precis de
aceea, sunt neceesare anuumite metode complementare in vederea asigurarii
certitudinii ca deconturile sunt corecte sau este necesara gasirea unor
indicatori care sa certifice aceasta.

67
 Una din metodedle utilizitate in acest sens este verificarea
credibilitatii, este foarte importanta verificarea constanta a deconturilor
depuse de platitori in stransa legatura cu evidenta contabila a acestora dar
acest lucru este posibil la intervale destul de mari ded timp. Ded aceea
inspectorii care varifica deconturile lunare de TVA trtebuie sa adopte acea
metoda care asigura credibilitatea si care permite imediat examinarea mai
profunda a oricarui aspect particular, in cazul lipsei de credibilitate.
Succesul sistemului de control bazat pe credibilitate depinde
intr-o masura importanta de calitatea inspectorului. Pentru verificarea
credibilitatii unui agent economic inspectorii trebuie sa tina cont dee
ansamblul activitatii acestui agent coreland aceasta activitate cu informatiile
cerute in registrele si conturile contabile.
Datele semnificative cuprinse in conturi de trtanzazctii
comrciale se refera la totalul vanzaarilor, aprovizionarilor si al stocurilor
existente la inceputul si la sfarsitul anului. In cazul prestarilor de servicii,
aceste informatii nu apar ca atare. Din datele existente in conturile de
trranzactii comercilae se poate determina profitul brut.
Se pot face urmatoarele tipuri de verificari:
- compararea vanzarilor aferente perioadei de
impozitare din conturi cu inregistralile aferente
vanzarilor din jurnale si din decontul de TVA
,stabilindu-se cauzele eventualelor diferente;
- compararea valorii cumparatorilor din conturile
contabile cu cea din jurnale si din decont stabilindu-se
eventualele diferente;
- compararea valorii stocurilor existente scriptice cu
cele observate fizic in timpul vizitei;
- compararea stocurilor de la inceputul si perioadei de
cautarea explicatiilor pentru eventualele variatii
importante;
- stabilirea trendului afacerii in timp comparand cifrele
perioadei curente cu cele aferente anilor precedenti
modificarilor abrupte fiind factor de risc.
Examinarea contului de profit si pierdere ca si a bilantului,
poate releva elemente importante referitoare la afacerea in sine. Daca se
constata ca activitatea se desfasoara fara dificultati, in contradictie cu datele
di8n bilant care prezinta o situatie de insolvabilitate, inseamna ca pot exista
alte surse de lichiditati care nu au fost insa relevate. Un indiciu mai clar al
solvabilitatii agentului economic poate fi dat de compararea activelor cu
pasivele.
Dupa finalizarea analizei conturilor anuale inspectorul va fi in
masura sa intocmeasca un raport privind modul de tinere a evidentei
contabile si a credibilitatii agentului aconomic. In functie de concluzii,

68
inspectorul va accepta ca atare decontul platitorului, ori va stabili, in caz de
necesitati un control aprofundat al inregistrarilor.
O alta metoda de stabilire a credibilitatii decontului unui platitor
de TVA , in special in cazul comerciantilor este de a calcula cota medie a
adaosului comercial. Acest calcul poate oferi o baza de determinare a
datoriei de plata. In cazul comerciantilor unde tranzactiile in numerar sunt
majoritare sau al intreprinderilor mici conduse de o persoana, care de obicei
este si proprietarul acesteia si care trezesc suspiciuni, o modalitate practica
de a efectua verificarea consta in reanalizarea incasarilor. Daca se face o
comparatie intre incasarile, atunci exista un deficit banesc care daca nu poate
fi explicit convigator, poate indica o subdeclarare a incasarilor. In orice
situatie in care apare necesara recuperare unei datorii este obligatoriu ca
suma stabilita sa fie corecta si preferabil de necontestat. In acest caz este
important de a se stabili capacitatea de plata a agentului economic , deoarece
este ineficace sa se determine si urmareasca o suma care apare de la inceput
ca imposibil de colectat.
Legea TVA mentioneaza ca in cazul in care datele necesare
stabilirii bazei de impozitare nu sunt disponibile, sunt incomplete sau false,
inspectorul trebuie sa estimeze datoria de plata. Regularizarea prevazuta de
lege se va efectua in baza unei „note de estimare” ,prin care se stabileste baza
de impozitare si se determine taxa real datorata. Estimarea poate fi necesara
intr-o serie de situatii, cum ar fi :
- daca nu s-au depus deconturile in termene legale;
- daca datele aferente deconturilor prezinta erori, fie
prin subevaluarea vanzarilor, fie prin supraevaluarea
cumpararilor pretinse a fi deductibile;
- daca agentul economic nu poate prezenta registrele sau
jurnalele cerute de lege in vederea stabilirii datoriei de
plata;
- daca jirnalele sau alte documente sunt ilizibile sau
incorecte;
- daca jurnalele, registrele sau orice alte documente sunt
clar false.

In toate aceste situatii, inspectorul trebuie sa detina probe

suficiente privind motivele pentru care se face estimarea. Finalizarea
raportului vizitei trebuie sa conduca la completarea dosarului fiscal al
platotorului cu toate datele reiese din control, deoarece o parte insemnata a
verificarilor ulterioare se vor face in functie de acestea.

69
 CAPITOLUL V
SISTEMUL INFORMATIC

Sistemul informatic al firmei este proiectat de firma Naum

Consalt Software, firma infiintata in 1990 ce are ca obiect de activiate
informatica consulting si studii informatice adaptate la cerintele societatilor
beneficiare cu capital de stat , privat sau mixte. Asigura servicii pentru
asistenta tehnica si instruirea personalului, in asimilarea completa a
programelor informatice pe care le proiecteza.
Firma a proiectat si implementat un „Sistem informatic integrat”
cu aplicabilitate in toate sectoarele de activitate ata productive cat si
functionale. Informatiile de baza de date se pot vehicula intre aplicatiile ce
compun sistemul informatic integrat , daca acestea au fost instalate pe un
singur calculator , in sistem retea sau pe calculatoare diferite. Aplicatiile sunt
scrise in FOXPRO/LAN 2.6 cumparat cu licenta , dispun de baze relationale
si comunica intre ele prin orice nivel. Dispun de nomenclatoare conceptie
proprie, sunt protejate prin parole pentru acces general sau limitat, dispun de
instructiuni de utilizare pentru fiecare din sistem.
Conceptia este originala, sursele sunt proprii si imbina o
experienta in conducere informatica, a unor specialisti in domeniile pentru
care sistemul a fost proiectat.
Sistemul este utilizat in prezent in: constructii-montaj,
trasporturi auto, baza de utilaje, baza de aprovizionare-desfacere, industrie,
agricultura, comert cu ridicata si cu amnuntul, prestari servicii, in regii
autonome, etc.
Aplicatia este formata din mai multe module:
Modulul ECO2 – sistem informatic de evidenta simultan pe
doua luni consecutiv, ceea ce permite evidenta contabila in timp real.
Realizeaza :
- preluarea automata a notelor contabile din celelalte
module;
- culegere date pe documente : note contabile (in afara
celor care vin automat din celelalte module);
- registrul casa, jurnal banca,defalcator pe salarii;
- contabilitatea financiara sintetica in luna si in an;
- contabilitatea financiara analitica pentru toate
conturile si pentru tot ce este necesar;
- contabilitatea de gestiune care preia automat
inregistrarile contabile din cheltuielile si veniturile de
exploatare din contabilitatea financiara si permite

70
 calculul costurilor de productie pe inregistrari si
elemente primare,pe lucrari, comenzi ,subunitati;
- balante de verificare : analitice, sintetice,pe conturi, pe
repartitori;
- generarea automata a inregistrarilor de TVA;
- jurnale de vanzare, jurnale de cumparare ;
- inchiderea si repartitia automata a tuturor conturilor
colectoare si de rapartizare;
- simularea inchiderilor lunare;
- istoric pe un an a tuturor inregistrarilor contabile si
istoric al componentei soldului de inceput de an la
conturile urmarite pe facturi;
- etc.
Modulul EMI – Sistem informatic de evidenta a mijloacelor fixe
aflate in patrimoniu – realizeaza :
- evidenta mijloacelor fixe aflate in patrimoniu;
- urmarirea miscarilor patrimoniale in cursul unei luni
sau de la inceputul anului calendaristic;
- evidenta analitica a baracamentelor si amenajarilor pe
santier;
- calculul fondului lunar de amortizare si repartizarea de
purtatori de costuri a cheltuielilor respective;
- evidenta inventarelor personale;
- transmiterea automata a informatiilor in contabiliatate;
Modulul EMA2 – Sistem informatic de evidenta a gestiunilor de
valori materiale si care realizeaza:
- evidenta contabila a miscarii valorii materiale pe
gestiuni si pe entitati organizatorice;
- urmarirea stocurilor de materiale de pret mediu sau pe
fiecare pret in cadrul aceluiasi sortiment ;
- urmarirea cosumurilor de materiale ;
- evidenta obiectelor de activitate ;
- prelucrari speciale (inventarierea stocurilor,
reevaluari,etc);
Daca computerele sunt instalate le depozite evidenta
materialelor se tine in timp real si se elimina evidenta manuala de la depozite
iar informatiile se pot transmite la serviciile functionale prin retea (sau
discheta).
Modulul ESA4 – Sistem informatic de evidenta personal si
calcul salarii. Realizeaza :
- evidenta salariilor unei societati comerciale cu toate
datele personale ;
- calculul drepturilor de salarizare ;

71
 - editarea de documente fiscale (fise fiscale cu
transmitere pe suport magnetic la administratiile
financiare, state de plat, centralizatoare pentru analiza,
fluturasi, situatia retinerilor, calculul indemnizatiei de
C.O. si C.M. ,adeverinte salariati);
- transmiterea automata a informatiilor in contabilitate
pentru repartizarea pe purtatori de costuri si a
retinerilor din salarii pe destinari;
- istoric al drepturilor si al retinerilor din salarii;
- avans, prime, pentru luna viitoare;
- rapoarte pentru analiza si rapoarte;
Modulul FAC – Sistem informatic de facturare, evidenta si
analiza vanzari. Realizeaza:
- emiterea de facturi conform normelor Ministerului
Finantelor;
- inregistrarea vanzarilor automat ihn evidenta
materialelor;
- registru si istoric al facturilor;
- inregistrarea automata in evidenta contabila;
- rapoarte de analiza pentru desfacerea produselor
(situatie vanzari pe produse, pe principalii clienti, etc)
Daca computerul se instaleaza la locul di livrare a produselor,
facturarea se in timp real iar informatiile din computer se transmit in modulul
EMA.
Modulul AS – modul de analiza si sinteza – tablou de bord.
Contine rapoarte cu principalii indicatori de analiza si sinteza privind:
- situatia economica si financiara;
- costuri;
- rapoarte cerute de organele M.F. pentru calcularea si
virarea principalelor impozite si taxe.

72