Sistemul fiscal al RM

Planul lecţiei
1. Concept de sistem fiscal
2. Sistemul fiscal al RM şi elementele acestuia
3. Cadrul legislativ de reglementare a sistemului
fiscal al RM
4. Serviciul fiscal al RM: componenţă şi funcţii
5. Sistemul de impozite şi taxe al RM.
Sistemul fiscal reprezintă o strategie
unică în sistemul financiar al RM şi
include următoarele elemente:

 sistemul de impozite;
 legislaţia fiscală;
 aparatul fiscal.
Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar, de
credit şi financiar), urmăreşte realizarea obiectivelor
politicii economice şi sociale a statului.

Abordarea teoretică și construcția practică a sistemului

fiscal este importantă şi necesară, întrucât din modul
în care acesta este construit şi funcţionează se pot
desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscală,
politica fiscală şi eficienţa implicării puterii publice
în viaţa economică şi socială a unei ţări.
 Există două abordări de bază ale conceptului de sistem fiscal, iar
în cadrul fiecăreia se încadrează mai multe definiţii aparţinând unor
autori diverşi:

1. (mai restrânsă), sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor

dintr-un stat.

2. (extinsă) defineşte sistemul fiscal prin prisma elementelor componente

şi a relaţiilor dintre elementele care formează acest sistem.
Aici sistemul fiscal se defineşte ca ansamblul de concepte,
principii, metode, procese cu privire la o mulţime de elemente
(materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali), între care se manifestă
relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi
perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei
fiscale în scopul realizării obiectivelor sistemului.
 Sistemul fiscal este un sistem
deschis:

1. mediul economico-social acţionează

asupra sa, modificându-l sau
orientându-l;
2. sistemul fiscal acţionează asupra
mediului, în mod direct sau indirect.
Sistemul fiscal - un ansamblu de principii,
tehnici şi proceduri circumscrise unei abordări
conceptuale unitare şi vizând o diversitate de
elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi
fiscali etc.) între care se manifestă relaţii
generate în procesul elaborării, legiferării,
aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt
gestionate conform legislaţiei fiscale în scopul
realizării obiectivelor sistemului, obiective
derivate din finalităţile funcţionării statelor, a
economiei publice în ansamblu.
 Conform Codului Fiscal sistemul fiscal al
Republicii Moldova reprezintă
totalitatea impozitelor şi taxelor, a
principiilor, formelor şi metodelor de
stabilire, modificare şi anulare a
acestora, prevăzute de prezentul cod,
precum şi totalitatea măsurilor ce
asigură achitarea lor.
 Activitatea fiscală în ansamblul său este constituită din
patru categorii de activităţi independente:

 pregătirea şi iniţierea reglementărilor legislaţiei

fiscale;
 executarea şi îndrumarea metodologică a activităţii
fiscale;
 urmărirea şi controlul respectării legislaţiei şi al
îndeplinirii obligaţiilor fiscale;
 perceperea propriu-zisă a oblgaţiilor fiscale şi
evidenţierea lor în conturile bugetare.
Pentru ca un sistem fiscal să dispună de autonomie fiscală completă (suveranitate
fiscală), este necesar ca acesta să întrunească următoarele cerinţe:

 exclusivitatea aplicării (o expresie a principiului teritorialităţii), care presupune

faptul că se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al
resurselor fiscale pentru un buget sau sistem unitar de bugete;

 autonomia tehnică se referă la necesitatea ca sistemul fiscal să fie complet, adică

să conţină toate regulile de aşezare, lichidare şi încasare a impozitelor, astfel
încât să fie posibilă punerea sa în aplicare ;

 suveranitatea fiscală înseamnă ca fiecare stat suveran să aibă libertatea deplină

în alegerea sistemului fiscal pe care să-l promoveze, în definirea impozitelor
care îl compun, în stabilirea contribuabililor, în stabilirea ariei masei impozabile,
în dimensionarea cotei de impunere, în fixarea termenelor de plată, în acordarea
de facilităţi fiscale, în sancţionarea abaterilor de la prevederile legilor fiscale, în
soluţionarea litigiilor dintre administraţia fiscală şi contribuabili etc. Totodată,
suveranitatea fiscală implică faptul că niciun alt stat, nici o organizaţie sau nici
un organism internaţional nu are dreptul de a emite reglementări fiscale sau de a
institui impozite în interiorul statului în cauză.
 Sistemele fiscale urmăresc obiective
ca:

 acoperirea necesarului în creştere de

resurse financiare publice ale statului;
 simplificarea şi înlesnirea muncii de
colectare şi evidenţă a impozitelor;
 consimţirea la plata impozitelor.
Mecanismele de reglare ale sistemului fiscal
se realizează prin două forme:

 acomodarea nivelului fluxurilor fiscale reale la valorile

prestabilite, utilizându-se instrumente de reglare,
precum şi informaţii adecvate;

 asigurarea parametrilor structurali şi funcţionali ai

sistemului fiscal astfel încât acesta să corespundă
strategiei de politică fiscală pe termen lung, ceea ce
necesită decizii de natură legislativă, instituţională,
organizatorică şi instrumentală.
 Se delimitează patru categorii de sisteme fiscale:
 sisteme fiscale ale economiilor subdezvoltate - caracterizate printr-o putere
contributivă redusă, preponderenţa impozitelor indirecte şi posibilităţi reduse
de administrare a impozitelor;

 sisteme fiscale ale ţărilor dezvoltate - caracterizate prin extinderea

contribuabililor mijlocii, diversificarea sursei de venituri, distribuţia mai
echitabilă a sarcinii fiscale, specializarea aparatului fiscal şi creşterea relativă
a impozitelor pe venituri;

 sisteme fiscale ale economiilor superdezvoltate - constituite după anii ’80 sec.
XX, caracterizate printr-o putere contributivă mai mare (generată de creşterea
veniturilor), personalizarea accentuată a impozitelor, creşterea randamentului
fiscal (printr-un control mai drastic şi mai eficient al administraţiilor fiscale şi
prin reducerea evaziunii fiscale), utilizarea politicii fiscale în politica de
supraveghere a activităţii economice;

 sisteme fiscale ale economiilor în tranziţie - caracterizate prin existenţa unor

constrângeri, interne şi externe, cum sunt: nivelul scăzut al veniturilor,
reflectat într-o capacitate contributivă redusă; extinderea facilităţilor fiscale;
accentuarea presiunii fiscale; apariţia şi creşterea evaziunii fiscale; adoptarea
unor măsuri repetate de reformă fiscală.
Corespunzător funcţiilor pe care le îndeplinesc, se
pot delimita trei categorii de actori ai sistemului
fiscal:

 cei dotaţi cu putere de decizie;

 cei care au competenţe de administrare fiscală

şi de reglementare a litigiilor;

 contribuabilii.
Legislaţia fiscală (drept fiscal) pune în
evidenţă ansamblul reglementărilor
juridice, financiare, categoria normelor
juridice privind veniturile publice care se
realizează primordial cu specificul fiscal al
impozitării.
 Activitatea fiscală în ansamblul său este
constituită din patru categorii de activităţi
independente:
 pregătirea şi iniţierea reglementărilor legislaţiei
fiscale;
 executarea şi îndrumarea metodologică a
activităţii fiscale;
 urmărirea şi controlul respectării legislaţiei şi
al îndeplinirii obligaţiilor fiscale;
 perceperea propriu-zisă a oblgaţiilor fiscale şi
evidenţierea lor în conturile bugetare.
 Potrivit necesităţilor de realizare practică a
veniturilor bugetului, reglementarea juridică a
impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de
norme juridice:
Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele
debitare de impozite, taxe şi celorlalte venituri
bugetare.
Categoria II - norme privind procedura fiscală a
stabilirii şi încasării impozitelor şi taxelor,
precum şi a soluţionării litigiilor dintre
contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.
 Aplicarea în timp a legii fiscale este bazată pe
principiul anualităţii impozitelor.
Aplicarea în spaţiu a legii fiscale este dirijată de
principiul teritorialităţii impozitelor, coordonat cu
cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.
În RM legislaţia fiscală este reprezentată prin:
Codul Fiscal, care conţine 9 titluri:
 Titlul 1 „Dispoziţii generale” în vigoare din 01.01.1998
 Titlul 2 „Impozitul pe venit” în vigoare din 01.01.1998
 Titlul 3 „Taxa pe valoarea adăugată” în vigoare din 01.07.1998
 Titlul 4 „Accizele” în vigoare din 01.01.2001
 Titlul 5 „Administrarea fiscală” în vigoare din 01.07.2002
 Titlul 6 „Impozitul pe bunurile imobiliare” în vigoare din 01.01.2004
 Titlul 7 „Taxele locale” în vigoare din 01.01.2005
 Titlul 8 „Taxele pentru resursele naturale” în vigoare din 01.01.2006
 Titlul 9 „Taxele rutiere” în vigoare din 01.01.2007
Alte acte legislative adoptate în conformitate
cu Codul Fiscal, cum ar fi:
Codul Vamal;
Legea Bugetului pentru anul
corespunzător;
Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor
Codului Fiscal;
Regulamente;
Decrete ale Preşedintelui RM;
Hotărâri ale Guvernului; şi altele.
 Administrarea fiscală reprezintă activitatea
organelor de stat împuternicite şi
responsabile de asigurarea colectării depline
şi la termen a impozitelor şi taxelor, a
penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate
nivelurile şi în fondurile extrabugetare,
precum şi de efectuarea acţiunilor de
cercetare penală în caz de existenţă a unor
circumstanţe ce atestă comiterea
infracţiunilor fiscale.
Creanţa fiscală este dreptul statului de a percepe,
prin organe fiscale, impozite, taxe, contribuţii de
la persoane fizice şi juridice, în baza unor acte
normative.

Obligaţia fiscală se constată şi se individualizaeză

prin titlul de creanţă fiscală, care este constatator
al drepturilor şi obligaţiilor fiscale, este prevăzut
de lege şi are forţă de titlu executoriu, putând fi
atacat pe cale administrativă şi pe cale juridică.
Obligaţia fiscală reprezintă îndatorirea de a plăti
către bugetul public impozitele, taxele şi
contribuţiile reglementate de legile fiscale.
Obligaţia fiscală are următoarele caracteristici:

 este o obligaţie legală, fiind prevăzută în actele

normative prin care se instituie prelevările
fiscale;
 este o obligaţie juridică, întrucât generează
relaţii juridice între subiectul plătitor şi stat;
 îmbracă formă bănească.
În funcţie de concordanţa în timp a exigibilităţii obligaţiei fiscale şi producerii faptului
generator, care determină evaluarea materiei impozabile şi stabilirea cuantumului
monetar al impozitului, în practică se disting trei sisteme de încasare:

 sistemul dreptului constatat - acţionează când există un decalaj temporal între cele
două momente, fiind întâlnit în general la impozitele directe;

 sistemul încasării pe loc - când nu există un asemenea ecart, plata având loc odată
cu producerea faptului generator, constatarea şi evaluarea materiei impozabile şi cu
determinarea cuantumului impozitului. Acest sistem se practică, în general, la
impozitele indirecte;

 sistemul avansurilor preferenţiale - constă în încasări provizorii, eşalonate în timp,

urmate la anumite perioade de calculul, regularizarea şi plata diferenţei
impozitului. În vederea încasării creanţelor, în cuantumul şi la termenele legal
stabilite, organele fiscale dispun de o seamă de drepturi privind evaluarea şi
colectarea obligaţiilor fiscale.
Procedurile speciale de stingere a obligaţiilor fiscale
intervin în situaţii excepţionale şi constau în:

 compensarea fiscală;
 scăderea fiscală;
 prescripţia fiscală;
 amnistia fiscală.
În RM sunt următoarele organe, care au atribuţii de
administrare fiscală:

 Servciul fiscal;
 Centrul Naţional Anticorupţie;
 organele vamale;
 posturile fiscale;
 serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din
cadrul primăriilor.
Structura organizatorică a aparatul fiscal
al RM îl constituie:

 Serviciul Fiscal Principal de Stat de pe

lângă Ministerul Finanţelor;
 Serviciiile Fiscale de Stat Teritoriale ale
oraşelor, raioanelor, care sunt
subordonate SFPS şi sunt finanţate din
contul mijloacelor bugetului de stat.
 SFPS îndeplineşte următoarele funcţii:

 efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în vederea exercitării

controlului fiscal, asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind
contribuabilii şi obligaţiile fiscale;
 controlează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, examinează scrisorile, cererile şi
reclamaţiile referitoare la acţiunile acestora, ia măsuri în vederea eficientizării activităţii lor;
 emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
 organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte petiţii
ale contribuabililor în modul stabilit;
 efectuează controale fiscale;
 organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale;
 examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;
 exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi serviciilor
de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente propuneri vizînd
tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală;
 colaborează cu autorităţi din alte state în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale la care
Republica Moldova este parte şi activează în cadrul organizaţiilor internaţionale de specialitate al
căror membru este;
 prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv asupra restanţelor, în
conformitate cu instrucţiunile Ministerului Finanţelor;
 deleagă atribuţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale;
 preîntîmpină, depistează şi curmă încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a mărfurilor
şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe;
 exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Serviciul fiscal de stat teritorial îndeplineşte următoarele
funcţii:
 întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
 popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi
reclamaţiile contribuabililor;
 asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor
fiscale, cu excepţia celor administrate de alte organe;
 efectuează controale fiscale;
 efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
 asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale,
elaborate în conformitate cu instrucţiunile respective;
 eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale,
timbre (mărci) de acciz în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal
de Stat;
 sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa
lor, efectuează controale privind utilizarea/neutilizarea lor de contribuabili
la decontările în numerar;
 examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor;
 exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
 Contribuabilul are dreptul:

 să obţină pe gratis de la Serviciul Fiscal de Stat şi serviciul de colectare a impozitelor

şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre
actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
 să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare
fiscală şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
 să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau
prin intermediul reprezentantului său;
 să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit
calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale dacă nu are datorii la
impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
 să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor;
 să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală
anticipată;
 să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi
taxelor;
 să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor
cu atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale
acestora;
 să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
 să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
 Contribuabilul este obligat:

 să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;

 să se pună la evidenţă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire
(înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal;

 să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi
serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea
documentelor de evidenţă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul
dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern;

 să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale
impunerii;

 să achite la buget, la timp şi integral sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de
seamă fiscale prezentate;

 în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu
atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind
desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită
accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;

 în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, la prima cerere, informaţii
veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile
viitoare;

 în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de
administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia
încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele
contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget;

 să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea
explicaţii în scris sau oral;

 în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de Stat a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau
amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative;

 să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte organe învestite cu funcţii de control pe
marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale.
 Sistemul de impunere reprezintă totalitatea
impozitelor, taxelor şi altor plăţi,
concepute în conformitate cu legislaţia
fiscala în vigoare. Impozitele şi taxele,
percepute în conformitate cu Codul Fiscal
şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale,
reprezintă una din sursele veniturilor
bugetului public naţional.
În conformitate cu Codul Fiscal impozitele
instituite în RM se clasifică după 2 criterii:
- după trăsăturile de fond şi formă: directe şi indirecte;
- după instituţiile ce le administrează: generale de stat
şi locale.
 Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:
1. impozitul pe venit;
2. taxa pe valoarea adăugată;
3. accizele;
4. impozitul privat;
5. taxa vamală;
6. taxele rutiere;
7. impozitul pe avere;
8. impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia
informaţiei.
 Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

 impozitul pe bunurile imobiliare;

 impozitul privat;
 taxele pentru resursele naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale;
 taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
 taxa de aplicare a simbolicii locale;
 taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
 taxa de piaţă;
 taxa pentru cazare;
 taxa balneară;
 taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele
municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
 taxa pentru parcare;
 taxa de la posesorii de cîini;
 taxa pentru parcaj;
 taxa pentru salubrizare;
 taxa pentru dispozitivele publicitare.