Tema I

Probleme ce apar în procesul executării obligației fiscale.

1. Cazurile speciale de executare a obligației fiscale.

2. Cazurile de suspendare a executări obligației fiscale.
3. Procedura de modificare a obligaţiei fiscale.
4. Procedura de modificare a termenului obligației fiscale.
5. Procedura de restituire din buget a impozitelor și taxelor

1. Cazuri speciale de executare a obligaţiei fiscale

Obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare le stinge, din contul mijloacelor ei
băneşti inclusiv din veniturile obţinute din comercializarea activelor ei, organul, organizaţia,
persoana, responsabili, conform legislaţiei, de lichidarea acesteia. În cazul aplicării
modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii, obligaţiile fiscale se sting în conformitate cu
legislaţia privind insolvabilitatea.1
Obligaţiile fiscale ale persoanei reorganizate le stinge succesorul ei. Stingerea obligaţiei
fiscale a persoanei reorganizate este impusă succesorului ei indiferent de faptul că acesta a ştiut
ori nu, înainte de finalizarea reorganizării, că persoana reorganizată nu a stins sau a stins parţial
obligaţia fiscală. Totodată, reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia
termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul reorganizării persoanei, drepturile şi
obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va
înştiinţa despre aceasta organul fiscal, în raza căruia se află, pentru efectuarea unui control fiscal
şi determinarea volumului de drepturi şi obligaţii succesoare ale persoanei nou-create.
În cazul existenţei mai multor succesori, fiecare dintre ei poartă răspundere solidară, în
limita drepturilor şi obligaţiilor preluate în urma reorganizării, pentru stingerea obligaţiei fiscale
a persoanei reorganizate. Responsabilitatea asumată de succesorul persoanei reorganizate
devine obligaţia lui fiscală care, în cazul reorganizării acestuia, trece la succesorii lui. Astfel, în
cazul reorganizării persoanei prin:
- contopirea mai multor persoane, persoana astfel creată este considerată succesor al
fiecărei persoane contopite în stingerea obligaţiilor ei fiscale;
- absorbţie, persoana absorbantă este considerată succesorul acesteia în stingerea
obligaţiei ei fiscale;
- divizare, persoanele astfel create sînt considerate succesorii primei în stingerea
obligaţiilor ei fiscale proporţional cotei ce le aparţine;
- separare, persoana reorganizată şi persoana care s-a constituit în urma separării sînt
responsabile de stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate proporţional cotei ce le
aparţine;
- transformare, persoana astfel creată este considerată succesorul celei dintîi în stingerea
obligaţiei ei fiscale.2
Persoana care dobândeşte o proprietate este responsabilă pentru stingerea restanţei
persoanei care îi transmite proprietatea. Dacă o persoană care are restanţă transmite o
proprietate unei alte persoane, iar acestea sînt interdependente, persoana care primeşte
proprietatea este responsabilă de stingerea restanţei în mărimea diferenţei dintre valoarea de
piaţă a proprietăţii dobîndite şi suma plătită efectiv pentru ea.3 Prin urmare, în acest caz

1
A se vedea Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 / M.O. nr. 193-197 din 14.09.2012, în vigoare din
13.03.2013, precum şi art. 184 din Codul fiscal al RM
2
Art. 185 din Codul fiscal al RM
3
stingerea obligaţieide plată de către o altă persoană se va efectua doar dacă ambele persoane
sunt interdependente.4
Obligaţiile fiscale ale persoanelor fizice decedate, declarate moarte, dispărute fără veste,
lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă se sting în următorul
mod:
a) obligaţia fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, o stinge fiecare
moştenitor al acesteia în limitele valorii bunurilor moştenite şi proporţional părţii sale de
moştenire;
b) obligaţia fiscală a persoanei fizice declarate, dispărută fără veste se stinge de către
tutorele numit să administreze bunurile dispărutului din contul acestora;
c) obligaţia fiscală a persoanei fizice minore sau a persoanei fizice adulte în privinţa căreia
a fost instituită măsura de ocrotire judiciară o sting părinţii, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau
tutorele din contul bunurilor acesteia.Obligaţia fiscală care nu a putut fi stinsă, din cauza
insuficienţei de bunuri se va stinge prin scădere, efectuată de organul fiscal.
Astfel, este necesar de menţionat că în cazul încetării activităţii persoanei juridice prin
lichidare (după derularea procedurii legale), prin reorganizare, sau în cazul persoanei fizice
decedate, declarate moarte, dispărute fără veste, lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, dacă acestea nu dispun de bunuri (active) sau acestea sunt
insuficiente pentru stingerea obligaţiei fiscale, atunci ultima va fi stinsă (fie integral fie în partea
nestinsă) prin scădere.

2. Cazuri de suspendare a executării obligaţiilor fiscale

Suspendarea executării obligaţiei fiscale se efectuiază la intervenirea unuia dintre cazurile
prevăzute pentru suspendarea termenului de prescripţie pentru stingerea obligaţiilor fiscale.
Cazurile la intervenirea cărora se suspendă termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiilor
fiscale sunt următoarele:
a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de
libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe
perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din
Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada
amînării sau eşalonării stingerii;
e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere
(penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la
caducitatea hotărîrii judecătoreşti;
f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se aplică
obligaţiilor fiscale curente.5
Cazurile expuse mai sus nu se aplică obligaţiilor fiscale curente.
Din ziua încetării circumstanţelor indicate mai sus, termenul de prescripţie îşi reia cursul
iar obligaţia fiscală anterior suspendată va fi pasibilă de executare.

4
Noţiunea şi condiţiile când persoanele se consideră interdependente sunt stabilite de art. 5 pct. 12) din Codul
5
Art. 265 al. (2) din Codul fiscal al RM
 3. Procedura de modificare a obligaţiei fiscale.
Conform prevederilor art. 169 al. (4) din Codul fiscal al RM, modificarea obligaţiei
fiscale reprezintă schimbarea cuantumului ei generată de modificarea circumstanţelor, stabilite
de legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia.
Totodată, art. 129 pct. 6) din Codul fiscal al RM defineşte obligaţia fiscală ca fiind
obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de
întârziere (penalitate) şi/sau amendă.
În fond, este vorba despre cazuri de modificare a unei obligaţiei fiscale care a fost
determinată iniţial fie de contribuabil însăşi fie de organul fiscal. În acest caz, obligaţia suportă
anumite modificări sub aspectul mărimii (cuantumului) acesteia. Aceste modificări, pot
interveni de regulă între momentul calculării obligaţiei fiscale şi momentul în care aceasta
urmează a fi stinsă.
Reieşind din dispoziţiile legale de mai sus, se impun două precizări:
a) legiuitorul indică doar o singură formă de modificare a unei obligaţii fiscale - şi anume,
prin schimbarea cuantumului (mărimii) acesteia;
b) schimbarea cuantumului (mărimii) acesteia să se producă în urma modificărilor unor
circumstanţe, stabilite de legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia fiscală.
Referitor la circumstanţele în funcţie de care în general se calculează obligaţiile fiscale,
menţionăm că legiuitorul nu le enumeră în mod expres, specificând doar că acestea sunt stabilite
de legislaţia fiscală. Acestea se regăsesc în cuprinsul legislaţiei fiscale, sunt diverse şi pot varia
de la un contribuabil la altul în funcţie de mai multe împrejurări. Aceste împrejurări pot fi:
statutul juridic fiscal al contribuabilului, activitatea economică concretă desfăşurată de către
acesta, tipul obiectului impozabil obţinut de către contribuabil (imobil, venit, efectuarea unei
livrări impozabile cu T.V.A.), de condiţiile în care a fost obţinut acesta, de cota de impunere,
de înlesnirile sau scutirile acordate de legislaţia fiscală unor categorii de contribuabili de care
se ţine seama la calcularea cuantumului impozitului sau taxei, de suportarea de contribuabil a
unor cheltuieli permise spre deducere din venitul brut etc.
Modificarea circumstanţelor descrise mai sus, intervenite între momentul calculării
obligaţiei fiscale şi momentul stingerii acesteia care pot schimba cuantumului (mărimea)
obligaţiei fiscale deja calculate şi se pot exprima prin următoarele:
- obţinerea sau pierderea între momentul calculării obligaţiei fiscale şi momentul stingerii
acesteia a dreptului la anumite înlesniri fiscale;
- recalculării unor cheltuieli permise spre deducere din venitul brut impozabil (în sensul
includerii sau excluderii lor din acest venit);
- schimbării statutului juridic fiscal al contribuabilului având ca efect modificarea
regimului fiscal aplicabil acestuia;6
- constatarea de către organul fiscal a unor venituri suplimentare nedeclarate anterior de
către contribuabil ca urmare a efectuării controlului fiscal inclusiv ca urmare a estimării
obligaţiilor fiscale ale contribuabilului prin metode şi surse indirecte;
Astfel, cu titlu de exemplificare, constituie modificare a circumstanţelor, în funcţie de
care a fost iniţial calculată obligaţia fiscală, dacă pe parcursul anului fiscal soţii întrerup relaţiile
de căsătorie, în cazul în care unul dintre ei a beneficiat în condiţiile art. 34 din Codul fiscal al
RM de scutirea soţului (soţiei). Astfel, la prezentarea declaraţiei fiecare dintre ei se vor folosi
numai de scutirea personală, cu recalcularea respectivă a obligaţiei privind impozitul pe venit.
În acest caz, scutirea acordată a micşorat iniţial baza impozabilă iar la pierderea dreptului
asupra acesteia baza impozabilă se va majora şi, ca efect, se va schimba cuantumul obligaţiei
fiscale a contribuabilului respect

6
A se vedea spre exemplu, art. 541 - 544 din Codul fiscal al RM
 De asemenea, sunt în acest sens relevante şi prevederile al. (21) şi (3) ale art. 281 din
Codul fiscal al RM, referitoare la calcularea impozitului pe bunurile imobiliare. Astfel,
schimbarea după începutul anului fiscal a subiectului impunerii în cazul acestui impozit, va
genera modificarea în modul şi cazurile prevăzute de normele indicate a cuantumului obligaţiei
fiscale.
În cazul în care, conform art. 48 din Codul fiscal al RM, contribuabilului i se restituie pe
parcursul anului fiscal cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma
restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost
încasată, fapt care va avea ca efect modificarea sub aspectul cuantumului a obligaţiei fiscale
calculate pe anul în care aceste sume au fost încasate.
Astfel, pot fi considerate circumstanţele de natură să modifice o obligaţie fiscală calculată
iniţial: modificarea unor elemente prevăzute de legislaţia fiscală în raport cu care s-a efectuat
individualizarea obligaţiei fiscale, modificarea situaţiei juridice a contribuabilului, sau
acordarea pe parcurs a înlesnirilor fiscale prevăzute de lege.
Modificarea unor elemente prevăzute de legislaţia fiscală în raport cu care s-a efectuat
individualizarea obligaţiei fiscale în sensul reducerii sau creşterii acesteia poate avea loc şi ca
urmare:
- a admiterii unor eventuale contestaţii, formulate de contribuabil, atunci când obligaţia
stabilită iniţial va fi modificată fie conform deciziei adoptate de organul fiscal fie conform
hotărârii adoptate de instanţa de judecată, în sensul reducerii obligaţiei, acordării unor înlesniri
sau neaplicării unor sancţiuni sau reducerii cuantumului acestora;
- ca urmare a controlului efectuat de organul fiscal. Actul de control şi decizia pe marginea
acestuia, întocmită de către organul fiscal poate modifica obligaţia determinată iniţial de
contribuabil sau de organul fiscal însăşi.
Modificarea situaţiei juridice a contribuabilului ca urmare a reorganizării contribuabilului
prin divizare, comasare, fuziune sau cazul lichidării acestuia pe parcursul anului fiscal poate
genera modificarea obligaţiei fiscale stabilite iniţial.
Modificarea obligaţiei fiscale prin acordarea unor înlesniri, poate interveni atunci când,
după individualizarea obligaţiei fiscale a unui contribuabil, acesta solicită şi i se acordă anumite
înlesniri prevăzute de lege (reduceri la plată, reducerea cotei, scutiri etc.). În acest mod obligaţia
fiscală va fi modificată în privinţa cuantumului sumei care face obiectul obligaţiei
Prin urmare, deoarece legiuitorul nu a enumerat expres atât circumstanţele în funcţie de
care se calculează obligaţia fiscală, indicând doar că sunt stabilite de legislaţia fiscală, cât şi
cazurile concrete când acestea se modifică, faptul modificării obligaţiei fiscale, se va aprecia şi
constata de la caz la caz, ţinânduse cont de prevederile legislaţiei fiscale, apreciindu-se dacă
efectul direct al modificării anumitor circumstanţe constă în schimbarea cuantumului (mărimii)
unei obligaţi fiscale concrete care aparţine unui contribuabil concret.

4. Procedura de modificare a termenului obligației fiscale.

Modificarea termenului obligaţiei fiscale semnifică de fapt modificarea termenului de
stingere a acesteia. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscal poate intervene ca
urmare a:
- amânării termenului de stingere a obligaţiei fiscale;
- eşalonării termenului de stingere a obligaţiei fiscale.
În prezent, conform prevederilor legislaţiei fiscalea R.Moldova, modificarea termenului
de stingere a obligaţiei fiscale7 se efectuează prin:
a) amânarea stingerii obligaţiei fiscale;
b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale.

7
A se vedea art. 180 din Codul fiscal al RM
 Prin amânare se înţelegem prelungirea termenului de stingere a obligaţiei fiscale pentru
o perioadă mai îndepărtată, la împlinirea căreia stingerea obligaţiei fiscale se va efectua printr-
o plată unică.
Prin eşalonarese înţelegem amânarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale pentru o
perioadă mai îndepărtată, cu posibilitarea repartizării şi achitării obligaţiei fiscale în rate.
Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale prin amânarea sau eşalonarea
acesteia reprezintă de fapt obiectul concilierii fiscale dintre contribuabil şi stat.8
Conform prevederilor art. 129 pct. 6) din Codul fiscal al RM, obligaţia fiscală include
obligaţia de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate)
şi/sau amendă. Prin urmare, amânarea sau eşalonarea se acordă atât pentru sumele impozitelor
sau taxelor inclusiv a celor restante, cât şi pentru sumele calculate ale majorărilor de întârziere
precum şi ale amenzilor aplicate. Condiţia acordării, amânarii sau eşalonarii constă în stingeriea
obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amânare sau de eşalonare.
Totodată, amânarea sau eşalonarea se poate acorda persoanelor juridice precum şi
persoanelor fizice, inclusiv celor înregistrate ca întreprinzători individuali.
Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în
următoarele cazuri: a) calamităţi naturale şi tehnogene; b) distrugere accidentală a clădirilor de
producţie; c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv
capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a
contribuabilului; d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul
public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi
taxelor aferente acestora; e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc
contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale
(cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit. a)–c) urmează a fi
confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente).
Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă cu condiţia stingerii
obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amînare sau eşalonare, în baza unui
contract-tip, care se încheie între Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabil. În cazul nerespectării
de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei
fiscale, acesta este reziliat din momentul în care Serviciul Fiscal de Stat a depistat încălcările.
Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii
fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.9
Procedura de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modelul
contractului-tip privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, inclusiv modul
de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a acestuia, sînt stabilite de
Ministerul Finanţelor.
Până la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amânare sau
eşalonare, organul fiscal nu este în drept să întreprindă acţiuni de executare silită asupra
obligaţiei fiscale care este obiect al contractului. Concomitent, executarea obligaţiilor fiscale
amânate sau eşalonate pot fi garantate cu gaj sau prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor
contribuabilului. Atât gajul cât şi sechestrul ca măsuri de asigurare a stingerii obligaţiilor
fiscale,pot fi aplicate fie la momentul încheierii contractului de amânare sau eşalonare cât şi pe
parcursul aplicării acestuia. Gajul constituit în aceste condiţii va fi fără deposedare. Totodată,
aplicarea gajului sau a sechestrului este un drept şi nu o obligaţie a organului fiscal.10

8
A se vedea art. 129 pct. 13) din Codul fiscal al RM
9
Ordinul M.F. nr. 103 din 09.12.2005 / M.O. nr. 79-82 din 26.05.2006, modificat prin Ordinul MF nr. 68 din
11.04.2017 / M.O. nr. 144-148 din 05.05.2017
10
A se vedea art. 227 al. (2) din Codul fiscal al RM; Scrisoarea IFPS nr. 17-11-06/188-2569 din 26.06.2003
referitor la aplicarea gajului legal în cazul încheierii contractului privind modificarea termenilor de stingere a
obligaţiilor fiscale, inclusiv Ordinul IFPS nr. 379 din 15.03.2017 privind aprobarea formularelor cu privire la
 5. Procedura de restituire din buget a sumelor impozitelor şi taxelor
Conform prevederilor legislaţiei fiscale, restituirea din buget a sumelor impozitelor şi
taxelor vizează două categoriide sume:11
a) cele plătite în plus;
b) cele care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite contribuabilului
(rambursabile);
Sumele plătite în plus sunt cele plătite ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate)
şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare
decât cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală.12 Este vorba în acest caz, fie despre
sumele achitate în plus ca urmare a unor erori de calcul comise de către contribuabil sau
persoanele care au efectuat reţinerea şi plata impozitelor la sursă, fie despre sumele unor amenzi
fiscale, constatate ca fiind achitate în plus ca urmare a reducerii cuantumului acestora ca efect
al contestării după achitarea lor a deciziilor de aplicare a acestora, 13 fie este vorba despre
excedentul sumelor obţinute din comercializarea ca urmare a execurării silite a unor bunuri ale
contribuabililor în scopul acoperirii restanţelor fiscale ale acestora.
Categoria sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite
contribuabilului, se referă la sumele constatate ca fiind rambursabile ca urmare a modului
specific de calculare, determinare şi administrare fiscală a unor imozite, inclusiv ca urmare a
facilitării de către stat a unor activităţi (spre exemplu în cazul TVA şi a accizelor). 14 De
asemenea, în categoria acestora se includ spre exemplu şi sumele impozitelor reţinute la sursă
în statul nostru înainte de prezentarea certificatului de rezidenţă de către nerezidenţii statelor cu
care R. Moldova are încheiate tratatele internaţionale care prevăd cote de impozitare mai
favorabile. În acest caz, dacă impozitul a fost reţinut la sursă înainte de prezentarea certificatului
de rezidenţă, suma acestuia reţinută în plus se va restitui.15
În fond, ambele categorii de sume reprezintă sume achitate în cuantum mai mare decât
cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală. Cu referinţă la cele expuse mai sus, legislaţia
fiscală prevede cazurile, condiţiile, împrejurările şi termenele concrete când subiectul
beneficiază de restituirea acestor sume.16
Pentru ambele categorii de sume expuse mai sus, restituirea operează doar la cererea
contribuabilului şi doar în cazul când acesta nu are restanţe. În caz contrar, (dacă există restanţă)
va opera compensarea (care se efectuiază atât la cererea contribuabilului cât şi din oficiu) prin
trecerea în contul restanţei atât a sumelor plătite în plus cât şi a celor care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituite contribuabilului. Prin urmare, operaţiunea de restituire din buget
a sumelor impozitelor şi taxelor este în legătură directă cu operaţiunea compensării. Mai mult
de atât, în cazul existenţei concomitente a restanţei, şi a unor sume în plus, în primul rând va
acţiona operaţiunea compensării iar ulterior, şi doar cu condiţia existenţei unui excedent din
suma compensată, va acţiona operaţiunea restituirii. Concomitent, compensarea este una dintre
modalităţile de stingere a obligaţiilor fiscale. Cererea de compensare ori de restituire a sumelor

aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale/ M.O. nr. 85-91 din 24.03.2017, modificat prin Ordinul
SFS nr. 43 din 27.01.2020 / M.O. nr. 36-43 din 07.02.2020
11
Art. 176 din Codul fiscal al RM
12
Art. 129 al. (18) din Codul fiscal al RM
13
Conform art. 252 al. (2) din Codul fiscal, în caz de contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare
fiscală nu se suspendă dacă autoritatea care examinează contestaţia nu dispune altfel.
14
Este vorba în acest caz fie despre facilitarea unor tipuri de investiţii efectuate în anumite categorii de bunuri, fie
a anumitor activităţi desfă şurate de către subiectul impozabil (exportul, leasing-ul etc.). Pentru detalii a se vedea
art. 101, 1011, 1013 şi 125 din Codul fiscal al RM
15
A se vedea art. 793 din Codul fiscal al RM
16
A se vedea spre exemplu, art. 81 al. (2); art. 83 al. (5); art. 203 al. (11) şi art. 793 din Codul fiscal al RM
plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite poate fi
depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariţiei lor.17
Termenul de restituire. Restituirea din buget a sumelor imozitelor şi taxelor, se efectuiază
în cadrul termenelor de 37 zile, de 45 zile și 60 zile în cazul contribuabililor care au depus
dezacord împotriva actului de control.18
Depăşirea de către organul fiscal a oricărui dintre termenii de restituire indicaţi mai sus,
va avea ca efect naşterea dreptului contribuabilului şi obligaţia organului fiscal la plata unei
dobânzi calculate pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data restituirii efective
sau compensării de către Trezoreria de Stat a sumei în plus.19 Prin urmare, toate acţiunile legate
de verificarea, confirmarea sumei spre restituire şi emiterea deciziei de restituire (solicitarea de
documente suplimentare, efectuarea în acest scop a controlului fiscal ) se vor porni, efectua şi
finaliza de către organul fiscal doar în interiorul termenilor de restituire.
Suspendarea termenului de restituire. Termenul de restituire se suspendă în cazul în care
contribuabilul care solicită restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei,
urmează a fi restituită este învinuit de săvârşirea unei infracţiuni prin intermediul tranzacţiilor
economice care a condus la apariţia dreptului la restituirea sumelor impozitelor şi/sau taxelor
şi faţă de el a fost pornită urmărirea penală până la încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală, pronunţarea unei sentinţe de achitare definitive sau a unei sentinţe definitive
de încetare a procesului penal faţă de contribuabilul respectiv.20
Transferarea sumei în plus (sau a excedentului sumei compensate) se efectuiază pentru
contribuabil - persoană juridică la contul lui bancar iar pentru contribuabil - persoană fizică la
contul lui bancar sau în numerar. Totodată, excedentul sumei compensate poate fi lăsat în contul
stingerii unei viitoare obligaţii fiscale de alt tip, iar dacă contribuabilul nu a depus cererea de
restituire, excedentul se va lăsa în contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.
Este necesar de menţionat că în cazul restituirii sumelor în plus (inclusiv a excedentului
sumei compensate) aferent unor tipuri de impozite, aceasta (restituirea) poate fi efectuată (în
anumite cazuri) în contul stingerii datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă
de bugetul public naţional.21
În acest caz, creanţa care urmează să fie încasată (restituită) din buget poate fi cesionată
de către contribuabil către creditorul său în scopul stingerii prin compensare a datoriilor
contribuabilului în calitate de debitor faţă de creditor şi concomitent a datoriei creditorului faţă
bugetul public naţional. În acest caz, suma creanţei care a fost cesionată rămâne în buget,
stingând prin compensare datoria creditorului faţă bugetul public naţional.
Pentru operarea acestui mecanism, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:22
a) lipsa la momentul cesiunii a datoriilor către buget a contribuabilului cedent;
b) contribuabilul cedent să dispună de decizia organului fiscal de restituire a sumei în
plus;
c) sumele în plus aprobate spre restituire să reprezinte exlusiv sume ale TVA sau accize;
d) încheierea între contribuabil în calitate de cedent şi creditorul său în calitate de
cesionar a contractului de cesiune a creanţei;

17
Art. 266 din Codul fiscal al RM
18
Astfel, conform prevederilor art. 101, 1011, 1013 şi 125 din Codul fiscal, sumele TVA şi ale accizelor se restituie
în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile din data depunerii cererii, iar în cazul
contribuabililor care au depus dezacord împotriva actului de control – într-un termen ce nu va depăşi 60 de zile de
la data depunerii cererii de restituire
19
Calcularea dobânzii în acest caz, se efectuiază conform prevederiloe art. 176 al. (3) din Codul fiscal al RM
20
Art. 176 al. (1) din Codul fiscal al RM
21
Art. 101 al. (8), art. 1011 al. (4) şi art. 125 al. (5) din Codul fiscal al RM
22
Hotărîrea Guvernului nr. 235 din 19.04.2017, pentru aprobarea Regulamentului privind stingerea obligaţiei
fiscale prin compensare şi/sau restituirea mijloacelor băneşti / M.O. 127 din 20.04.2017
 e) notificarea organului fiscal despre cesiunea creanţei şi solicitarea efectuării stingerii
datoriilor faţă de stat ale creditorului (cesionarului);
f) ca urmare a cesiunii pot fi stinse doar datorii faţă bugetul public naţional.