UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA : Drept financiar II

TITLUL TEMEI: Stingerea obligației fiscale

prin plată.

COORDONATOR: Conf. dr. Onet Cristina

STUDENT: NICU ELENA-ALEXANDRA

ANUL: II, sem II
 Stingerea obligatiei fiscale

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia juridical

decurgand din aceasta intre platitor si stat nu mai exista, iar dreptul de creanta
al statului asupra contribuabililor inceteaza.
Prin stingerea obligatiei fiscale se stinge implicit creanta fiscala prin
colectarea veniturilor fiscale la buget. Colectarea creantelor fiscale se face in
temeiul unui titlu de creanta sau a unui titlu executoriu, dupa caz. Activitatea
de colectare a creanţelor fiscale se poate face prin: plată , compensare, scadere,
anulare sau prin prescriptie.

Stingerea creantelor fiscale prin plata

Plata obligatiilor fiscale este cea mai simpla si cea mai raspandita
modalitate de stingere a creantei fiscale. In fapt, este calea normala de realizare
a veniturilor bugetare, fiind si cea mai importanta modalitate de incasare a
acestora.
Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor,
trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.
Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe
fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general
consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere. Plata se poate face in
numerar, prin decontare bancara sau prin anulare de timbre fiscale mobile.

 Plata in numerar se realizeaza, de regula, de catre persoanele

fizice prin casieriile publice, prin agentiile CEC sau prin mandat
postal. Dovada platii prin numerar se face cu chitanta eliberata
de unitatea incasatoare sau cu chitanta eliberata de oficiul postal
unde s-a depus mandatul. In aceste cazuri, momentul stingerii
obligatiilor fiscale coincide cu data depunerii sumei.
 Plata prin decontare bancara se utilizeaza, in principal, de
persoanele juridice si se realizeaza prin instrumentele de
decontare specifice (ordin de plata, cec) depuse de platitori la
bancile la care acestia au conturile deschise.
 Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile se face
atat de catre persoanele fizice, cat si de catre persoanele
juridice, anticipat prestarii serviciului sau in momentul primirii
ori al eliberarii actului pentru care se datoreaza taxa. In acest
caz, momentul platii obligatiei fiscale este data inregistrarii la
organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au
depus si anulat timbrele datorate legii.

Stingerea creantelor fiscale prin compensare

 Compensarea este modalitatea specifica de stingere a obligatiilor
fiscale ce intervine in situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau
juridica, are, pe de o parte, obligatii de plata la buget, iar, pe de alta parte, are
de primit sume platite in plus, de rambursat(in cazul TVA) sau de restituit,
dupa caz, de la buget.

Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul

Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat
sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când
ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de
debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se
sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit
de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele
părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă
legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului
sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori
constată existenţa unor creanţe reciproce.
Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate
aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile
datorate altor bugete, în următoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
c) bugetul asigurărilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
e) bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre măsura

compensării luate în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.

Competent în efectuarea compensării este organul fiscal în raza căruia

debitorul îşi are domiciliul fiscal.
Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de identificare a
solicitantului, precum şi suma şi natura creanţelor fiscale ce fac obiectul
compensării.
Cererea de compensare va fi însoţită de documente care dovedesc
dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor,
cum sunt: copii legalizate de pe hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile
sau de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor ramase definitive ori de pe
deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum şi copii de pe orice
documente din care sa rezulte ca suma plătită nu reprezintă obligaţie fiscala.
De asemenea, sumele platite in plus pot fi restituite la cererea
debitorului. Restituirea se realizeaza din oficiu de organele fiscale competente,
in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, in
cazul sumelor de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din
regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât
obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la
concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât
suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua
compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată
restituindu-se debitorului.

Stingerea obligatiilor fiscale prin scadere

Stingerea obligatiilor fiscale prin scaderea debitului contribuabilului

este o modalitate aplicabila in caz de insolvabilitate sau disparitie a debitorului.

Această modalitate de stingere a obligaţiei fiscale intervine în situaţiile în care

contribuabilul , persoană fizică, a decedat fără să lase, avere este insolvabil sau a
dispărut. În situaţia în care debitorul este o persoană juridică, această
modalitate de stingere a obligaţiilor sale fiscale va interveni:
a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi faliment care a
fost închisă; 
b) când debitorul îşi încetează existenţa în alt mod şi rămân neachitate
obligaţii bugetare.
 
Considerarea operaţiunii de scădere ca fiind un mod de
stingere a obligaţiei fiscale este oarecum improprie, deoarece
presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din evidenţa curentă şi
trecerea lor într-o evidenţă separată până la împlinirea termenului de
prescripţie.În consecinţă, şi în acest caz, stingerea obligaţiei fiscale se face tot
prin prescripţie.
Având în vedere situaţiile în care intervine operaţiunea de
scădere şi procedura pe care o presupune, aceasta este analizată ca o
modalitate de stingere a obligaţiei fiscale.
Starea de insolvabilitate determină aplicarea procedurii speciale de
scădere în următoarele situaţii:
- debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
- în urma executării silite creanţa bugetară nu a fost acoperită în
întregime;
- debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
- debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut şi la
acestea ori în alte locuri unde există indicii că a avut bunuri, nu se
găsesc bunuri urmăribile;
- debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi rămân neachitate obligaţii
bugetare.
 
Constatarea stării de insolvabilitate se face de către organele financiare
locale, nefiind necesară declararea sa printr-o hotărâre judecătorească. Astfel,
organul financiar competent va solicita informaţii de la organele
financiare în raza cărora debitorul a avut ultimul domiciliu, de la locul
său de muncă, precum şi de la orice persoană care poate da relaţii cu privire la
veniturile sau bunurile debitorului. De asemenea, la declararea stării
de insolvabilitate se vor avea în vedere constatările organelor  fiscal.
Dacă din toate aceste date rezultă că debitorul nu obţine
venituri sau nu deţine bunuri sesizabile, se va întocmi un  proces-
verbal prin care este declarată starea de insolvabilitate a debitorului respective.
Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute într-o
evidenţă separată. Dispoziţia de trecere a acestor sume înevidenţă
separată va avea ca efect întreruperea termenului de prescripţie. Din
acest moment va începe să curgă o nouă  prescripţie în ceea ce priveşte
obligaţia bugetară respectivă.
Organele financiare au obligaţia de a urmări situaţia
debitorului până la împlinirea termenului de prescripţie şi de a relua
cel puţin o dată pe an investigaţiile pentru a se constata dacă există
venituri sau bunuri sesizabile. Desfăşurarea acestor investigaţii nu
reprezintă acte efective de executare şi, prin urmare, nu va avea ca efect
întreruperea prescripţiei.
În măsura în care se constată că debitorul realizează venituri sau a
dobândit bunuri sesizabile, creanţa va fi trecută dinevidenţa specială în cea
curentă şi se vor lua măsuri de executare silită.
Dacă insolvabilitatea debitorului persistă până la împlinirea
termenului de prescripţie, se procedează la scăderea definitivă a
creanţei respective.
Dispariţia debitorului poate duce în anumite situaţii la imposibilitatea
realizării creanţei bugetare, atunci cândcel dispărut nu a lăsat venituri sau
bunuri sesizabile. 
Nu este necesară pentru desfăşurarea operaţiunii de scădere
declararea judecătorească a dispariţiei, fiind suficientă constatarea
acesteia de către organele financiare. Aceste organe au obligaţia de a desfăşura
cercetări în vederea constatării veniturilor sau bunurilor sesizabile rămase,
precum şi a găsirii celui dispărut.
În situaţia în care se constată imposibilitatea realizării creanţei
bugetare, sumele respective vor fi trecute din evidenţacurentă într-o evidenţă
separată, urmând ca investigaţiile să fie reluate cel puţin o dată pe an
La împlinirea termenului de prescripţie se va proceda la scăderea
creanţei bugetare.

Decesul debitorului
În cazul în care debitorul a decedat fără să lase avere, situaţie
constatată de organele financiare, creanţa împotriva sa se va da la scădere,
fără a se mai trece în prealabil în evidenţa specială.
De asemenea, creanţele în privinţa cărora s-a făcut contestaţie la
executare se pot trece în evidenţa specială numai dupăsoluţionarea contestaţiei
prin hotărâre judecătorească definitivă.

Stingerea creantelor fiscale prin anulare

Anularea reprezinta o alta modalitate specifica de stingere a creantelor

fiscale. Anularea poate intervene fie prin acte normative cu character general
(amnistia fiscala), fie prin decizii ale organelor financiare competente sa
aprobe anularea obligatiilor fiscale, de la caz la caz, la cerea debitorilor (sa
aolutioneze contestatiile privind impozitele si taxele)
 

Amnistia fiscală
În acest caz anularea priveşte fie obligaţiile bugetare ce revin anumitor
categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare neîncasate pe
o perioadă îndelungată.
Amnistia fiscală se declară printr-un act normativ care anulează
obligaţia unor categorii de contribuabili de a plăti o serie de sume restante către
bugetul de stat. Un asemenea act de clemenţă intervine foarte rar, fiind
determinat de condiţii social-economice, politice sau de alte situaţii deosebite
(calamităţi naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei
fiscale este scăderea definitivă a debitelor restante din evidenţele organelor
fiscale ale statului.
Anularea prin acte cu caracter individual este limitative, in sensul ca
priveste numai anumite obligatii fiscale si se realizeaza la cerea debitorilor in
cauza. Aceasta cale de anulare a obligatiei fiscale se aplica, in principal, pentru
dobanzile de intarziere si pentru amenzi, organul competent fiind Ministerul
Finantelor Publice.

Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptive

Prescriptia, ca modalitate specifica de stingere a obligatiilor fiscale, isi

produce efectul in acest sens prin trecerea unui anumite perioade de timp de la
constituirea titlului de create fiscal.
Termenele de prescriptive pot fi termene special reglementate de actele
normative special prin care sunt instituite impozitele si taxele, iar in lipsa
acestora opereaza termenele generale prevazte in reglementarile legale cu
aplicabilitate generala privind prescriptia extinctive.
In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin prescriptive, organelle fiscale
competente pierd dreptul de a stabili sau urmari incasarea veniturilor fiscale
dupa trecerea termenului respective. Dreptul organului fiscal de a stabili
obligatii fiscale se prescrie in termen de cinci ani, cu exceptia cazului in care
legea dispune altfel. Termenul de prescriptive incepe sa curga de la data de 1
ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscal, daca legea nu
dispune altfel.

BIBLIOGRAFIE

 https://legestart.ro/stingerea-creantelor-fiscale/
 Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, publicată în M.
Of. Al României, partea I, nr. 547
 H.G nr. 1235/2010 privind aprobarea realizării Sistemului naţional
electronic de plată online a taxelor şi impozitelor utilizând cardul
bancar14( publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 838 din
04.12.2010)