Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pt a produce efectele juridice dorite, actele administrative trebuie elaborate, emise si puse
in executare cu indeplinirea unor conditii care sa asigure eficienta si valabilitatea lor. Asa cum se
arata in literatura de specialitate, conditiile de valabilitate ale actelor administrative nu sunt
altceva decat aspectele unei singure conditii, care se exprima in obligatia ca aceste acte sa fie
emise cu repsctarea dispozitiilor legale in vigoare.
Competenta – in sens larg e suma atributiilor cu care este investita autoritatea publica, prin
lege sau prin alt act normativ, putand emite acte cu sau fara semnificatie juridica.
Competenta nu lasa organului adm libertatea de a alege o conduita sau altul ci creeaza in
sarcina sa o obligatie si anume aceea de a actiona conform atributiilor pe care le are in
organizarea si executarea legilor si a actelor administrative normative. Normele care
reglementeaza competenta autoritatilor publice au un caracter imperativ si nu se poate deroga de
la ele.
Atributiile autoritatilor administrative sunt stabilite prin acte normative care totodata
determina si limitele de exercitare ale acestora.
In literatura juridica s-a facut distinctie intre competenta si capacitatea administrativa a adm
publice. Acesta din urma categorie este proprie aut publ si desemneaza posibilitatea acestora de a
participa ca subiecte de dr in raporturi juridice adm.
1. Competenta are un caracter legal adica atributiile sunt stabiite prin lege, in functie de
specificul si caracterul autoritatii publice.
a.autoritatea adm nu va putea transmite, cu de la sine putere, atributiile sale altui organ
b.deriva din caracterul legal al competentei, consta in faptul ca ea trebuie sa fie concret
determinata, delimitarea atributiilor si a cadrului lor de exercitare sa se faca prin lege. Depasirea
competentei de catre autoritatea administrativa, compartimentul sau functionarul abilitat, duce la
ilegalitatea prin confirmare, dar autoritatea adm competenta poate emite un act nou care sa
produca efectele juridice urmarite.
c. ori de cate ori legea prevede in mod expres ca o atributie va fi indeplinita de un organ
administrativ desemnat de ea, organul superior nu se va putea substitui organului inferior pt a
emite el actul respectiv.
In acest caz vb despre organe cu competenta exclusiva carora legea le stabileste atributii in
elaborarea actelor, organe ce nu pot fi substituite de organul superior si organe ajutatoare ce sunt
constituite in cadrul organelor cu competenta exclusiva, in cazul carora organul superior poate
exercita oricand atributiile incredintate acestora, deoarece organul ajutator nu exercita atributii
proprii ci pe cele ale organului in cadrul caruia sau pe langa care functioneaza.
- temporara – presupune limitele in timp in care autoritatea adm este in masura sa isi
exercite etributiile. Intr-un sens aceasta competenta presupune o exercitare limitata in timp pt
persoanele ce ocupa functii eligibile. Intr-un alt sens , chiar legea prevede in privinta activitatii
unor aut adm ca acestea este limitatp in timp.
Pt ca actul adm sa aiba eficienta juridica, respectiv pt ca manifestarea de vointa a aut publ
sa produca efectele jur urmarite, este necesar ca ea sa fie exprimata cu respectarea unor conditii
de forma impuse de lege sau alt act normativ. Respectarea formelor de procedura necesare
emiterii actului adm reprezinta o conditie de legalitate , dar in acelasi timp si o garantie pt
respectarea dr si libertatilor cetatenilor. Formele de procedura sunt anume prevazute de lege si
numai acolo unde leguitorul a lasat un dr de apreciere administratorului, acesta poate sa aiba o
anumita libertate in a-si alege mijloacele prin care sa actioneze.
De regula actele adm imbraca forma scrisa. Acesata forma scrisa asigura: a. cunoasterea
manifestarii de vointa a aut adm, b. posibilitatea verificarii respectarii temeiurilor legale in baza
carora a fost emis actul adm, c. posibilitatea verificarii regurilor de procedura cerute pt
elaborarea actului adm, d. excluderea oricarei confuzii cu privire la efectele juridice produse,e.
eficienta controlului de legalitate a actului adm.
In principiu aceasta regula este valabila si in cazul actelor adm individuale. Cand norma juridica
pretinde expres forma scrisa, actul adm , fie el individual, trebuie elaborat in aceasta forma, pt ca
ea constituie prin ea insasi o conditie de valabilitate a actului.
Uneori din lege nu rezulta necesitatea formei scrise, fiind admisibila si forma verbala.(acte adm
tacite- exprimarea functionarului prin simbolistica gesturilor, dar anume prevazute de lege)
Daca legea sau un alt act normativ nu prevede expres forma scrisa a actului administrativ
individual asta nu inseamna ca actul respectiv nu trebuie exprimat in scris.
2. Procedura elaborarii actelor administrative
Desi sunt manifestari de vointa si pot determina valabilitatea actelor administrative, aceste forme
procedurale nu produc efecte juridice proprii. Ca natura juridica aceste forme procedurale sunt
operatiuni tehnico- administrative ce initiaza si mentin apoi sistemul decizional administrativ.
A. Forme procedurale prealabile emiterii actului administrativ sunt: avizul, acordul, raportul,
ancheta, certificatul, sesizarea, care sunt operatiuni tehnico- administrative. Aceste activitati nu
produc prin ele insele efecte juridice, dar premerg elaborarea actului producator de efecte
juridice.
Modalitatile de interventie a adm pe cale avizului se clasifica in aviz: facultativ, vize consultative
si avize conforme.
Avizul facultativ este denumit ca atare prin faptul ca este la latitudinea organului care
trebuie sa emita actul administrativ, in sensul ca acesta poate sa il ceara sau nu, ceea ce inseamna
ca si daca l-a cerut nu este obligat sa tina cont de parerea pe care o contine. Avizele facultative
nu sunt o conditie de legalitate pentru actul adm, astfel, ca prin continutul lor decizia adm nu
poate fi paralizata.
Avizul consultativ se caracterizeaza prin faptul ca trebuie cerut, dar organul administrativ
nu este obligat sa tina seama de punctul de vedere exprimat, respectiv poate sa se conformeze
acestuia sau nu.
Prin urmare daca avizul organului consultativ trebuie obligatoriu cerut, organul de decizie
ramane liber in a se conforma sau de a trece peste opinia acestuia.
Elaborarea si emiterea unor acte adm presupune din ce in ce mai mult asocierea unor factori
tehnici, de specialitate, ceea ce atrage necesar si consulltarea unor organe cu specific, toate
acestea pentru a da eficacitate manifestarii de vointa a aut adm. Aceasta nevoie este conferita
prin infatisarea unor organe sau institutii cu rol, ceea ce formeaza in total administratia
consultativa.
Avizul conform presupune obligatia organului emitent al actului adm de a-l cere si de a
respecta opiniile ce le contin. Prin urmare organul administrativ nu mai are un drept de alegere,
el este somat de lege sa ceara avizul si nu numai atat, el este obligat sa se si conformeze
continutul acestuia asa cum a fost exprimat de organul consultat. Daca agentul adm nu este de
acord cu acest aviz, are posibilitatea, singura de altfel, sa renunte la emiterea actului adm.
Avizul conform nu este un act adm propriu-zis, lipsindu-i una din trasaturile caracteristice ale
actului adm si anume caracterul executoriu.
Acordul este manifestarea de vointa a unei autoritati determinate de lege, prin care
aceasta isi exprima consintamantul la emterea unui act adm de catre un alt organ adm.
Acordul poate fi prealabil, concomitent sau posterior emiterii unui act adm. Notiunea de acord cu
timpul a fost mai rar folosita in terminologia adiacenta actului adm, ea desemnand in prezent
practic ceea ce intelegem prin acordul prealabil care asigura organului emitent posibilitatea de a
obtine manifestarea de vointa a altui organ adm, anume desemnat fie prin legi, fie anterior, fie
concomitent, fie posterior emiterii actului. Deci acordul presupune ca pt actul ce urmeaza a fi
emis sau a fost emis, organul emitent are libertatea de a cere anterior, concomitent sau posterior
consintamantul organului desemnat de lege. Acordul cerut inainte de emiterea actulu adm se
numeste uneori autorizatie.
Acordul prealabil poate sa provina de la un organ adm iererhic superior sau de la un alt
organ al administrattiei situat pe o pozitie superioara emitentului sau chiar de la un alt organ adm
situat pe acelasi treapta ierarhica a adm.
Intre acordul prealabil csi avizele consultative sau facultative, distinctia este simplu de
facut, o data ce organul adm chiar daca a cerut aceste avize, poate emite actul chiar fara sa tina
cont de continutul acestora, in timo ce acordul presupune consintamantul organului autorizat de
lege.
Acordul prealabil nu constituie un act adm distinct de actul aprobat, dar lipsa acestuia are
drept consecinta nelegalitatea actului adm. Acordul este o conditie de legalitate a actului adm.
Propunerile sunt acte pregatitoare prin care un organ adm solicita unui alt organ adm
imputernicit de lege, sa ia anumite masuri.
Propunerile pot sa conditioneze valabilitatea actului adm in functie de indeplinirea lor sau sa nu
reprezinta o conditie de valabilitate.
Raporturile si referatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ isi
precizeaza opinia in legatura cu unele situatii de dr sau de fapt de rezolvarea carora depinde
emiterea unui act adm de catre un alt organ adm. Nu produce prin ele insele efecte juridice.
Ancheta sau cercetarile sunt investigatii facute pe diverse cai in vederea cunoasterii
unor situatii ce isi vor gasi finalitatea intr-un act adm. Nu produc efecte jur prin ele insele, dar
sunt proprii mai mult actelor jurisdictionale.
Certificatele sunt acte prealabile prin care organul adm confirma o stare de fapt sau de
drept.
Concomitente pot fi numai formele procedurale care pretind a fi respectate chiar in momentul
manifestarii de vointa care produc efecte juridice. Formele procedurale concomitente
sunt: cvorumul, majoritatea necesara adoptarii unei hotarari si motivarea actului adm.
Cvorumul reflecta numarul de membri necesar sa fie prezenti din totalul membrilor
organului colegial, astfel incat acestea sa se intruneasca legal, sa lucreze valabil si sa adopte
acte adm valabile.
Majoritatea ce trebuie sa fie intrunita pt ca actul adm emis sa fie obligatoriu si valabil,
presupune, initial, ca si cvorumul sa fie respectat. Aceasta conditie se cere pt adoptarea actului
in mod valabil.
Majoritatea simpla presupune ca un act sa fie adoptat cu votul majoritatii din numarul total al
membrilor prezenti la sedinta a organului colegial.
Majoritatea absoluta pretinde ca un act sa fie adoptat cu votul majoritatii din numarul total al
membrilor organului colegial. In situatia in care sunt prezenti la sedinta organului colegial
jumatate plus unu din numarul total al memrilor organului colegial, inseamna ca hot sa fie
adoptata valabil, ca votul sa fie exprimat de toti cei prezenti la deliberare.
Majoritatea calificata presupune ca norma jur pretinde o majoritate mai mare decat cea absoluta,
respectiv o majoritate de reguli de 2 treimi, trei patrimi.
- este data de un alt organ decat cea care a emis actul, intotdeauna ierarhic superior
- lipsa aprobarii organului iererhic superior are dr consecinta lipsa ca efecte juridice a
actului emis de organul inferior
- in masura in care ne aflam in fata unui act jur complex, partile vatamate vor putea sa
cheme in judecata in fata instantelor jud atat organul emitent al actului adm, cat si
organul superior care a emis actul de aprobare
- revocarea actului adm de catre organul emitent se va putea face fara aprobarea organului
superior
- aprobarea trebuie sa fie data numai pe baza existentei unei act jur al organului inferior.
Uneori cand lipseste caracterul de act jur, actul emis de organul inferior, ne aflam in fata
unei propuneri, iar aprobarea in sine poate constitui actul adm propriu-zis.
Aprobarea propriu-zisa consta in aceea ca desi o data emis actul adm de organul ierarhic
inferior in cadrul competentei sale, aprobarea data de organul iererhic superior nu constituie un
act adm distinct de actul aprobat. In acestcaz aprobarea e o forma procedurala care nu adauga
nimic la actul aprobat.
Aprobarea substitutiva desemneaza acele mainfestari de vointa prin care un organ adm
superior prin aprobarea data inlocuieste efectele actului aprobat.
Aprobarile improprii sunt acele forme procedurale prin care se aproba cereri sau
propuneri prin care persoane fizice sau jur au sesizat un organ adm. Aceasta denumire deriva
tocmai din sensul impropriu in care este folosita notiunea de aprobare. Atnuci cand un organ adm
isi manifesta vointa in lipsa unui act adm al unui organ adm inferior, nu ne mai gasim in prezenta
unui act adm complex, pt ca in acest caz organul superior nu aproba propriu-zis un alt act, ci
aprobarea in sine, ceruta de lege, constituie un act adm distinct. Aprobarea improprie presupune
existenta unei singure manifestari de vointa.
Datarea se face la data adoptarii sau emiterii actului adm, care este posibil sa nu fie
aceeasi cu data comunicarii sau publicarii.
Semnarea constituie o conditie de valabilitate a actului adm emis in forma scrisa. Este
evident ca o asemenea problema nu se pune in cazul tacerii adm sau a actului adm oral sau tacit.
Este posibil ca semnarea sa nu ceara expres prin textul normativ, dar ea ramane o regula impusa
de forma scrisa a actului adm si certifica ca intradevar manifestarea de vointa provine de la
organul adm competent.
La fel in cazul organelor unipersonale, chiar daca legea nu prevede expres cerinta semnarii
actelor adm emise, aceasta constituie o conditie de valabilitate, in caz contrar actele fiind nule.
Aceeasi conditie exista si in cazul actelor adm normative nesemnate.
- Confirmarea poate avea semnificatia unei aprobari date de organul ierarhic superior,
fara de care actul adm nu dobandeste caracterul executoriu. In acest caz confirmarile
intervin atunci cand este vorba de raporturi sociale nascute in legatura cu atribuirea unui
statut personal.
Ratificarea este o manifestare de vointa prin care organul adm superior isi da acordul
cu privire la continutul actului adm emis de un organ adm inferior.
Actul adm ce urmeaza a fi ratificat este executoriu si produce efecte jur inca din momentul
meiterii, deci, chiar inainte de ratificare. Actul de ratificare descarca de raspundere organul
emitent, iar , in acelasi timp organul superior constata ca nu este cazul sa isi exercite dr de
anulare. Este o forma procedurala mai rar intalnita. Ratificarea impreuna cu actul adm initial
formeaza un act jur complex. Cu toate aceastea, cum ratificarea produce efecte numai intre
organul care ratifica si organul emitent, orice cerere de chemare in judecata pt anularea actului se
va indrepta numai impotriva organului emitent.
Dovada comunicarii actului adm, care trebuie ca contina data la care a fost emis si data primirii
comunicarii, este element procedural important pt a sti daca exercitarea cailor de atac s-a facut in
termenul prevazut de lege.
Necomunicarea actului adm, mai ales avand in vedere la o informare corecta a cetatenilor asupra
problemelor de interes personal, echivaleaza cu inexistenta acestuia si cu consecinta lipsei
oricarui efect juridic. Caracterul executoriu al actului adm este anihilat.
Publicarea este operatiunea materiala prin care un act administrativ de regula normativ,
este adus la cunostinta cetatenilor, fie prin Monitorul Oficial, in cazul hotararilor si
ordonantelor Guvernuului, ordinelor si instructiunilor ministrilor, fie prin Monitoare Oficiale
locale, prin afisare sau presa. Pt actele adm normative nepublicarea constituie o conditie de
valabilitate respectiv de existenta a actului. Nepublicarea atrage inexistenta actului, indiferent de
organul emitent.
Data de intrare in vigoare a actului adm normativ este de regula, data publicarii, cu exceptia
legilor si a ordonantelor prin abilitare, care intra in vigoare, daca in cuprinsul lor nu se prevede o
data ulterioara, la 3 zile de la publicare. Nu se poate stabili o data anterioara publicarii pt
inceperea producerii efectelor juridice.
Aceasta conditie deriva esential din obligativitatea respectarii principiului legalitatii, toate actele
adm, in forma si continut, trebuind sa fie conforme legii si altor acte normative. Actele
administrative normative nu pot iesi din tiparul conferit de lege sau de alte acte normative in
virtutea respectarii principiului ierarhiei actelor normative. Tot asa, nici actele adm individuale
nu pot depasi forma, continutul si procedura stabilite de actele normative. Confromitatea cu
legea este o conditie pe care trebuie sa o indeplineasca atat manifestarea de vointa, cat si
consecintele, respectiv efectele jur ale actului adm.
Cand organul adm are in vedere conformitatea actului adm cu legile sau celelalte acte
normative prin prisma ipotezei normei juridice, va emite actul pretins de actul normativ, dar
numai daca conditiile de fapt cerute in acest scop sunt indeplinite. In caz contrar, organul adm nu
va emite actul adm. Pentru emiterea unui act legal organul emitent are obligatia sa exercite un rol
activ si sa verifice daca in mod obiectiv exista sau nu aceste conditii de fapt cerute de actul
normativ a carui aplicare o face. Conformitatea actului adm cu ipoteza legii se incadreaza in
problema mai larga a conformitatii cuprinsului acestor acte cu legea.
Nici o lege oricat de perfecta s-ar avea nu poate reglementa in detaliu fiecare aspect social,
economic, instututional pe care il ridica raporturile sociale. Interventia autoritatilor adm in
vederea aplicarii legii, conditiile si modalitatile in care se face aceasta interventie presupune o
anumita libertate de apreciere a situatiilor in care vor emite actele adm, sau mai bine zis, a
oportunitatii emiterii acestor acte.
Actul adm trebuie sa fie emis in vederea realizarii interesului general sau a interesului
public pe care il are in vedere legea. De aici se poate deduce ca verificarea conformitatii unui act
adm cu interesul publ pretinde pe langa verificarea legalitatii actului si a oportunitatii acestuia.
In elaborarea actelor adm aut sunt obligate sa verifice necesitatea interventiei lor in
reglementarea unor situatii sociale, economice, organizatorice si conditii concrete de aplicare.
Daca aut adm publ emitente sau ierarhic superioare pot controla legalitatea si
oportunitatea actului adm, avand dr la anularea sau revocarea actelor ilegale si inoportune,
instantele judecatoresti pot controla numai legalitatea nu si oportunitatea actelor adm.