FACULTATEA DE DREPT ,,SIMION BARNUTIU”

Tema: Trăsăturile şi condiţiile de valabilitatea ale

actului administrativ
Materia: DREPT ADMINISTRATIV II

Student: Andronache
Cristina
Drept ID, anul II
Actele administrative sunt manifestari de vointa, făcute cu scopul de a produce
efecte juridice a caror realizare este garantata de puterea publica cu care sunt
inzestrate autoritățile.

Dupa numarul manifestarilor de vointa pe care le contin si dupa regimul lor

juridic, actele administratiei publice pot ficlasificate in urmatoarele categorii:a)
acte juridice unilaterale care includ:
1. actele administrative unilaterale emise in regim deputere publica,
cunoscute in doctrina de specialitate si sub denumirea de acte
administrative de autoritate. Aceste acte pot fi clasificate, la randul lor, in
doua subcategorii:- acte administrative individuale (sau cu caracter
individual), in care includem si refuzul nejustificat al autoritatilor publice
de a rezolva cererile particularilor;- acte administrative normative (sau cu
caracter normativ)
2. acte unilaterale de drept comun, de exemplu:oferta de recompensa,
promisiunea unilaterala de a contracta.b) acte juridice bilaterale sau de
gestiune care se impart,la randul lor, in doua subspecii:- actele de gestiune
publica, denumite si contracte administrative, avand ca obiect
valorificarea bunurilor publice si organizarea serviciilor publice;- acte de
gestiune privata, denumite si contracte de drept comun ca, de exemplu,
contracte de vanzare-cumparare ,contracte de inchiriere.

Pentru ca un act administrativ să fie valabil şi să producă efecte juridice, el

trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume:

 actul administrativ să fie emis de organul competent şi în limitele

competenţei sale;
 actul administrativ să fie emis în forma şi cu procedura prevăzută de lege;
 actul administrativ să fie conform din punct de vedere al conţinutului cu
Constituţia şi dispoziţiile legale în vigoare;
 actul administrativ să fie emis conform interesului public urmărit de lege

Competenta - in sens larg e suma atributiilor cu care este investita autoritatea

publica, prin lege sau prin alt act normativ, putand emite acte cu sau fara
semnificatie juridica, - sens restrans exprima ansamblul atributiilor in limitele
carora este investita autoritatea publica de a emite acte administrativa pentru
indeplinirea unor sarcini legale.

Competenta nu lasa organului administrativ libertatea de a alege o conduita sau

altul ci creeaza in sarcina sa o obligatie si anume aceea de a actiona conform
atributiilor pe care le are in organizarea si executarea legilor si a actelor
administrative normative. Normele care reglementeaza competenta autoritatilor
publice au un caracter imperativ si nu se poate deroga de la ele.
Capacitatea administrativa se distinge prin urmatoarele caracteristici:

1. Capacitatea administrativă este proprie numai organelor administrative

2. Capacitatea administrativă nu poate fi transmisa altui subiect de drept
3. Unele autoritati administrativă pe langa capacitatea administrativa au si o
capacitate juridica civila, fapt ce le confera posibilitatea de a intra si in
raporturi juridice civile.

Atributia este investirea legala a autoritatii publice cu anumite prerogative, ceea

ce face ca exercitarea ei sa fie obligatorie.

Trasaturile caracteristice ale competentei sunt:

1. Competenta are un caracter legal adica atributiile sunt stabiite prin

lege, in functie de specificul si caracterul autoritatii publice.

Din caracterul legal al competentei deriva mai multe reguli:

a.autoritatea administrativă nu va putea transmite, cu de la sine putere,

atributiile sale altui organ
b.deriva din caracterul legal al competentei, consta in faptul ca ea trebuie sa fie
concret determinata, delimitarea atributiilor si a cadrului lor de exercitare sa se
faca prin lege. Depasirea competentei de catre autoritatea administrativa,
compartimentul sau functionarul abilitat, duce la ilegalitatea prin confirmare, dar
autoritatea administrativă competenta poate emite un act nou care sa produca
efectele juridice urmarite.
c. ori de cate ori legea prevede in mod expres ca o atributie va fi indeplinita de
un organ administrativ desemnat de ea, organul superior nu se va putea substitui
organului inferior pt a emite el actul respectiv.

2. Competenta are caracter obligatoriu, exercitarea atributiilor nu este

lasata la aprecierea autoritatii publice, deci nu are caracter
facultativ. Caracterul obligatoriu face ca la nevoie sa se recurga la
mijloacele de constrangere a statului.
3. Competenta are caracter continuu, este atributul autoritatii
administrative care va emite actul administrativ atata timp cat legea
ii va recunoaste acest dr care corelativ constituie obligatie, ori de
cate ori se implinesc situatiile juridice pretinse de lege.

Formele competentei sunt:

- materiala - este data de totalitatea atributiilor specifice cu care a fost investita o
autoritate administrativa. Ea este stabilita numai prin acte normative.
Competenta materiala poate fi o competenta generala cand atributiile unui organ
cuprind toate problemele de activitate administrativa pe un teritoriu, avand
indrumarea si conducerea organelor subordonate, sau o competenta
speciala cand atributiile unui organ se limiteaza la o ramura sau domeniu de
activitate.

- teritoriala - este determinat de limitele in spatiu in care isi exercita atributiile

conferite de lege o autoritate publica. Este de subliniat ca atributiile aut publice
locale se stabilesc numai prin lege si acestea sunt depline si exclusive, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege.

- personala - poate avea 2 sensuri. Un sens desemneaza liitele atributiilor

stabilite pt exercitarea unei functii de catre o persoana. In acest caz competenta
de a face acte administrative este legata de functia pe care o indeplinesste
autorul actului si nu de persoana acestuia. Un al doilea sens, este legat de faptul
ca autoritatea are o competenta personala in functie de calitatea speciala a
subiectului de drept cu care intra intr-un raport juridic.

- temporara - presupune limitele in timp in care autoritatea administrativă este in

masura sa isi exercite atribuțiile . Intr-un sens aceasta competenta presupune o
exercitare limitata in timp pt persoanele ce ocupa functii eligibile. Intr-un alt
sens , chiar legea prevede in privinta activitatii unor aut administrativ ca acestea
este limitat in timp.