CONDITII DE VALABILITATE A ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cuprins
Capitolul 1 1.1 Notiunea de act administrative 1.2 Clasificarea actelor administrative Capitolul 2 2.1 Legalitatea actului administrative 2.2 Conditiile de fond 2.3 Conditiile de forma 2.4 Legalitate si oportunitate Capitolul 3 3.1 Procedura de elaborare, emitere sau adoptare a actului administrative 3.2 Efectele juridice ale actelor administrative 3.3 Nulitatea si inexistenta actului administrative 3.4 Categorii de acte administrative Biografie 3 3 3 5 5 6 7 8 9 9 1 2 1 3 1 4 1 7

CAPITOLUL 1
1.1 NOTIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV
Forma principala de activitate a autoritatilor administratiei publice o reprezinta actele juridice.Unele din acestea acte sunt emise (incheiate) potrivit dreptului comun, insa nu constituie obiect de studiu al dreptului administrativ. Aceasta disciplina juridica studiaza numai actele juridice emise de autoritatile publice, in calitate de subiecte de drept investite cu prerogative de putere publica. Actele emanate de la autoritatile administratiei publice, in regim de putere publica, poarta denumirea generica de acte administrative. Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, notiunea de act administrativ are doua sensuri: In sens restrans, actul administrativ este actul cu carater individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. In sens larg, prin act administrativ intelegem orice act juridic emanat de la autoritatile publice im regim de putere publica. In afara actelor administrative, autoritatile publice pot incheia, cand actioneaza in calitate de persoane juridice civile, si unele acte juridice de drept comun, care, impreuna cu actele administrative, constituie sfera actelor administratiei publice.

1.2 Clasificarea actelor administrative

3

Dupa numarul manifestarilor de vointa pe care le contin si dupa regimul lor juridic, actele administratiei publice pot fi clasificate in urmatoarele categorii: a) acte juridice unilaterale care includ: 1. actele administrative unilaterale emise in regim de putere publica, cunoscute in doctrina de specialitate si sub denumirea de acte administrative de autoritate. Aceste acte pot fi clasificate, la randul lor, in doua subcategorii: - acte administrative individuale (sau cu caracter individual), in care includem si refuzul nejustificat al autoritatilor publice de a rezolva cererile particularilor; - acte administrative normative (sau cu caracter normativ) 2. acte unilaterale de drept comun, de exemplu:oferta de recompensa, promisiunea unilaterala de a contracta.

b) acte juridice bilaterale sau de gestiune care se impart, la randul lor, in doua subspecii: - actele de gestiune publica, denumite si contracte administrative, avand ca obiect valorificarea bunurilor publice si organizarea serviciilor publice; - acte de gestiune privata, denumite si contracte de drept comun ca, de exemplu, contracte de vanzare-cumparare, contracte de inchiriere etc. Asa cum am aratat deja, dreptul administrativ se ocupa numai de actele administrative (unilaterale si bilaterale), pentru ca numai acestea sunt supuse, exclusiv ori preponderent, regimului juridic special de (drept public), spre deosebire de actele de gestiune privata care sunt supuse, in principal, regulilor de drept comun (civil sau comercial).

CAPITOLUL 2
2.1 LEGALTATEA ACTULUI ADMINISTRATIV
In doctrina de specialitate s-a apreciat ca prin regim juridic al actelor administrative intelegem un ansamblu de reguli de fond si de forma care contureaza personalitatea acestora in circuitul juridic, in sensul ca evoca criteriile lor de valabilitate sau ca regimul juridic al actelor administrative reprezinta un ansamblu de reguli ce guverneaza formarea, modificarea si desfiintarea respectivelor acte. In orice caz, elementul central al acestui regim juridic il reprezinta legalitatea actului administrativ, ceea ce inseamna ca autoritatile administratiei sunt tinute, in deciziile pe care le iau, de a se conforma legii sau, mai exact, legalitatii, adica unui ansamblu de reguli de drept de ranguri si continuturi diferite. Urmarind evolutia teoriilor privind conditiile de legalitate ale actului administrativ, atat pe plan national cat si international (cu precadere european), constatam de la inceput o mare varietate de idei , atat cu privire la continutul acestora,cat mai ales la modul lor de abordar. In perioada interbelica, prof. Paul Negulescu a analizat conditiile de valabilitate ale actului administrativ in cadrul teoriei nulitatii, cu accent pe sanctiunile nerespectarii principiului legalitatii, iar prof. G. Rarincescu s-a aplecat asupra cercetarii cauzelor de ilegalitate ale actului administrativ cu ocazia examinarii, pe de o parte, a motivelor recursului pentru exces de putere (considerate cazuri de ilegalitate ale actelor administrative), iar, pe de alta parte, a exceptiei de ilegalitate (considerata doar un mijloc de aparare). In perioada postbelica, s-au distins ca fiind conditii de valabilitate ale actului administrativ: competenta organului administratiei de stat, respectarea textului legii si a scopului

urmarit de legiuitor, respectarea formei si procedurii stabilite de lege. Pe masura largirii si diversificarii preocuparilor privind conditiile de legalitate ale actului administrativ, varietatea conditiilor de legalitate, faptul ca de multe ori ele sunt prevazute expres pentru actul administrativ in cauza sau pentru categoria din care acesta face parte i-a determinat pe autorii de drept administrativ sa analizeze tipuri ale conditiilor de legalitate, fie intr-o viziune sincronica, axata pe logica interna a sistemului normativitatii, fie intr-o viziune diacronica, axata pe fazele procesului administrativ(ale procedurii emiterii, adoptarii si exercitarii actelor administrative). In sfarsit, se mai apreciaza ca fiind conditii generale de legalitate ale actului administrativ, dupa cum urmeaza: actul sa fie emis in conformitate cu litera si spiritual Constitutiei; actul sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul legilor si ordonantelor; actul sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei publice care sunt superioare organului administrativ emitent; actul sa fie emis in forma si procedura prevazuta de lege. Autorul distinge si conditii specific de legalitate, pe considerente de oportunitate in sensul ca actul sa fie conform cu interesul public ocrotit de lege, respectiv cu scopul legii(ratio legis), oportunitatea fiind inteleasa deci ca limita legala a dreptului de apreciere a autoritatii publice.

2.2 CONDITIILE DE FOND

Conditiile de fond ce trebuie indeplinite pentru a asigura legalitate actului administrativ tin de stricta respectare a competentelor ce le au autoritatile administrative ce emit/adopta actul administrativ. Sa ne reamintim, asadar, ce trebuie sa intelegem prin competenta autoritatilor administratiei publice. Competenta organelor administratiei de stat a fost definita ca fiind dreptul si totodata obligatia prevazuta de lege si de
6

celelalte acte normative de a duce o anumita activitate, adica de a fi in acest scop subiect in diferite raporturi juridice, intelegand capacitatea juridica a organelor administratiei de stat ca o component a calitatii organelor administratiei de stat de subiecte in raporturile juridice. In ceea ce priveste diferentele dintre capacitate si competenta, acelasi autor distinge: capacitatea este proprie numai organelor administrative, in timp ce competenta au atat organele administrative, cat si structurile lor organizatorice si functionale; intodeauna capacitatea presupune posibilitatea de a actiona in nume propriu, competenta nu presupune o astfel de independenta; atributiile ce formeaza continutul categoriei de competent pot fi delegate sau repartizate altor organe sau persoane, capacitatea nu poate fi transcrisa altui subiect de drept. Din perspectiva obligatiei ca actul administrativ sa fie emis de organul administrativ competent numai in limitele competentei sale, competenta are caracter legal, are caracter obligatoriu si, de regula, are caracter permanent, exercitanduse in mod continu in sensul ca autoritatea administratiei publice competente emite actul ori de cate ori se ivesc conditiile prevazute de lege. Ea poate fi materiala, teritoriala, temporala si personala.

2.3 CONDITIILE DE FORMA

In cele mai multe cazuri, actele administrative imbraca forma scrisa, care este apreciata ca o garantie de legalitate. Actele administrative cu caracter normativ imbraca numai forma scrisa, fiind obligatorie publicarea lor, iar cele cu caracter individual imbraca si forma orala, in conditiile legii. Forma scrisa a actelor administrative este necesara din mai multe motive, dintre care amintim cele mai importante:

 necesitatea cunoasterii continutului actelor;

exacte

si

complete

existenta unui mijloc de proba in caz de litigiu; verificarea legalitatii actului sau a celor vinovati de nerespectarea actului legal emis; realizarea rolului educativ al actului administrativ. De forma scrisa a actului administrativ se leaga si alte elemente de concretizare exterioara a actului: limba de redactare a actului care, de regula, fata de dispozitiile art.13 din Constitutie revizuita este limba romana. motivarea actului are menirea de a prezenta elementele de fapt si de drept care legitimeaza interventia actului . In ceea ce priveste actele administrative normative, legislatia romaneasca ofera cateva instrumente de tehnica legislativa valoroase. Dupa cum am mai spus, actele adminiatrative cu caracter normativ imbraca numai forma scrisa, intrucat legea prevede obligativitatea publicarii lor, aceasta regula fiind si constitutionalizata. In general, obligativitatea formularii in scris a actelor administrative individuale este prevazuta de actele normative in baza carora sunt emise. Exista si situatii in care legea nu prevede obligativitatea formei scrise. Avertismentul ca sanctiune contraventionala principala consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. In prezent, multiplicarea si diversificarea modalitatilor de comunicare reclama o noua abordare, atat din perspectiva necesitatii comunicarii actului, cat si din cea a mijloacelor de
8

comunicare fara a contrazice avantajele formei scrise, chiar si pentru actul individual care ar trebui si el sa fie emis in forma scrisa.

2.4 LEGALITATE SI OPORTUNITATE

In prezent, raportul dintre legalitatea si oportunitatea actului administrativ a devenit o problema controversata in doctrina romaneasca, conturandu-se doua curente de gandire distincte. Astfel, Scoala de la Cluj considera ca legalitatea si oportunitatea constituie doua conditii distincte de valabilitateale actelor administrative, in timp ce Scoala de la Bucuresti a conceput oportunitatea ca un element al legalitatii, iar nu ca o conditie distincta de valabilitate a actului administrativ, acceptand idea ca judecatorul de contencios administrativ poate sa verifice daca administratia publica a actionat abuziv, contrar interesului public, astfel cum rezulta aceasta din legea pe care se intemeiaza actul atacat. In doctrina straina, problemele legate de raportul intre legalitate si oportunitate sunt aratate prin prisma necesitatii respectarii separatiei puterilor in stat, dar si al echilibrului, al balansului acestora in cadrul democratiei constitutionale, ceea ce a contribuit la varietatea teoriilor despre libertatea de actiune a administratiei.

CAPITOLUL 3
3.1 PROCEDURA DE ELABORARE, EMITERE SAU ADOPTARE A ACTULUI ADMINISTRATIV
In proiectul Codului de procedura administrativa operandse o sinteza a normelor de drept administrativ in vigoare se reglementeaza si procedura emiterii/adoptarii actelor administrative intr-o ordine logica si intr-un limbaj accesibil, motiv pentru care apreciem ca fiind foarte util din punct de
9

vedere didactic sa abordam intr-o asemenea succesiune procedura de elaborare a actului administrativ. Trebuie, mai intai, sa ne reamintim din cele tratate pana in prezent ca autoritatile administratiei publice au dreptul ori, dupa caz, obligatia, de a initia, emite/adopta ori incheia acte juridice, potrivit competentei legale care le revine si ca actele juridice care nu respecta cerintele de fond sau de forma prevazute de lege sunt lovite, dupa caz, de nulitate absoluta sau de nulitate relativa ori sunt considerate inexistente.De regula, proiectele de acte administrative cu caracter normativ pot fi initiate de persoane cu functii de conducere sau de alte persoane, in conditiile legii si sunt insotite,dupa caz, de o nota de fundamentare, de referatul sau de raportul intocmit de catre institutia sau de compartimentul de specialitate din aparatul propriu, precum si de avizele de specialitate, dupa care se transmite autoritatilor interesate si celor stabilite de lege, care au oblogatia, ca in termenul legal sau cel stabilit de initiator, sa examineze proectul, prin prisma specialitatii lor si sa comunice avizele sau, dupa caz, observatiile, recomandarile, propunerile si opiniile formulate. Dupa primirea avizelor si solutionarea eventualelor observatii si propuneri formulate, proectul se supune adoptarii/emiterii autoritatilor administrative competente. In cazul autoritatilor administrative colegiale, adoptate se face cu majoritatea prevazuta de lege. Opiniile contrare se consemneaza separat. Proectele de acte administrative cu caracter individual se adopta/emit din oficiu sau, dupa caz, la cerere. In ceea ce priveste formalitatile procedurale necesare emiterii/adoptarii actelor administrative, trebuie sa retinem ca exista mai multe categorii de forme procedurale si ca in situatiile prevazute de lege, emiterea/adoptarea actului administrativ poate fi supusa unor conditii procedural anterioare, concomitente sau ulterioare momentului emiterii/adoptarii actului. Aceste formalitati vor fi indeplinite in succesiune, la termenele, in limitele si potrivit conditiilor prevazute de lege.
10

Astfel, sunt formalitatile procedural anterioare emiterii/adoptarii actului administrative: avizul, acordul prealabil, si propunerea/proiectul. Avizul reprezinta opinia de specialitate, solicitata de autoritatea administrativa competent sa emita/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea si oportunitatea emiterii/adoptarii si la continutul actului. Avizele, de regula, nu se pot solicita autoritatilor administrative ierarhic superioare emitentului, iar revocarea avizului ulterior actului administrativ emis/adoptat cu respectarea lui nu influenteaza valabilitatea actului administrativ. Avizele sunt: facultative, consultative si conforme. Acordul prealabil reprezinta consimtamantul unei autoritati administratve determinate, cu privire la emiterea/adoptarea in viitor a unui act administrativ, de catre o alta autoritate administrativa. Propunera reprezinta operatiunea pregatitoare prin care este sesizata o autoritate adiministrativa in vederea luarii unei masuri, iar proiectul reprezinta o propunere initiata de autoritatea administrativa privitoare la un anumit mod de rezolvare juridica a unei situatii intr-o forma apropiata sau identica cu viitorul act administrativ avand un mod de alcatuire conform cerintelor impuse de tehnica legislativa. In ceea ce priveste formalitatile concomitente emiterii/adoptarii actului, acestea sunt: cvorumul, mojoritatea necesara, consensul, emiterea/adoptarea in comun, motivarea, redactarea, semnarea si, dupa caz, contrasemnarea. Cvorumul reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru intrunirea valabila a unui organ colegial, care, de regula, lucreaza in prezenta majoritatii membrilor lor, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului este reprezentata de numarul minim de voturi necesar pentru ca
11

actul administrativ sa fie adoptat in mod valabil. Ea poate fi: simpla, absoluta si calificata. Majoritatea simpla reprezinta regula generala si impune ca, pentru adoptarea actului, sa voteze favorabil cel putin jumatate plus din numarul membrilor prezenti. Majoritatea absoluta impune ca, pentru adoptarea unui act administrativ, sa voteze favorabil cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor care compun organul colegial. Majoritatea calificata impune ca, pentru adoptarea unui act administrativ, sa voteze favorabil un anumit numar, legal determinat, din numarul membrilor organului colegial. Acest numar va fi in toate cazurile mai mare decat majoritatea absoluta. Consensul impune ca adoptarea actului administrativ sa se realizeze prin acordul de vointa a tuturor membrilor care compun organul colegial de conducere. Emiterea/adoptarea in comun a reprezinta constituirea acestuia prin putin doua autoritati administrative ori alte organizatii sau structuri legal raporturi ierarhice. unui act administrativ vointa simultana a cel cu participarea si a unei constituite neaflata in

Motivarea este operatiunea administrativa prin care se expun considerentele de fapt si de drept, care justifica emiterea/adoptarea unui act administrativ. In fine, sunt formalitati procedural ulterioare emiterii/adoptarii actului administrative: aprobarea/ratificarea, confirmarea, comunicarea, sau aducerea la cunostinta publica, rectificarea, reconstituirea si arhivarea. In situatia in care legea nu prevede un mod expres modalitatea de aducere la cunostiinta publica, autoritatea administrativa care a emis/adoptat actul administrativ are obligatia sa-l aduca la cunostinta celor interesati, intr-una din urmatoarele forme:
12

a)afisare la sediul emitentului; b)publicare intr-un cotidian central sau local de larga circulatie; c)prin orice alte mijloace de publicitate prevazute sau premise de lege. Actele administratve dispun de prezumtia de legaltate. Actele administrative normative sunt opozabile tuturor, iar actele administrative individuale sunt opozabile partilor.

3.2 EFECTELE ADMINISTRATIVE

JURIDICE

ALE

ACTELOR

Actele administrative intra in vigoare si se pun in executare de la data aducerii lor la cunostinta sau la o alta data indicata de ele, in formele prevazute de lege. Actele administrative produc efecte juridice pana in

momentul iesirii din vigoare sau al desfiintarii, prin

anulare sau revocare, potrivit legii, iar cele cu caracter normativ produc efecte juridice nu numai pentru dreptul administrativ, ci si pentru alte ramuri de drept. Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate, modificate ori completate. Abrogarea reprezinta situatia de incetare definitiva a efectelor actului administrativ prin emiterea/adoptarea unui nou act administrativ. Dupa modul in care se dispune, abrogarea poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea efectelor pe care le produce, aceasta poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea efectelor pe care le produce, aceasta poate fi totala sau partiala. Abrogarea totala se dispune, de regula, printr-o dispozitie expresa cu mentionarea elementelor de identificare ale actului abrogat: tipul, numarul, data si locul publicarii sau aducerii acestuia la cunostinta publica. In cazul abrogarii partiale, in
13

actul de abrogare vor fi mentionate sitaxele a caror aplicare inceteaza. Anularea reprezinta sanctiunea aplicata actelor administrative emise/adoptate cu incalcarea legii si consta in lipsirea acestora de efectele juridice in vederea carora au fost emise/adoptate. Modificarea este operatiunea juridica prin care se schimba partial continutul unui act administrtiv si poate fi determinata,dupa caz, de schimbare starii de drept sau a starii de fapt, avute initial in vedere la adoptarea/emiterea actului administrativ. Modificarea poate fi expresa sau implicita. Nu pot face obiectul modificarii sau desfiintarii de catre emitent urmatoarele categorii de acte administrative individuale: a)actele care au intrat in circuitul civil; b)actele care produc efecte juridice garantate de lege sub aspectul stabilitatii; c)actele jurisdictionale; d)actele care au fost executate material; e)actele pe care legea le excepteaza in mod expres de la modificare sau desfintare. Revocarea este operatiunea juridica prin care autoritatea administrativa autoarea actului, isi retrage propriul act. Suspendarea este operatiunea juridica prin care inceteaza, in mod vremelnic, efectele juridice ale actelor administrative si poate avea loc din oficiu sau la solicitare, in conditiile legii. Completarea actelor administrative consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii normative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte, care se adauga elementelor structural existente.

14

In ceea ce priveste executarea actelor administrative trebuie precizat ca acestea sunt executorii de drept de la data aducerii lor la cunostinta si pot fi executate silit asemenea oricarui titlu executoriu. Autoritatea administrativa poate dispune suspendarea executarii actului administrativ pe durata cercetarii si solutionarii unei petitii, in afara situatiilor cand aceasta opereaza de drept, in cazurile prevazute de lege.

3.3 NULITATEA ADMINISTRATIV

SI

INEXISTENTA

ACTULUI

Actele inexistente sunt definite in perioada interbelica ca fiind acele acte carora le lipseste unul din elementele constitutive necesare si esentiale pentru formarea actului juridic in general sau pentru formarea acelui act special fiecare purtandu-se fata de dansul ca si cand nu ar exista, nulitatea lui putand fi invocata de orcine are interesul. In prezent, prelunduse aceasta teza se defineste inexistenta ca fiind acea sanctiune care opereaza ori de cate ori unui act administrativ ii lipseste o conditie esentiala prevazuta de lege pentru adoptarea lui. Asadar, putem retine drept elemente esentiale in definirea notiunii de inexistenta a actului administrativ faptul ca aceasta este o sanctiune cu caracter exceptional, care inlatura prezumtia de legalitate a actului administrativ si ca inexistenta poate fi juridica sau materiala si orcine o poate sesiza si, de asemenea, nu are caracter obligatoriu. Din punct de vedere al naturii sale, intelegem prin nulitate o sanctiune care intervine atunci cand actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a caror constatare inceteaza prezumtia de legalitate a actului, iar prin inexistenta actului o nulitate atat de grava incat nu prezinta nici macar o umbra a unei aparente de legalitate. Intelegand inexistenta actului administrativ ca fiind un grad mai grav de neregularitate, unii autori au considerat ca
15

putem distinge intre acte literalmente inexistente material care nu prezinta nici o aparenta si care nu sunt efectiv realizate si acte inexistente juridic, inexistenta acestora din urma fiind determinata de gradul de gravitate a neregularitatii care le afecteaza. In sfarsit, Charles Debbasch definea actul inexistent ca fiind actul viciat de o grava ilegalitate.

3.4 CATEGORII DE ACTE ADMINISTRATIVE

In doctrina de specialitate, actele administrative sunt categorisite sau clasificate, in functie de diferite criterii si potrivit modului de organizare al administratiei in diferite etape de dezvoltare economico-sociala. Dupa intinderea delimiteaza: efectelor pe care le produc, se

actele administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementari de principiu cu caracter obligatoriu, care se aplica unui numar determinat de persoane; actele administrative cu caracter individual, care sunt manifestari de vointa, care creaza, modifica sau desfiinteaza drepturi in serviciul uneia sau mai multor persoane dinainte determinate. Dupa categoria organului emitent: acte emise de organele administratiei de stat; acte care emana de la alte organe de stat; autonome ale

acte emise de autoritatile administratiei publice locale;

acte care emana de la persoane private, in baza imputernicirii date de lege ori de organele administratiei;
16

acte administrative prin delegare.

O clasificare s-ar putea face in functie de forta juridica a actului administrativ si de regimul juridic aplicabil. Potrivit unei astfel de clasificari, actele administrative s-ar putea imparti in urmatoarele categorii: acte administrative de autoritate, care sunt manifestari exprese de vointa unilaterala, cu caracter individual sau normativ emise de autoritatile administratiei publice in vederea executarii ori a organizarii executarii legii; actele administrative de gestiune sau mixte, printre care si contractele incheiate de autoritatile administratiei publice care sunt asimilate actelor administrative, potrivit legii; actele administrativ-jurisdictionale emise de om autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unor litigii. Actele administrative atipice a)Tacerea administratiei si refuzul nejustificat. Actele normative din ultima perioada confirma teza potrivit careia, tacerea administratiei semnifica o autorizare tacita. In doctrina a fost exprimata si opinia potrivit careia, refuzul de a solutiona, adica refuzul nejustificat, respectiv tacerea administratiei ar avea semnificatia doar de fapte asimilate actelor administrative. b)Contractele administrative expres nominalizate in Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Art. 2 al. 1, lit. c) din Legea contenciosului administrativ stabileste ca sunt incluse in categoria actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect:

17

 punerea in valoare a bunurilor proprietate publica; executarea lucrarilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizitiile publice.

c)Actele administrativ-jurisdictionale In doctrina juridica, actele administrative cu caracter jurisdictional au fost caracterizate ca fiind actele emise de organele de jurisdictie ce functioneaza in cadrul organelor administratiei publice competente sa solutineze anumite conflicte juridice aparute intre organele administratiei publice si particular. Aceste acte juridice, dupa organul de la care emana sunt acte administrative, iar dupa aspectele pe care le produc, sunt acte jurisdictionale. Intr-o alta definire, acestea sunt emise de o autoritate administrativ- jurisdictionala sau de o structura cu atributii jurisdictionale din cadrul administratiei publice.

18

BIBLIOGRAFIE
1.DREPT ADMINISTRATIV ANTON TRAILEANU, EDITIA 3, EDITURA C.H. BECK, BUCURESTI, 2008 2.DREPT ADMINISTRATIV PROFESOR UNIV. DR. IOAN ALEXANDRU, EDITIA 2, EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI, 2007

19