Domeniul public.Notiune si trasaturi.

Domeniul public-proprietate publica

Definitia domeniului public

Definirea notiunii de domeniu public a constituit una dintre preocuparile autorilor
de drept administrativ, atat din perioada interbelica, dar si din perioada actuala.
Astfel, profesorul Paul Negulescu definea domeniul public ca fiind totalitatea
bunurilor mobile si imobile apartinand statului, judetului sau comunei,
intrebuintate pentru satisfacerea interesului general, facand distinctie intre
domeniul public, care era supus regimului de drept public, si domeniul privat, care
era supus regimului de drept privat.
Un alt autor interbelic definea domeniul public al statului, sau al celorlalte
administratiuni publice, ca fiind totalitatea acelor bunuri mobile sau imobile,
afectate, in mod direct si nemijlocit, functionarii serviciilor publice si care sunt
absolut necesare pentru aceasta, fiind supuse unui regim juridic special.
Alt autor a folosit notiunea de domeniu administrativ, care era constituit din
totalitatea bunurilor administratiei, dar nu si din drepturile subiective si valorile in
numerar care se regaseau in patrimoniul acesteia.
Domeniul administrativ era impartit in domeniul public si domeniul privat. Din
domeniul public faceau parte bunurile mobile si imobile ale administratiei, afectate
unui interes general, fie ca erau destinate unui serviciu public, fie uzului tuturor
(parcurile, drumurile, pietele etc.). Domeniul privat era format din bunurile mobile
si imobile care nu erau afectate in mod direct unui interes general si care erau, in
principiu, supuse regulilor de drept civil.

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

in doctrina contemporana, un autor a definit domeniul public ca fiind totalitatea

bunurilor mobile si imobile apartinand statului sau unitatilor administrativteritoriale in regim de drept public, afectate unei folosinte publice care se
realizeaza direct sau prin intermediul unui serviciu public, determinate ca atare
prin lege, ori sunt de uz sau de interes public.
Un alt autor a definit domeniul public ca o totalitate de bunuri mobile sau imobile
care, potrivit legii, apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si sunt
administrate de cel caruia ii apartin in regim de drept public.
intr-o alta opinie6 prin domeniu public se inteleg acele bunuri, publice sau private,
care, prin natura lor ori prin dispozitia expresa a legii, trebuie pastrate si transmise
generatiilor viitoare, reprezentand valori destinate a fi folosite in interes public,
direct sau prin intermediul unui serviciu public si supuse unui regim de drept
administrativ sau unui regim mixt, in care regimul de putere este determinant,
aflandu-se in proprietatea sau in paza persoanelor juridice de drept public, dupa
caz.
Notiunea de domeniu public a primit si o definitie legala, prin art.3 din Legea
nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, precizanduse ca domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art.136 alin.(4) din
Constitutie, republicata, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din
respectiva lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt
de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativteritoriale prin modurile prevazute de lege.
Din definitiile prezentate mai sus, rezulta ca, intr-o prima abordare, notiunea de
domeniu public este prezentata ca ansamblul bunurilor aflate in proprietatea
publica a statului si unitatilor administrativ-teritoriale.
intr-o a doua abordare, notiunea de domeniu public este definita atat prin
componentele sale (bunuri mobile si imobile determinate prin Constitutie si prin

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

lege sau care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public), cat si prin raportare
la regimul juridic de drept administrativ aplicabil acestor bunuri.
De asemenea, din definitiile mentionate mai rezulta ca notiunea de domeniu public
nu se suprapune celei de proprietate publica, din domeniul public putand face parte
si bunuri mobile sau imobile care apartin proprietatii private, dar care sunt supuse
unui regim de drept administrativ pentru ca, prin natura lor, sunt de uz sau de
interes public.
Astfel, in privinta apartenentei unor bunuri la domeniul public, apar ca fiind
determinante stabilirea si definirea corecta a regimului juridic aplicabil bunurilor
respective.
Concluzionand, putem spune despre domeniul public ca fiind format din ansamblul
bunurilor mobile si imabile, publice si private, care prin natural or sau vointa
legiuitorului sunt supuse unor norme special de protective, deduse din faptul ca au
o utilitate publica, satisfacand in mod direct sau indirect un interes public si care
sunt supuse unui regim juridic de putere, asupra lor exercitandu-se, de catre o
persoana ,morala de drept public, un drept de proprietate publica sau un drept de
paza si protective administrativa.
Trasaturile domeniului public
In ce priveste trasaturile domeniului public, pornind de la definitia in sens larg a
acestuia, in doctrina administrativa s-a retinut ca, pentru ca un bun sa faca parte din
domeniul public, el trebuie:
a) prin natura sau prin destinatia expresa a legii, bunul sa intre in categoria
bunurilor care trebuie protejate si transmise generatiilor viitoare.Consideram ca
aceasta trasatura urmareste sa scoata in evidenta faptul ca nu toate bunurile din
societate urmeaza a fi conservate pentru generatiile viitoare, ci doar anumite
categorii de bunuri, cu titlu de exceptie, majoritatea acestora fiind supuse
[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

consumului, faptelor de comert. De aceea, se considera ca destinatia unor bunuri de

a folosi generatiilor viitoare este data de normele juridice fie in considerarea valorii
lor deosebite, fie in considerarea utilitatii lor publice.
b) sa prezinte semnificatia unei valori de interes public sau sa fie destinat
unei folosinte de interes public. Prin cuprinderea lor in domeniul public, bunurile
dobandesc o importanta sociala deosebita. Putem deosebi o folosinta directa, cel
mai adesea gratuita, data fiind natura bunului (mersul pe strada, scaldatul in apa
marii etc.), cand nu este nevoie de nici o conditionare si, respectiv, o folosinta
indirecta, cand bunul este pus in valoare printr-un serviciu public, organizat de
administratia publica.
c) sa fie supus unui regim juridic administrativ sau dupa caz, unui regim
mixt, de drept public si privat, in care regimul public ramane dominant. Bunurile
domeniului public sunt supuse unui regim juridic ce are ca nota
caracteristica apartenenta la regimul exorbitant de drept public. Regimul de drept
public apare ca un regim al exercitarii dreptului de proprietate publica, ipoteza
in care, potrivit Constitutiei, subiectul purtator al autoritatii publice nu poate fi
altul decat statul sau o unitate administrativ-teritoriala, respectiv un regim de
limitare a exercitiului dreptului de proprietate privata, in considerarea
salvgardarii valorii nationale.
d) sa se afle in proprietate publica sau in paza unei persoane de drept
public. Se cunoaste ca, dreptul de proprietate nu poate viza decatbunurile
proprietate publica, iar dreptul de paza si protectie va avea in vedere bunurile
proprietate privata.
Efectuarea distincta dintre proprietatea publica si proprietatea privata a
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale sau, cu alte cuvinte,interesul practic
de a deosebi domeniul public de domeniul privat, este importanta, fiind vorba
despre diferenta de regim juridic aplicabil.

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

Cu toata diversitatea de opinii manifestata cu privire la corelatia proprietate

publica - domeniu public si implicit la sfera bunurilor acestora, in problema
regimului juridic aplicabil bunurilor cuprinse in aceasta sfera, regim juridic
distinct, derogatoriu de la dreptul comun, intreaga doctrina - fara distinctie intre
autorii de drept civil si cei de drept administrativ - a adoptat o pozitie comuna. Au
fost identificate astfel, de regula, cu unele diferente de nuanta,
aceleasi particularitati ale domeniului public in raport cu cele ale domeniului privat
Relatia domeniu public proprietate publica

Printre subiectele in permanenta divergenta intre autorii de drept civil si cei de

drept administrativ, ce au contribuit la formarea unei practici administrative
neunitare si la dezvoltarea unei jurisprudente diversificate, lipsite de coeziune si
claritate, cercetarea domeniului public si a domeniului privat, prin raportare la
notiunile de proprietate publica si proprietate privata, ocupa un loc aparte[1].
Astfel, introducerea in legislatia de dupa 1990 a notiunilor traditionale de
domeniu public si domeniu privat, pastrate in Codul civil roman, si consacrarea
constitutionala expresa doar a celor doua forme de proprietate, publica sau privata,
se afla la baza unei bogate doctrine, in care predomina, in mod paradoxal, opiniile
autorilor de drept civil, putini fiind specialistii in drept administrativ, care s-au
incumetat la elaborarea unei pozitii fundamentate.
Problema esentiala, care o data solutionata ar permite formarea unei viziuni
unitare si cu privire la chestiunile derivate ce se ridica, se refera la corelatia dintre
proprietatea publica si domeniul public, ambele privite ca exceptii, fata de
proprietatea privata si domeniul privat, ce constituie regula.
Elementele regimului juridic aplicabil proprietasii private se regasesc in art.44
si art.136 alineat final din Constitutie, iar cele ale regimului juridic aplicabil
proprietatii publice in art.136 alin.2- 4 din Constitutie.
[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

Astfel, art.136 din Consitutia republicata, dupa ce consacra cele doua forme de
proprietate (publica sau privata), precizeaza ca proprietatea publica este garantata
si ocrotita prin lege si stabileste titularii dreptului de proprietate publica, enumera
exemplificativ bunuri proprietate publica, mentionand expres caracteristica
fundamentala a acestora de a fi inalienabile si faptul ca ele pot fi date in
administrare regiilor autonome sau institutiilor publice, pot fi concesionate ori
inchiriate si pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica, pentru
ca in final sa consacre principiul inviolabilitatii proprietatii private, in conditiile
legii organice.
Dupa cum pe deplin intemeiat s-a aratat in doctrina, Constitutia din 1991 a
rezolvat vechea disputa privind titularii dreptului de proprietate publica,s tabilind
ca ea nu poate apartine decat statului, fiind vorba despre proprietatea publica de
interes national sau unitatilor administrativ-teritoriale, fiind vorba despre
proprietatea publica de interes judetean, municipal, orasenesc sau comunal[2].
Proprietatea publica are ca obiect bunurile la care se refera alin.3 din art.136
din Constitutia republicata, unele fiind nominalizate, altele fiind identificate printrun criteriu generic (interesul public public pentru bogatiile subsolului, criteriu
introdus cu ocazia revizuirii, interesul national pentru apele cu potential energetic
valorificabil, criteriu nou introdus care l-a inlocuit pe cel de interes public,
singurul mentionat in varianta initiala a acestei dispozitii constitutionale) iar altele
urmand a fi stabilite prin lege organica.
Comparand textul alin.3 al art.136 cu textul alin.4 al fostului art.135, se
constata o restangere a sferei bunurilor enumerate de Constitutie, pe de-o parte, si
reformularea denumirilor unora dintre bunurile mentionate in forma initiala a
Constitutiei, pe de alta parte[3].
Caracterul organic al legilor care stabilesc bunurile proprietate publica a fost
precizat expres cu ocazia revizuirii, dar, dupa, cum corect se remarcase in doctrina,
chiar anterior acesteia, din coroborarea art.135 alin.4 cu art.72 alin.3 litera k
(devenit art.73 alin.3 lit. m, dupa republicare) potrivit caruia regimul general al
[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

proprietatii si al mostenirii sunt de domeniul legii organice rezulta deja acest

lucru[4].
Cu alte cuvinte, sub aspect tehnico-juridic, legiutorul constituant utilizeaza trei
procedee pentru a contura sfera bunurilor proprietatii publice: enumerarea
concreta, formularea generica si norma de trimitere[5].
Din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta caracterul de exceptie al
proprietatii publice. Proprietatea publica vizeaza deci o sfera limitata de bunuri,
scoase din circuitul civil obisnuit, care formeza domeniul public, sintagma care,
fara a fi utilizata expres in Constitutie, este subinteleasa.
Consacrarea constitutionala a doua forme de proprietate publica sau privata, in
absenta oricarei mentiuni cu privire la notiunile mai sus amintite, dar, mai ales
enumerarea exemplificativa a unor bunuri ce fac obiecul exclusiv al proprietatii
publice cu posibilitatea de a fi stabilite si altele prin lege organica ( conform
art.136 alin.3), au dus la necesitatea corelarii celor doua categorii de notiuni.
Intrebarea esentiala la care specialistii s-au vazut nevoiti sa raspunda si care
constituie obiect de controversa si in prezent se refera la delimitarea continutului
notiunii de domeniu public in raport cu sfera bunurilor apartinand proprietatii
publice, si, implicit, la stabilrea relatiei dintre aceste doua notiuni, fie in sensul
stabilirii identitatii dintre cele doua notiuni, fie, in ipoteza admiterii unei disinctii
intre ele, in sensul stabilirii raportului de la intreg la parte.
Raspunsul la aceasta intrebare nu a putut face niciodata abstractie de analiza
notiunilor colaterale, domeniu privat si, respectiv, proprietate privata, tot asa cum
nu a putut evita nici atingerea altor aspecte ce prezinta semnificatie in materie, cum
ar fi, spre exemplu, identificarea unui criteriu general de domenialitate sau
problema regimului juridic distinct aplicabil, derogatoriu de la dreptul comun, in
cazul bunurilor proprietate publica, respectiv a domeniului public.

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

Trebuie subliniata in acest context relativitatea notiunii de domenialitate

publica, teoria domeniului reprezentand, dupa cum atat de convingator sustine
autorul unei teze de doctorat in materie, una dintre acele teorii in care se manifesta,
in modul cel mai pregnant, relativitatea conceptelor si constructiilor juridice,
menite sa evolueze in functie de realitatile sociale pe care trebuie sa le exprime.
La randul ei jurisprudenta a contribuit, cu unele ezitari inerente oricarui
inceput, la conturarea notiunii, impartasind in cadrul solutiilor sale, cand una, cand
alta din principalele teorii exprimate in aceasta materie, aspect care, ne permitem
sa adaugam, nu a facut astfel decat sa sporeasca confuzia, ingreunand orice
incercare de fundamentare a unei viziuni unitare si, implicit, a unui punct de vedere
comun.
Adoptarea unei pozitii constante in jurisprudenta, care sa fundamenteze pe unul
si acelasi rationament, ar fi contribuit poate la o mai mare clasificare si sub aspect
doctrinar.
In ceea ce priveste problema corelatiei celor doua notiuni, cu toata varietatea de
opinii exprimate dupa anul 1990, dar pana la adoptarea legii speciale in materie, in
anul 1998, dincolo de diferentele de nuanta, pot fi identificate urmatoarele teorii:
a) teza conform careia cele doua notiuni sunt echivalente, imbratisata atat de
autori de drept administrativ cat si de autori de drept civil;
b) teza conform careia domeniul public constituie obiectul exclusiv al dreptului
de proprietate publica, evocata de ambele categorii de specialisti, care, in ce ne
priveste, apreciem ca poate fi asimilata cu prima pozitie;
c) stabilirea raportului de la intreg la parte, in sensul ca notiunea de domeniu
public este mai larga decat cea a proprietatii publice, ea incluzand pentru anumite
consideratii, pe langa toate bunurile proprietate publica, si o serie de bunuri
proprietate privata, fundamentata in dreptul administrativ;

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

d) stabilirea raportului de la intreg la parte, in sens invers, considerandu-se ca

notiunea de proprietate publica este mai larga decat cea a domeniului public, ea
incluzand si domeniul privat, fundamentata in dreptul civil;
e) identificarea unui sens larg al notiunii de domeniu public, corespunzator
celei de-a treia pozitii mentionate si a unui sens restrans al notiunii de domeniu
public, celei de-a doua pozoitii, care sustine echivalenta celor doua notiuni,
apartinand unui autor de drept civil[6].
Adoptata relativ tarziu in raport cu multitudinea de probleme aparute in
practica legate de delimitarea domeniului public de cel privat precum si in raport
cu dispozitiile constitutionale care o enumera printre materiile legii organice,
Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia nu a
permis clarificarea deplina a problemelor, nu putine si extrem de variate, care se
ridica in aceasta materie.
Aceasta deoarece legiuitorul s-a multumit in cuprinsul ei sa utilizeze aleatoriu
cand notiunea de domeniu public, cand notiunea de proprietate publica, fara a
exista o regula sau un principiu anume in acest sens.
Pe acceasi linie de idei Legea nr.213/1998 nu poate fi insa considerata un
veritabil Cod domenial, asa cum exista el in alte state democratice; prin denumire
si continut, ea nu reuseste sa faca pe deplin distinctia necesara intre notiunile de
domeniu public si proprietate publica, subliniate de unii autori de specialitate in
lucrarile lor.
Totusi, fara a putea nega relativitatea ideii de domenialitate publica si pana la
urma, chiar a sferei de cuprindere a domeniului public, in permanenta evolutie in
raport cu realitatile economice, sociale si politice pe care trebuie sa le exprime,
credem ca, din interpretarea legii, s-ar putea contura un punct de vdere unitar.
Aceasta deoarece, in esenta, urmeaza a opta in cele in cele din urma intre cele
doua pozitii ireconciliabile, cea care pune semnul identitatii intre cele doua notiuni
[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.

si cea care stabileste un raport, de la intreg la parte, intre acestea, fara a mai pune
insa in discutie modul in care acest raport este inteles[7].
Suntem tentati sa atragem atentia in mod special, asupra influentei factorului
politic in aceasta chestiune, cei aflati la conducerea unei tari fiind oricand in
masura sa poata decide ,,din anumite ratiuni scoaterea unui bun din sfera
domeniului public si trecerea acestuia in sfera domeniului privat, in ideea
instrainarii, in aceleasi conditii in care bunul a fost considerat ca facand parte din
domeniul public.
Cu alte cuvinte, este necesar ca bunul sa fie trecut in domeniul privat, printr-un
act juridic cu forta cel putin egala cu cea a actului prin care initial se stabilesc ca
bunul respectiv apartine domeniului public.
Dupa cum doctrina deja a subliniat, daca ar fi vorba insa despre bunuri care
apartin proprietatii publice conform art.136 alin.3 republicat dupa revizuire,
trecerea acestora in domeniul privat ar presupune modificarea dispozitiei
constitutionale sub acest aspect[8].

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Surse bibliografice
Tratat de drept administrativ Antonie Iorgovan
Drept administrativ Verginia Verginas
Drept administrativ Rodica Narcisa Petrescu
Drept administrativ Dana Apostol Tofan
Drept administrativ Ovidiu Podaru
Drept administrativ Benonica Vasilescu
Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale I.Filipescu
Constitutia romaniei revizuita. comentarii si explicatii

[1] Dana Apostol Tofan, Corelatia proprietate publica-domeniu public, in Juridica,nr.11-12,2000, pag.455.
[2] Antonie Iorgovan,op.cit.,2002,pag.16
[3] Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuitacomentarii si explicatii, Editura All Beck,2004,pag.293.
[4] Verginia Vedinas,op.cit.,2002,pag.46
[5] Antonie Iorgovan,op.cit., 2002,pag185.
[6] Liviu Pop,op.cit.,1996,pag.69 .
[7] Dana Apostol Tofan, op. cit., in Juridica,nr.1/2001, p.4 si urm.
[8] I.Filipescu,A.Filipescu, Drept civil.Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000,
pag.91.