REGIMUL JURIDIC GENERAL AL BUNURILOR DIN

DOMENIUL PUBLIC ȘI DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI ȘI

AL UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

Cuprins

CAPITOLUL I – Formele proprietății…………………………………………………………….3

CAPITOLUL II – Proprietatea publică……………………………………………………………3
Secțiunea 1 – Obiectul proprietății publice………………………………………………..3
Secțiunea 2 - Clasificarea bunurilor……………………………………………………….4
Secțiunea 3 - Domeniul public si domeniul privat al statutului şi unităţilor administrativ-
teritoriale…………………………………………………………………………………………..5
CAPITOLUL III - Regimul juridic general al proprietăţii publice………………………………..6
Principiile bunurilor proprietate publică…………………………………………………..6
Secțiunea 1 – Caracterul inalienabil………………………………………………………6
Secțiunea 2 – Caracterul insesizabil………………………………………………………8
Secțiunea 3 – Caracterul imprescriptibil…………………………………………………..8
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….9
 CAPITOLUL I
Formele proprietății

Constituţia României din 1991, revizuită în 2003, reglementează proprietatea ca instituţie

fundamentală, având două forme: publică şi privată.
Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz
ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Obiectul proprietăţii private îl constituie toate bunurile de uz sau de interes privat
aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv
bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
Proprietatea privată este inviolavilă, în condițiile legiio rganice. Bunurile obiect al proprietăţii
private, indiferent de titular, sunt şi rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele
pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite şi pot fi dobândite prin orice mod prevăzut
de lege

CAPITOLUL II – Proprietatea publică

Obiectul proprietății publice
Prin dispoziţiile Art. 136 din Constituția României se înțelege că proprietatea publică
aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, fiind garantată și ocrotită prin lege.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare
regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, ori date în folosinţă
gratuită instituţiilor de utilitate publică.
Același articol ne precizează bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, și
anume “bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele ce potențial energetic
valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice și ale platouluo continentasl, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică”.
Conform Constituției României, Art. 859 “Celelalte bunuri care aparţin statului ori unităţilor

2
administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al
acestora, însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de
lege.”
Clasificarea bunurilor este făcută după diverse criterii, fiecare dintre ele prezentând o
anumită importanţă teoretică sau practică. Determinarea bunurilor ce fac parte din proprietatea
publică are la bază două criterii: unul juridico-formal, care priveşte declararea lor, ca atare, prin
normă juridică (de nivel constituţional, legal sau prin hotărârea consiliului judeţean ori local) şi
unul care priveşte afectaţiunea lor uzului sau interesului public (naţional, judeţean sau local, după
caz), dar tot prin norma juridică.
a) După gradul de interes pe care îl realizează, distingem:
– proprietatea publică de interes naţional;
– proprietatea publică de interes comunal sau orăşenesc;
– proprietatea publică de interes judeţean
Clasificarea după acest criteriu prezintă importanţă nu numai sub aspectul precizării locului
pe care un anumit bun îl ocupă în sfera proprietăţii publice şi, implicit, a regulilor care definesc
regimul lui juridic, ci şi al autorităţii publice care competenţa de a-l administra.
b) După titularul dreptului de proprietate asupra bunului, avem:
– proprietatea publică a statului (titularul dreptului de proprietate fiind statul);
– proprietatea publică a judeţelor (titularul dreptului fiind judeţul, reprezentat de consiliul
judeţean);
– proprietatea publică a comunei, oraşului sau municipiului (titularul dreptului fiind
comuna, oraşul sau muncipiul, reprezentat de consiliul local al comunei sau al oraşului).
Titularul dreptului de proprietate exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor
proprietăţii publice, în limitele şi în condiţiile stabilite prin lege.
c) După modul în care sunt determinate bunurile, distingem:
– bunuri proprietate publică prevăzute de Constituţie;
– bunuri proprietate publică prevăzute de legi;
– bunuri proprietatea publică nominalizate, în condiţiile legii, prin hotărâri ale consiliilor
locale sau judeţean
d) După modul în care sunt create bunurile, deosebim:
– bunuri proprietatea publică produse în mod natural;

3
 – bunuri proprietatea publică create prin acţiunea omului.
e) După natura bunurilor, avem:
– bunuri proprietate publică de natură terestră;
– bunuri proprietate publică de natură maritimă şi fluvială;
– bunuri proprietate publică de natură aeriană;
– bunuri proprietate publică cu destinaţie culturală;
– bunuri proprietate publică cu destinaţie specială.
f) După natura juridică a bunurilor:
– bunuri imobile ale proprietăţii publice;
– bunuri mobile ale proprietăţii publice.
Domeniul public si domeniul privat al statutului şi unităţilor administrativ-teritoriale
Bunurile care aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din
domeniul public sau din domeniul privat al statutului şi unităţilor administrativ-teritoriale.
-Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3), despre
care am amintit mai sus.
-Domeniul public al județului este alcătuit din bunurile prevăzute în Anexa nr. 3 din Codul
administrative (drumuri județene, terenuri și clădiri în care își desfășoară activitatea consiliul
județean, instituții publice de interes județean, rețele de alimentare cu apă, terenurile pe care se
află zonele de arement,etc), precum și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate
ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz
sau de interes public național.
-Domeniul public al comunei, al orașului sau al municipiului este alcătuit din bunurile
prevăzute în Anexa nr. 4 din Codul administrative (drumuri comunale, vicinale și străzile, piețele
publice, parcurile publice, zzone de agreement, lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes
public national sau județean, locuințele sociale,etc), precum și din alte bunuri de uz sau de interes
public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca
fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean
Conform art. 354 din Codul administrative, domeniul privat al statului sau al unităților
administrativ- teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din
domeniul public. Asupra acestor bunuri, statul sau unitățile administrativ- teritoriale au drept de
proprietate privată.

4
 CAPITOLUL III
Regimul juridic general al proprietăţii publice

Dreptul de proprietate publică se dobândește:

a) pe cale naturală;
b) prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;
c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
d) prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul
local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-
teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică (prin hotărâre a
Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a
consiliului local, hotărâre ce poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios
administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.)
f) prin alte moduri prevăzute de lege.
De asemena se pot face treceri a unor bunurilor din domeniul public al statului în domeniul
public al unei unități administrativ-teritoriale la cererea consiliului județean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a
Guvernului, și invers, din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul
public al statului la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean.
Dreptul de proprietate publică poate înceta dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul
privat, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune
altfel.
Bunurile proprietate publică sunt guvernate de 3 principii:
1. inalienabilitate;
2. insesizabilitate;
3. imprescriptibilitate.
Caracterul inalienabil al acestor bunuri înseamnă că nu pot fi înstrăinate prin nici un fel
de acte, încălcarea acestui regim având drept consecinţă nulitatea absolută a actelor juridice în
cauză şi, în al doilea rând, imposibilitatea de constituire asupra domeniului public anumitor

5
drepturi civile reale (de exemplu, ipoteca) în favoarea particularilor, precum şi imposibilitatea
acestora de a intenta acţiuni posesorii asupra titularilor acestui domeniu.
În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă
şi pot fi concesionate ori închiriate. Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunt:
A. Dreptul de administrare - se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean
sau, după caz, a consiliului local. Aceste autorităţi controlează modul de exercitare a dreptului de
administrare. Titularul dreptului de administrare poate folosi şi dispune de bunul dat în
administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de constituire.
Dreptul de administrare încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau
prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de organul care l-a
constituit. Apărarea în justiţie a dreptului de administrare revine titularului dreptului.
B. Dreptul de concesiune - bunurile care sunt prevăzute prin lege sau care prin natura lor
pot fi exploatate în vederea culegerii de fructe naturale, civile sau industriale și producte pot face
obiectul concesiunii.
Bunurile proprietate publică pot fi concesionate de către stat sau de către unitățile
administrativ-teritoriale în baza unui contract de concesiune de bunuri proprietate publică, contract
încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă
determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa,
dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei redevențe.
Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după
caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale,
În calitatea de concedent , statul, judetul, sau unitățile administrative-teritoriale pot fi
reprezentate de:
-statul- de ministere sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
-județul - de către președintele consiliului județean.
-comuna, orașul sau municipiul - de către primarul comunei, al orașului sau al municipiului,
respectiv de către primarul general al municipiului București.
Concesionarul are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de exploatare a bunului, în schimbul
unei redevenţe şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a
contractului de concesiune. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau
persoană juridică.

6
 Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică se încheie în conformitate cu legea
română, indiferent de naționalitatea sau de cetățenia concesionarului, pentru o durată care nu va
putea depăși 49 de ani, începând de la data semnării lui.
Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura
exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate
înstrăina şi nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din
realizarea concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate
concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.
Fructele, precum şi, în limitele prevăzute de lege şi în actul de constituire, productele
bunului concesionat revin concesionarului.
În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea
concedentului, în condiţiile legii şi ale contractului de concesiune. Apărarea în justiţie a dreptului
de concesiune revine concesionarului.
C. Statul și unitățile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosință
gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de
binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice.
Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate
publică sau prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de
organul care l-a constituit. Apărarea în justiţie a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit revine
titularului dreptului.
2) Bunurile din domeniul public sunt insesizabile, adică ele nu pot fi supuse procedurii de
executare silită de către creditori, lichidarea datoriilor statului şi ale unităţilor
administrativteritoriale făcându-se în baza unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun.
Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt şi insesizabile.
3) Bunurile din domeniul public sunt şi imprescriptibile, atât din punct de vedere extinctiv
cât şi achizitiv. Aceasta înseamnă că proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz
(prescripţia extinctivă) şi nu poate fi dobândită de terţi , prin posesia de bună-credinţă asupra
bunurilor mobile sau, după caz, prin uzucapiune (prescripţia achizitivă).
Inalienabilitatea, insesizabilitatea şi imprescriptibilitatea sunt trăsături generale şi comune
pentru toate bunurile proprietate publică. În afara acestor trăsături însă, unor categorii de bunuri

7
proprietate publică le sunt aplicabile şi unele reguli, constituind regimul juridic special al acestora.
Din acest punct de vedere vom deosebi:
a) regimul juridic al proprietăţii publice terestre (al fondului funciar, al drumurilor, al
frontierei de stat, al resurselor minerale şi al resurselor de petroliere);
b) regimul juridic al proprietăţii publice acvatice;
c) regimul juridic al proprietăţii publice aeriene;
d) regimul juridic al patrimoniului cultural naţional
Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul
privat, dacă a încetat uzul sau interesul public, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Obligaţia apărării în justiţie a proprietăţii publice revine titularului. Titularii drepturilor
corespunzătoare proprietăţii publice sunt obligaţi să îl informeze pe proprietar cu privire la orice
tulburare adusă dreptului de proprietate publică și să îl introducă în proces pe titularul dreptului de
proprietate publică, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Bibliografie
I. Cursuri universitare
1. GRIGORE, Mihai, Suport de curs Drept administrativ I, 2019

II. Acte normative

1. Constituția României (adoptată în 21 noiembrie 1991, revizuită prin adoptarea Legii
de revizuire a Constituției la 29 octombrie 2003)
2. Codul Civil (republicat în M. Of. nr. 505/12 iulie 2011, intrat în vigoare la 1 octombrie
2011)
3. Codul Administrativ (republicat in M. Of. nr. 555/05.07.2019)
4. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia
(publicată în M. Of. nr.448/24.11.1998)

III. Surse Internet

1. https://lege5.ro/
2. http://www.gov.ro