UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
TRĂSĂTURILE ŞI CONDIŢIILE DE VALABILITATEA ALE
ACTULUI ADMINISTRATIV

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
SONERIU LAURENȚIU

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL 2

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

SEMESTRUL 1
TRĂSĂTURILE ŞI CONDIŢIILE DE VALABILITATEA ALE ACTULUI
ADMINISTRATIV

Actul administrativ este actul juridic unilateral care emană de la o

autoritate publică sau de la persoane private autorizate de acestea, în temeiul
puterii publice, pe baza şi în vederea executării legii.
Actele administrative reprezintă principala formă juridică a activității
autorităților administrației
publice.

Trăsăturile actului administrativ

Actul administrativ prezintă următoarele trăsături:

a) Actul administrativ este un act juridic. Actul juridic reprezintă o
manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de
a da naştere, a modifica sau stinge drepturi şi obligaţii. Prin urmare, actul
administrativ este, ca orice act juridic, o manifestare de voință destinată să
producă o schimbare în realitatea juridică existentă. Actul administrativ se
deosebeşte astfel de operaţiunile administrative (avize, acorduri, procese-verbale
de constare etc. necesare pentru emiterea actului administrativ). Observăm că în
timp ce actele administrative produc în mod direct efecte juridice asupra celor
cărora li se adresează, efecte pe care le are în vedere autoritatea publică emitentă
a actului, operaţiunile administrative nu produc efecte juridice în virtutea voinței
celui care le săvârșește, ci aceste efecte se produc pentru că așa prevede legea (în
virtutea legii – ope legis). De exemplu, o autorizație de construcție este un act
administrativ individual care produce efectele juridice avute în vedere de
autoritatea publică emitentă a actului în ceea ce privește condițiile pe care
trebuie să le îndeplinească construcția respectivă. Pentru emiterea autorizației
de construcție sunt necesare o serie de avize prevăzute de Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Aceste avize sunt
operațiuni administrative. Pentru obținerea autorizației de construcție avizele
prevăzute de lege trebuie să fie favorabile. Efectul produs de aceste avize
constă în aceea că de ele depinde acordarea autorizației, efect prevăzut de lege și
care nu depinde de voința structurii administrative care acordă avizul.
b) Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică
pentru că el degajă o singură voinţă juridică, care provine de la o autoritate publică.
Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimţământul
persoanei căreia i se adresează. Prin urmare, caracterul actului administrativ
de a fi o manifestare unilaterală de voință juridică îl deosebește de contractele (acte
juridice bilaterale) de drept public (contracte administrative) sau de drept
privat (contracte de drept civil, de dreptul muncii etc.). De exemplu, pentru
emiterea unui proces-verbal de aplicare a unei sancțiuni contravenționale față
de cel care a săvârșit contravenția, nu este necesar acordul acestuia pentru
aplicarea sancțiunii.
De asemenea, manifestarea unilaterală de voinţă pe care o reprezintă
actul administrativ este realizată în regim de drept public, ceea ce o
deosebeşte de actul unilateral de drept privat (testament, donaţie etc.).
Uneori la emiterea unui act administrativ participă pe lângă autoritatea
emitentă şi alte autorităţi administrative care acordă diverse avize (de exemplu,
avizele necesare pentru acordarea unei autorizaţii de construcţie). Caracterul
unilateral se menţine şi în acest caz pentru că cel care acordă avizul şi
emitentul actului administrativ apar ca un singur subiect de drept, exprimând o
singură manifestare de voinţă în raportul juridic cu cel căruia i se adresează actul
administrativ.
Pe aceleaşi considerente caracterul unilateral se menţine şi atunci când
două sau mai multe instituţii ale administraţiei publice emit un act
administrativ comun (de exemplu, Ordinul ministrului sănătăţii şi al
preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 397/836/2018 privind
aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului
nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru
care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor
şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anii 2018-2019).
În situaţia în care actul administrativ este emis la cererea unei persoane
(emiterea unui permis de conducere auto, a unei autorizaţii de construcţie etc.)
acesta îşi păstrează calitatea de a fi o manifestare unilaterală de voinţă juridică,
deoarece cererea solicitantului nu face decât să pună în mişcare procedura de
emitere a actului şi nu are semnificaţia unui acord de voinţă.
c) Actul administrativ este emis/adoptat de o autoritate publică. Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte în art. 2(1) lit. b) autoritatea
publică emitentă ca fiind orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-
teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea
unui interes public.
În principal actele administrative sunt adoptate/emise de autorități ale
administrației publice. Dar acte administrative pot emite/adopta și structuri din
cadrul Parlamentului, precum și organele puterii judecătorești în activitatea
organizatorică a acestora sau de executare în concret a legii. Astfel, spre
exemplu, ordinul prin care Secretarul general al Senatului sancționează un
funcționar public parlamentar sau ordinul prin care președintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție numește sau eliberează din funcție pe managerul economic sunt
acte administrative emise de autorități publice din cadrul puterii legislative sau
judecătorești.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede în art. 2(1) lit. b)
teza a doua, faptul că sunt asimilate autorităților publice, în sensul acestei legi,
persoanele juridice de drept privat care, în condițiile legii, au obținut statut de
utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de
putere publică. Astfel, de exemplu, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi
Pescarilor Sportivi (AGVPS) este o asociaţie neguvernamentală de utilitate
publică având o competenţă exclusivă, delegată de stat prin acte normative, în
domeniul vânătorii şi pescuitului sportiv. În această calitate AGVPS poate emite
acte administrative. De asemenea, o diplomă de absolvire eliberată de o
universitate particulară este un act administrativ deoarece orice universitate
prestează serviciul public de educație, în condițiile competențelor delegate de stat
și sub supravegherea Ministerului Educației.
d) Manifestarea de voinţă are loc în temeiul și pentru realizarea puterii
publice. Datorită acestui fapt actul administrativ este obligatoriu şi executoriu din
oficiu. Autoritatea emitentă a actului îşi poate impune în mod unilateral voinţa
faţă de cel căruia i se adresează acel act, stabilindu-i conduita de urmat.
Obligativitatea actelor administrative presupune faptul că actul administrativ este
obligatoriu atât pentru toate subiectele de drept cărora li se adresează (persoane
juridice de drept public sau privat și persoane fizice), cât și pentru organul emitent
atât timp cât nu a fost abrogat, revocat sau anulat.
Obligativitatea actului administrativ este o consecință a prezumției de
legalitate de care se bucură toate actele administrative acestea fiind emise pe baza
și în vederea executării legii.
În cazul în care cel obligat la executare nu execută de bunăvoie actul
administrativ, autoritatea competentă poate trece direct, din oficiu, la executarea
silită a actului, fără a mai fi necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să
încuviinţeze executarea aşa cum se întâmplă în cazul actelor civile. Orice excepție
de la această regulă trebuie să fie prevăzută în mod expres de lege.
e) Actul administrativ este emis în vederea organizării executării legii sau
a executării în concret a acesteia. Însăşi raţiunea de a fi a administraţiei publice
este aceea de a organiza şi executa în concret legea, înţeleasă în accepţiunea sa
largă, nu numai de act al Parlamentului. Actele normative și actele administrative
se află încadrate într-o ierarhie în funcție de forța lor juridică.

Clasificarea actelor administrative

Actele administrative se clasifică în mai multe categorii, astfel:
1) După criteriul întinderii efectelor juridice produse:
a) acte administrative normative – cuprind reglementări având caracter
general şi impersonal, adică norme juridice;
b) acte administrative individuale – creează, modifică sau sting drepturi şi
obligaţii în beneficiul sau sarcina uneia sau mai multor persoane determinate.
Actele administrative individuale se clasifică în:
- Acte prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii determinate pentru subiecţii
cărora li se adresează. Exemplu: autorizaţia de construcţie prin care se conferă
titularului un ansamblu de drepturi și obligații aferent realizării unui anumit
imobil.
 - Acte prin care se conferă un statut personal beneficiarilor. Exemplu:
diploma universitară care atribuie beneficiarului un complex de drepturi şi
obligaţii şi nu un drept sau o obligaţie determinată.
- Acte administrative prin care se aplică constrângerea administrativă.
Exemplu: procesulverbal prin care se consemnează săvârşirea unei contravenţii1
şi se aplică sancţiunea prevăzută de lege.
- Acte administrative jurisdicţionale – actele emise de o autoritate
administrativă, învestită prin lege organică cu atribuții de jurisdicție
administrativă specială. Jurisdicţia administrativă specială reprezintă, conform
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii
organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un
act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii,
asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii
administrativjurisdicţionale. Un exemplu de autoritate administrativă învestită cu
atribuții de jurisdicție administrativă este Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor reglementat în prezent de Legea nr. 101/2016 privind remediile şi
căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a
contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de
servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor2 având rolul de a soluționa contestațiile în legătură
cu procedurile de atribuire a acestor contracte.
2) După criteriul organului de la care emană:
a) acte care emană de la autorităţile administraţiei publice;
b) acte care emană de la alte autorităţi publice decât cele administrative;
c) acte administrative prin delegaţie care sunt emise în baza unei
împuterniciri exprese a legii de către anumite persoane private (asociaţiile de
utilitate publică, universităţile private acreditate etc.).
3) După competenţa materială a organului emitent:
a) acte de administrare generală prin care se organizează executarea şi se
execută în concret prevederi ale legii în orice domeniu al relaţiilor sociale (de
exemplu, hotărârile Guvernului);
b) acte de administrare specială prin care se organizează executarea şi se
execută în concret prevederi ale legii doar într-un anumit domeniu al relaţiilor
sociale (de exemplu, ordinul unui ministru prin care se pun în aplicare prevederile
legii în domeniul de resort al acelui minister).