UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
SISTEMUL ONU DE PROTECȚIE A DREPTURILOR
OMULUI

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
Laura-Maria CRACIUNEAN-TATU
STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL2

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

SEMESTRUL 1
 SISTEMUL ONU DE PROTECȚIE A DREPTURILOR
OMULUI

Dupa cel de-al doilea razboi mondial (1 sept.1939 – 2 sept 1945) a fost nevoie de
infinţarea unei noi Organizaţi care poate să mentina pace si ordinea in lume.
Prima organizatie pentru menţinerea paci mondiale dupa primul razboi mondial a fost
Societatea Naţiunilor sau Liga Natiunilor care a fost o organizaţie interguvernamentala
infintata in urma Conferinţei de la Paris (1919)” cu ajutorul marilor puteri ale vremi SUA,
Anglia,Franta,Italia,Japonia” ,care au reusit sa puna capat Primului Razboi Mondial si care a
determinat si infinţarea O.N.U ,având în vedera ca prima organizaţie nu a reuşit să-şi duca
pană la capat scopul datorita apariţiei celui de-al doilea razboi.
Pentru Romania,liga Naţiunilor reprezenta un reper de mândrie pentru ca presedintele
acestei organizaţii a fost marele jurist Nicolae Titulescu.
Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U.) a fost creată in urma intării în viguare a Cartei
O.N.U(adoptata la San Francisco,26 iunie 1945),intra în viguare la 24 octombrie 1945.
Scopurile O.N.U sunt descrise in art.1 al Cartei acela fiind menţinerea pacii si securitaţi
internaţionale “să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţarilor
împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să
înfăaptuiască,prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi drepturile
internaţionale,aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care
ar putea duce la o incăierare a păcii;
Având in vedere primul articol al Cartei O.N.U este evident principalul scop al
Organizaţiei,cel de protecţie si de evitarea unei noi catastrofe ca cea din primul si al doilea
razboi
O.N.U utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate
documentele pe suport hârtie sau „online” sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de
anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză,
franceză sau spaniolă.
Organele principale ale O.N.U sunt in numar de cinci entităţi acelea fiind: Adunarea
Generală, Consiliul de securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutelă, Crtea
Internatională de justiţie, secretaruatul O.N.U
a) Adunarea Generala - este un organ deliberativ al O.N.U ce cuprinde reprezentanţi
ai statelor (tuturor statelor) membre. Fiecare stat are un singur vot. Acest organ poate avea atat
funcţii cu caracter general cat si funcţii cu caracter special
→ Funcţiile cu caracter general sunt:
-discutarea problemelor O.N.U
-examinarea principiilor generale de cooperare pentru menţinerea păcii si securitaţii
→ Funcţii cu caracter special sunt:
 - admiterea de noi membri şi aplicarea de sancţiuni.
-administrarea teritoriilor sub tutelă si informarea asupra situaţiei din teritoriile care nu se
administreaya singure
-aprobarea bugetului,alegerea de membri in alte organe,crearea de organe subsidiare
b) Consiliul de Securitate -“este un organ cu activitate permanenta al carui obiectiv
principal este luarea măsurilor pentru asigurare păcii şi securităţii internaţionale şi înlaturarea
încalcăarii lor.Este alcătuit din 15 membri (5 permanenţi si 10 nepermanenţi aleşi pe doi ani de
AG).În probleme de fond adoptă hotărâri cu votul afirmativ a 9 membri,cu condiţia ca niciun
membru permanent să nu voteye împotrivă(să nu exercite dreptuil de veto); în probleme de
procedura –votul a 9 membri indiferent care”.
c) Consiliul Econimic si Social -organ principal ales de Adunarea Generală cu atribuţi
de îndeplinirea obiectivelor O.N.U în domeniul economic si social si respectiv drepturile
omului.
d) Consiliul de Tutelă –a fost creat pentru a îndeplini funcţii O.N.U. ce privesc
sistemul de tutelă;
e) Curtea Internaţionala de Justiţie (C.I.J) –este un organ principal judiciar al ONU
care are ca si „rol soluţionarea diferendelor internaţionale pe cale paşnica”. ”Numai statele pot
fi părţi în cauzele supuse Curţii”. Este vorba despre statele membre ale O.N.U.
f) Secretariatul ONU –este un organ administrativ si executiv al ONU (compus din
secretariatul general si personalul necesar)
Documentele fundamentale în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt Carta
O.N.U.,Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactele Internaţionale cu privire la
drepturile omului din 1966, convenţtiile privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială faţă de femei, ori cea cu privire la drepturile copilului.
In concluzie “Organizaţia Naţiunilor Unite are un rol deosebit de important în ceea ce
priveşte promovarea internaţionala a drepturilor, pe de o parte prin adoptarea unor documente
esenţiale în materie,iar, pe de altă parte,prin numeroasele organe principale şi subsideare de
control structurate în cadrul ei”.
Avand in vedere rolul semnificativ pe care-l deţine O.N.U în cea ce priveste pacea si
dezvoltarea societăţilor,se pot gasi si documente/ tratate cu privire la drepturile omului
enumerate mai sus.
II Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite
Cartea O.N.U reprezinta actul constitutiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite care a fost
adoptată la 26 iunie 1945 la San Francisco si care a intrat in viguare la 24 octombrie 1945, după
ce a fost ratificat de către cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, aceia sunt:
China, Rusia, SUA, Regatul Unit, Franta si de majoritatea statelor membre.
,,Potrivit Cartii O.N.U., prevederile acesteia sunt obligatorii şi pentru statele care nu
sunt membre ale organizaţiei. Se cuvine să precizăm că statul altor organizaţii internaţionale
sunt obligatorii doar pentru statele membre”. Având în vedere faptul ca acest caracter
obligatoriu pe care il deţine Carta ONU, nici un stat nu poate sa deroge de la principiile acesteia
indiferend daca este un stat membru sau nu.
Un exemplu diferit faţa de Cartea ONU este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
(CEDO) care juristictia sa se poate aplica doar statelor membre si potrivit principiului
preeminentei dreptului, persoanelor care sunt pe teritoriul unui stat membru la conventia citata
mai sus, beneficiaza de drepturile si libertatiile prezentate in CEDO.
O alta trasatura importanta a acestui tratat este faptul ca nu conţine nici o prevedere
potrivit căruia, un stat să se poata prevala de vreo dispoziţie din acest tratat în cazul ţn care
doreşte să părăsească organizaţia. Evident că un astfel de drept nu poate fi îngrădit în vreun fel,
nici măcar in situaţia în care o asemenea prevedere lipseşte din Cartă, aplicabile fiind
dispoziţiile din dreptul internaţional.
Pornind de la articolul unu, care trateaza scopurile şi principiile ONU, care sunt
principiile fundamentale ale dreptului international public recunoscute la data adoptării ei şi pe
care trebuie să le respecte toţi membrii organizaţiei. Conform art. 2 si altor prevederi ale Cartii,
aceste principii sunt:
a)Principiul egaliţatii suverane a statelor-→care reuneste de fapt doua principii
fundamentale ale dreptului international public: principiul suveranitatii statelor si principiul
egalitatii lor in drepturi.
b)Principiul solutionarii prin mijloace pasnice a diferendelor internaţionale, in asa fel
incat pacea şi securitatea internaţionala precum si justiţia sa nu fie puse in primejdie.
c) Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale
fie impotriva integritatii teritoriale a statelor sau a independentei lor politice, fie in orice alt
mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.
d) Principiul neamestecului in treburile interne ale altor state→ Carta O.N.U. prevede ca
statele membre ale organizatiei nu au obligatia sa supuna astfel de chestiuni organizatiei si ca
acest principiu nu limiteaza competenta organizatiei in ce priveste aplicarea masurilor de
constrangere, prevazute in capitolul VII.
Secţiunea 1. Sistemul ONU de protecţie a drepturilor omului

→În preambulul Cartei ONU se reafirmă “hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul
războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus,
să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea
persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor
mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor
decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional, să promovăm progresul social
și condiții mai bune de trai într-o mai mare libertate”.

Potrivit acestui preambul al Cartei ONU,dupa ororile şi dezastrele petrecute in cele

două razboaie care au avut loc,frumos spus,de două ori în cursul unei vieţi unui om,s-a simtit
nevoia unei accentuari a drepturilor si libertaţilor omul chiar din inceputul tratatului.Pe langa
aceste drepturi se poate vedea cu uşurinţa si raportul dintre bărbaţi si femei,mai exact egalitatea
dintre acestia,precum şi neexistenţa unei diferente dintre statele mici si cele mari.1

→Art.13 din Cartă conferă Adunării generale dreptul de a solicita studii şi de a face
recomandări în vederea “facilitării pentru toţi,fără distincţie de rasă,limbă,sex sau religie,a
exercitarii drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
→Art. 55 proclamă”respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi a libertaţilor
fundamentale pentru toţi,fără distincţie de rasă,sex,limbă,religie”
Astfel in articolul 13 şi articolul 55 se pune accent pe egalitatea dintre indivizi prin diferite
categori de grupuri de oameni.
→Un rol însemnat revine Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ( rezoluţie a AG din
10 decembrie 1948) “ideal comun de atins de către toate popoarele şi naţiunile”.Aceasta
prevede drepturi:
→ Civile şi politice: la viaţa,libertate şi securitatea persoanei,de a nu fi ţinut in sclavie
sau robie,de a nu fi supus la tortură,pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante,la
libertatea de întrunire şi asociere paşnica,de a participa la conducerea treburilor publice,de a
avea acces la funcţii publice.
→Economice,sociale si culturale:la asigurare socială,muncă şi alegere liberă a muncii,la
salariu egal pentru muncă egală,la asigurare în caz de şomaj,invaliditate,etc,protecţia mamei şi
copilului.
-Deşi fără caracter obligatoriu,Declaraţia are o dublă semnificaţie juridică:
Ea recunoaşte unele drepturi conturate anterior pe o bază convenţionala şi cutumiară.
A declanşat procese cutumiare de confirmare a unor drepturi.

-De asemenea,nu trebuie uitate prevederile unor Constitutii(cum este art 20 din Constituţia
Romanie) care conferă dispoziţiilor Declaraţiei(alături şi de cele ale altor pacte şi tratate din
materia drepturilor omului) nu mai conţinut juridic,dar şi o poziţie de preeminenţa faţăde
dreptul intern al statului în cauză.

→Pactele internaţionale cu privire la drepturile omului (adoptate de Adunarea Generală a

ONU la 16 decembrie 1966)
Pactul internaţional al drepturilor economice,sociale si culturale,intra în viguare la 3
ianuarie 1976.
Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice ,intră în viguare la 23 martie 1976,care
are şi două protocoale facultative Protocoale referitoare la posibilitatea pentru indivizi de a
sesiza Comitetul pentru Drepturile Omului,organ creat de Pact şi avănd drept atribuţii
individuale prin care sunt invocate încalcări ale drepturilor recunoscute în pact (1996),care a
intrat în viguare la 23 martie 1976 şi protocoale facultative la acest pact,pentru abolirea
pedepselor cu moartea (1991),intrat in viguare la 11 iulie 1991.

1
Prof.Adrian Nastate,Drept international public,pg173,174
Drepturile civile politice si drepturile economice sociale şi culturale
“Dacă drepturile politice şi civile trebuie riguros respectate,fără nici o libertate de
apreciere din partea statelor-părţi,drepturile economice sunt obligatorii din punct de vedere
programatic,dar sunt realizate pe măsură ce statele părţi “vor adopta individual şi prin
intermediul cooperării internaţionale măsurile necesare cuprinzănd programe
concrete”.Potrivit dispozţiilor celor două Pacte,statele trebuie să respecte şi să garanteze
drepturile civile şi politice,fiindvorba de o obligaşie necondiţionată şi care produce efecte
imediate,atât pozitive ,cât şi negative(statele trebuie să se abţină să încalce drepturile civile şi
politice recunoscute şi trebuie să ia măsurile adecvate de ordin
legislativ,judiciar,administrativ,educativ,pentru a se achita de obligaţiile lor
juridice).Angajamentul statelor în privinţa drepturilor economice sociale şi politice este descris
drept obligaţia fiecarui stat parte de a lua măsuri,individual sau cu asistenţa şi cooperare
internaţionala pentru a asigura proresiv deplina realiyare a drepturilor prevăzute,incluzănd
îndeosebi măsuri legislative.Având în vedere diferenţele în descrierea conţinutului
angajamentelor statelor in privinta primei,respectiv a celei de a doua categorii de drepturi,s-a
opinat ca drepturile economice,sociale şi culturale nu reprezintă decât deziterate şi nu impun
statelor obligaţii ferme.Totuşi,există anumite elemente ale angajamentului statelor în cea de-a
doua ipoteza care indică obligaţii de rezultat în sarcina statelor:orice stat parte are obligaţia
fundamentala minimala de a asigura,cel puţin,satisfacerea esenţialului fecărui drept economic
şi cultural .De asemenea ,statele se angajează să adoptemăsuri în vederea realizarii progresive
a drepturilor,iar aceste măsuri trebuie să aiba un caracter deliberat,concret şi să urmarească cât
de precis realizarea obligaţiilor recunoscute în pact.”

Secţiunea 2.Documente adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite

“În cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost adoptate,începând cu anul 1948,aproximativ
70 de instrumente normative şi declarative privind drepturile omului.Domeniile acoperite de
acestea sunt:”
– lupta contra discriminării,
– genocid, crime de război, crime împotriva umanităţii,
– drepturile femeilor,
– drepturile copiilor,
– drepturile persoanelor în vârstă,
– drepturile persoanelor cu handicap,
– drepturile omului în administrarea justiţiei,
– bunăstarea, progresul şi dezvoltarea în domeniul social,
– promovarea şi protecţia drepturilor omului,
– căsătorie,
– dreptul la sănătate,
– sclavie, servitute, muncă forţată şi practici analoage,
– drepturile migranţilor,
– cetăţenie, apatridie, azil şi refugiaţi,
– drept umanitar.

III.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 16 decembrie 1948,unde sunt

prevazute drepturile şi libertăţile fundamentale de care se bucura orice persoană.Acestea se
aplică în mod egal pentru toţi oameni deoarece suntem născuşi liberi şi egali în demnitate şi în
drepturi.
Declaraţia enumeră două categorii de drepturi:civil şi politice,pe de o parte,precum şi
drepturi economice,sociale şi culturale,pe de altă parte. Aceste drepturi civile şi politice precum
si cele economice,sociale şi culturale dupa cum am precizat in capitolul trecut sunt cuprinse
din acele drepturi inalienabile(dreptul la viaţă,dreptul la libertate,dreptul la sănătate,dreptul de
a nu fi ţinut în sclavie sau robie,dreptul de a nu fi torturat,etc)precum si acele drepturi de care
pot beneficia si alte persoane(dreptul la muncă,dreptul unui salariu egal cu munca
prestată,dreptul in cazul şomajului,etc).
Declarația nu este un tratat internațional ce ar implica consecințe juridice în cazul încălcării
acesteia, fiind concepută ca un "ideal comun atins pentru toate popoarele și națiunile".
Diferenţa dintre Declaraţia Universală a Drepturilor omului şi Convenţia Europeana a
Drepturilor Omului este caracterul pe care-l au cat şi întinderea acestora.Am facut aceasta
referire la CEDO,deoarece ambele tratate cuprind drepturi civile si politice în care se
prezintă(dreptul la viată,interzicerea torturii,dreptul asupra unui proces echitabil,dreptul la
casătorie,etc).Una dintre marile diferenţe este asupra ariei de acţionare ale acestor
documente/convenţi.
În principiu Convenţia Europeană a drepturilor Omului are o întindere mai limitată faţă de
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,prin simplul fapt ca pentru a ne afla în jurisdicţia
CEDO este nevoie ca statul respectiv să adere la respectiva convenţie,aplicandu-se apoi
obligatoriu pentru toate persoanele care se afla pe teritoriul statului care a aderat la convenţie.
În cazul Declaraţiei caracterul său nu este unul obligatoriu dar aceasta se aplica tuturor
statelor având o întindere universală.Desigur,există şi situaţi în care prevederile unor Constuţii
oferă o poziţie de preeminenţa faţă de dreptul intern al statului în cauză.Astfel potrivit art.20
din Cosntituţia Romaniei alin(1)“Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile
cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.” (2) Dacă există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Potrivit
dispoziţiilor din Cosntituţia Romaniei mai precis alin(1) se poate vedea mai usor poziţia pe
care o ocupă Declaraţia,aceasta aplicându-se concordant cu legile constituţionale referitoare la
drepturile şi libertăţile cetaţenilor cât şi cu celelalte pacte şi tratate la care a aderat Romania.
“Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a inspirat mai mult de 80 de declaraţii
internaţionale şi tratate privitoare la drepturile internaţionale ale omului”.
Declaraţia este compusa dintr-un preambul şi 30 de articole ce conţin drepturile şi libertaşile
fundamentale pe care le pot pretinde fără discriminare de orice fel.
→Articolul 1 prevede: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în
drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele
în spiritul fraternităţii”.
În acest prim articol se pare ca nu se pune problema asupra naţionalităţi,rasei,sau religiei sau
din ce colţ al lumi poate să provină o persoana,simplul fapt că s-a nascut ofera posibilitate de
egalitate şi libertate în drepturi.
“Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în
fraternitate”,prin această expresie se consideră că persoanele beneficiază de suficientă conştinţa
pentru a putea crea şi întreţine relaţii bune între oameni “în spiritul fraternităţi”.
→Articolul 2 : (1)“Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în
prezenta Declarație fără niciun fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere,
naștere sau orice alte împrejurări”(2) În afară de aceasta, nu se va face nicio deosebire după
statutul politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care ține o persoană, fie că
această țară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte
limitări a suveranității.
Articolul 2 face o completare la primul articol,unde se adaugă şi alţi factori precum
limba,religia sexul,opiniile politice,avere.
→Articolul 3 stabileşte: “Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea
persoanei sale.”Acest articol cuprinde acel drept civil si politic ce are un caracter inalienabil
prin care sigurul care poate decide asupra vieţii şi libertaţii sale este deţinatorul acestora,iar
asupra securitaţii persoanei probabil se face referire la organele responsabile cu apararea
persoanelor.
→În cuprinsul articolelor 4-21,în care sunt enunţate alte drepturi civile şi politice şi care
prevăd că nimeni nu poate fi ţinut in robie şi sclavie,nimeni nu va fi supus torturii nici
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,sa i se recunoasca personalitatea juridica
pretutindeni,orice persoana are dreptul la un proces echitabil,orice persoana poate circula liber
şi de a-şi alege reşedinţa,orice persoana are dreptul la cetaţenie,la casatorie,la proprietate,la
libera gandire,la liberatea de opinie şi exprimare libera,la religie,la asocierea paşnică.
→Începând cu articolul 22 sunt introduse drepturile economice,sociale şi culturale,acesta
prevede: : „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea
socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se
seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice,
sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii
sale”.În acest articol se face referire în special la apartizi şi cetăţeni straini care se afla pe
teritoriul unui stat.
→În articolele 22-27 se pot gasi alte drepturi economice,sociale şi culturale,drepturi pe care le
poate pretinde orice persoana”în calitatea sa de membru al societăţii”.
Drepturile economice,sociale şi culturale recunoscute în această Declaraţie sunt:dreptul la
securitate socială,dreptul la muncă,la libera alegere a muncii sale,la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă,are dreptul la odihnă şi recreaţie.
→Articolul 28 prevede „Fiecare persoană are dreptul să beneficieze,pe plan social şi
internaţional,de existenţa,unei ordini care să permită ca drepturile şi lebertaţile enunţate în
prezenta Declaraţie să-şi poată găsi o realizare deplină.”
→Articolul 29 prevede că: „În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este
supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita
recunoaştere şi respectare a drepturilor si libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe
ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică”.
→ Articolul 30 stabileşte că: „Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca
implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de
a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta
Declaraţie”.
Bibliografie:
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Na%C8%9Biunilor#cite_note-
ziarullumina-1 ;
• Adrian Nastase, Ed,C.H.Beck, Drept Internaţional, Bucuresti 2018;
• Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite;
• Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite;
• Statutul Curti international de Justitie;
• Prof.Univ.dr.Nicolae Voiculescu.Protecţia Internatională a drepturilor omului,ed,hamangiu;
• http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/ORGANIZATIA-NATIUNILOR-UNITE-O78.php ;
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_Universal%C4%83_a_Drepturilor_Omului;
•