Disciplina Protecția Internaționala a drepturilor omului

MECANISMELE NAȚIUNILOR UNITE DE PROTECȚIE A DREPTURILOR OMULUI

Anul II – Drept Buzau
Ioniță Răzvan Anton

MECANISMELE NAȚIUNILOR UNITE DE PROTECȚIE A DREPTURILOR OMULUI

Considerații generale.
În vederea supravegherii și aplicării convențiilor O.N.U. referitoare la drepturile omului s-au creat
mecanisme distincte, majoritatea lor fiind, de altfel, realizate în baza prevederilor convențiilor respective. De
asemenea, sistemul instituțional creat prin Carta O.N.U. și în baza acesteia are un rol important în
monitorizarea promovării și protecției drepturilor omului și, implicit, a aplicării implementării dispozițiilor
reglementărilor internaționale vizând această problematică.
Mecanismele de monitorizare a promovării și protecției drepturilor omului pot fi clasificate în funcție de mai
multe criterii, unul dintre ele fiind și cel care privește izvorul acestora. Astfel, potrivit izvorului lor
distingem:
mecanisme de control convenționale (create în baza tratatelor și convențiilor ce au ca obiect de reglementare
materia drepturilor omului); și
mecanisme de control și implementare a drepturilor omului extra convenționale (create în cadrul
organizației internaționale inter guvernamentale — ONU, în baza Cartei Organizației, dar care își au originea
în rezoluții ale Adunării Generale).
În raport cu natura lor, mecanismele de supraveghere a promovării și protecției drepturilor omului pot fi
clasificate în două categorii, respectiv:
mecanisme non jurisdicționale caracteristic sistemului universal de protecție a drepturilor omului (rapoarte
statele, rapoarte ale organului de control, sesizări statale, individuale, anchete etc.);
mecanisme jurisdicționale specifice sistemelor regionale de protecție a drepturilor omului (cererile statale și
individuale).
După sfera geografică în care acționează mecanismele de implementare a drepturilor omului sunt universale
sau regionale.
O ultimă clasificare ce poate fi avută în vedere în cazul mecanismelor de monitorizare a protecției drepturilor
omului este cea realizată în raport cu natura organului implicat în realizarea activității de control.
Potrivit acestui criteriu, organul (mecanismul) care desfășoară activitatea de
control poate fi
jurisdicțional (activitatea de control se realizează cu impllicare unui organ jurisdicțional, tribunal, sau
curte internaționale);
administrativ (activitatea de control se realizează cu implicarea unui organ format din experți independenți);
sau
politic ( activitate de control se realizează cu implicare unui organ format din reprezentanți ai statelor).

Sistemul instituțional de promovare și protecție a dreptului omului creat prin Carta ONU și în baza
acesteia.

Sistemul instituțional de promovare și protecție a drepturilor omului creat prin Carta O.N.U adoptata la 26
iunie 1945 și intrată în vigoare la 24 octombrie 1945 (document prin care s-a constituit Organizația
Națiunilor Unite), face parte categoria mecanismelor de monitorizare, promovare și protecție a drepturilor
omului la nivel universal.
Articolul I al Cartei indică drept scop al O.N.U. „realizarea cooperării internaționale în promovarea și
încurajarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă,
sex, limbă sau religie".
De asemenea, în art.55 lit. c) din Cartă se precizează că Națiunile Unite vor favoriza respectul universal și
efectiv al dreptuilor omului.
Pentru buna funcționare a O.N.U., potrivit dispozițiilor Cartei, organizația dispune de două categorii de
organe, respectiv:
o organe principale (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social,
Consiliul de Tutelă, Curtea Internațională de Justiție și Secretariatul),' și;
o organe subsidiare, entități înființate de organele principale, cu o completă delegare, formate din
reprezentanți ai statelor membre sau specialiști, cu scopul de a contribui la îndeplinirea scopurilor
 organizației și ale organelor principale ale acesteia.
Organele principale și o mare parte a celor subsidiare au, potrivit prevederilor Cartei O.N.U. și a altor acte de
constituire, organizare și funcționare, atribuții specifice realizării unuia din scopurile stipulate de Cartă,
respectiv promovarea și încurajarea respectării „drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți
fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie".

Sistemul european de protecție a drepturilor omului a fost stabilit de care Consiliul

Europei, având drept scop ca ,fiecare membru al Consiliului Europe sa accepte principiile
statului de drept si principiul in virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicția sa să se
bucure de drepturile si libertățile fundamentale ale omului. Consiliul Europe cuprinde 47 de
state, cu o populație de circa 800 milioane de locuitori si are sediul la Strasbourg, in Palatul
Europei. Drapelul european, un cerc cu douăsprezece stele auri pe un fond albastru
întruchipează popoarele Europe, cercul simbolizând unitatea acestora. Republica Moldova a
devenit membru cu drepturi depline al Consiliului Europe pe 13 iulie 1958.
Structura Consiliului Europe: Comitetul de Miniștri, Adunarea Parlamentară, Secretarul
General, Congresul Autorităților Locale si Regionale, Comisarul pentru Drepturile Omului,
Curtea European a Drepturilor Omului. Exista, de asemenea, Comisia pentru democrație prin
drept, cunoscuta sub denumirea de Comisia de la Veneția. Prin activitatea sa in domeniul
drepturilor omului si cu ajutorul convențiilor si celorlalte instrumente legislative, Consiliul
Euroape urmărește:
protejarea drepturilor civile si politice, gratie procedurilor prevăzute de Conventia
pentru Apärarea Drepturilor Omului si Libertâtilor Fundamentale:
protejarea drepturilor sociale si economice prin mecanismul Cartei sociale
europene;
protejarea persoanelor private de liberate, prin intermediul vizitelor efectuate de
Comitetul european pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante;
protejarea drepturilor minoritátilor national prin intermediul Conventiei-cadru
pentru protectia minoritàtilor nationale;
promovarea egalitatii intre barbati si femei (Comitetul director pentru egalitate
intre barbati si femei);
combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei (Comisia
europeanà impotriva rasismului si intolerantei);

consolidarea libertati de exprimare si de informare prin miiloacele de comunicare

in masà si prin libera circulatie a ideilor si informatiilor dincolo de frontiere.
Atributile organelor neconventionale ale ON in materia drepturilor
omului
Referindu-ne la aspectul - atributii in materia drepturilor omului distingem:
a. Organe neconventionale (interne) ale O.NU. având competente in materia
drepturilor omului - create in baza Cartei ONU.
Din punt de vedere al specializarii in materia drepturilor omului, ele se clasifica in:
organe care, in cadrul atributillor sale au si competente in materia drepturilor omului, fara
ca acestea sâ fie exclusive: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul
Economic si Social, Consiliul de Tutela, Secretariatul - au sediul la New York, SUA, iar
Curtea Internationalà de Justifie, îsi are sediul la Haga, Olanda.
specializate in materia drepturilor omului.
Organe conventionale cu competente in domeniul drepturilor omului adica acele
structuri institutionalizate, specializate, create de tratate internationale multilaterale cu
vocatie universal in materia drepturilor omului, adoptate in cadrul ONU.
Adunarea Generalà a ONU
Adunarea General constitue organul deliberativ, reprezentativ si de conducere a
acesteia, find competentà sà se pronunte asupra tuturor problemelor cu care se confrunta
comunitatea internationalà. AG joacă un rol important in procesul de creare si codificare a
dreptulul international
Adunarea General ia decizii interne, care afecteazà sistemul Natiunilor Unite (de ex.
bugetul organelor conexe). In cadru extern, ea formuleazà recomandari. care nu au caracter
obligatoriu pentru statele membre.
Functii si atributii:
Examinarea principiilor general aplicabile procesului de mentinere a pâcii si securitätii
procesului de dezarmare si elaborarea recomandärilor corespunzätoare;
Discutarea tuturor intrebarilor privind mentinerea pâcii si securitatii internationale si
elaborarea recomandarilor corespunzatoare, cu exceptia cazurilor care sunt examinate de
Consiliul de Securitate;
Conform Rezolutiei 337 (V) din noiembrie 1950 ,Unire in favoarea pâcii", AG poate
recomanda masuri colective privind mentinerea sau stabilirea pâcii si securitatii
internationale in cazul infâptuiri i actelor de agresiune, pericolului de incälcare sau
incalcarii pácii, iar Consiliul de Securitate nu se poate pronunta din cauza realizárii
dreptului veto a unuia din membrii permanenti.
Organizarea cercetárilor si emiterea recomandärilor în scopul contribuirii la cooperarea
international n domeniul politic; evolutia s1 coditicarea dreptulu international:
realizarea drepturilor si libertätilor omului; colaborarea la nivel economic, social,
umanitar, cultural, invatamânt si sânâtate;
Recomandarea másurilor de solutionare pasnicá a conflictelor dintre natiuni;
Primirea si examinarea rapoartelor Consiliului de Securitate, etc.
Discutarea si aprobarea bugetului ON si stabilirea cotelor de participare pentru fiecare
stat-parte la organizatie.
Alegerea membrilor nepermanenti a Consiliului de Securitate si numirea la propunerea
acestuia a Secretarului General:
Discutarea problemele drepturilor omului incluse în ordinea de zi a Adunârii Generale
din capitolele raportului Consiliului Economic si Social referitor la drepturile omului, sau
pe baza hotárârilor, adoptate de Adunarea Generalà la sesiunile anterioare, despre
examinarea $1 anallza unor intrebar1 separate

Comisia pentru Drepturile Omului - Consiliul pentru drepturile omului

Comisia pentru Drepturile Omului a fost organismul central in cadrul sistemului ONU
care s-a preocupat de problemele privind drepturile omului din 1946 pânà in 2006, find
organ subsidiar al ECOSOC. Având initial 18 membri, Comisia si-a largit componenta la 53
state. Statele numeau proprili reprezentanti in Comisie, care actionau contorm instructiunilor ca
delegati guvernamentali, si nu cu titlu personal. Cele 53 de state membre erau desemnate de
ECOSOC dupà o formulà menità sà asigure o repartizare geograficà echitabilà intre diferitele
one ale lumi.
in principiu, in baza mandatului säu, stabilit printr-o serie de rezolutii ale ECOSOC,
Comisia este competenta sã se ocupe de orice chestiuni privind drepturile omului.
Activitatea Comisiei consta in incurajarea respectârii drepturilor omului pe plan mondial:
elaborarea nor proiecte privind documentele internationale in domeniul drepturilor
omului, spre exemplu: proiectele celor douà Pacte referitoare la drepturile omului;
examinarea situatilor de violare a drepturilor omului în orice parte a lumii, cu un accent
special pe situatiile de violari masive si flagrante;
incercarea de a preveni si a elimina, prin persuasiune si dialog, violarile drepturilor
omului;
elaborarea recomandarilor pentru asigurarea respectarii normelor general recunoscute si
acordarea de asistentà prin programul serviciilor consultative ale Centrului pentru
Drepturile Omului.

Subcomisia privind Prevenirea Discriminarii si Protectia Minoritatilor

Subcomisia privind Prevenirea Discriminarii si Protectia Minoritàtilor era initial un
organism subsidiar al Comisiei pentru drepturile omului, acum al Consiliului pentru Drepturile
Omului, find infiintatà in 1947, pe baza unei rezolutii a ECOSOC. in cadrul sistemului ONU.

A fost in mod traditional institutia cea mai plină de intelegere pentru cauza drepturilor omului.
Aceasta se datoreazà in mare parte faptului cà membrii sâi, spre deosebire de cei din Consiliu,
activează cu titlu personal si nu ca reprezentanții ai statelor. Desi aceasta nu este intotdeauna o
garantie cà fiecare membru va actiona liber (iar aici multe depind de forma de guvernare din
statul respectivului delegat), numeroase personalitâti cu o gândire independentà au activat si
continuà sà activeze in acest organism.
Subcomisia este compusà din 26 membri, alesi de Consiliu dintre candidatii desemnati de
statele membre ale ONU.
Conform Rezolutiei ECOSOC 1986/35, membrii Subcomisiei sunt alesi pe o perioadà de
patru ani (si pot fi realesi), jumätate din ei find alesi la fiecare doi ani.
Subcomisia are sarcina de a efectua studii si de a face recomandäri Consiliului pentru
Drepturile Omului privind prevenirea discriminärii de orice fel referitoare la drepturile omului si
libertätile fundamentale si la protectia minoritàtilor rasiale, nationale, religioase si lingvistice.
Este, de asemenea, imputernicità sã indeplineascà orice alte functii care i sunt atribuite de
Consiliul Economic si Social sau de Consiliul pentru Drepturile Omului.
in practicà, acest mandat a fost interpretat intr-un sens suficient de larg incât sà permità
Subcomisiei sã trateze intreaga gamà de probleme legate de drepturile omului care se ivesc in
contextul activitátii ONU.
Subcomisia se intruneste o datà pe an, la Geneva, pe o perioadà de patru saptâmâni.
Dintre studiile efectuate de câtre membrii Subcomisiei in ultimii ani pot fi enumerate cele
referitoare la: internarea administrativa farà inculpare sau proces; utilizarea fisierelor individuale
informatizate; eliminarea oricaror forme de intolerantà si de discriminare, bazate pe religie sau
convingere; discriminarea populatiei autohtone; protectia minoritatilor, dreptul la libertatea de
opine si exprimare, drepturile omului in perioada conflictelor armate etc.
Subcomisia a creat s1 unele grupuri de lucru care se intrunesc regulat inantea tiecarela
dintre sestunile anuale, precum.
- Grupul de lucru asupra comunicärilor, care examineazà comunicárile privind violári ale
- drepturilor omului;
- Grupul de lucru asupra sclaviei;
- Grupul de lucru asupra populatilor indigene (bästinase).
- Subcomisia poate stabili, de asemenea, grupuri de lucru pe perioada sesiunilor, cum ar fi:
- Grupul de lucru asupra drepturilor persoanelor detinute pe temeiuri de sanâtate mentalà;
- Grupul de lucru privind situatia de sanätate mentalà;
- Grupul de lucru privind situatia definufilor etc.
La fiecare sesiune Subcomisia adoptă rezoluti ce sunt înaintate Consiliului pentru
Drepturile Omului, care i-au in dezbatere diverse probleme ce tin de domeniul drepturilor
omului.
Una dintre procedurile in care Comisia pentru Drepturile Omului, impreunà cu
Subcomisia sa, joacà un rol important este procedura guvernatà de Rezolutia ECOSOC 1503 (XL
VIII), in care se prevede ca toate comunicärile primite de ECOSOC sá fie examinate de câtre un
Grup de lucru compus din cinci membri ai Subcomisiei (Grupul de lucru asupra comunicárilor).
Intr-un al doilea stadiu. Comisia examineaza in plen comunicarle s1 raspunsurile eventuale ale
guvernelor pentru a stabili dacà trebuie sau nu sà sesizeze Comisia pentru Drepturile Omului. Al
treilea stadiu de procedura il reprezintà examinarea de câtre Comisie a comunicarilor semnalate de câtre
Subcomisie, pentru a stabili:
dacà situatia respectivã cere un studiu aprofundat din partea Comisiei si un raport urmat
de recomandäri ale ECOSOC;
dacà ea poate face obiectul unei anchete din partea unui comitet special, aceastà anchetá
insà neputând sà aibà loc decât dacã statul respectiv si-a dat in mod expres acordul[15].
Accasta e o procedurà confidential. Ea are un caracter universal, dar nu vizeazà incalcári
izolate, ci incalcâri grave si sistematice ale drepturilor omului pentru care existà probe
demne de incredere. Obiectivul sãu principal nu este acela de a „condamna" statele, ci de
a stabili dacà alegatiile referitoare la astfel de incalcari sunt fondate si, in caz afirmativ,
sa coopereze cu statele interesate in vederea incetari1 acestor incalcari sau, cel putin.
pentru reducerea lor.
Subcomisia are meritul de a stimula in mare parte dezvoltarea diverselor proceduri ale
ONU de tratare a acestor incalcari si de a indemna organismele politice ale ONU din sfera
drenturilor omului la consolidarea acestor practici. De asemenea. ea a nus bazele multor
instrumente normative important adoptate de ONU, inclusiv Declaratia privind drepturile
persoanelor apartinând minoritätilor national sau etnice, religioase si lingvistice, adoptatà de
Adunarea Generala a ONU la 18 decembrie 1992.
Consiliul de Securitate
in sarcina Consiliului de Securitate cad responsabilitâti primordiale pentru mentinerea
pâcii si securitâtii. Consiliul poate fi convocat la orice orà, ziua sau noaptea.
Consiliul are în componenta sa 15 membri, 5 dinte care (aça-numitele Mari Puteri
China, Rusia, Franta, USA si Regatul Marin Britanici si Irlandei de Nord) sunt membri
permanenti cu dreptul de veto. Celelalte 10 state (membri nepermanenti) sunt alese de câtre
Adunarea Generalà pentru o perioadà de doi ani.
Functii:
Mentinerea pâcii si securitatii
Examinarea situatillor si disputelor care pot duce la conflicte armate si elaborarea
recomandarilor corespunzatoare:
Elaborarea si supunerea spre examinare Adunárii General a rapoartelor anuale si, când
va fi necesar, rapoarte speciale.

Bibliografie
Prof. Univ. dr. Tudor Tanasescu, Protecția Internațională Drepturilor Omului (2021), Sitech, Craiova
Aurora Ciucà, Protectia internationalà a drepturilor omului, Ed. Fundatiei Axis,
Bucuresti, 2005, p. 72
Carta Natiunilor Unite art.1 alin.4
Carta Natiunilor Unite art.1 alin.
Carta Natiunilor Unite art.1 alin.2
Carta Natiunilor Unite art.1 alin.3