PROTECȚIA

INTERNAȚIONALĂ A
DREPTURILOR
OMULUI
Unitatea de învățare nr. 1
Considerații teoretice privind
drepturile omului

Laura SPATARU-NEGURA

Februarie 2022
 Cuprins

• Asteptari?
• Realitate?
• Ce intelegeti prin Protectia internationala a
drepturilor omului?
• Dreptul între libertate şi necesitate. Interes
general versus interes particular
• Evolutia conceptului de “drepturi ale omului”
• Drepturi, libertati – om, cetatean
• Protecţia juridică a drepturilor omului la nivel
naţional şi international
• Principiile drepturilor fundamentale ale
omului
Asteptări?
Realitate
 Ce înţelegeti prin
“PROTECTIA INTERNAŢIONALĂ A
DREPTURILOR OMULUI”?
 Dreptul între libertate şi necesitate. Interes
general vs interes particular
• accepţiunile notiunii de “drept” =>
ansamblul de reguli care organizează şi
coordonează societatea
• dreptul îmbină necesitatea şi libertatea
• relația dintre „drept” şi „drepturile omului”
este o relație de la întreg la parte =>
transpune în plan juridic relația dintre
interesele generale ale unei societăți şi
interesele personale ale oamenilor
• ce se întâmplă în cazul în care interesul
general contravine uneori interesului
personal? => important echilibrul
• scopul statului: fericirea cetăţenilor?
 • dintotdeauna o preocupare pentru omenire
• oamenii deţin anumite drepturi => totalitarism?
• conceptul propriu-zis de drepturi ale omului s-a născut în
perioada de pregătire a revoluțiilor burgheze din Europa
• liberalismul proclamă pentru prima dată egalitatea tuturor
Evolutia oamenilor
• atrocitățile războaielor mondiale => aceste drepturi erau inerente
conceptului de naturii umane

“drepturi ale • nu au un conținut imuabil => evolueazǎ => drepturi noi

• componentă internă şi o componentă internaţională
omului” • drepturi fundamentale: care sunt esenţiale pentru fiinţa umană
=> drepturile fundamentale ale omului reprezintă acele
prerogative subiective inerente fiinţei umane, cu caracter
esenţial, unitar, indivizibil şi imprescriptibil, care definesc
personalitatea umană, fiind conferite de dreptul intern şi
recunoscute de dreptul internaţional
• globalizarea: aspect pozitiv (transplant juridic); aspect negativ
(lucrătorii migranţi)
 Drepturi, libertăți – om, cetățean
• drept al omului/cetățeanului = libertate (publică)? => sinonime
perfecte = drepturi subiective recunoscute și ocrotite de legiuitorii
naționali
• e.g., conform Constituției României, termenul drept este folosit în
dispozițiile privind dreptul la identitate (art. 6), dreptul de azil (art.
18), dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22), dreptul la
apărare (art. 24), dreptul la liberă circulație (art. 25) etc., în timp de
termenul de libertăți este folosit în dispozițiile privind libertatea
individuală (art. 23), libertatea conștiinței (art. 29), libertatea de
exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art. 39)
• => din punct de vedere juridic, dreptul este o libertate, iar libertatea
este un drept
• relaţia dintre drepturile omului și drepturile cetățeanului? Nu se
suprapun perfect!
• e.g. art. 16 alin. (3) din Constituţie: Funcţiile şi demnităţile publice,
civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele
care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român
garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea
acestor funcţii şi demnităţi. (s.n.)
 Protecţia juridică a
drepturilor omului la nivel
naţional şi international

• calificarea juridica?! => NJ aplicabila

• o componentă de drept naţional (constituind
astfel o ramură de drept naţional care se
bazează pe reglementările naţionale cu
privire la această problematică)
• o componentă internaţională (constituind
astfel o ramură de drept internaţional care se
bazează pe reglementările internaţionale cu
privire la această problematică)
• => desprinderea protecţiei internaţionale
a drepturilor omului din dreptul
internaţional public este evidentă
(existând o relaţie de la particular la
general)
 Principiile drepturilor
fundamentale ale
omului
• prescripţii fundamentale ale conţinutului normelor
juridice, care guvernează crearea şi aplicarea
dreptului, aceste principii asigurând esenţa şi
coerenţa sistemului de drept => spiritul legii
• diferite de la un sistem de drept la altul
• principiile fundamentale ale dreptului constituie
temeiul principiilor de ramură
• e.g. de la principiul responsabilităţii şi de la
principiul echităţii şi al justiţiei => principiul
pacta sunt servanda
• Curtea internaţională de justiţie recunoaşte rolul
important al principiilor ca izvor de drept
internaţional în art. 38 din Statutul său (parte
integrantă a Cartei O.N.U.)
Art. 38 din Statutul C.I.J.
1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform
dreptului internaţional diferendele care îi sunt supuse, va
aplica:
a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care
stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele în litigiu;
b. cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale,
acceptată ca drept;
c. principiile generale de drept recunoscute de naţiunile
civilizate;
d. sub rezerva dispoziţiilor Articolului 59, hotărârile
judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în
drept public ai diferitelor naţiuni, ca mijloace auxiliare de
determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a
soluţiona o cauză EX AEQUO ET BONO, dacă părţile sunt de
acord cu aceasta.
 Principiul drepturilor fundamentale ale omului
• în vârful piramidei principiilor de drept
• la nivel universal, art. 1 din Carta O.N.U.:
Scopurile Națiunilor Unite sunt următoarele:
(...) 3. Să realizeze cooperarea internațională în
rezolvarea problemelor internaționale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea
și încurajarea respectării drepturilor omului și
libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire
de rasă, sex, limbă sau religie; (...).
• la nivel regional, în Uniunea Europeană, în art. 6 alin. (3)
din Tratatul privind Uniunea Europeană:
• Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate
prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale și astfel cum
rezultă din tradițiile constituționale comune statelor
membre, constituie principii generale ale dreptului
Uniunii.
 Principiul universalității drepturilor omului
• toate fiinţele umane, indiferent de rasă, sex, naţionalitate, poziţie
socială şi oriunde s-ar afla, trebuie să se bucure de respectul
drepturilor sale
• la nivel european, art. 21 alin. (1) din T.U.E. consacră universalitatea şi
indivizibilitatea drepturilor omului:
• Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care
au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care
intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de
drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile
egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei
Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional (s.n.). (...)
• în plus, constituţiile statelor aşează la loc de cinste principiul universalităţii
drepturilor omului, astfel cum se poate observa din art. 15 din Constituţia
României, intitulat sugestiv „Universalitatea”:
• (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin
Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
• (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile.
Principiul indivizibilităţii
drepturilor omului
• drepturile omului sunt interdependente => ele nu mai pot fi
privite singular, independent unele de altele
• catalogul drepturilor omului se împarte în mai multe categorii
de drepturi => natura drepturilor: drepturi civile, drepturi
politice, drepturi economice şi sociale, precum şi drepturi
culturale
• instrumentele internaţionale permit uneori restrângerea
punctuală a unor drepturi, acestea reprezentând limitări ale
exerciţiului lor
• e.g. dreptul la un proces echitabil presupune situaţii când
dreptul la publicitatea procedurilor judiciare poate fi
limitat pentru protejarea moralităţii, a ordinii publice, a
securităţii naţionale, a intereselor justiţiei, a protecţiei
intereselor minorilor sau a protecţiei vieţii private a
părţilor)
 Principiul legalităţii drepturilor omului
• principiul de bază al oricărei societăti
democratice
• garantul respectării drepturilor omului
• principiul legalităţii drepturilor omului
= ideea de a pune în echilibru
interesele individuale cu interesele
generale ale unei societăţi
• acest lucru se poate realiza prin:
• obligaţia autorităţilor statale de a
lua măsurile necesare pentru
crearea cadrului juridic adecvat în
care drepturile omului să fie un
pilon al societăţii, fiind combătute
aspru încălcările flagrante
Principiul nediscriminării şi al
egalităţii în drepturi
• larg recunoscut la nivel internaţional, fiind consacrat în
numeroase instrumente adoptate în cadrul O.N.U., dar şi la nivel
regional
• toate persoanele sunt egale în faţa legii, având dreptul să apeleze
la lege atunci când apar inegalităţi de tratament, adică atunci
când drepturile lor sunt încălcate
• legea trebuie întotdeauna să interzică şi să condamne
discriminarea, în special atunci când ea se bazează pe motive
care ţin de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie,origine…
• există două mari situaţii în care poate interveni discriminarea:
• când persoane care se află în situaţii diferite, sunt tratate în
mod identic
• când persoane care se află în situaţii identice, sunt tratate în
mod diferit
• în România, principiul consacrat constituţional + Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare
 Principiul cooperării internaţionale
• statelor le revine obligaţia de a coopera la nivel internaţional
pentru respectarea drepturilor omului
• una dintre formele cele mai evidente de cooperare este
cooperarea statelor pentru reprimarea celor mai grave
infracţiuni internaţionale (e.g. crimele împotriva păcii,
crimele de război, crimele contra umanităţii, actele de
agresiune) – cooperare care a condus şi la crearea unor
jurisdicţii penale speciale (e.g. Tribunalul internaţional
pentru fosta Iugoslavie, Tribunalul internaţional pentru
Ruanda)
• Curtea penală internaţională, înfiinţată prin Statutul de la
Roma întocmit la data de 17 iulie 1998, reprezintă
încununarea unor eforturi susţinute demarate chiar de
predecesorul nostru, Vespasian Pella
• o nouă ramură de DIP – dreptul internaţional penal
Nelson Mandela
• Om politic sud-african, președinte
al Africii de Sud în intervalul 1994-
1999
• La 44 ani a fost condamnat la
inchisoare pe viata => acuzaţia de
tentativă de puci military => 27 ani
• Premiul Nobel pentru Pace în
1993 împreună cu Frederik Willem
de Klerk (preşdintele Africii de
Sud): “pentru efortul lor de a
încheia în mod paşnic regimul
apartheid şi pentru curajul de a
pune Africa de Sud pe temelii
democratice”
 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!