PROTECȚIA

INTERNAȚIONALĂ A
DREPTURILOR
OMULUI
Unitatea de învățare nr. 3
Surse de consacrare şi protecţie a
drepturilor omului si mecanismele
internationale corespunzatoare
Sistemul instituțional universal

Laura SPATARU-NEGURA

Februarie 2022
 Cuprins

1. Sursele dreptului internațional al drepturilor

omului
2. Sistemul instituțional universal: reglementări
juridice şi mecanisme internationale
 Sursele dreptului internaţional al DO (I)
• Curtea Internaţională de Justiţie recunoaşte rolul important al izvoarelor de drept
internaţional - art. 38 din Statutul său (parte integrantă a Cartei O.N.U.):
1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional
diferendele care îi sunt supuse, va aplica:
a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli
recunoscute în mod expres de statele în litigiu;
b. cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale, acceptată ca drept;
c. principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;
d. sub rezerva dispoziţiilor Articolului 59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina
celor mai calificaţi specialişti în drept public ai diferitelor naţiuni, ca mijloace
auxiliare de determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauza EX
AEQUO ET BONO, dacă părţile sunt de acord cu aceasta.
 Sursele dreptului internaţional al DO (II)
• Tratatul international
• izvorul cel mai important
• acord internaţional, încheiat în scris, între state, între state şi organizaţii internaţionale
sau între organizaţii internaţionale, guvernat de dreptul internaţional public (e.g.,
protocol, convenţie, acord)
• Cutuma
• cel mai vechi izvor de drept: practica generală, relativ îndelungată, uniformă şi
repetată, care exprimă, în conştiinţa subiectelor o regulă de conduită obligatory
• două elemente constitutive: elementul material (un act repetat pe o durată mai lungă
de timp) şi un element psihologic (convingerea că actele sunt obligatorii – opinio juris
sive necessitatis)
• rol important până la adoptarea DUDO şi a tratatelor internaţionale subsecvente
Sursele dreptului internaţional al DO (III)
• Principiile dreptului international
• regulile generale pe care se fundamentează funcţionarea oricărui sistem de
drept internaţional (e.g., promovarea păcii şi securităţii internaţionale,
abţinerea de la recurgerea la ameninţarea cu forţă sau folosirea ei, pacta sunt
servanda).
• Jurisprudenţa
• a crescut în ultimele decenii => precedente judiciare => PIDO
• jurisprudenţa judiciară şi jurisprudenţa nejudiciară
• Doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public
• contribuţiile specialiştilor de renume şi lucrările unor forumuri ştiinţifice
internaţionale care se bucură de prestigiu şi de autoritate
Surse de consacrare şi protecţie a DO la nivel
universal şi mecanisme internaţionale
• Promovarea eficientă şi garantarea drepturilor omului - cooperarea
interguvernamentala realizata în cadrul unor organizaţii universale, regionale,
subregionale şi naţionale + O.N.G.-uri + diferite instituţii umanitare + mass-media
• Organizaţiile internaţionale creează sursele convenţionale aplicabile DO si
mecanismele de protecţie efectivă care pot avea caracter juridic sau politic
• Mecanismele de protecţie sunt diferite în funcţie de obiectivele respectivelor
organizaţii
• reprezentanţi ai guvernelor statelor membre: Comisia Naţiunilor Unite pentru Drepturile
Omului;
• experţi numiţi cu titlu personal: Subcomisia Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Discriminării
şi Protecţia Minorităţilor;
• reprezentanţi ai guvernelor statelor membre aleşi cu titlu personal: Comitete ad-hoc ale
Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului;
• specialişti din domeniul juridic care pot exercita funcţii juridice sau cvasijuridice: Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, Comitetul de experţi pentru aplicarea convenţiilor şi
recomandărilor O.I.M., Comisia Europeană.
 Surse conventionale
Carta O.N.U.
• după cel de-al Doilea Război Mondial – A.G.O.N.U. – Carta O.N.U. (semnata la
26.06.1945, San Francisco – in vigoare la 24.10.1945)
• Art. 1 alin. (3) din Cartă, unul dintre scopurile fundamentale ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite este „să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea
problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în
promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă, sau religie”
• statele obligate să coopereze pentru respectul universal şi efectiv al drepturilor
omului => DO dincolo de competenta exclusiva a statelor
• mai multe organe O.N.U. au atribuţii (limitate) în domeniul protecţiei
internaţionale a drepturilor omului (e.g., Adunarea Generală, Consiliul de
Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă) => nicio garanţie
specială pentru respectarea efectivă a DO
 D.U.D.O.
• Adoptată de AGONU la 10 decembrie 1948 - primul document dedicat problematicii DO, adoptat
de o OIG
• Dpv juridic, nu este un tratat, ci are valoare de recomandare => caracter cvasi-normativ, care
impune obligaţii juridice
• Concepută ca „un ideal comun de atins pentru toate popoarele şi naţiunile”
• Drepturi civile (e.g., dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, viaţă privată şi de familie,
inviolabilitatea locuinţei, secretul corespondenţei, onoare şi demnitate, libera circulaţie, căsătorie şi
întemeierea familiei, întrunire paşnică), drepturi politice (e.g., dreptul la azil, cetăţenie, alegeri),
drepturi economice (e.g., dreptul la proprietate, retribuţie egală pentru munca egală), drepturi
sociale (e.g., asigurări sociale, dreptul la muncă, dreptul de a înfiinţa sindicate, dreptul la odihnă şi
timp liber, dreptul la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, şomaj, văduvie, bătrâneţe,
dreptul la educaţie) şi drepturi procedurale (dreptul de a fi un subiect de drept, dreptul la recurs
efectiv, la un proces echitabil)
• Drepturile nu sunt absolute, statele având dreptul de a limita exerciţiul lor atunci când ar exista
considerente legate de morală, ordine publică şi bunăstare generală într-o societate democratică,
conform art. 29 alin. (2) din Cartă
 Surse elaborate sub egida O.N.U
Pactele internaţionale cu privire la DO (I)
• AGONU a adoptat, în decembrie 1966, două tratate internaţionale =>
valoare juridică obligatorie pentru statele părţi care le ratifică:
1. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
(P.I.D.C.P.)
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale (P.I.D.E.S.C.)
• Construite ca având o parte comună, primul articol, în care se consacră
principiul autodeterminării popoarelor
 Surse elaborate sub egida O.N.U
Pactele internaţionale cu privire la DO (II)
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui
drept ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea
economică, socială şi culturală.
2. Pentru a-şi înfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de
bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care
decurg din cooperarea economică internaţională, întemeiată pe principiul
interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu
va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.
3. Statele părţi la prezentul Pact, inclusiv cele care au răspunderea
administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să
înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să
respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.
 Surse elaborate sub egida O.N.U
Pactele internaţionale cu privire la DO (III)
• Fiecare pact prevede un sistem de aplicare distinct, creat pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de statele
părţi
• În plus faţă de P.I.D.E.S.C., P.I.D.C.P. a fost extins printr-un protocol facultativ prin care se permite
indivizilor de a depune plângeri privind încălcările drepturilor lor prevăzute de P.I.D.C.P. la Comitetul
Drepturilor Omului
• P.I.D.C.P. consacră drepturi noi faţă de D.U.D.O. [e.g., dreptul de a nu fi închis pentru neexecutarea
obligaţiilor contractuale (art. 11), dreptul copilului de a primi o cetăţenie (art. 24)], dar nu prevede dreptul de
a solicita şi primi azil (art. 14), dreptul la cetăţenie (art. 15), dreptul de proprietate (art. 17)
• Prin ratificarea P.I.D.C.P., conform art. 2:
1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe
teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nicio deosebire, în special
de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere,
naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
2. Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici
o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine
naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare.
 Surse elaborate sub egida O.N.U
P.I.D.C.P.
• P.I.D.C.P. instituie in art. 4 o clauza de derogare care prevede posibilitatea suspendării
tuturor drepturilor, cu excepţia dreptului la viaţă, dreptului de a nu fi supus torturii, unor
pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, dreptul de a nu fi ţinut în sclavie
sau servitute, dreptul de a nu fi închis pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale,
dreptul de a nu fi judecat pentru fapte care nu erau incriminate la momentul săvârşirii sau
de a fi pedepsit cu o pedeapsă mai aspră decât prevedea legea la momentul săvârşirii,
dreptul fiecărui om la recunoaşterea personalităţii sale juridice, libertatea gândirii,
conştiinţei şi religiei
• Două protocoale facultative la P.I.D.C.P. au fost adoptate, în completare:
• Primul protocol facultativ (deschis spre semnare la 16 decembrie 1966, intrat în vigoare la 23
martie 1976): oferă indivizilor posibilitatea de a sesiza Comitetul Drepturilor Omului cu plângeri
individuale
• Al doilea protocol facultativ (deschis spre semnare la 15 decembrie 1989, intrat în vigoare la
11.07.1991): aboleşte pedeapsa cu moartea. Singura rezervă care se putea formula era, conform art.
2 alin. (1), de a se permite „aplicarea pedepsei cu moartea în timp de război în urma unei
condamnări pentru o crimă, cu caracter militar, de o gravitate extremă, comisă în timp de război”
 Surse elaborate sub egida O.N.U
P.I.D.E.S.C.
• P.I.D.E.S.C. recunoaşte mai multe drepturi economice, sociale şi culturale, precum dreptul la
muncă (art. 6), dreptul de a avea condiţii de muncă juste şi prielnice (art. 7), dreptul de a înfiinţa şi
a face parte dintr-un sindicat (art. 8), dreptul la securitatea socială (art. 9), dreptul la protecţia
familiei (10), dreptul la un standard de viaţă satisfăcător (art. 11), dreptul de a se bucura de cel mai
înalt standard posibil de sănătate fizică şi psihică (art. 12), dreptul la educaţie (art. 13), dreptul de a
participa la viaţa culturală (art. 15)
• Ca urmare a analizei art. 2 alin. (1) din P.I.D.E.S.C., se poate observa că obligaţiile statelor părţi
asumate prin acest Pact sunt diferite faţă de P.I.D.C.P.:
• Fiecare stat parte la prezentul Pact, se angajează să acţioneze, atât prin propriul său efort, cât şi prin asistenţă şi cooperare
internaţională, în special pe plan economic şi tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile, pentru ca exercitarea
deplină a drepturilor recunoscute în prezentul Pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin
adoptarea de măsuri legislative
• P.I.D.E.S.C. nu prevede un mecanism de plângeri interstatale sau individuale => statele părţi
trebuie să prezinte rapoarte asupra implementării naţionale a dispoziţiilor pactului, adică asupra
măsurilor adoptate şi progresului realizat, Consiliului economic şi social al O.N.U. (E.C.O.S.O.C.)
• Ulterior, E.C.O.S.O.C. a înfiinţat un organ al O.N.U. – Comitetul pentru Drepturile Economice,
Sociale şi Culturale, pentru a examina rapoartele statale
• Statele nu au aceeaşi dezvoltare economică sau aceleaşi resurse => nivelul DESC diferă
 Documente internaţionale cu caracter de
universalitate referitoare la anumite categorii ale DO
• A.G.O.N.U. a adoptat de-a lungul timpului mai multe convenţii specializate
pentru a proteja categorii speciale de drepturi sau de beneficiari:
• 09.12.1948: Convenţia pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid – intrată în
vigoare la 02.12.1950
• 28.07.1951: Convenţia privind statutul refugiaţilor – intrată în vigoare la 21.04.1954
• 21.12.1965: Convenţia pentru eliminarea oricărei forme de discriminare rasială –
intrată în vigoare la 04.01.1969
• 18.12.1979: Convenţia asupra eliminării oricărei forme de discriminare faţă de femei
– intrată în vigoare la 03.09.1981
• 10.12.1984: Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante – intrată în vigoare la 26.06.1987
• 20.11.1989: Convenţia pentru drepturile copilului – intrată în vigoare la 02.09.1990
 Structuri şi mecanisme la nivel universal
Structuri şi mecanisme în cadrul O.N.U.
• Sistemul Naţiunilor Unite este alcătuit conform Cartei O.N.U. din:
• Organizaţia Naţiunilor Unite
• organele şi organismele proprii, care au caracter permanent
• instituţiile specializate care sunt autonome (e.g. FMI, BIRD, C.I.R.D.I. F.A.O.,
O.I.M., U.N.E.S.C.O., O.M.S.)
 A.G.O.N.U.
• organ principal al O.N.U.
• temei legal pentru drepturile omului: art. 13 lit. b) din Carta O.N.U.:
Adunarea Generala va initia studii si va face recomandari in scopul: (…) b. de a
promova cooperarea internationala in domeniile economic, social, cultural, al
invatamintului si sanatatii si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si
libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
• poate înfiinţa organe subsidiare în temeiul art. 22 din Carta O.N.U.:
• Consiliul Drepturilor Omului (fosta Comisie pentru Drepturile Omului) înfiinţat prin Rezoluţia
A.G.O.N.U. nr. 60/251 din 03.04.2006: răspunde de promovarea respectului universal pentru
drepturile fundamentale ale omului
• Comitetul special al decolonizării înfiinţat prin Rezoluţia A.G.O.N.U. nr. 1654 din 27.11.1961:
monitorizează implementarea Declaraţiei de acordare a independenţei ţărilor şi popoarelor
colonial
• Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia înfiinţat prin Rezoluţia A.G.O.N.U. nr. 2248 din
19.05.1967: administrează sud-vestul african până la independenţă
 E.C.O.S.O.C.
• organ principal al O.N.U.
• temei legal pentru drepturile omului: art. 62 din Carta O.N.U.:
1. Consiliul Economic si Social poate efectua sau initia studii si rapoarte privind
probleme internationale in domeniile economic social, cultural, al
invatamintului, al sanatatii si in alte domenii conexe si poate face recomandari
in privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor
Unite si institutiilor specializate interesate.
2. El poate face recomandari in scopul de a promova respectarea efectiva a
drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. (…)
• poate înfiinţa comisii conform art. 68 din Carta O.N.U.:
• Subcomisia de luptă împotriva măsurilor discriminatorii şi pentru protecţia minorităţilor
înfiinţată prin Rezoluţia E.C.O.S.O.C. nr. 1334/ XLIV din 31.05.1968
• Comisia pentru condiţia femeii înfiinţată în anul 1946
 Secretariatul O.N.U.
• organ principal al O.N.U.
• poate înfiinţa organe şi organisme în domeniul drepturilor omului:
• Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului: înfiinţat prin Rezoluţia A.G.O.N.U.
nr. 48/141 din 07.01.1994
• emblematice misiuni de teren în Ruanda, Cambodgia, Congo
• Centrul pentru Drepturile Omului:
• înfiinţat pentru a ajuta organele şi organismele O.N.U. să promoveze şi să protejeze
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului
• efectuează cercetări şi studii asupra diverselor aspecte ale drepturilor omului, asigură
legătura cu O.N.G.-uri, cu instituţii din afara O.N.U.şi cu mass-media;
• condus de Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului
Secretarul General
al O.N.U. – dl.
António Guterres
Inaltul Comisar ONU
pentru Drepturile
Omului - Dna Michelle
Bachelet Jeria
Alte instituţii specializate în cadrul O.N.U.
• Consiliul de Securitate
• organ principal al O.N.U. - responsabilitatea principală în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale
• atribuţii în domeniul DO atunci când încălcările flagrante şi permanente constituie o ameninţare la
adresa păcii şi securităţii internaţionale
• foarte activ în politica de apartheid şi de discriminare rasială
• Curtea Internaţională de Justiţie
• cea mai importantă jurisdicţie internaţională
• Statutul C.I.J. face parte integrantă din Carta O.N.U.
• numeroase instrumente internaţionale adoptate în cadrul O.N.U., cu privire la drepturile omului, prevăd
competenţa Curţii
• Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, din 09.12.1948 (art. IX)
• Convenţia internaţională asupra eliminării şi reprimării crimei de apartheid, din 21.12.1965 (art. XII)
• Comisia de Drept Internaţional
• înfiinţată de A.G.O.N.U. la 21.11.1947
• principale funcţii: dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea dreptului internaţional
 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!