Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia Ștefan cel Mare

Catedra Drept public, securitate a frontierei, migrație și azil

DISCIPLINA modul

Protecția juridică a drepturilor omului

Organele de ocrotire a normelor de drept

(PJDO/OOND)
anul de studii I; semestrul II titular de disciplină:
doctor în drept, conf.univ.,
comisar principal
Pavlencu Mariana
CHIȘINĂU 2024
 Tema 1: Consideraţiuni generale privind
Protecţia Juridică a Drepturilor Omului
Planul:
1. Noțiuni de ,,drepturi fundamentale”.
2. Scurt istoric privind evoluția drepturilor omului.
3. Principiile Protecției Juridice a Drepturilor Omului.
4. Raportul Protecției Juridice a Drepturilor Omului cu alte disciplini.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, în vigoare de la 27 august 1994.
2. Deleanu Ion., Dreptul Constituţional şi instituţii politice, Vol. II., Bucureşti, 1998.
3. Cârnaţ Teodor, Protecţia juridică a drepturilor omului, Chişinău, 2008.
4. Osmochescu N., Negru B., Băieșu A. Drepturile omului, Chișinău 2007.
5. Purda Nicolaie, Diaconu Nicoleta, Protecţia juridică a drepturilor omului, București, 2011.
ș.a.
 1. Noțiuni de ,,drepturi fundamentale”.
Caracteristicile drepturilor omului:
Noțiune: Drepturile
- inalienabile – nu pot fi refuzate sau alienate (înstrăinate) în mod
arbitrar de la individ;
fundamentale sunt acele drepturi - universale - adică se aplică peste tot şi pentru toţi egal;
subiective ale persoanelor, - interdependente – toate drepturile sunt legate între ele;
garantarea unuia depinde de respectarea celorlalte, spre exemplu,
esențiale pentru viața, libertatea dreptul la muncă; (calificată) depinde direct de dreptul la
și demnitatea acestora, educație (pregătire profesională);
indispensabile (necesare) pentru - individuale – majoritatea drepturilor pot fi exercitate individual
sau în grup, dar deținătorul dreptului este întotdeauna o persoană
libera dezvoltare a personalităţii individuală;
umane, drepturi stabilite şi - drepturile omului sunt recunoscute de state ca fiind necesare
garantate prin Constituţie şi pentru dezvoltarea ființei umane și de aceea sunt considerate
fundamentale pentru ființa umană pentru viaţa, libertatea şi
tratate internaţionale la care personalitatea lor;
R.M este parte. - drepturile omului sunt aplicabile, în principiu, pe timp de pace
și conflicte armate, dar pot fi limitate în anumite circumstanțe pe
J-J. Rousseau sublinia că: o perioadă temporară;
drepturile omului sunt daruri - drepturile omului sunt realizate vizavi de autoritățile statului sau
autoritățile cvasistatale și vizavi de persoanele individuale prin
esenţiale ale naturii, de care intermediul autorităților statului;
nimeni nu se poate atinge în - drepturile omului sunt garantate la nivel internațional – ceea ce
nici un fel, drepturi înseamnă că statul nu poate adopta măsuri restrictive față de
individuale, libertăţi anumite drepturi, iar în cazul în care statul adoptă unele măsuri
abuzive care restrâng anumite drepturi, persoana își poate realiza
necesare şi esenţiale pentru drepturile bazându-se pe prevederile tratatelor internaționale la
fiecare om. care este parte Republica Moldova;
 2. Scurt istoric privind evoluția drepturilor omului.
Printre cele mai importante acte care care prevedeau drepturi
ale omului, vom menționa următoarele acte:
- Marea Charta a Libertății un act edictat la 15 iunie 1215.
- Petiția drepturilor din 7 iunie 1628.
- Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 26 august
1789, adoptată în perioada revoluției franceze.
- Declarația Universală a drepturilor
Omului (DUDO) adoptată la 10 decembrie 1948.
- Carta Națiunilor Unite (Carta ONU)
în vigoare din 24.10.1945
- Pactul cu privire la drepturile civile și politice în vigoare 23
martie 1976
- Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale în
vigoare 23 martie 1976
 3. Principiile Protecției Juridice a Drepturilor Omului.
Termenul principiu provine de la
latinescul principium, care înseamnă
un început.
Putem defini principiile
fundamentale ale dreptului ca fiind
acele idei călăuzitoare ale conținutului
tuturor normelor juridice, care cuprind
cerințele obiective ale societății în
procesul creării dreptului și realizării
normelor juridice.
Respectarea drepturilor
omului este o problemă nu numai
internă a statelor, ci și o problemă
internațională.
În prezent, drepturile omului au
devenit o problemă centrală a relațiilor
internaționale dintre state, a activității
multor organizații internaționale
guvernamentale și neguvernamentale.
Constituția este legea supremă a fiecărui
stat democrat, astfel încât orice lege și act
normativ adoptate trebuie să fie conform
Constituției, adică să nu contrazică
prevederilor constituționale.
În RM Constituția conține un
compartiment special dedicat drepturilor
omului – titlul II, intitulat „Drepturile,
libertățile și îndatoririle fundamentale”.
Printre cele mai importante vom
menționa:
art. 16 CRM Egalitatea
art. 20 Accesul liber la justiție
Art. 21 Prezumția nevinovăției
Art.22 Neretroactivitatea legii
Art.23 Drepul fiecărui om de a-și
cunoaște drepturile și îndatoririle.
Art.26 Dreptul la apărare
Art.27 Dreptul la libera circulație
Art.30 Secretul corespondenței
Din momentul creării ONU, unul din scopurile sale a fost și realizarea unei
,,cooperări internaționale”, promovarea și încurajarea respectării drepturilor
omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex,
limbă sau religie.
Principiile cele mai importante care stau la baza unei asemenea
cooperări sunt:
 principiul universalității drepturilor omului ;
 principiul nediscriminării și egalității în drepturi ;
 principiul indivizibilității drepturilor omului ;
 principiul prevenirii încălcării drepturilor fundamentale ale
omului ;
 principiul combaterii încălcărilor flagrante ale drepturilor
omului ;
 principiul interdependenței ;
 principiul cooperării internaționale ...
4. Raportul Protecției Juridice a Drepturilor Omului cu alte disciplini.
 Raportul PJDO cu Drept procesual penal. Un principiu care
contribuie la protecția drepturilor omului, prevăzut în Codul de
Procedură Penală este cel al prezumției nevinovăției, astfel că,
persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată
nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, într-un
proces judiciar public, în cadrul căruia îi va fi asigurate toate
garanțiile necesare apărării sale (victima și inculpatul)
 Raportul PJDO cu Drept procesual civil. Pe parcursul unui proces
de judecată civil părțile implicate (reclamant, pârât) beneficiază de
toate drepturile prevăzute de legi.
 Și multe alte ramuri de drept au raport cu PJDO, ramurile care
reglementează raporturile juridice dintre diferiți subiecți (dr.
administrativ, dr.muncii, dr.civil, dr.penal, dr.execuțional... )