1. Drepturile omului. Concept.

Clasificare

Drepturile omului sunt drepturi inerente si inalienabile ale fiecarei

persoane, care definesc conditia umana intr-o societate civilizata.

‘”Human Rights” – se pune accentual pe drepturi;

“Droits de l’homme” – se pune accentual pe om;

Drepturile omului reprezinta o suma de norme juridice, aflate intr-o

stransa conexiune prin obiectul lor

Drepturile international e ale drepturilor omului – ramura care reuneste

tot ce insemna norma juridica internationala si institutii juridice internationale
care ocrotesc cea mai importanta valoare recunoscuta astazi – omul.

Din perspective evolutiei, drepturile omului pot fi grupate pe 3

generatii:

- drepturi civice si politice (consacrate inca din Magna

Charta, Declaratia franceza a drepturilor omului si
cetateanului). Ex: dreptul la viata, la libertate, la
demnitate, la cetatenie, la libertate de exprimare si de
opinie, la egalitate in fata legii.

- drepturi economice, sociale si culturale (consacrate si

recunoscute ceva mai tarziu in legile fundamentale ale
statelor si apoi in documentele juridice internationale). Ex:
dreptul la securitate sociala, la munca si la salariu egal
pentru munca egala, la invatamant, de a infiinta sindicate.

- drepturi colective dupa adoptarea Cartei ONU, in spiritul

solidaritatii international si pentru construirea unui viitor
mai bun pentru toti; dreptul international a consacrat ca
principiu fundamental dreptul popoarelor la
autodeterminare.

Dupa continutul lor, drepturile si libertatile fundamentale ale omului pot fi

grupate in categoriile: civile, economice, sociale, cultural.

Dupa criteriul destinatarului: individuale si colective.

2. Sistemele internationale de protective a drepturilor omului

a) Sistemul European de protectie a drepturilor omului – initiat de Consiliul

Europei;
 b) Sistemul interamerican al drepturilor omului- creat in cadrul Organizatiei
Statelor Americane (OSA), bazat pe Carta OSA (1948), Declaratia
Americana a drepturilor si indatoririlor omului (1948) si pe Conventia
Americana a drepturilor omului.

c) Sistemul African al drepturilor omului si popoarelor, bazat pe Carta

Africana (1981).

d) Sistemul Islamic – bazat pe Coran si pe Sharia.

e) Sistemul ONU ( sistemul Natiunilor Unite de protective a drepturilor

omului) bazat pe Carta Natiunilor Unite-26 iunie 1945.

3. Carta Internationala a Drepturilor Omului.

Carta Internationala a Drepturior Omului reuneste un ansamblu de 5

documente adoptate sub egida ONU si care constituie nucleul sistemului
Natiunilor Unite de protective a drepturilor omului. Acestea sunt:

a) Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

b) Pactul international relativ la drepturile civile si politice;

c) Pactul international relative la drepturile economice, sociale si

culturale;

d) Protocolul facultativ la Pactul international relativ la drepturile

civile si politice;

e) Al doilea protocol facultativ la Pactul international relativ la

drepturile civile si politice;

5. Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Este primul document care proclama solemn drepturile si libertatile

fundamentale ale omului. Ramane un simbol comun al aspiratiei catre o lume mai
dreapta si mai buna.

Adoptata la 10 decembrie 1948 – Ziua drepturilor omului.

Continut: 20 de articole – atat drepturi civile si politice, cat si drepturi

economice, sociale si cultural.
 Fundamente cu valoare de principiu:

Art. 1: toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi.

Art. 2: nu se admite in exercitarea drepturilor si libertatilor proclamate nici o

deosebire bazata pe rasa, culoare, sex, limba, religie.

Art. 22: stabileste fundamentul exercitarii drepturilor economice, sociale si

culturale.

Art.28: fiecare persoana are dreptul sa beneficieze, pe plan social si international,

de existenta unei ordini care sa permita ca drepturile si libertatile enuntate in
Declaratie sa-si poata gasi o realizare deplina.

Declaratia Universala a Dreptturilor Omului isi propune ca drepturile omului sa fie

protejate de un sistem de drepturi pentru ca omul sa nu fie constrans la revolta
impotriva tiraniei si a asupririi.

Este doar o rezolutie a Adunarii Generale a ONU, nu constituie un izvor de drept.

Prevederile ei au fost preluate si consacrate juridic prin tratate cu vocative
universala: 2 pacte si 2 protocoale facultative

6.1. Pactul International cu privire la drepturi civile si politice(1966)

Potrivit prevederilor acestuia , statele parti se angajeaza sa respecte sis a

garanteze oamenilor care se gasesc pe teritoriul lor si care tin de competent lor
drepturile recunoscute de pact. Mai mult, Pactul obliga statele sa ia masuri de ordin
legislativ sau de alta natura pentru transpunerea in viata a drepturilor recunoscute
de Pact:

a) dreptul oricarei persoane private de libertate de a fi tratata cu umanitate si

cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane.

b)dreptul persoanei de a nu fi intemnitata pentru simplul motiv ca nu este in

masura sa execute o obligatie contractual.

c)dreptul oricarui copil la masuri de ocrotire din partea familiei sale, a

societatii si a statului.

d)dreptul persoanelor apartinand minoritatilor etnice religioase sau lingvistice

de a avea in comun cu ceilalti membrii ai grupului lor viata lor culturala, de a
profesa si practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba.
 e)dreptul colectiv de protective impotriva propagandei pentru razboi si
indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa, care constituie o incitare la
discriminare, la ostilitate sau violenta.

f)dreptul popoarelor la autodeterminare ca drept colectiv.

6.2. Pactul International relativ la drepturi economice, sociale si culturale(1966)

Nu impune statelor parti obligatii immediate. Aceasta abordare este

justificata de natura drepturilor consacrate si de situatii existente in diferite state,
mai ales din p.d.v . economic.

Drepturile proclamate in pact consacra drepturile economice, sociale si

cultural preluand practic prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, nu
doar enuntandu-le, ci explicand continutul acestora si chiar stabilind masuri de
aplicare.

Masuri pe care statele parti le vor adopta: scaderea mortalitatii nou-

nascutilor si a mortalitatii infantile, dezvoltarea sanatoasa a copilului, imbunatatirea
aspectelor igienei mediului, tratamentul maladiilor, servicii medicale si ajutor in caz
de boala.

7.1. Protocolul facultativ la Pactul International relativ la drepturile civile si politice

A fost adoptat simultan cu cele 2 parte, dar separate de acestea. Pornind de

la faptul ca mecanismul prevazut de Pactul International privind drepturile civile si
politice permite doar plangerile interstatale adresate Comitetului drepturilor
omului, Protocolul extinde competenta acestuia prin posibilitatea de a primi si
plangeri din partea particularilor.(cu conditia ca inainte sa fie epuizate toate caile
interne posibile)

Protocolul stabileste procedurile potrivit carora se vor examina plangerile

particularilor.

7.2. Al doilea protocol facultativ relativ la Pactul International privind drepturile

civile si politice(1989)

Vizeaza abolirea pedepsei cu moartea. Prin urmare, nici o persoana aflata sub
jurisdictia unui stat parte la acest pact nu va fi executata si fiecare asemenea stat
va ua toate masurile pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub
jurisdictia sa.

Protocolul nu admite nici o rezerva, cu exceptia rezervei formulate cu ocazia

ratificarii sau aderarii, prevazand aplicarea pedepsei cu moartea in timp de razboi.
(Romania a abolit pedeapsa cu moartea si in timp de razboi)

8. Organele principale ale ONU si protectia drepturilor omului

 a) Adunarea Generala.

Este organul principal cel mai reprezentativ al ONU, cu cele mai importante
functii si puteri in domeniul promovarii si respectarii drepturilor omului.

Initiaza studii si face recomandari in scopul dezvoltarii progresive si codificarii

drepturilor internationale, rolul ei fiind deosebit de important in stabilirea normelor
de drept international ale drepturilor omului. Practic, tratatele de drepturile omului
adoptate in sistemul Natiunilor Unite au fost promovate prin rezolutii ale A.G. si au
fost precedate de declaratii ale acesteia.

Una din functiile A.G. este si aceea de a promova cooperarea internationala

pentru a sprijini infaptuirea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru
toti, fara deosebire de rasa, sex, religie, limba sau culoare.

A.G. primeste si examineaza rapoartele primite de la alte organe ONU cu

atributii in drepturile omului. A.G. poate infiinta organe subordinate pe care le
considera necesare pentru indeplinirea functiilor sale(potrivit Cartei ONU).

b) Consiliul de Securitate.

Desi este organul principal al ONU insarcinat cu mentinerea pacii si securitatii

internationale, activitatea acestuia poate avea incidenta in domeniul apararii
drepturilor omului, atunci cand situatiile de violari grave si massive ale drepturilor
omului pot pune in pericol pacea si securitatea internationala.

c) Consiliul Economic si Social (ECOSOC)

A fost infiintat prin Carta ONU, ca organ principal al organizatiel, cu

raspunderea de a indeplini functiile acesteia( sub autoritatea A.G.) in domeniul
cooperarii international, inclusive pentru respectarea universal si efectiva a
drepturilor omului.

Functii: -initiaza studii si rapoarte privind problemele internationale in

domeniul economic, social, cultural, al invatamantului, etc.

-poate sa faca recomandari in scopul de a promova respectarea

efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti;

-poate sa pregateasca proiecte de conventii in problem care tin de

competenta sa, pe care le supune A.G.

-poate convoca conferinte international in probleme de competent sa;

ECOSOC a infiintat mai multe organe specializate, respective Comisia pentru

Drepturile Omului, Comisia pentru conditia femeii si Comisia pentru prevenirea
crimei si justitie penala.
 d) Consiliul de Tutela

Si-a suspendat activitatea(1994). Incuraja respectarea drepturilor omului si a

libertatilor fundamentale si dezvoltarea sentimentului de interdependenta a
popoarelor lumii.

e) Curtea Internationala de Justitie

Este organul judiciar principal al ONU.

Numeroase tratate internationale din domeniul drepturilor omului prevad ca

pentru diferendele dintre parti referitoare la interpretarea si aplicarea acestora sa
fie judecate la CIJ.

Este un instrument jurisdictional important la indemana statelor pentru

solutionarea diferendelor aparute in procesul de aplicare a tratatelor de drepturile
omului, in masura in care acestea prevad o asemenea posibilitate.

f) Secretariatul ONU

Este organul principal format din Secretarul General si personalul

Secretariatului.

Secretarul General e cel mai inalt functionar al ONU, numit de A.G. la

recomandarea Consiliului de Securitate. In domeniul drepturilor omului, el poate
folosi confidential bunele sale relatii intre statele membre, cu privire la problem
precum comutarea unei pedepse capitale, eliberarea unor prizonieri, etc. De
asemenea, i se pot incredinta mandate pe teme de drepturile omului.

Adjunct al SG, creat de A.G. este Inaltul Comisar pentru drepturile omului.

8.1 Organele subsidiare cu atributii specializate in domeniul drepturilor omului.

a) Comisia Drepturilor Omului.

Este organ subsidiar al ECOSOC, creat in 1946, cu scopul de a efectua studii

si rapoarte, de a oferi informatii si alte servicii legate de drepturile omului. Pentru
aceasta, poate constitui grupuri de lucru speciale alcatuite din experti si chiar sa
creeze subcomisii pe probleme de drepturi ale omului.

Cu timpul, competentele Comisiei s-au largit, astazi majoritatea problemelor

din domeniul drepturilor omului fiind supuse atentiei acesteia, inclusiv privind
combaterea violarii drepturilor omului.

b) Comisia pentru Conditia femeii(1946)

Activitatea ei vizeaza promovarea drepturilor femeii in domeniul politic, economic si
educativ si face recomandari ECOSOC cu privire la problemele cu caracter de
urgent ale drepturilor femeii, mai ales in ceea ce priveste realizarea efectiva a
egalitatii in drepturi dintre barbat si femeie. Comisia a elaborat studii si rapoarte,
continand mai multe programe pentru eliminarea discriminarii fata de femei.

Mai mult, cu incuviintarea ECOSOC, comisia a dobandit si competente de a

primi si examina plangeri referitoare la violarea de femei, in prezent facand eforturi
pentru perfectionarea mecanismului de examinare a plangerilor.

c) Comisia pentru Prevenirea Crimelor si Justitie Penala

Este principalul organ director al ONU in materie de justitie penala. Ea

elaboreaza programul ONU in materia prevenirii crimelor si vegheaza la punerea
acestuia in aplicare.

Ea reprezinta practice un forum de dezbateri pentru guvern si un mijloc de

realizare a schimbului de informatii pentru lupta impotriva criminalitatii la nivel
global.

d) Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru drepturile omului.

Inaltul Comisar al drepturilor omului, in calitatea sa de Secretar General

Adjunct pentru drepturile omului, ofera bunele sale oficii in numele Secretarului
General, devenind astfel primul responsabil insarcinat cu activitatile privind
drepturile omului.

Misiunea lui este de a promova si proteja drepturile omului in toate tarile si

de a mentine un dialog permanent cu acestea.

Functii : asistenta grupurilor particulare de refugiati(oferirea de bune oficii

acestor grupuri), asistenta persoanelor deplasate ca urmare a catastrofelor cauzate
de om, reducerea cazurilor de apatridie, etc.

9. Consiliul European ca initiator si principal cadru de promovare si aparare a

drepturilor omului in spatial European.

Consiliul Europei materializeaza preocuparile mai vechi de realizare a unei

Europe Unite.

Scopul CE este de a realiza u mai mare unitate intre membrii sai pentru
salvgardarea si realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenirea lor comuna
si pentru facilitarea progresului lor economic si social.

Membrii CE sunt statele europene care recunosc statutul organizatiei si care

indeplinesc urmatoarele conditii: accepta principiile statului de drept; accepta
principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se
bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului; se angajeaza sa
colaboreze (sincer si efectiv) la realizarea scopului organizatiei.

Crearea unui sistem de protectie a drepturilor omului a fost o preocupare a

CE inca de la infiintare. Principalele izvoare ale acestui sistem sunt Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ( Roma, 1950) si
Carta Sociala Europeana(1961, revizuita in 1996).

10. Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a limbii

fundamentale.

A fost adoptata in baza Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, cu mult

timp inainte de adoptarea actelor international din sistemul Natiunilor Unite de
protectie a drepturilor omului(1950)

Conventia stabileste ca scopul CE este “sa realizeze o uniune mai stransa

intre membrii sai si unul din mijloacele de atingere a acestui scop este protectia si
dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”.

Continut:

Titlul I al conventiei – “ drepturi si libertati” ( civile si politice) : dreptul la

viata; dreptul de a nu fi supus torturii; dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau robie;
dreptul la libertate si siguranta; dreptul la respectarea vietii private; dreptul la
libertatea de gandire, constiinta si religie; dreptul la libertarea de expresie, de
opinie.

Titlul II al conventiei – stabileste in mecanism de aplicare a ei. 1994 – Curte

unica: CEDO – care reprezinta astazi cea mai performanta institutie internationala
pentru apararea drepturilor omului, prin competenta ei de a emite decizii obligatorii
pentru statele parte, in cazul violarii drepturilor garantate de Conventie.

11. Protocoale aditionale la Conventia Europeana pentru apararea drepturilor

omului si a libertatilor fundamentale .

a) 1952 – dreptul la respectarea proprietatii; dreptul la educatie;

b) 1963 – atribuie CEDO competent de a da avize consultative asupra unor

chestiuni juridice privind interpretarea conventiei si a protocoalelor ei.

c) 1963 – modifica unele articole cu privire la Comisia Drepturilor omului

( inaplicabil deoarece rezulta desfiintarea Comisiei)

d) 1963 – dreptul persoanei de a nu fi privata de libertatea pentru simplul

motiv ca nu este in masura sa execute obligatii contractuale; dreptul la o libera
circulatie, de a alege in mod liber resedinta si de a parasi orice tara; dreptul de a nu
fi expulzat.

e) 1966 – a modificat 2 articole cu privire la componenta Comisiei si Curtii –

abrogate prin Protocolul 11;

f) 1983 – aboleste pedeapsa cu moartea, mai devreme cu 6 ani decat ONU;

g) 1984 – dreptul la recurs in procesele penale; dreptul de a nu fi urmarit sau

pedepsit pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat;
dreptul la despagubiri in cazul erorilor;

h) 1985 - modifica unele articole cu privire la Comisia Drepturilor omului

( inaplicabil deoarece rezulta desfiintarea Comisiei)

i) 1990 - a modificat 2 articole cu privire la componenta Comisiei si Curtii –

abrogate prin Protocolul 11;

j) 1992 – competent comitetului ministrilor de a constata daca exista sau nu o

violare a conventiei

k) 1994 – inlocuieste comisia si curtea cu o curte permanenta – CEDO

l) 2000 – interzice discriminarea in general

m) 2009 – consacra abolirea pedepsei cu moartea in orice circumstanta.

12. Carta Sociala Europeana revizuita.

Carta Sociala Europeana reprezinta al II-lea izvor al sistemului CE privind

protectia drepturilor omului. Ea a fost adoptata in 1961 cu scopul de a consacra un
catalog al drepturilor economice si sociale.

Carta Sociala europeana revizuia intra in vigoare in 1989, inlocuind progresiv

Tratatul initial adoptat in 1961.

Drepturile economice si sociale: dreptul la munca; dreptul la conditii

echitabile de munca; dreptul la salarizare echitabila; dreptul la securitate sociala;
dreptul la asistenta sociala si medicala si dreptul la locuinta.

Statele nu sunt obligate sa accepte toate drepturile prevazute de Carta.

Sunt constituite 2 proceduri de control:

- Procedura rapoartelor nationale: consta in obligatia

statelor parti de a prezenta annual un raport cu privire l a
o parte din dispozitiile acceptate de Carta
 - Procedura reclamatiilor colective: comitetul European al
drepturilor sociale poate fi sesizat cu reclamatii colective
prin care se pretend violari ale drepturilor prevazute de
Carta.

13. Nucleul dur al drepturilor omului.

Dreptul la viata; dreptul de a nu fi supus torturii; dreptul de a nu fitinut in

sclavie sau in servitudine; dreptul de a nu fi intemnitat pentru simplul motiv ca nu
este in masura sa execute o obligatie contractuala; dreptul de a nu fi condamnat
pentru actiuni care nu constituiau un act delictuos si dreptul la aplicarea legii mai
favorabile; dreptul la recunoasterea pretutindeni a personalitatii juridice; dreptul la
libertatea gandirii, constiintei si religiei.

14. Dreptul la viata si abolirea pedepsei cu moartea.

Dreptul la viata apartine oricarei persoane si este protejat de lege. A fost nu

numai reccunoscut si consacrat in instrumentele juridice internationale, ci si inclus
pe primul loc in catalogul celor 7 drepturi fundamentale(nucleul dur).

Prima incercare pentru abolirea pedepsei capitale s-a materializat in cadrul

CE, prin adoptarea Protocolului 6 din 1983 privind abolirea pedepsei capitale;
esceptie – in caz de razboi.

In planul universal, al II-lea protocol facultativ – 1989.

In 2002, Protocolul 13 – orice circumstanta.

15. CEDO

Instanta de judecata create in cadrul CE, dar care functioneaza independent

de CE ca un mecanism cu reale competente in garantarea efectiva a drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului aparate de Conventia Europeana si
Protocoalele ei aditionale.

Componenti: CEDo se compune dintr-un numar de judecatori egali cu

numarul statelor parti. Acestia sunt alesi de Adunarea Parlamentara a CE. Mandatul
unui judecator este de 6 ani, cu posibilitatea de a fi reales. Jumatate din numarul
judecatorilor isi vor incheia mandatul dupa 3 ani, in scopul reinoirii unei jumatati la
fiecare 3 ani.
 CEDO se reuneste in sesiune plenara ori de cate ori este necesar pentru
indeplinirea functiilor sale. Are sediul la Strasbourg.

Competenta CEDO acopera toate problem privind interpretarea si aplicarea

Conventiei si a protocoalelor sale, astfel:

- Orice stat parte poate sesiza curtea asupra oricarei

pretinse incalcari a prevederilor conventiei si a
protocoalelor sale de catre un alt stat parte.

- Sesizarea printr-o cerere de catre orice persoana fizica ,

ONG sau grup de particulare care se pretind victime ale
unei incalcari de catre un stat parte. Exercitarea acestui
drept nu poate fi impiedicata de catre statele parti prin
nici o masura.

- Curtea poate da avize consultative asupra problemelor

juridice privind interpretarea Conventiei si a protocoalelor
ei.

Adimisibilitatea cererilor(petitii). Conditii.

- Sa fi epuizat toate caile de recurs interne

- Sa nu fie anonima

- Sa nu fie aceeasi cu o cerere anterioara sau deja supusa

unei alte instante international de ancheta sau de
reglementare

- Sa nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale

protocoalelor

- Sa nu fie nefondata sau abuziva

Examinarea admisibilitiatii petitiilor statale se realizeaza in Camera

constituita pentru examinarea cauzei.

Hotarari: deciziile Curtii sunt luate cu majoritatea voturilor judecatorilor

prezenti.In caz de egalitate, se repeta votarea. Hotararile sunt definitive(sunt
publice si trebuie sa fie motivate).

Hotararea trebuie sa cuprinda: numele presedintelui si a celorlalti judecatori

care compun comisia, precum si numele grefierului; data adoptarii si a pronuntarii;
indicarea partilor; expunerea procedurii; motivele in drept; dispozitivul. Limbile de
redactare sunt engleza si franceza.

16. Carta drepturilor fundamentale a UE

 Reprezinta un document prin care se garanteaza drepturile omului in cadrul
UE. Pentru redactarea Cartei, CE a creat un organism special, Conventia, alcatuit
din reprezentanti ai sefilor de stat si de guvern, ai institutiilor comunitare si ai altor
institutii europene si nationale.

Adoptata la 9 dec. 2000 – Nisa. Nu este un tratat, ci un acord

interinstitutional, deci nu are forta juridica.

Continut: Carta consacra un catalog al drepturilor fundamentale: demnitate,

libertati, egalitate, solidaritate, cetatenie si justitie.

Demnitate – este inviolabila. Trebuie sa fie respectata si protejata. Drepturi:

la viata; la integritatea fizica si pishica; de a nu fi supus torturii si de a nu fi tinut in
sclavie.

Libertatea – dreptul la libertate si siguranta; la respectarea vietii private si

familiar; la protectia datelor cu caracter personal; de a se casatori si de a intemeia o
familie; la libertate de gandire, constiinta si religie; la libertate de expresie si
informare; la libertate de reuniune si asociere; dreptul la educatie; la libertate
profesionala si dreptul de a munci; dreptul de intreprindere; dreptul la proprietate;
dreptul la azil.

Egalitatea – dreptul la egalitate in fata legii; nediscriminare; la diversitarea

cultural si religioasa; la egalitate intre barbati si femei; dreptul copilului; dreptul
persoanelor in varsta; dreptul persoanelor cu handicap la integrare.

Solidaritatea – dreptul la informare si la consultare al muncitorilor; dreptul

angajatilor si al organizatiilor de a negocia si incheia contracte colective de munca;
dreptul la protectia familiei in plan juridic, economic si social; interzicerea muncii
copiilor si dreptul tinerilor la protectia in munca.

Cetatenia – dreptul de a vota si de a fi ales; dreptul cetateanului la o buna

administratie; dreptul la petitie in fata Parlamentului European; dreptul la circulatie
si la libera sedere pe teritoriul statelor membre

Justitia – dreptul la un recurs efectiv si de a accede la un tribunal impartial;

dreptul la prezumtia de nevinovatie si la aparara; dreptul de a nu fi judecat sau
sanctionat penal de 2 ori pentru aceeasi infractiune.