SI DREPTURILE OMULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANA.

UE O ORDINE JURIDICĂ DE
DREPTURILE OMULUI.

În
Absenta unor instrumente cu forta juridica in materia drepturilor omului a contituit
multa vreme o problema de ordin atat teoretic cat si practic ,in Comunitatile
Europene si mai apoi in U.E. La inceputul existentei Comunitatilor aceasta lacuna
nu suscita preocupari importante in masura in care in, privinta
competentelor comunitare in prim plan se afla caracterul pur economic al
acestora.O data cu diversificarea acestor competente,ele depasind sfera
economica ,s-a pus problema legaturii intre dreptul comunitar si libertatile
fundamentale.O interventie decisiva in acest sens a avut-o Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene, care inca din 1969 a elaborat-o jurisprudenta ce tindea sa
protejeze eficient unele drepturi si libertati fundamentale.Intr-o prima
etapa,Curtea de Justitie a refuzat sa exercite controlul de legalitate asupra
actelor comunitare sub aspectul drepturilor fundamentale, garantate doar de
constitutiile statelor membre ,pe considerentul ca “nu ii revine sarcina de a asigura
respectarea regulilor interne,chiar constitutionale ,in vigoare intr-unul sau altul din
statele membre”.

Ca raspuns la aceasta pozitie a Curtii ,unele instante

constitutionale nationale si-au exprimat vointa ferma de a controla
constitutionalitatea tratatului constitutiv si a normelor comunitare derivate sub
aspectul protectiei drepturilor omului garantate de constitutiile nationale.Motivul
invocat la momentul respectiv de Tribunalul Constitutional Federal German a fost
acela ca ‘ procesul de intergrare a Comunitatii nu a atins un stadiu suficient de
avansat pentru ca dreptul comunitar sa cuprinda un catalog in vigoare de drept
fundamental’.
Sub aspectul declaratiilor politice in 1989 Parlamentul European
a adoptat o declaratie a drepturilor si libertatilor fundamentale,dar acest document
nu a fost mentionat in prevederile tratatelor ulterioare,ramanand un « catalog » de
drepturi lipsit de forta obligatorie.Tot in 1989 a fost adoptata Carta comunitara a
drepturilor sociale fundamentale,document cu forta pragmatica in domeniul
protectiei unor drepturi social-economice.
 Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 intrat in vigoare
la 1 mai 1999,precum si Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001 contin
importante dispozitii relative la respectul drepturilor omului.Ele cuprind intentia
statelor de a mari posibilitatea de interventie a Curtii de la Luxembourg in acest
domeniu.Tratatul de la Amsterdam consacra cele 3 principii ce
formeaza « patrimoniul comun de valori » al statelor membre :respectarea
drepturilor omului,democratia,preeminenta dreptului.Tratatul consacra garantia
jurisdictionala a respectului drepturilor omului prin recunoasterea competentei
Curtii de Justitie in domeniul controlului respectului drepturilor fundamentale de
catre organele comunitare (art 46 lit d).
Tratatele mentionate pun in lumina si importanta garantiei politice
a drepturilor omului,al caror respect deplin a devenit o conditie de adeziune si
de apartenenta la Uniune.Astfel,Consiliul European exercita un control politic cu
doua fatate :preventiva si repulsiva.

Principii ce rezulta din dreptul comunitar in materia protectiei unor

drepturi.
Principiul liberei circulatii a persoanelor si al nondiscriminarii
prevazute de Tratatul CE,sunt principii fundamentale “structurale” ale Comunitatii.
Principiul liberei circulatii
Acest principiu se aplica in mod diferentiat ,dupa cum este vorba de
cetateni ai statelor membre sau cetateni ai altor state.Libera circulatie implica si
drepturile statelor la exercitarea unui control asupra intrarii strainilor pe teritoriul
lor.In interitoriul Comunitatii insa libera circulatie este un principiu esential.Art 48
parag 3 al Tratatului CE prevede dreptul lucratorilor de a se deplasa liber pe
teritoriul statelor membre,de a ramane pentru a munci si chiar de a ramane dupa
parasirea slujbei avute.Lucratorii au dreptul de a se reuni cu familia pe teritoriul
statului unde au locul de munca.
Principiul liberei circulatii a resortisantilor comunitari are un camp
vast de aplicare ,el acoperind atat libertatea de a se stabili pe teritoriul unui stat cat
si pe cea de a-si alege un loc de munca intr-unul dintre statele membre.
Libera circulatie a fost consolidata si prin aparitia Acordurilor de la
Schengen,care au suprimat treptat controalele de frontiera in interiorul
Uniunii.Aceste acorduri cuprind si referiri la un « sistem de informatii Schengen »
in scopul luptei contra crimei organizate ,cu prevederea si a unor garantii ale unor
libertati fundamentale in care :protectia datelor personale,dreptul de
acces,rectificare,si stergere a datelor personale.
Principiul nondiscriminarii
In dreptul comunitar nu exista o dispozitie generala si unica care sa
consacre principiul nondiscriminarii in toate domeniile.De aceea Curtea Europeana
de justitie a facut din acest principiu unul din principiile fundamentale ale dreptului
comunitar.Tratatul de la Amsterdam realizeaza un minim in acest sens :Consiliul va
putea lua masuri pentru a combate orice discriminare bazata pe sex,rasa,origine
etnica,religie sau credinta,handicap, varsta,orientare sexuala.Orice discriminare
este interzisa ,cu exceptia cazului cand este legitima,adica bazata pe o justificare
obiectiva si rezonabila dupa formula,devenita clasica a Curtii de
Justitie :tratamentul diferit al situatiilor comparabile si tratamentul identic al
situatiilor diferite sau interzise.
A :Interdictia discriminarilor bazate pe nationalitate
Art 6 Tratatul CE interzice,de maniera generala,discriminarile bazate pe
nationalitate.Aceasta interdictie este apoi reluata in cazuri speciale.Dispozitia
generala confera o mai mare eficienta celorlalte intarind interdictiile si limitand
exceptiile prevazute de dispozii speciale,in special rezerva « ordinii publice » sau
cazul special al angajarilor in administratia publica.Dispoziile speciale sunt
prevazute in norme de drept privat.
Dreptul comunitar interzice discriminarile bazate pe nationalitate doar in
privinta cetatenilor statelor membre de UE.De aceea tratamente diferite pot aparea
pentru cetateni ai altor state.
B :Interzicerea discriminarilor bazate pe sex
Tratatele constitutive nu contin dispozitii generale asupra egalitatii
sexelor,dar exista numeroase texte care fac referire la aceasta,de exemplu art 119 al
Tratatului CE potrivit caruia statele trebuie sa asigure aplicarea principiului
egalitatii remuneratiilor intre barbati si femei pentru munca egala.Aceasta
prevedere este direct aplicabila si se bucura de efect direct :particularii o pot invoca
in fata instantelor nationale.

Carta Drepturilor Fundamentale a UE,de la Tratatul privind Constitutia

Europeana de la Tratatul de la Lisabona.
 Toate aceste evolutii legale si jurisprudentiale au generat ideea
« codificarii » conceptiei UE despre drepturile omului intr-un document unic care
sa valorifice atat traditiile statelor membre cat si experienta anterioara a
organizatiei.Pe langa motivele de ordin tehnic si juridic ,la baza ideii de a se
elabora un catalog de drepturi propriu Uniunii au stat si considerente de ordin
politic si filozofic : Europa ,esenta ei este in plina transformare.De la ideea unei
piete comune si a unei comunitati politice si de valori fundamentale.Inevitabila
extindere a Uniunii va aduce noi actori ,ale caror traditii si preocupari in sfera
drepturilor omului nu coincid intru totul cu cele ale Europei Occidentale.
Acestia sunt cativa dintre factorii care au stat la baza elaborarii Cartei
drepturilor fundamentale a UE.
Continutul si structura Cartei.
Carta contine o serie de principii generale ,care privesc in primul rand
campul sau de aplicare,autonomia sa,limitarile aduse drepturilor.Cat priveste
catalogul drepturilor, documentul reafirma drepturile clasice :demnitatea
umana,libertatile,egalitatea,justitia, continand insa un bogat catalog de drepturi
sociale :dreptul la munca,la securitate sociala, la ajutor social,la greva.
Uniunea Europeana si statele terte in materia protectiei drepturilor
omului.
Respectul drepturilor omului a devenit o conditie de aderare la UE dar
si unul din principiile ce guverneaza in general relatiile externe ale
Uniunii.Respectul drepturilor fundamentale trebuie sa mearga dincolo de simplele
declaratii de principii :luarea in considerare a acestor drepturi este o realitate ce se
impune cu putere in relatiile UE cu statele candidate la aderare,atat in momentul
negocierii cat si al incheierii acordurilor de asociere.Acordurile de asociere
cuprind astfel prevederi referitoare la drepturile omului sub forma unor cause de
conditionare.
Apartenenta la Consiliul Europei si aderarea la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului constituie uneori o etapa prealabila pentru aderarea la
UE.Aceasta conditie necesara dar nu suficienta este deosebit de importanta mai
ales pentru statele fost comuniste und erespectul drepturilor omului nu fusese una
din preocuparile majore si unde s-au facut pasi importanti spre o schimbare de
legislatii,mentalitati si practice.
BIBLIOGRAFIE :
1. « Protectia europeana a drepturilor omului » Editia 3
Editura CH Beck Bucuresti 2008
Autor Bianca Selejan-Gutan