UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAII INTERNAIONALE, TIINE

POLITICE I ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAII INTERNAIONALE

BOGATU DANIEL

ANALIZA COMPARAT A SISTEMELOR CONSTITUIONALE

Referat

Autor: Bogatu Daniel

Conductor tiinific: NUMELE PROFEI

GRADU STIINTIFIC

CHIINU, 2017
 Analiza comparata a sistemelor constitutionale

Cercetarea comparativa a regimurilor constitutionale ale diferitelor tari prezinta o

considerabila nsemnatate teoretica si practica. Ea permite, pe de o parte, degajarea unor
principii comune, identificarea institutiilor necesare oricarui stat de drept iar, pe de alta parte,
sub aspectul tehnicii juridice, nlesneste procesul de elaborare si de definitivare a
mecanismelor constitutionale.

De aceea, Cursul de drept constitutional comparat a fost conceput - din dorinta de a da

satisfactie att exigentelor unei cercetari teoretice, ct si cerintelor efectuarii unor analize
practice pertinente pe tari si sisteme constitutionale - n patru parti: Partea I-a, consacrata
unor probleme teoretice generale, Partea II-a, cuprinznd analiza principalelor sisteme
constitutionale (prezidentiale, semiprezidentiale, parlamentar si directorial), Partea III-a,
dedicata unor sisteme politice de tranzitie (Rusia si fostele tari socialiste europene) si Partea
IV-a, care se refera la sisteme constitutionale prezentnd particularitati istorice si politice
(dominioane si foste dominioane britanice, tari socialiste, tari afro-asiatice).

n cadrul primei parti, dedicata unor probleme teoretice generale, a fost evidentiat mai
nti obiectul si nsemnatatea studiului dreptului constitutional comparat, pentru a se efectua
apoi anumite delimitari conceptuale si evidentia metodologia, interesul practic si functiile
dreptului comparat, cu speciala privire la dreptul public.

ncercnd sa se nfatiseze o definitie proprie a dreptului constitutional comparat, s-a

ajuns la concluzia ca acesta reprezinta o subramura a dreptului comparat n general, ramura
independenta, corelata cu sistemele de drept nationale, avnd ca obiect compararea n special
a institutiilor politico-statale, precum si a tehnicilor de elaborare a constitutiilor n scopul
identificarii celor mai bune cai si metode de perfectionare a propriilor reglementari
constitutionale.

Odata stabilit obiectul, metoda si domeniul de actiune al dreptului constitutional

comparat, cursul examineaza particularitatile regimurilor politice si constitutionale, efectund
totoata o analiza comparativa a rolului si locului ocupat n cadrul acestora de principalele
institutii ale statului (Parlamentul, seful statului, Guvernul, justitia etc.). Tot aci sunt evaluate
modalitatile n care anumite concepte fundamentale se regasesc si se aplica n sistemele
analizate (democratia, drepturile omului, controlul de constitutionalitate, puterea constituanta
originara si puterea constituanta derivata, tehnicile de revizuire a Constitutiei).

Pornind de la diviziunea - considerata "traditionala" - a regimurilor constitutionale n

regimuri prezidentiale, regimuri semi-prezidentiale, regimuri parlamentare si regimuri
directoriale, cursul cerceteaza, n continuare, n mod comparativ un numar de 50 de
constitutii, evidentiind trasaturile specifice si particularitatile acestora. Analiza se
concentreaza, n mod prioritar, asupra celor mai vechi si celor mai reprezentative regimuri,
considerate tipice pentru respectivul tip de sistem constitutional (S.U.A. pentru regimurile
prezidentiale, Franta pentru regimurile semi-prezidentiale,Marea Britanie pentru regimurile
parlamentare, Elvetia pentru regimul directorial). Pe baza unei investigatii atente, folosindu-
se tehnicile de drept comparat, sunt puse n lumina n special influentele pe care aceste tipuri
de regimuri constitutionale le-au exercitat asupra dezvoltarii constitutionale a diferitelor tari
si n mod special asupra fostelor tari socialiste care si-au elaborat noi legi fundamentale, dupa
1990.

Cercetarea regimurilor prezidentiale acorda un loc proeminent analizei Regimului

politic si constitutional din S.U.A. Pornind de la principiile democratice enuntate de marii
gnditori, care au pus bazele democratiei americane si, n special de la ideea lui Lincoln ca
"nici un om nu este suficient de bun pentru a guverna un alt om fara consimtamntul
acestuia", cursul releva modul n care aceste mari comandamente se reflecta n sistemul
american de guvernare. n continuare sunt trecute n revista documentele programatice ale
dreptului constitutional american, care preconizau "un guvern de legi si nu un guvern de
oameni", si sunt analizate prevederile Constitutiei din 1787, subliniindu-se conditiile politice
care au dus la elaborarea acesteia si la fundamentarea unui set de principii perene, pe care se
ntemeiaza ntreaga organizare constitutionala. Sunt relevate, n mod deosebit, particularitatea
sistemului electoral american, pozitia Presedintelui n sistemul separatiei puterilor, dinamica
relatiilor dintre Presedinte si Congresul S.U.A., precum si rolul opiniei publice n asigurarea
unui control eficient - si adesea decisiv - asupra activitatii membrilor Congresului. Se insista
asupra bicameralismului sistemului parlamentar american, explicndu-se ratiunile care au dus
la adoptarea acestuia, legat n special de structura federala de stat. Este analizata procedura de
adoptare a legilor n sistemul n vigoare n S.U.A., statutul parlamentarilor si raporturile
dintre cele doua Camere care alcatuiesc Congresul american. Un rol deosebit de important
este acordat puterii judecatoresti, si n special Curtii Supreme a S.U.A., practicii acesteia si
contributiei pe care ea o aduce la respectarea legalitatii si a ideilor statului de drept.
Cercetarea releva mecanismul raporturilor dintre statul federal american si statele federate,
pornind de la istoria si evolutia fundamentarii acestor relatii. Se arata, totodata, cum
functioneaza practic, n actualul moment, repartitia de competente ntre puterea centrala a
S.U.A. si drepturile statelor federate. Relevndu-se valoarea experientei americane, se arata
cum n conditii specifice, Constitutiile Braziliei, Argentinei, Mexicului, Venezuelei,
Republicii Chile si Filipinelor au preluat modelul prezidential de guvernare, aplicndu-l si
realizndu-l practic n functie de elementele concrete si traditiile lor nationale.

Analiza regimurilor semi-prezidentiale acorda un spatiu substantial Regimului politic

si constitutional al Frantei. Pe baza unei ample analize istorice - de la istoricul "L'Etat c'est
moi" pna la "faptul majoritar" si "tehnica coabitarii" ntre Presedinte, primul ministru si
Parlament, mai ales cnd acestia exprima optiuni politice diferite - este relevata pozitia
Constitutiei din 1958 n sistemul reglementarilor de diverse tipuri pe care le-a cunoscut
Franta. O nsemnatate dintre cele mai mari se acorda institutiei prezidentiale, relevndu-se nu
numai rolul deosebit care revine Presedintelui n sistemul actualei Constitutii franceze, dar si
mecanismul relatiilor dintre acesta si puterile statului. Ilustrativa pentru vitalitatea si
adaptabilitatea institutiilor franceze este aplicabilitatea prevederilor Constitutiei din 1958 -
conceputa initial ca o constitutie "gaullista" - n conditiile radical schimbate n care
presedintele si primul ministru au apartinut unor tendinte politice diferite. Cursul analizeaza
natura si implicatiile puterilor conferite Presedintelui francez de art.16 din Constitutie, iar n
ce priveste Guvernul, prezinta specificitatea "competentei reglementare" si rolul
ordonantelor n dreptul constitutional francez. Cu referire la sistemul parlamentar este
evidentiata trasatura mecanismului francez de organizare a vietii parlamentare bicamerale,
sub forma multi-cameralismului, relevndu-se att diferenta de atributii si de pozitie politica
ntre Adunarea Nationala si Senat, ct si valoarea celei de "a treia Camere" a Parlamentului
francez - Consiliul Economic si Social. n cadrul analizei sistemului politic francez se acorda
o atentie cuvenita rolului si importantei Consiliului Constitutional ca aparator al Constitutiei
si garant al institutiilor statului de drept. n aceasta parte a curului sunt analizate, n
continuare, sistemele constitutionale din Romnia, Finlanda, Portugalia si Austria, care
prezinta nsemnate similitudini, dar si diferentieri fata de sistemul francez.
 Analiza regimurilor parlamentare se concentreaza n special n jurul Sistemului
constitutional britanic, cu care prilej este evidentiata valoarea si traditiile institutiilor
constitutionale ale acestei tari. Se insista asupra contributiei pe care documente istorice de
mare rezonanta, care si-au pastrat peste secole vigoarea si importanta, precum Magna
Charta (1215), Habeas Corpus Act (1679) si Bill of Rights (1689) au adus-o la
fundamentarea ntregului sistem al drepturilor si libertatilor. n continuare, este examinat
rolul Camerei Comunelor si al Camerei Lorzilor (aflata n plina reforma), pozitia Reginei n
sistemul constitutional britanic si prerogativele sale, mecanismul de elaborare a legilor, rolul
partidelor, organizarea parlamentara - insistndu-se asupra unor institutii specifice britanice
precum "guvernul fantoma", institutia "liderului politic" - aducndu-se totodata n discutie
si unele elemente privind administratia locala. n continuare sunt examinate constitutiile unor
tari avnd regimuri parlamentare precum: Belgia, Germania, Italia, Japonia, Danemarca,
Olanda, Grecia, Israel s.a.

O parte deosebit de importanta a Cursului este consacrata Regimului constitutional

al Rusiei si al fostelor tari comuniste din Europa de Rasarit.

Cursul releva pe larg evolutiile sistemului politic din Rusia si fosta U.R.S.S.,
analizeaza diferitele tipuri de constitutii (1918, 1936, 1977), raportndu-le n toate cazurile la
conditiile politice si sociale existente n momentele respective. Este pus n lumina procesul de
transformari ce a avut loc n perioada lui Mihail Gorbaciov, diferitele proiecte de
reorganizare constitutionala avansate n anii 1987-1991, sunt analizate conditiile care au dus
la destramarea U.R.S.S. si la crearea unui nou sistem de relatii ntre fostele republici unionale
devenite pe deplin state independente. Totodata, sunt puse n lumina evolutiile politice
importante care au dus la adoptarea Constitutiei din 1993, noile dimensiuni ale sistemului
parlamentar sovietic, profilul noii institutii prezidentiale, importanta crearii Curtii
Constitutionale a Rusiei, ca o expresie a prioritatii valorilor statului de drept.

Totodata se analizeaza evolutia constitutionala a unor state care au facut parte din
fosta Uniune Sovietica - Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Moldova -
relevndu-se particularitatile specifice ale edificarii noilor structuri si mecanisme
constitutionale, n vigoare actualmente n aceste tari.

Cercetarea sistemelor constitutionale ale fostelor tari comuniste continua cu analiza

reglementarilor din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia (devenita Cehia si Slovacia), Polonia,
Ungaria si fosta Iugoslavie, relevndu-se diversitatea tehnicilor folosite pentru efectuarea
reformelor constitutionale (constitutii noi n majoritatea statelor foste socialiste, dar si
adaptarea sau "amendarea" constitutiilor anterioare - n Ungaria si o perioada de timp n
Polonia). Estimndu-se ca tarile foste socialiste din Europa de Rasarit au ntreprins
importante succese pe drumul edificarii institutiilor statului de drept, se releva practic cum
functioneaza acestea n fiecare caz si se cauta a se identifica, din punct de vedere tehnic-
legislativ, principalele influente care s-au nregistrat n aceste tari n procesul de
renastere a constitutionalismului. Se releva, cu acest prilej, ca n principal s-au nregistrat
trei tipuri de influente: franceza, germana si americana, care au fost avute n vedere de autorii
noilor constitutii.

n contextul problemelor tratate, Cursul acorda o nsemnatate cuvenita procesului

constitutional din Romnia, relevnd valoarea traditiilor si a conceptiilor scolii romnesti de
drept constitutional, diversele tipuri de constitutii pe care Romnia le-a cunoscut pe parcursul
istoriei sale, diferitele filiatii de idei politice si constitutionale pe care gnditorii si oamenii
politici romni le-au receptionat n mod creator, n baza principiului "institutiile unui
popor nu au valoare dect daca ele sunt opera nationala a acestui popor" (Paul
Negulescu si George Alexianu). Sunt relevate optiunile democratice ale tarii dupa Revolutia
din Decembrie 1989, fazele elaborarii Constitutiei din 1991, metodologia urmata pentru
adoptarea acestui document, receptionarea unor principii de drept constitutional general si de
drept international public, estimndu-se n mod pozitiv valoarea noilor mecanisme create
pentru apararea drepturilor cetatenilor. Totodata, sunt puse n evidenta cai si directii de
actiune pentru ntarirea ordinii constitutionale, pentru asigurarea respectului principiilor
statului de drept, subliniind n acest context valoarea reformei constitutionale din anul 2003 si
a unor reglementari normative care ntregesc, dezvolta si asigura o corecta aplicare a
principiilor constitutionale. Cursul mai releva, nsa, cu deplin realism, si posibilitatile
practice, care nu sunt nca nici pe departe epuizate, de ntarire a respectului pentru ordinea
constitutionala, de afirmare tot mai puternica a legalitatii, pentru combaterea prin mijloace
eficiente a violentei, coruptiei, a oricarui tip de abuzuri si pentru garantarea prin mecanisme
ct mai adecvate a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Concluziile Cursului evidentiaza valoarea si nsemnata-tea dreptului constitutional

comparat nu numai pentru cercetatori, juristi, oameni politici, dar si pentru toti cei interesati
sa cunoasca si sa nteleaga schimbarile constitutionale produse n viata diferitelor tari. Se
releva, cu deosebire, importanta dreptului constitutional comparat pentru statele candidate la
Uniunea Europeana, care au efectuat sau urmeaza sa efectueze modificari constitutionale n
scopul alinierii lor la standardele si exigentele comunitare.

Experienta ultimilor ani atesta cu vigoare faptul ca ne aflam nfata unui proces de
continua dezvoltare a dreptului constitutionalmodern, n raport de cerintele democratiei, dar
si ale racordariitot mai puternice a prevederilor constitutionale la normeleinternationale, la
principiile si regulile de conduita pe care toatestatele le-au acceptat prin consimtamntul lor.

Procesul de apropiere dintre dreptul constitutional sidreptul european, dintre dreptul

constitutional al diferitelor statesi institutiile internationale devine din ce n ce mai vizibil. El
semanifesta n deosebi prin receptarea unor principii si norme decomportament international
pe care statele le-au introdus sau leintroducn constitutiile lor. Astazi, majoritatea
covrsitoare atarilor democratice recunosc superioritatea dreptuluiinternational, iar tarile
membre ale Uniunii Europene au adoptatsau sunt pe punctul de a adopta modificari
constitutionale nacest sens.

Dezbaterile legate de viitorul Europei, proiectele federaliste- mai elaborate sau mai
putin elaborate - de organizare a Europei au, fireste, implicatii asupra dreptului constitutional
al statelor. Acceptarea ordinii juridice comunitare implica, desigur, si acceptarea ntregului
sistem de drept pe care Comunitatile l-au creat. Problema pe care o are de rezolvat
Comunitatea europeana, n acest moment deosebit de important al evolutiei sale, este aceea
daca si cum va functiona n viitor relatia dintre competentele nationale si competentele
europene, din ce n ce mai sporite.

Este deci inevitabil ca, n perspectiva viitorului, att n Europa ct si n ntreaga lume
vor apare, n mod firesc, noi constitutii (sau vor fi modificate constitutiile existente). Ele vor
trebui sa tina seama de noile realitati, de elementele specifice fiecarui popor, deoarece prin
definitie normele de guvernare a popoarelor - si cu att mai mult legile lor fundamentale -
trebuie sa fie conforme cu vointa si interesul celor care sunt guvernati.

Receptivitatea diversilor factori de conducere ai statelor fata de problema ameliorarii

si mbogatirii cadrului constitutional este o conditie fata de progresul nsusi al societatii, al
institutiilor democratice. Problemele constitutionale sunt astazi numeroase, iar amploarea lor
solicita n permanenta un studiu atent, dar si o raportare a ideilor, a principiilor, la experienta
de viata, la fenomenele politice.

A devenit un adevar de necontestat acela ca elaborarea si ntelegerea constitutiilor

este un act dintre cele mai importante de cultura si de gndire politica. Orice om politic,
orice specialist trebuie sa cunoasca nu numai constitutia tarii sale, dar si constitutiile altor
tari, pentru a putea ntelege ct mai bine fenomenul, n plina afirmare, de consacrare a
constitutionalismului. Prin definitie, constitutionalismul este inamicul oricarei abordari
empirice, simpliste, adversarul necontestat al ncalcarii principiilor dreptului omului, al
modurilor de guvernare totalitara.

Elaborarea si perfectarea Tratatului Constitutional European constituie un moment de

referinta pe calea elaborarii unui Drept constitutional european, care trebuie sa reprezinte o
sinteza a tot ceea ce a creat mai naintat stiinta dreptului constitutional, mpletind n mod
creator interesele nationale cu marile valori europene ce se cer promovate si respectate de
toate tarile continentului, n perioada efervescenta dar att de creatoare a acestui nceput de
nou mileniu.