Universitatea Liberă

Internațională

Facultatea: Drept

Disciplina : Mari sisteme de drept contemporan.

Tema:
,, ANALIZA COMPARATĂ A SISTEMELOR
CONSTITUȚIONALE”

Elaborat : eleva grupei 186: Muguliuc

Mihaela
Verificat : magistru, lector univeristar: Beneș Olga

Chișinău 2020
 Analiza comparata a sistemelor constitutionale

Cercetarea comparativa a regimurilor constitutionale ale diferitelor tari

prezinta o considerabila însemnatate teoretica si practica. Ea permite, pe de o
parte, degajarea unor principii comune, identificarea institutiilor necesare
oricarui stat de drept iar, pe de alta parte, sub aspectul tehnicii juridice,
înlesneste procesul de elaborare si de definitivare a mecanismelor
constitutionale.

De aceea, Cursul de drept constitutional comparat a fost conceput - din

dorinta de a da satisfactie atât exigentelor unei cercetari teoretice, cât si
cerintelor efectuarii unor analize practice pertinente pe tari si sisteme
constitutionale - în patru parti: Partea I-a, consacrata unor probleme teoretice
generale, Partea II-a, cuprinzând analiza principalelor sisteme constitutionale
(prezidentiale, semiprezidentiale, parlamentar si directorial), Partea III-a,
dedicata unor sisteme politice de tranzitie (Rusia si fostele tari socialiste
europene) si Partea IV-a, care se refera la sisteme constitutionale prezentând
particularitati istorice si politice (dominioane si foste dominioane britanice, tari
socialiste, tari afro-asiatice).

În cadrul primei parti, dedicata unor probleme teoretice generale, a fost

evidentiat mai întâi obiectul si însemnatatea studiului dreptului constitutional
comparat, pentru a se efectua apoi anumite delimitari conceptuale si evidentia
metodologia, interesul practic si functiile dreptului comparat, cu speciala privire
la dreptul public.

Încercând sa se înfatiseze o definitie proprie a dreptului constitutional

comparat, s-a ajuns la concluzia ca acesta reprezinta o subramura a dreptului
comparat în general, ramura independenta, corelata cu sistemele de drept
nationale, având ca obiect compararea în special a institutiilor politico-statale,
precum si a tehnicilor de elaborare a constitutiilor în scopul identificarii celor
mai bune cai si metode de perfectionare a propriilor reglementari
constitutionale.

Odata stabilit obiectul, metoda si domeniul de actiune al dreptului

constitutional comparat, cursul examineaza particularitatile regimurilor politice
si constitutionale, efectuând totoata o analiza comparativa a rolului si locului
ocupat în cadrul acestora de principalele institutii ale statului (Parlamentul, seful
statului, Guvernul, justitia etc.). Tot aci sunt evaluate modalitatile în care
anumite concepte fundamentale se regasesc si se aplica în sistemele analizate
(democratia, drepturile omului, controlul de constitutionalitate, puterea
constituanta originara si puterea constituanta derivata, tehnicile de revizuire a
Constitutiei).

Pornind de la diviziunea - considerata "traditionala" - a regimurilor

constitutionale în regimuri prezidentiale, regimuri semi-prezidentiale,
regimuri parlamentare si regimuri directoriale, cursul cerceteaza, în
continuare, în mod comparativ un numar de 50 de constitutii, evidentiind
trasaturile specifice si particularitatile acestora. Analiza se concentreaza, în mod
prioritar, asupra celor mai vechi si celor mai reprezentative regimuri,
considerate tipice pentru respectivul tip de sistem constitutional (S.U.A. pentru
regimurile prezidentiale, Franta pentru regimurile semi-prezidentiale,Marea
Britanie pentru regimurile parlamentare, Elvetia pentru regimul directorial). Pe
baza unei investigatii atente, folosindu-se tehnicile de drept comparat, sunt puse
în lumina în special influentele pe care aceste tipuri de regimuri constitutionale
le-au exercitat asupra dezvoltarii constitutionale a diferitelor tari si în mod
special asupra fostelor tari socialiste care si-au elaborat noi legi fundamentale,
dupa 1990.
 Cercetarea regimurilor prezidentiale acorda un loc proeminent analizei
Regimului politic si constitutional din S.U.A. Pornind de la principiile
democratice enuntate de marii gânditori, care au pus bazele democratiei
americane si, în special de la ideea lui Lincoln ca "nici un om nu este suficient
de bun pentru a guverna un alt om fara consimtamântul acestuia", cursul
releva modul în care aceste mari comandamente se reflecta în sistemul american
de guvernare. În continuare sunt trecute în revista documentele programatice ale
dreptului constitutional american, care preconizau "un guvern de legi si nu un
guvern de oameni", si sunt analizate prevederile Constitutiei din 1787,
subliniindu-se conditiile politice care au dus la elaborarea acesteia si la
fundamentarea unui set de principii perene, pe care se întemeiaza întreaga
organizare constitutionala. Sunt relevate, în mod deosebit, particularitatea
sistemului electoral american, pozitia Presedintelui în sistemul separatiei
puterilor, dinamica relatiilor dintre Presedinte si Congresul S.U.A., precum si
rolul opiniei publice în asigurarea unui control eficient - si adesea decisiv -
asupra activitatii membrilor Congresului. Se insista asupra bicameralismului
sistemului parlamentar american, explicându-se ratiunile care au dus la
adoptarea acestuia, legat în special de structura federala de stat. Este analizata
procedura de adoptare a legilor în sistemul în vigoare în S.U.A., statutul
parlamentarilor si raporturile dintre cele doua Camere care alcatuiesc Congresul
american. Un rol deosebit de important este acordat puterii judecatoresti, si în
special Curtii Supreme a S.U.A., practicii acesteia si contributiei pe care ea o
aduce la respectarea legalitatii si a ideilor statului de drept. Cercetarea releva
mecanismul raporturilor dintre statul federal american si statele federate,
pornind de la istoria si evolutia fundamentarii acestor relatii. Se arata, totodata,
cum functioneaza practic, în actualul moment, repartitia de competente între
puterea centrala a S.U.A. si drepturile statelor federate. Relevându-se valoarea
experientei americane, se arata cum în conditii specifice, Constitutiile Braziliei,
Argentinei, Mexicului, Venezuelei, Republicii Chile si Filipinelor au preluat
modelul prezidential de guvernare, aplicându-l si realizându-l practic în functie
de elementele concrete si traditiile lor nationale.

Analiza regimurilor semi-prezidentiale acorda un spatiu substantial

Regimului politic si constitutional al Frantei. Pe baza unei ample analize
istorice - de la istoricul "L'Etat c'est moi" pâna la "faptul majoritar" si "tehnica
coabitarii" între Presedinte, primul ministru si Parlament, mai ales când acestia
exprima optiuni politice diferite - este relevata pozitia Constitutiei din 1958 în
sistemul reglementarilor de diverse tipuri pe care le-a cunoscut Franta. O
însemnatate dintre cele mai mari se acorda institutiei prezidentiale, relevându-se
nu numai rolul deosebit care revine Presedintelui în sistemul actualei Constitutii
franceze, dar si mecanismul relatiilor dintre acesta si puterile statului. Ilustrativa
pentru vitalitatea si adaptabilitatea institutiilor franceze este aplicabilitatea
prevederilor Constitutiei din 1958 - conceputa initial ca o constitutie "gaullista"
- în conditiile radical schimbate în care presedintele si primul ministru au
apartinut unor tendinte politice diferite. Cursul analizeaza natura si implicatiile
puterilor conferite Presedintelui francez de art.16 din Constitutie, iar în ce
priveste Guvernul, prezinta specificitatea "competentei reglementare" si rolul
ordonantelor în dreptul constitutional francez. Cu referire la sistemul
parlamentar este evidentiata trasatura mecanismului francez de organizare a
vietii parlamentare bicamerale, sub forma multi-cameralismului, relevându-se
atât diferenta de atributii si de pozitie politica între Adunarea Nationala si Senat,
cât si valoarea celei de "a treia Camere" a Parlamentului francez - Consiliul
Economic si Social. În cadrul analizei sistemului politic francez se acorda o
atentie cuvenita rolului si importantei Consiliului Constitutional ca aparator al
Constitutiei si garant al institutiilor statului de drept. În aceasta parte a curului
sunt analizate, în continuare, sistemele constitutionale din România, Finlanda,
Portugalia si Austria, care prezinta însemnate similitudini, dar si diferentieri fata
de sistemul francez.
 Analiza regimurilor parlamentare se concentreaza în special în jurul
Sistemului constitutional britanic, cu care prilej este evidentiata valoarea si
traditiile institutiilor constitutionale ale acestei tari. Se insista asupra contributiei
pe care documente istorice de mare rezonanta, care si-au pastrat peste secole
vigoarea si importanta, precum Magna Charta (1215), Habeas Corpus Act
(1679) si Bill of Rights (1689) au adus-o la fundamentarea întregului sistem al
drepturilor si libertatilor. În continuare, este examinat rolul Camerei Comunelor
si al Camerei Lorzilor (aflata în plina reforma), pozitia Reginei în sistemul
constitutional britanic si prerogativele sale, mecanismul de elaborare a legilor,
rolul partidelor, organizarea parlamentara - insistându-se asupra unor institutii
specifice britanice precum "guvernul fantoma", institutia "liderului politic" -
aducându-se totodata în discutie si unele elemente privind administratia locala.
În continuare sunt examinate constitutiile unor tari având regimuri parlamentare
precum: Belgia, Germania, Italia, Japonia, Danemarca, Olanda, Grecia, Israel
s.a.

O parte deosebit de importanta a Cursului este consacrata Regimului

constitutional al Rusiei si al fostelor tari comuniste din Europa de Rasarit.

Cursul releva pe larg evolutiile sistemului politic din Rusia si fosta

U.R.S.S., analizeaza diferitele tipuri de constitutii (1918, 1936, 1977),
raportându-le în toate cazurile la conditiile politice si sociale existente în
momentele respective. Este pus în lumina procesul de transformari ce a avut loc
în perioada lui Mihail Gorbaciov, diferitele proiecte de reorganizare
constitutionala avansate în anii 1987-1991, sunt analizate conditiile care au dus
la destramarea U.R.S.S. si la crearea unui nou sistem de relatii între fostele
republici unionale devenite pe deplin state independente. Totodata, sunt puse în
lumina evolutiile politice importante care au dus la adoptarea Constitutiei din
1993, noile dimensiuni ale sistemului parlamentar sovietic, profilul noii
institutii prezidentiale, importanta crearii Curtii Constitutionale a Rusiei, ca o
expresie a prioritatii valorilor statului de drept.

Totodata se analizeaza evolutia constitutionala a unor state care au facut

parte din fosta Uniune Sovietica - Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania,
Republica Moldova - relevându-se particularitatile specifice ale edificarii noilor
structuri si mecanisme constitutionale, în vigoare actualmente în aceste tari.

Cercetarea sistemelor constitutionale ale fostelor tari comuniste continua

cu analiza reglementarilor din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia (devenita Cehia
si Slovacia), Polonia, Ungaria si fosta Iugoslavie, relevându-se diversitatea
tehnicilor folosite pentru efectuarea reformelor constitutionale (constitutii
noi în majoritatea statelor foste socialiste, dar si adaptarea sau "amendarea"
constitutiilor anterioare - în Ungaria si o perioada de timp în Polonia).
Estimându-se ca tarile foste socialiste din Europa de Rasarit au întreprins
importante succese pe drumul edificarii institutiilor statului de drept, se releva
practic cum functioneaza acestea în fiecare caz si se cauta a se identifica, din
punct de vedere tehnic-legislativ, principalele influente care s-au înregistrat
în aceste tari în procesul de renastere a constitutionalismului. Se releva, cu
acest prilej, ca în principal s-au înregistrat trei tipuri de influente: franceza,
germana si americana, care au fost avute în vedere de autorii noilor constitutii.

În contextul problemelor tratate, Cursul acorda o însemnatate cuvenita

procesului constitutional din România, relevând valoarea traditiilor si a
conceptiilor scolii românesti de drept constitutional, diversele tipuri de
constitutii pe care România le-a cunoscut pe parcursul istoriei sale, diferitele
filiatii de idei politice si constitutionale pe care gânditorii si oamenii politici
români le-au receptionat în mod creator, în baza principiului "institutiile unui
popor nu au valoare decât daca ele sunt opera nationala a acestui popor"
(Paul Negulescu si George Alexianu). Sunt relevate optiunile democratice ale
tarii dupa Revolutia din Decembrie 1989, fazele elaborarii Constitutiei din
1991, metodologia urmata pentru adoptarea acestui document, receptionarea
unor principii de drept constitutional general si de drept international public,
estimându-se în mod pozitiv valoarea noilor mecanisme create pentru apararea
drepturilor cetatenilor. Totodata, sunt puse în evidenta cai si directii de actiune
pentru întarirea ordinii constitutionale, pentru asigurarea respectului principiilor
statului de drept, subliniind în acest context valoarea reformei constitutionale
din anul 2003 si a unor reglementari normative care întregesc, dezvolta si
asigura o corecta aplicare a principiilor constitutionale. Cursul mai releva, însa,
cu deplin realism, si posibilitatile practice, care nu sunt înca nici pe departe
epuizate, de întarire a respectului pentru ordinea constitutionala, de afirmare tot
mai puternica a legalitatii, pentru combaterea prin mijloace eficiente a violentei,
coruptiei, a oricarui tip de abuzuri si pentru garantarea prin mecanisme cât mai
adecvate a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Concluziile Cursului evidentiaza valoarea si însemnata-tea dreptului

constitutional comparat nu numai pentru cercetatori, juristi, oameni politici, dar
si pentru toti cei interesati sa cunoasca si sa înteleaga schimbarile
constitutionale produse în viata diferitelor tari. Se releva, cu deosebire,
importanta dreptului constitutional comparat pentru statele candidate la Uniunea
Europeana, care au efectuat sau urmeaza sa efectueze modificari constitutionale
în scopul alinierii lor la standardele si exigentele comunitare.

Experienta ultimilor ani atesta cu vigoare faptul ca ne aflam înfata unui

proces de continua dezvoltare a dreptului constitutionalmodern, în raport de
cerintele democratiei, dar si ale racordariitot mai puternice a prevederilor
constitutionale la normeleinternationale, la principiile si regulile de conduita pe
care toatestatele le-au acceptat prin consimtamântul lor.
 Procesul de apropiere dintre dreptul constitutional sidreptul european,
dintre dreptul constitutional al diferitelor statesi institutiile internationale devine
din ce în ce mai vizibil. El semanifesta în deosebi prin receptarea unor principii
si norme decomportament international pe care statele le-au introdus sau
leintroducîn constitutiile lor. Astazi, majoritatea covârsitoare atarilor
democratice recunosc superioritatea dreptuluiinternational, iar tarile membre ale
Uniunii Europene au adoptatsau sunt pe punctul de a adopta modificari
constitutionale înacest sens.

Dezbaterile legate de viitorul Europei, proiectele federaliste- mai

elaborate sau mai putin elaborate - de organizare a Europei au, fireste, implicatii
asupra dreptului constitutional al statelor. Acceptarea ordinii juridice
comunitare implica, desigur, si acceptarea întregului sistem de drept pe care
Comunitatile l-au creat. Problema pe care o are de rezolvat Comunitatea
europeana, în acest moment deosebit de important al evolutiei sale, este aceea
daca si cum va functiona în viitor relatia dintre competentele nationale si
competentele europene, din ce în ce mai sporite.

Este deci inevitabil ca, în perspectiva viitorului, atât în Europa cât si în

întreaga lume vor apare, în mod firesc, noi constitutii (sau vor fi modificate
constitutiile existente). Ele vor trebui sa tina seama de noile realitati, de
elementele specifice fiecarui popor, deoarece prin definitie normele de
guvernare a popoarelor - si cu atât mai mult legile lor fundamentale - trebuie sa
fie conforme cu vointa si interesul celor care sunt guvernati.

Receptivitatea diversilor factori de conducere ai statelor fata de problema

ameliorarii si îmbogatirii cadrului constitutional este o conditie fata de progresul
însusi al societatii, al institutiilor democratice. Problemele constitutionale sunt
astazi numeroase, iar amploarea lor solicita în permanenta un studiu atent, dar si
o raportare a ideilor, a principiilor, la experienta de viata, la fenomenele
politice.

A devenit un adevar de necontestat acela ca elaborarea si întelegerea

constitutiilor este un act dintre cele mai importante de cultura si de gândire
politica. Orice om politic, orice specialist trebuie sa cunoasca nu numai
constitutia tarii sale, dar si constitutiile altor tari, pentru a putea întelege cât mai
bine fenomenul, în plina afirmare, de consacrare a constitutionalismului. Prin
definitie, constitutionalismul este inamicul oricarei abordari empirice, simpliste,
adversarul necontestat al încalcarii principiilor dreptului omului, al modurilor de
guvernare totalitara.

Elaborarea si perfectarea Tratatului Constitutional European constituie un

moment de referinta pe calea elaborarii unui Drept constitutional european, care
trebuie sa reprezinte o sinteza a tot ceea ce a creat mai înaintat stiinta dreptului
constitutional, împletind în mod creator interesele nationale cu marile valori
europene ce se cer promovate si respectate de toate tarile continentului, în
perioada efervescenta dar atât de creatoare a acestui început de nou mileniu.