Universitatea Liberă

Internațională

Facultatea: Drept
 Disciplina : Deontologia Juriddică.

Tema:
,,Etica și deontologia procurorului”

Elaborat : elevul grupei 186:

Grigorii Bezu
Verificat : doctor în drept, conf.univers.
Pisarenco Constantin

Chișinău 2020

Cuprins

Introducere………………………………………………………………..3
Noțiuni generale și importanța studierii eticii procurorului.......................3
Principiile eticii și conduitei procurorului……………………………........5
Principiul legalității………………………………………………….....5
Principiul independenței……………………………………………......5
Principiul integrității…………………………………………………....6
Principiul imparțialității…………………………………………….…..7
2
 Principiul profesionalismului……………………………………….…..7
Principiul colegialității……………………………………………….....8
Principiul confidențialității………………………………………….......9
Principiul corectitudinii……………………………………………........9
Conduita profesională și viața privată a procurorului.............................10
Ascpectul social......................................................................................10
Aspectul de cercetare..............................................................................10
Aspectul reconstitutiv.............................................................................10
Aspectul organizatoric............................................................................10
Etica înfăptuirii acțiunilor de urmărire penală de către procuror și a actului
de acuzare……………………………………………………......……….............11
Răspunderea ....................................................................................................13
Concluzie………………………………………………………………....…16
Bibliografie…………………………………………………………………17

3
 Introducere

Procurorul reprezintă o autoritate care contribuie într-un mod considerabil la activitatea de

înfăptuire a justiției, asigură aplicarea legii, apărarea intereselor societății, a drepturilor și intereselor
cetățenilor, atât prin exercitarea urmării penale, cât și prin îndeplinirea altor funcții prevăzute de
lege. Reieșind din importanța funcției de demnitatea publică pe care o deține, este esențial ca
activitatea acestuia să se desfășoare potrivit unor standarde etice, iar procurorul trebuie să posede o
serie de calități morale înalte.
Anume analiza acestor norme etice la care trebuie să corespundă comportamentul procurorului
este obiectivul de bază al acestei lucrări. În acest sens, vom evidenția principiile eticii și conduitei
procurorului, dar ne vom referi și la particularitățile comportamentului procurorului în exercitarea
urmării penale și în înfăptuirea actului de acuzare.

Noțiuni generale și importanța studierii eticii procurorului

Procuror (din latină "procuro"- a se îngriji, a asigura, a preveni) este funcţionarul de stat
care îndeplineşte funcţiile procuraturii legate de conducerea şi exercitarea urmăririi penale,
prezentarea rechizitoriului în instanţele judecătoreşti, examinarea şi soluţionarea cererilor şi
reclamaţiilor cetăţenilor, reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi apărarea ordinii de drept
(art. 24 alin. 1 Constituţia Republicii Moldova).
Conform Codului de procedură penală, art. 51 (1) Procurorul este persoana care, în
limitele competenţei sale, exercită sau, după caz, conduce în numele statului urmărirea penală,
reprezintă învinuirea în instanţă, exercită sau, după caz, conduceşi alte atribuţii prevăzute de
prezentul cod. Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcţie de acuzator de stat.
În esenţî, activitătea procurorului constă în responsabilitatea în faţa statului pentru starea legalităţii şi
contracararea încălcărilor de drept. Prin întreaga sa activitate procurorul contribuie la aplicarea justă
şi unitară a legii, la prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi altor fapte de încălcare a ordinii de
drept, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi regulilor de convieţuire socială.
Atunci cînd susţine învinuirea în instanţa de judecată, procurorul participă prin prezentarea de noi
probe sau cereri de a administra noi probe; îşi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul
dezbaterilor, precum şi referitor la aplicarea legii penale şi a pedepsei faţă de inculpat. în cauzele
civile procurorul poate porni acţiunea în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime la
cererea persoanei.
În cazul cînd conduce şi exercită urmărirea penală (art. 52 din Codul de procedură penală
al Republicii Moldova), procurorul urmăreşte ca orice infractor să fie tras la răspundere penală şi

4
nici o persoană să nu fie urmărită penal fără temei. La fel procurorul veghează ca nici o persoană să
nu fie reţinută, decît în condiţiile prevăzute de lege şi doar în baza hotărîrii judecătorului. Pentru
asigurarea legalităţii procesului penal, procurorul porneşte procesul penal sau refuză pornirea lui,
încetează sau suspendează urmărirea penală, întocmeşte rechizitoriul, transmite materialele instanţei
de judecată.
La exercitarea supravegherii generale (art.18 din Legea cu privire la procuratură),
procurorul poate să ceară conducătorilor şi altor factori de decizie prezentarea documentelor,
materialelor, datelor statistice, organizarea controlului şi reviziei activităţii agenţilor economici aflaţi
în subordinea şi sub controlul lor, factorilor de decizie, subordonaţi lor, precum şi să solicite,
concursul specialiştilor pentru elucidarea unor probleme de specialitate apărute pe parcursul
exercitării supravegherii, efectuarea unor expertize, verificarea unor materiale, informaţii,
comunicări sosite la procuratură, să oblige persoanele abilitate să prezinte rezultatele controlurilor;
să citeze factori de decizie şi cetăţeni şi să le ceară explicaţii orale sau scrise privitor la încălcările
legii, să audieze comunicările şi explicaţiile conducătorilor organelor administraţiei publice,
agenţilor economici şi ale altor persoane juridice privind starea legalităţii din organizaţiile care se
află în subordinea şi sub controlul lor.
Astfel, activitatea procurorului atinge toate tipurile activităţii juridice, prin aceasta
devenind foarte importantă. în cadrul ei se manifestă atît calităţile organizatorice, de cercetare şi
reconstitutive, cît şi comunicative şi de perfectare a actelor juridice.
Deontologia procurorului, , prezintă o importantă funcţie formativă. Deontologia
procurorului dezvăluie importanţa unor sau altor acţiuni, fapte, motive, calităţi specifice ale
procurorului, ajută la formarea unor calităţi moral-psihologice necesare acestei profesii, reflectă
asupra specificul unei conduite profesionale în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau înafara
orelor de serviciu, previne devierile psihice, posibile în urma îndeplinirii îndelungate a atribuţiilor
profesionale specifice, și analizeaza posibelele consecințe acestora.

5
Principiile eticii și conduitei procurorului

Procurorul îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor legalităţii, imparţialităţii, rezonabilităţii,

integrităţii şi independenţei procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent şi
unipersonal decizii în cauzele pe care le gestionează, potrivit alin. (4) al art. 3 din Legea cu privire la
procuratură.
Iar conform pct. 6 din Codul de etică al procurorului, acesta trebuie să se bucure de o reputație
ireproșabilă și să respecte cele mai înalte standarde de etică și conduită conform următoarelor
principii:
- legalității;
- independenței;
- integrității;
- imparțialității;
- profesionalismului;
- colegialității;
- confidențialității;
- corectitudinii.
Toate principiile enunțate mai sus contribuie la asigurarea unui proces al justiției echitabil,
sporirea eficienței activității procuraturii și integrității procurorilor, precum și consolidarea încrederii
populației în instituția procuraturii.

Principiul legalității

Principiul legalității impune, în primul rând, respectarea de către procuror în exercitarea

activității sale a legilor și altor acte normative naționale și internaționale, inclusiv practica judiciară a
CEDO, dar și actele organelor reprezentative și de autoadministrare a procurorilor. În același timp,
procurorul este obligat să respecte drepturile, libertățile și intereselor legitime ale persoanelor fizice,
juridice, ale părților și altor participanți la procesul penal, să acționeze în mod echitabil și onest și să
respecte prezumția nevinovăției.

Principiul independenței
Potrivit acestui principiu, procurorul trebuie1:
- să-şi exercite atribuţiile în mod independent, imparţial, onest, ireproşabil, dând dovadă de o
1
Codul de etică al procurorului, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016

6
înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine şi să contribuie la realizarea eficientă şi efectivă a
actului de justiţie. Independenţa nu este un privilegiu sau o prerogativă conferită procurorilor în
interes personal, ci o garanţie a unei justiţii echitabile, imparţiale şi efective, care protejează
interesul public şi privat în societate;
- să fie independent în luarea deciziilor şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, asigurând
respectarea principiilor separării puterilor în stat, legalităţii, independenţei instituţionale şi
responsabilităţii; în activitatea procurorului nu se admit acțiuni de lobby, imixtiuni sau influenţe din
exterior, inclusiv din partea celor care activează în politică, economie, finanţe, culte sau media;
- să ia decizii bazate pe evaluarea imparţială şi obiectivă a probelor, ţinând cont de toate
circumstanţele pertinente ale cauzei, să-şi îndeplinească atribuţiile fără teamă, favoritism sau
prejudecăţi;
- să nu folosească prerogativele funcţiei pentru a influenţa deciziile altor instituţii sau persoane
care activează atât în domeniul public, cât şi în cel privat;
- să nu facă parte din partide, mișcări sau formaţiuni social-politice ori să desfăşoare activităţi cu
caracter politic sau, care nefiind politice, cheamă la schimbarea orânduirii politice existente, iar în
exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor
sau viziunilor lui politice;
- să nu execute indicaţiile sau solicitările politicienilor, ale persoanelor cu funcții de demnitate
publică, ale funcţionarilor de stat şi ale reprezentanţilor instituţiilor de drept, dacă acestea sunt
contrare legislaţiei, altor acte normative sau principiilor prezentului Cod, cu excepţia indicaţiilor
scrise ale procurorului ierarhic superior, date în strictă conformitate cu legea. În cazul în care va
primi asemenea indicaţii sau solicitări, să informeze imediat procurorul ierarhic superior, iar în caz
dacă această indicaţie sau solicitare conţine elementele unei infracţiuni, să se autosesizeze.

Principiul integrității

Procurorii trebuie să adere mereu la cele mai înalte standarde profesionale și să mențină onoarea și
demnitatea profesiei lor având un comportament integru și prudent.2
Principiul integrității impune procurorilor următoarele obligațiuni:
- să respecte cele mai înalte standarde de integritate şi responsabilitate pentru a asigura încrederea
societăţii în procuratură;
- fiind conştient de riscurile corupţiei, să nu admită comportament coruptibil în activitatea sa, să

2
Conferința Procurorilor Generali din Europa, sesiunea a 6-a, Liniile Directoare Europene cu privire la Etica şi
Comportamentul Procurorilor – „Ghidul de la Budapesta”, 31 mai 2005, punctul II

7
nu pretindă şi să nu accepte cadouri, favoruri, beneficii sau alte remunerații ilicite pentru îndeplinirea
sau, după caz, neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale sau în virtutea funcţiei deţinute;
- să se abţină de la luarea deciziilor atunci când interesele sale, ale persoanelor înrudite prin sânge,
adopţie, afinitate sau ale altor persoane apropiate familiei sale ar putea influenţa corectitudinea
deciziilor;
- să nu acţioneze în calitate de procuror şi să nu ofere consultaţii altor persoane în cazurile în care
procurorul, familia sa sau partenerii de afaceri ai acesteia au un interes personal, privat sau financiar.
Ca excepţie, procurorul poate oferi consultaţii părinţilor, soţului (soţiei), copiilor săi, precum şi
persoanelor aflate sub tutela sau curatela sa;
- să nu facă promisiuni privind deciziile pe care urmează să le ia, să se comporte onest şi decent,
prin exemplul personal, să creeze o reputaţie impecabilă a procurorului;
- să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii unor acte de corupţie sau
abuzuri;
- să nu folosească contrar legii proprietatea statului, a persoanelor fizice sau juridice;
- să nu folosească simbolurile procuraturii şi actele oficiale ale procurorilor în alte scopuri decât în
interes de serviciu.

Principiul imparțialității

Procurorul trebuie să fie imparțial în activitatea sa și trebuie să respecte egalitatea tuturor

persoanelor în fața legii, asigurându-le un tratament nediscriminatoriu, indiferent de sex, rasă, limbă,
origine etnică, statut social, opinii politice sau alte criterii.
Ei nu ar trebui să instrumenteze cazuri în care au un interes personal sau în care relația lor cu cei
implicați în acel dosar le-ar putea periclita imparțialitatea 3. Procurorii nu ar trebui să se implice în
vreo activitate sau tranzacție, ori să ocupe vreo poziție sau funcție, plătită sau nu, care este
incompatibilă sau care afectează îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor lor4.

Principiul profesionalismului

Importanța funcției pe care o deține procurorul, care reiese din însăși importanța înfăptuirii
actului justiției, solicită o diligență sporită și o pregătire profesională înaltă.
3
Conferința Procurorilor Generali din Europa, sesiunea a 6-a, Liniile Directoare Europene cu privire la Etica şi
Comportamentul Procurorilor – „Ghidul de la Budapesta”, 31 mai 2005, punctul II
4
Recomandarea Rec(2000)10 a Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la codurile de conduită
pentru funcționarii publici, 11 mai 2000, § 15, punctele 1, 2 și 3

8
 Nu există un sistem eficient de urmărire penală și nici încredere publică în Ministerul Public fără
un nivel cât mai înalt de competență și integritate profesională. Prin urmare, procurorii ar trebui să
beneficieze de formare inițială și continuă adecvată, avându-se în vedere specializarea lor5.
Potrivit acestui principiu, procurorul trebuie:
- să conştientizeze că cel mai înalt nivel al competenţelor profesionale este una din principalele
premise pentru un serviciu eficient al procuraturii, precum şi pentru încrederea publicului în acest
serviciu;
- să contribuie la perfecţionarea abilităţilor profesionale, să fie la curent cu legislaţia, jurisprudenţa
modernă şi standardele privind drepturile omului;
- să folosească resursele disponibile ale Procuraturii în mod rațional, optim şi responsabil; să-şi
extindă continuu cunoştinţele şi să-şi dezvolte aptitudinile profesionale;
- să ia atitudine faţă de orice încălcare a legii, a normelor de etică şi conduită admisă de către
judecători, avocaţi, ofiţeri de urmărire penală şi alte părți sau participanți la proces;
- să fie corect în relaţiile cu toate persoanele pentru a nu leza onoarea şi demnitatea acestora, iar în
cazul unor abateri în exercitarea atribuţiilor sale, să suporte consecinţele şi să facă concluziile de
rigoare;
- în exerciţiul funcţiunii, să aibă o ţinută vestimentară adecvată, iar în ședințele de judecată să
poarte mantie.
Îndeplinirea neprofesională a obligațiunilor de către procuror ar putea consta în: profesionalismul
insuficient, care afectează calitatea activității; neglijare a legilor, tratatelor sau altor reglementări;
calitatea joasă a actelor întocmite de procuror etc.

Principiul colegialității

Potrivit acestui principiu, procurorul urmează:

- să facă schimb de experienţă cu colegii săi, să împărtăşească cunoştinţele şi abilităţile
profesionale cu procurorii începători, fără a le influenţa decizia privind fondul cauzei;
- să se abţină de la comentarii publice privind activitatea altor procurori, să nu facă declaraţii
ofensatoare sau denigratoare şi să nu admită discriminarea profesională;
- să stabilească relaţii de colegialitate cu procurorii din ţară şi din străinătate, să coopereze cu ei
în domeniile de activitate ale Procuraturii, conform legii şi uzanţelor internaţionale;
- să manifeste respect şi politeţe în raportul de subordonare ierarhică superioară şi viceversa;

5
Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) privind normele și principiile
europene referitoare la procurori, punctul XIII

9
- să evite conflictele la serviciu şi în relaţiile cu alte persoane.

Principiul confidențialității

Potrivit acestui principiu, procurorul beneficiază de dreptul la libera exprimare, respectând

următoarele prevederi:
- să nu divulge, să nu comenteze şi să nu folosească în interese personale informaţiile
confidenţiale sau secrete de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor sale;
- să nu facă publice informaţiile care pot prejudicia activitatea procuraturii, a altor organe de drept
şi instituţii publice;
- în comunicarea dintre procurori şi mass-media, să ţină cont de prezumţia de nevinovăţie, dreptul
la viaţă privată şi demnitate, dreptul la informare şi libertatea presei, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la apărare, integritate, eficienţa şi confidenţialitatea investigaţiilor. Procurorul se va abţine să
dea o interpretare tendenţioasă probelor administrate în cadrul cauzelor penale aflate în gestiunea sa
sau aflate pe rolul instanţelor de judecată, atât în favoarea, cât şi în defavoarea acuzării. De
asemenea, procurorul se va abţine să comenteze sau să se pronunţe public asupra legalităţii sau
temeiniciei unui act al procurorului sau, după caz, judecătoresc de dispoziţie rămas irevocabil.

Principiul corectitudinii

Potrivit acestui principiu, procurorul trebuie:

- să dea dovadă de precauţie şi responsabilitate la frecventarea anumitor locuri publice şi private;
în luarea deciziei de a frecventa aceste locuri, să ia în considerare reputaţia localului şi a persoanelor
care-l frecventează;
- să se comporte întotdeauna în mod onorabil şi demn, respectând regulile de conduită general
acceptabile;
- să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu sub influenţa alcoolului, şi să nu consume, în nici un caz,
substanţe narcotice, psihotrope sau alte substanţe interzise;
- să adopte un comportament lipsit de aroganţă, bazat pe respect şi politeţe faţă de colegii săi,
participanţii la proces, instanţele de judecată, organele de urmărire penală şi investigaţie,
reprezentanţii autorităţilor publice şi ai instituţiilor de drept, să reacţioneze adecvat în cazul apariţiei
unor divergenţe;
- să se comporte în familie şi în societate adecvat normelor de convieţuire socială unanim
recunoscute pentru a se bucura de respect şi să nu compromită statutul de procuror.

10
 Conduita profesională și viața privata
- În viziunea doamnei Mocreac, activitatea procurorului poate fi privită sub mu multe aspecte,
cum ar fi: Aspectul social, Aspectul de cercetare. Aspectul reconstitutiv, Aspectul organizatoric
- Aspectul social al activităţii procurorului constă în analiza socială a infracţiunii săvîrşite,
evidenţierea motivelor şi cauzelor, condiţiilor care au favorizat înfăptuirea infracţiunii. La fel se
analizează motivele, condiţiile de apariţie şi funcţionare a grupurilor criminale organizate. Pentru
asigurarea legalităţii, procurorul este responsabil de consolidarea, confirmarea legalităţii, avînd drept
rezultat o atmosferă normală a vieţii juridice în societate, relaţii sociale reglementate, prescripţii
legale întocmite corect şi complet. Actele emise de procuror în aceste condiţii devin obligatorii
pentru toţi cetăţenii, persoane cu funcţii de răspundere, întreprinderi şi organizaţii. Pentru reuşita
legăturii cu societatea procurorul are nevoie de independenţă şi să se supună doar legii, să fie
obiectiv, imparţial şi principial,intolerant faţă de încălcarea legilor.
- Aspectul de cercetare. Un aspect nu mai puţin important al activităţii procurorului este cel de
cercetare. Aceasta se manifestă prin analiza tuturor materialelor, dosarelor aflate pe rol, analiza
actului de pregătire şi săvîrşire a infracţiunii, analiza probelor în procesul examinării unor cazuri
complicate, cu multe episoade, în special a celor din sfera crimelor organizate. Importanţă prezintă
analiza personalităţii inculpatului - căutînd nu numai calităţi negative, ci şi pozitive. Activitatea de
cercetare reclamă procurorului anumite calităţi: gîndire critică, flexibilă, promptă, independentă,
mobilă, consecventă, pătrunzătoare şi cu orizont larg; capacitatea de a prognoza consecinţele
hotărîrii sale; reacţii rapide în aprecierea circumstanţelor şi luarea măsurilor necesare; abnegaţie;
capacitatea de a sesiza caracterul. denaturat al informaţiilor şi faptelor; constructivitatea prezintă o
importanţă deosibită în activitatea procurorului şi constă în capacitatea de a sintetiza toată informaţia
acumulată pe dosar, pentru a forma concepţia învinuirii în procesul penal; capacitatea de a descoperi
motivele fenomenelor cercetate şi reacţionarea la timp în ordinea stabilită de lege. Activitatea de
cercetare reprezintă un proces dinamic de căutare şi instalare a adevărului.
- Aspectul reconstitutiv. Odată cu cercetarea materialelor dosarului procurorul îşi îndreaptă
activitatea la reconstituirea evenimentului infracţiunii, care a avut loc în trecut. Aspectul
reconstitutiv caracterizează întreaga activitate a procurorului. În cazul activităţii de control al
legalităţii, procurorul îşi mobilizează gîndirea în situaţii complicate, pătrunde în esenţa faptelor,
cuprinde o sferă largă de fenomene şi probleme care cer a fi controlate, audiază persoane, verifică
legalitatea actelor, dă anumite indicaţii organelor de urmărire penală, anulează ordonanţe ilegale. La
susţinerea învinuirii în instanţa de judecată aspectul reconstitutiv se manifestă în capacitatea de a
elucida faptele în felul în care au fost stabilite în urma examinării judiciare, de a interpreta îndoielile
în folosul inculpatului, a analiza probele examinate în şedinţă şi a motiva concluzia despre învinuire

11
sau lipsa ei, de a argumenta calificarea juridică a acţiunilor inculpatului. Acest aspect presupune
prezenţa următoarelor calităţi pentru procurori: potenţial intelectual general şi special - adică să fie
specialist atât în controlul legalităţii, cît şi în urmărire penală, învinuire în instanţă, în literatura de
specialitate această calitate mai este numită universalism; gîndire logică; cunoaşterea legislaţiei;
independenţă în scopuri şi sarcini; memorie operativă de lungă durată; intuiţie şi imaginaţie.
- Aspectul organizatoric. Un element esenţial în structura activităţii procurorului devine aspectul
organizatoric, în care se realizează calităţile volitive ale personalităţii acestuia. Astfel, procurorul
trebuie să poată planifica strict ziua de lucru: primirea cetăţenilor; organizarea dezbaterilor,
susţinerea învinuirii, studierea la timp a dosarului, în care trebuie susţinută învinuirea, pregătirea
materialelor; antrenarea colegilor în rezolvarea anumitor probleme. Procurorul planifică independent
modalitatea de control (revizie sau expertiză, planificat sau inopinat, general sau tematic) a agenţilor
economici, persoane fizice sau organe de stat. Datorită calităţilor organizatorice, procurorul poate
ridica eficacitatea lucrului. în general procurorul trebuie să fie un model al disciplinei. Aspectul
organizatoric demonstrează prezenţa la procurori a voinţei, concentrării forţelor şi gîndurilor,
consecvenţei şi hotărîrii, autodisciplinei, iniţiativei, insistenţei şi cumpătării, tactului, calităţii de
lider.
Etica înfăptuirii acțiunilor de urmărire penală de către procuror și a actului de acuzare
În vederea desfășurării eficiente a urmării penale, legea îi oferă procurorului un șir de
prerogative, inclusiv în ceea ce ține de limitarea drepturilor altor persoane. Prin urmare, protecția cât
mai eficientă a drepturilor și libertăților cetățenilor care interacționează cu organele de urmărire
penală, care iau parte la diferite acțiuni procesuale sau ale căror drepturi sunt restrânse este o sarcină
primordială a legii procesual-penale. În acest sens, activitatea procurorului trebuie supusă unor
cerințe legale imperative, care ar exclude orice abuzuri sau nelegiuiri față de persoanele care
participă în procesul penal.
Normele morale, la rândul lor, stau la baza alcătuirii normelor juridice procesual-penale. După
cum se menționează în literatura de specialitate 6, criteriul moral în normele procesual-penale sunt
exprimate, de regulă, sub forma unor interdicții. Există interdicția de a nu comite acțiuni ce lezează
cinstea și demnitatea, interdicția de a nu divulga informații despre viața intimă, interdicția de a
obține cu insistență mărturii pe cale violentă etc.
Analiza practicii urmării penale scoate la iveală o serie de neajunsuri în ceea ce privește
respectarea legalității și respectarea normelor etice de către procuror. Printre acestea se numără: lipsa
obiectivității și orientarea doar spre învinuire a bănuitului, învinuitului, inculpatului; încălcarea
drepturilor și libertăților participanților la proces în timpul desfășurării acțiunilor procesuale;
6
Valeriu Capcelea, Etica juridică, Chișinău, 2004, p. 177

12
promovarea superficială a urmării penale; pasivitatea și indiferența care duce la nedescoperirea
infracțiunilor sau efectuarea necalitativă a acțiunilor procesuale, care compromit eficiența urmării
penale în general; întocmirea necalitativă a actelor procesuale; lipsa cunoștințelor juridice; fabricarea
probelor etc.
Prin urmare, respectarea cerințelor juridice și etice în acest sens este primordială.
Referindu-ne la unele acțiuni procesuale concrete, putem menționa, de exemplu, obligația morală
a procurorului de a nu exercita nici o presiune psihologică asupra persoanei în timpul audierii sale și
interzicerea categorică a obținerii informațiilor pe calea violenței; în același timp, întrebările
formulate în cadrul audierii nu trebuie să fie ofensatoare sau să insinueze răspunsul, ci să ofere
persoanei audiate posibilitatea să se expună în mod liber.
În ceea ce privește înaintarea acuzării, și aici comportamentul procurorului trebuie să corespundă
normelor etice. Realizând învinuirea în numele statului, procurorul nicidecum nu trebuie să lezeze
demnitatea inculpatului. Concluziile pe care acestea le expune pe marginea cauzei aflate în instanța
de judecată trebuie să se bazeze exclusiv pe circumstanțele constatate, susținute în mod obligatoriu
prin probe, excluzându-se orice presupuneri care nu au la baza nici o dovezi. Procurorul este obligat
să prezinte inclusiv probe în favoarea inculpatului, dacă acestea există, lucru care rezultă din
obligația de a cerceta cauza în mod obiectiv și sub toate aspectele. Așadar, procurorul trebuie să fie
obiectiv și imparțial.
În cadrul dezbaterilor judiciare, procurorul trebuie să dea dovadă de o atitudine calmă în
susținerea poziției sale, fără a manifesta emoțiile pe care le resimte (cum ar fi indignarea, antipatia
față de inculpat sau alți participanți la proces etc.), și să fie politicos cu toți participanții la proces.
În actul de acuzație este dată caracteristica personalității inculpatului. Această caracteristică
trebuie să fie obiectivă. Procurorul nu poate omite tot ce este pozitiv și moral în chipul inculpatului,
meritele lui anterioare, comportamentul sau alte circumstanțe importante, care ar putea contribui la
atenuarea răspunderii penale.
În rechizitoriu, procurorul nu poate să utilizeze batjocura, brutalitatea, caracteristicile jignitoare,
declarații vis-a-vis de înfățișarea inculpatului, naționalitatea lui, credința și deficiențele de ordin
fizic7.
Răspunderea
Anterior, noi am analizat un șir de cerințe, obligatorii, față de conduita procurorului.
Pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportament care prejudiciază
interesele de serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii, cât şi pentru încălcarea prevederilor
codului deontologic, Procurorul poate fi tras la răspundere disciplinară.
7
Valeriu Capcelea, Op. cit. p. 198

13
Constituie abatere disciplinară:
- îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
- interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă, în mod intenţionat sau din neglijenţă
gravă, a legislaţiei, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de aplicare a normelor
juridice stabilite în actualul sistem de drept sau în sistemul practicii judiciare;
- imixtiunea în activitatea altui procuror sau intervenţiile de orice natură pe lângă autorităţi,
instituţii sau funcţionari pentru o soluţionare alta decât în limitele prevederilor legale a unor cereri,
pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei sale;
- încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii, dacă aceasta nu atrage răspundere penală,
civilă sau contravenţională;
- participarea la activităţi publice cu caracter politic;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;
- refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;
- absenţele nemotivate de la serviciu, întârzierea, ori plecarea înainte de program;
- atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau
faţă de orice alte persoane;
- încălcarea normelor prezentului Cod;

Drept îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu pot fi calificate:

- tergiversarea examinării de către procuror a sesizărilor cu privire la infracţiuni şi a urmăririi
penale;
- lipsa de reacţie din partea procurorului, în cazurile de neînregistrare şi tergiversare a examinării
sesizărilor despre infracţiuni, neexecutare de către organul de urmărire penală a indicaţiilor pe
cauzele penale, în înaintarea demersurilor formale la prelungirea termenelor şi a propunerilor la
terminarea urmăririi penale;
- adoptarea hotărîrilor vădit ilegale şi neîntemeiate de refuz în pornirea urmăririi penale, inclusiv
ca urmare a examinării superficiale şi neobiective a sesizărilor despre infracţiuni şi aprecierii
unilaterale a circumstanţelor cazurilor examinate;

14
- efectuarea superficială a urmăririi penale, cercetarea nu sub toate aspectele, completă şi obiectivă
a circumstanţelor infracţiunii, neîntreprindrea tuturor măsurilor legale pentru constatarea infracţiunii
şi a persoanei vinovate pe cauzele penale aflate în gestiunea lui;
- încălcarea flagrantă de către procurorul subordonat a prevederilor Codului de procedură penală
referitoare la competenţa efectuării urmăririi penale.
- adoptarea hotărîrilor vădit ilegale şi neîntemeiate de scoatere a persoanei de sub urmărire penală,
de încetare, de clasare, de suspendare, inclusiv condiţionată a urmăririi penale;
- încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea măsurilor procesuale de consträngere,
reţinere şi arestare; motivarea incorectă şi ilegală a demersurilor despre arestarea preventivă şi
prelungirea ei;
- tragerea neîntemeiată a persoanei la răspundere penală, punerea ilegală sub învinuire, inclusiv în
lipsa probelor suficiente şi concludente sau în baza aprecierii unilaterale şi neobiective a lor.
- întocmirea agramată, necalitativă şi cu elemente de formalism a ordonanţelor de punere sub
învinuire, a rechizitoriilor, a ordonanţelor de refuz în pornirea urmăririi penale, de încetare,
suspendare, clasare, a altor acte procedurale.
- încălcarea prevederilor legale cu privire la ridicarea, păstrarea şi adoptarea hotărîrilor referitoare
la corpurile delicte.
- trimiterea de către procuror a cauzei penale în judecată, cu încălcări esenţiale ale normelor
procesual penale, care duc la pronunţarea unei sentinţe de achitare, precum şi solicitarea pronunţării
unei sentinţe de condamnare în lipsa probelor ce confirmă vinovăţia inculpatului;
- încălcarea drepturilor procesuale ale părţilor într-un proces penal.
- m) încălcarea legii de procedură la administrarea probatoriului, formalismul, lipsa planificării
acţiunii, incompetenţa şi lipsa de cunoştinţe elementare în materie de procedură, drept material,
criminalistică, la efectuarea audierilor, percheziţiilor, ridicărilor, cercetării la faţa locului, numirea
expertizelor, pregătirea necalitativă pentru reprezentarea învinuirii în instanţa de judecată, amänarea
examinării cauzei penale din motive neîntemeiate;
- administrarea pasivă a probelor, manifestată prin inacţiuni în situaţii procesuale, ce solicită
implicarea acuzatorului de stat în conformitate cu prevederile art.art.326, 327 Cod procedură penală,
precum şi exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu la constatarea infracţiunilor de
audienţă, art.335 Cod procedură penală, examinarea superficială a comunicatelor inculpaţilor privind
aplicarea metodelor nepermise de efectuare a urmăririi penale;

15
- neatacarea hotărîrilor judecătoreşti ilegale, în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, inclusiv
şi în cazurile cänd poziţia procurorului diferă esenţial de soluţia cazului;
- necoordonarea cu procurorul şef a susţinerilor verbale, raportarea intenţionat greşită sau cu
întärziere, ori neraportarea rezultatelor examinării cauzei penale;
- concluziile eronate, neobiective ale membrilor grupului de control al subdiviziunilor organelor
Procuraturii la aprecierea activităţii procurorului conducător şi a colectivului de procurori;
- discuţiile despre cauză cu participanţii la proces sau cu alte persoane, în afara acţiunilor de
urmărire penală şi în afara şedinţelor de judecată;
- neexecutarea, executarea necalitativă sau cu încălcarea termenelor a ordinelor, dispoziţiilor şi
instrucţiunilor Procurorului General, hotărîrilor Colegiului Procuraturii Generale şi Consiliului
Superior a Procurorilor.

- alte încălcări care afectează activitatea şi imaginea organelor Procuraturii.

16
 Concluzie

Așadar, în urma analizei principiilor și normelor etice care guvernează comportamentul

procurorului, deducem o diversitatea largă a rigorilor morale înaintate față de procuror. Acesta
trebuie să posede o serie de calități morale înalte și să își desfășoare activitatea în strictă
conformitate cu prevederile legale, să fie o persoană independentă și integră, și să mențină o
reputație profesională ireproșabilă, fiind obligat să acționeze cu demnitatea întotdeauna, nu doar în
timpul orelor de muncă, când își exercită atribuțiile.
Ajustarea comportamentului procurorului la standardele etice evidențiate în lucrare are ca
finalitate sporirea eficienței justiției, respectarea strictă a pre-vederilor legale, dar și sporirea
încrederii cetățenilor în instituția procuraturii.

17
 Bibliografie

Acte normative:
1) Codul de etică al procurorului, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a
Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016
2) Legea cu privire la procuratură
3) Codul de procedură penală
4) Conferința Procurorilor Generali din Europa, sesiunea a 6-a, Liniile
Directoare Europene cu privire la Etica şi Comportamentul Procurorilor – „Ghidul
de la Budapesta”
5) Recomandarea Rec(2000)10 a Comitetului Miniștrilor către statele membre
cu privire la codurile de conduită pentru funcționarii publici, 11 mai 2000
6) Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni
(CCPE) privind normele și principiile europene referitoare la procurori, punctul
XIII

Literatură didactică și științifică:

1) Valeriu Capcelea, Etica juridică, Chișinău, 2004
2) Igor Dolea, Victor Zaharia, Elena Croitor, Igor Serbinov, Regulile și
practicile ce reglementează răspunderea și imunitatea generală a procurorilor
(planul de acțiuni al SRSJ 02.02.2010), Chișinău, 2013
3)Tatiana Mgcreac: Deontologia Juridică, Chișinău 2005

18