UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SI DREPT

EVOLUȚIA DOCTRINEI ADMINISTRATIVE ROMÂNEȘTI

SPECIALIZARE: DREPT-ZI (ANUL 1)

GRUPA: 2

STUDENT: GICARU FLORENTIN-IONUȚ

PROF: LECT. UNIV. DR. BUCUR CATALIN-IONUT

 Dreptul administrativ

Ca ramură a dreptului public, a apărut relativ nu demult. Apariția lui a fost determinată de
modificarea relațiilor sociale existente în societate legate de necesitatea protecției drepturilor
fundamentale ale cetățeanului și intereselor lui legale.

Constituirea dreptului administrativ ca ramură distinctă a sistemului de drept a început odată cu

divizarea puterii în diverse verigi. În literatura juridică atât cea națională, cât și a altor state există
multiple opinii referitoare la definirea dreptului administrativ.

„În doctrina actuală, menționează același autor, dreptul administrativ este definit ca acea
ramură a dreptului public care reglementează relațiile sociale din sfera administrației publice, precum și
cele de natură conflictuală dintre autoritățile publice sau persoanele juridice de drept privat, care
exercită atribuții de putere publică, pentru realizarea unui interes public, asimilate autorităților publice,
pe de o parte, și cei vătămați în drepturile lor prin acte administrative ale acestor autorități, pe de altă
parte .“

Perioada actuală pe care o străbate România este și perioada unei explozii a fenomenului
concesionărilor sau închirierilor terenurilor publice, a diferitelor spații destinate uzului public, în vederea
organizării unei afaceri private. Sub ochii noștri, zilnic, dispar locuri de joacă pentru copii și parcuri, zilnic
trotuarele devin tot mai înguste, apărând, în schimb, tonete, chioșcuri sau alte construcții, mai mult sau
mai puțin improvizate. Pe de altă parte, au început lucrările la autostrăzi, prin implicarea unor firme
străine, urmând, firește, construcțiile de căi ferate, de porturi, de aeroporturi, la care trebuie adăugate
contractele de explorare sau exploatare a anumitor bogății ale subsolului (evocate critic în volumul
anterior al lucrării).

Știința dreptului administrativ românesc se formează în secolul al XIX-lea, cursurile de drept

administrativ fiind introduse prin Legea asupra instrucțiunii a Principatelor Unite din 1864, nu numai în
învățământul superior juridic dar și ca materie de cultură generală în învățământul secundar, respectiv
elementar.

Știința dreptului administrativ românesc se formează în secolul al XIX-lea, cursurile de drept

administrativ fiind introduse prin Legea asupra instrucțiunii a Principatelor Unite din 1864, nu numai în
învățământul superior juridic dar și ca materie de cultură generală în învățământul secundar, respectiv
elementar.

A urmat a doua lucrare cu titlul Elemente de drept administrativ, apărută în anul 1881,
aparținând lui Cristodul Suliotis, cu o valoare științifică mai redusă.

A treia în ordinea apariției, dar cea mai valoroasă din punct de vedere științific și didactic o
reprezintă volumul al treilea al cursului de Drept public, intitulat Drept administrativ, aparținând
profesorului Constantin Dissescu, primul mare specialist în domeniu, lucrare apărută la București, în anul
1891, conținând două părți: Persoanele administrative și Materiile administrative.
 De altfel, în perioada 1924-1944, prof. Constantin Rarincescu a realizat o cercetare științifică a
dreptului administrativ, în special în cadrul cursurilor de doctorat. Lucrarea clasică în materie, model de
cercetare monografică a unei instituții juridice, Contenciosul administrativ român, elaborată de acesta, a
reprezentat cea mai importantă contribuție în teoretizarea și construirea unui sistem al contenciosului
administrativ.

Consiliul de Stat

Avea și atribuții de contencios administrativ, legea sa organică stabilind expres dreptul

particularilor și al persoanelor juridice vătămate în interesele lor de a acționa în contencios administrativ
împotriva hotărârilor miniștrilor date cu exces de putere și cu călcarea legilor și regulamentelor,
hotărârilor sau actelor de executare ale prefecților sau altor agenți administrativi, date cu călcarea de
legi și regulamente, hotărârile comisiilor de lucrări publice.

De asemenea, Consiliul de Stat era competent să judece toate litigiile care îi erau oferite de
anumite legi. În plus, exercita și un contencios de interpretare, deoarece potrivit legii sale organice,
particularii se puteau adresa direct Consiliului de Stat pentru a cere interpretarea unui decret,
regulament sau ordonanță dată în materie administrativă, prin care se aducea atingere intereselor lor.

În anul 1928 se înființează Școala superioară de documentare și științe administrative pe lângă

Institutul de Științe Administrative al României, prof. Paul Negulescu fiind numit directorul acestei scoli.

Școala a avut încă de la început un dublu obiectiv: pe de-o parte, să perfecționeze educația
profesională a funcționarilor existenți la data înființării sale, iar pe de altă parte, să formeze profesional
pe tinerii care doreau să se dedice unei cariere în administrația publică.

Activitatea acestor două instituții fundamentale în domeniul administrației publice s-a axat pe
cercetarea următoarelor teme principale: organizarea administrativă a României, documentarea
administrativă, contenciosul administrativ și urbanismul.

În perioada postbelică, doctrina administrativă românească a parcurs următoarele etape:

a). etapa continuării cercetărilor de știința administrației, sub conducerea Institutului de Științe
Administrative al României (1944-1948);

b). etapa juridicizații cercetărilor asupra administrației de stat, după desființarea Institutului
(1948-1967);

c). etapa reactualizării cercetărilor de știința administrației prin înființarea secției de Drept
economic-administrativ la Facultatea de Drept a Universității din București, începând cu anul universitar
1968-1969 (după anul 1967)

Corelația dreptului administrativ cu ramurile înrudite ale sistemului național de drept

Fiind parte inseparabilă a sistemului de drept, dreptul administrativ se intersectează, practic, cu toate
ramurile sistemului de drept:

— cu dreptul constituțional, care cuprinde principiile de bază ale tuturor ramurilor dreptului, inclusiv
celui administrativ;

— cu dreptul civil în ceea ce privește reglementarea relațiilor patrimoniale. Dreptul administrativ

reglementează aceste relații prin metoda dispozitivă. Metoda reglementării juridice caracteristică pentru
dreptul civil, spre deosebire de metoda reglementării administrativ–juridice, se bazează pe egalitatea
părților raporturilor reglementate;

— cu dreptul muncii. Multiplele relații de muncă a muncitorilor și funcționarilor sunt reglementate atât
de dreptul muncii, cât și de dreptul administrativ. Pornind de la faptul că apariția raporturilor de muncă
dintre angajator și cel angajat este precedat de emiterea unui act administrativ — ordin de încadrare și
se sting aceste raporturi, la fel, în baza emiterii unui act administrativ — ordin de eliberare din funcție;

— cu dreptul financiar, care reglementează relațiile sociale în sfera activității financiare a statului,
relațiile ce apar în procesul acumulării și distribuirii resurselor financiare ce constituie venitul național al
Republicii Moldova;

— cu dreptul penal. Normele dreptului administrativ determină care fapte ilicite constituie abatere
administrativă, abatere disciplinară, contravenție și care măsuri de constrângere administrativă pot fi
aplicate fată de subiecții activi ai faptelor comise. Dreptul penal stabilește faptele ilicite ce constituie
infracțiune și care măsuri de constrângere penală pot fi aplicate față de subiectul activ al infracțiuni

Reînființarea învățământului superior administrativ, începând cu anul 1968 a constituit un

puternic impuls pentru reactualizarea științei administrației, prin introducerea alături de tradiționalul
curs de Drept administrativ a unor discipline de specialitate precum: Știința și tehnica administrației,
Organizare și metode în administrația de stat, Documentare administrativă, Sisteme administrative
contemporane, Istoria administrației, Urbanism etc.

După decembrie 1989, tradiția a fost reluată prin reînființarea la Sibiu, în anul 1995, a
Institutului de Științe Administrative, ca urmare a Simpozionului național cu tema “Constituționalitate și
legalitate în administrația locală și județeană” organizat în octombrie 1994, de Universitatea Lucian
Blaga din Sibiu prin Facultatea de științe juridice, împreună cu Prefectul județului și Consiliul Județean.

La Congresul Jubiliar din octombrie 1995 al Institutului s-a hotărât ca la numele său tradițional
să se mai adauge și numele lui “Paul Negulescu”, spre a cinsti memoria primului fondator.

Tot din anul 1995, Institutul de Științe Administrative “Paul Negulescu” a fost recunoscut ca
secție națională a Institutului International de Științe Administrative de la Bruxelles.

Din anul 1995 s-a reluat tradiția publicării Revistei de drept public, cu o apariție semestrială
(doar în anii 1996 și 1997, apariția sa a fost anuală sup forma unui număr dublu). Din anul 2003, Revista
de drept public are din nou o apariție trimestrială.

Din anul 2001, România a redevenit gazdă a reuniunilor științifice patronate de Institutul
International de Științe Administrative, reuniuni în care sunt implicate și structuri guvernamentale.
 BIBLIOGRAFIE:
DREPT ADMINISTRATIV „Partea I Note de curs” - Dana Apostol Tofan

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINOLOGIE APLICATĂ CATEDRA ŞTIINŢE JURIDICE ŞI

SECURITATE CRIMINOLOGICĂ NOTE DE CURS DREPT ADMINISTRATIV „anul I-II secţia zi/frecvenţă
redusă” GUŢULEAC Victor, doctor în drept, prof. univ,; COMARNIŢCAIA Elena, doctor în drept, lect. sup.
univ.

„TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV Voi. I” ANTONIE IORGOVAN