UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

GANDIREA ECONOMICĂ ÎN OPERA LUI LIONEL STOLERU

(1936-2016)

STUDENT: GICARU FLORENTIN-IONUȚ (GRUPA 2)

SPECIALIZARE: DREPT, ANUL 1, ZI

2021

1
 CUPRINS

Capitolul 1. Kenyes și politica fiscală……………………………………………………………………3

Capitolul 2. Despre economie : tabelul economic general…………………………………..4

Capitolul 2.1 Agenți………………………………………………………………………………..4

Capitolul 3. Conturile……………………………………………………………………………………………6

Capitolul 3.1 Balanța valorilor adăugate…………………………………………………..7

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….9

2
 1. Stoleru și politica fiscală

Există o economie a volumului și există o economie a valorii. Desigur, ambele sunt exprimate in
valută, franci, euro, lei sau dolari sau chiar morcovi și conopidă. Dar moneda nu joacă același rol, adică în
volum este doar un instrument de adăugare în timp ce în economia valorii, ea există ca atare.

De la un an la altul, toate valorile economice se schimbă și se vor schimba, și nu putem urmări

cu exactitate valoarea lor la început și valoarea lor la final. Dar, însuși Lionel Stoleru spune că este nevoie
sa măsurăm componenta pur în numeral, spre exemplu urmărind prețurile fiecărui articol pe care îl
adăugăm în coșul de cumpărături atunci când mergem la shopping.

În gospodărie, prin deducerea unei medii simple și un indice a prețului de consum, care garantat
va ține pasul cu creșterea prețului, adică pe scurt, inflația. Va fi suficient, deci, să scădem această inflație
din evoluția curentă de o magnitudine pentru a obține creșterea ”reală” a acestei măreții. Deci, cuvântul
”adevărat” are un înțeles diferit in vocabularul actual, mult mai precis, să desemneze o mărire în
volumul, după eliminarea inflației în creșterea ei în valoare.

Toate acestea pentru a spune despre ce vom vorbi doar în această parte a economiei, adică a unui
echilibru ”fizic” al producției unde vor acționa și cum vom ajusta oferta și cererea pentru cantitățile de
bunuri și servicii disponibile, ce vor avea loc in elementele monetare precum nivelul, prețul sau rata
dobânzii.

3
 2. Despre economie : tabelul economic general
Pentru cei care au curiozitatea de a cunoaște economia, problema nu este absența datelor, ci mai de
grabă abordarea acestei teme. Dacă ne gândim pentru o clipă la miile de acte economice zilnice care își
fac apariția în viața noastră, fără să concepi ce dificultate este să nu le identifici, să trimiți, să selectezi,
să sintetizezi.

Acestea fiind spuse, vom măsura singuri ambiția chimică de a reprezenta cu altcineva reprezentativ
activitatea economică națională a unei țări, mică sau mare. Acest lucru este totuși necesar deoarece,

- Simplele repetări sunt esențiale pentru a aprecia schimbările de la un an la altul

- Pentru a compara nivelul de trai între diferite țări.

În absența unei ”bonheur national”, așa cum spune Lionel Stoleru, care nu va fi niciodată
măsurată, este așadar necesară o reușită care să definească ”produsul național” care sintetizează
rezultatul activității a milioane de agenți economici diferiți. În prezentul tabel din figura 1.1 pentru anul
1995, tabelul economic global (TEG) este instrumentul de trecere de la activitățile individuale la
activitatea națională.

În coloane sunt reprezentați diferiți agenți economici, iar în rânduri diferite grupuri de activități.

2.1 Agenți
Sunt persoane fizice, cum ar fi gospodăriile sau persoanele morale, cum ar fi companiile a căror
activitate va fi măsurată prin valoarea lor adăugată, adică prin diferența dintre ceea ce vând și ce
cumpără. Valoarea adăugată unei companii siderurgice nu ia în considerare cumpărarea minereului de
fier și nici valoarea adăugată a unui comerciant de diamante care nu va suporta prețul de achiziție.

Putem vedea motivul unei astfel de alegeri, vă permite să adăugați activitățile a doi agenți economici
fără a număra de două ori același lucru: minereul de fier va fi socotit în societatea minieră și nu în
siderurgie când adaosul cifrei de afaceri nu ar avea acest merit. Astfel, valoarea adăugata va fi egală,
indiferent dacă producătorul de oțel deține sau nu minereul de fier care elimină diferențele de structură
economică.

Toate acestea sunt bune și frumoase, atâta timp cât aceste produse și servicii au un preț, dar cum
rămâne cu activitățile care nu o fac? Pentru o lungă perioadă de timp, răspunsul, care avea meritul
simplității, a fost acela de a ignora activitățile care nu aveau preț și de a lua în considerare doar bunurile
și serviciile de piață, schimbate la un anumit preț pe diferite piețe. Suma valorilor adăugate ale tuturor
agenților implicați dă ceea ce se numea în trecut PIB, produsul intern brut, și care acum se numește PIB
de piață.

Apoi, s-a încercat includerea sectorului non-piață, având în vedere că doar pentru că școala este
gratuită nu înseamnă că activitatea unui profesor ar trebui să fie evaluată la zero.

Această idee lăudabilă a dus imediat la o dublă problemă:

 Unde se află granița dintre ceea ce este comercial și ceea ce nu este comercial?

4
 Răspunsul, în mod necesar arbitrar, este de a considera drept marfă "orice bun sau bunuri sau
servicii care sunt schimbate în mod obișnuit pe o piață și care sunt produse de un agent care realizează
cel puțin 50% din venitul său".

De exemplu, medicul de cartier este un comerciant, în timp ce medicul de spital este o persoană
care nu face parte din piață; non-piață;

- În absența unui preț de vânzare, răspunsul dat este de a o evalua la valoarea răspunsul dat
este de a o evalua la prețul de rentabilitate: valoarea de este valoarea profesorului egală cu salariul său,
iar cea a funcționarilor publici egală cu bugetul de funcționare al administrației lor.

În acest fel, PIB-ul non-piață poate fi calculat și adăugat la PIB-ul pieței pentru a obține produsul
intern brut al națiunii.

O scurtă reflecție va fi suficientă pentru a arăta că acestui calcul îi lipsește încă un pas pentru a
da o adevărată pentru a oferi o imagine reală a activității unei țări: este vorba de includerea acelor
activități care nu au fost.

Aceasta este includerea activităților care nu au nici preț de vânzare, nici preț de cost. Exemplul
tipic este cel al industriei de depozitare, a cărei valoare adăugată este considerată zero, chiar dacă
nimeni nu este implicat în producția sa.

Exemplul tipic este cel al casei mamei, a cărei valoare adăugată este considerată zero, în timp ce
nimeni nu ar considera că activitatea ei este zero.

Prin urmare, este ușor de ironizat faptul că, dacă un bărbat se căsătorește cu soția sa, el obține
un profit. Acest lucru este adevărat, cel puțin atâta timp cât noua soție continuă să facă treburile
casnice, dar problema.

Așa stând lucrurile, tabelul economic general grupează agenții în cinci categorii:

- firme, entități juridice a căror funcție principală este de a produce bunuri și servicii
nefinanciare de piață

- gospodării, persoane fizice a căror activitate poate fi producția în întreprinderi individuale

(agricultori, meșteșugari, comercianți fără personalitate juridică) și/sau producția de servicii de uz casnic
(personal casnic).

În afară de această activitate, care creează valoare adăugată, se mai adaugă și principala funcție
a gospodăriilor este de a cumpăra bunuri de consum sau locuințe;

- instituții financiare, echivalentul întreprinderilor din sectorul financiar sectorul financiar;

- administrații, în principal publice (ministere, autorități locale, asigurări sociale), dar și (ministere,
autorități locale, asigurări sociale), dar pot fi și private (sindicate, partide politice, etc.)

- agenții străini, cărora le sunt cumpărate importurile și vândute exporturile exporturi.

5
 3. CONTURILE
Pentru fiecare dintre acești agenți, se va efectua o succesiune de operațiuni, reprezentate de
următoarele cinci conturi:

- contul de producție va cuprinde vânzările, achizițiile și se va încheia cu valoarea adăugată a acestui

agent;

- contul de exploatare va descrie la ce este utilizată această valoare adăugată în cadrul întreprinderii:
plata salariilor, a taxelor, a TVA și se încheie cu excedentul brut de exploatare;

- contul de venituri va descrie apoi ce se întâmplă cu acest excedent de exploatare: plata dobânzilor, a
dividendelor, a impozitului pe venit etc., și se încheie cu venitul disponibil;

- utilizarea contului de venituri va descrie, în special în cazul gospodăriilor, alegerea făcută între consum
și economisire și se încheie cu economisirea brută;

- contul de capital descrie utilizarea economiilor, adică, eventual, a investițiilor, și se încheie cu

capacitatea sau nevoia de finanțare.

Astfel, trecem de la linia de sus (valoarea adăugată) la linia de jos (capacitățile și nevoile de finanțare) a
tabelului economic general, iar aceste două linii sunt extrem de importante pentru cunoașterea
structurii economiei.

6
 3.1 Balanța valorilor adăugate

Linia de sus a tabelului prezintă soldul resurselor și utilizărilor națiunii, ca sumă a valorilor
adăugate ale diferiților agenți.

Acest PIB va fi la rândul său distribuit între diferitele utilizări posibile:

PIB= Consum+ Investiții+ Balanța externă

` Valori 1996 Variații 1997 (în %) Valori 1997

Volum Preț Valoare

Produs intern brut (PIB) 7 872 2,2 1,1 3,4 8 137

Importuri 1 692 7,9 1,2 9,2 1 848

Resurse și utilizări totale 9 564 3,2 1,2 4,2 9 985

Consumul final de 4 763 0,7 1,3 2,0 4 857

gestionări

Consumul final al 1 559 1,1 1,1 2,2 1 594

administrațiilor publice și
private

Formare brută de capital 1 372 1,1 1,1 1,2 1 388

fix

Societăți și întreprinderi 766 -0,1 -0,1 -0,3 764

individuale

Gospodăriile 351 -0,2 3,4 3,2 362

Autorități publice 227 0,1 1,1 1,1 230

Variația totală a stocurilor -28 -22

Export 1 898 13,0 1,1 14,3 2 168

Tabelul 1.1 - Evoluția resurselor și utilizărilor de bunuri și servicii în 1997

Linia de jos a tabelului, la fel de importantă, arată cine pe cine finanțează în economie.

7
 În 1995, de exemplu, vedem că întreprinderile, gospodăriile și instituțiile financiare au
economisit mai mult decât au investit, ceea ce a contribuit la finanțarea deficitului public și a investițiilor
în străinătate.

Tabelul 1.3 prezintă același bilanț pe ultimii zece ani, în care se pot observa principalele date
structurale ale economiei franceze, dincolo de particularitățile unui anumit an.

 Gospodăriile casnice sunt întotdeauna în excedent: nu consumă și nu investesc niciodată

întregul lor venit și au întotdeauna o capacitate de finanțare pozitivă. Același tabel în SUA ar
arăta contrariul: gospodăriile sunt întotdeauna în deficit. . Numai această diferență arată
măsura în care atunci când rezerva Federală a SUA reduce ratele dobânzilor, acest lucru este
în beneficiul gospodăriilor, în timp ce atunci când Banca Franței face același lucru, acest
lucru este în beneficiul restului populației.

Atunci când Banque de France face același lucru, acest lucru este în beneficiul companiilor.

 Statul este mereu în deficit, mai mult sau mai puțin în funcție de an, dar a trecut mult timp
de când nu am mai avut un excedent bugetar.

Companiile sunt în general deficitare și devin excedentare doar atunci când investesc numai
atunci când investesc puțin.

8
BIBLIOGRAFIE

„L’économie comprendre l'avenir” – Lionel Stoléru