Suport Curs

Capitolul 14
ECONOMIA NAŢIONALĂ: PREZENTARE GENERALĂ
Prima parte a lucrării de faţă a fost dedicată microeconomiei, adică studierii

proceselor economice prin prisma unităţilor economice individuale, aşa cum sunt
producătorul şi consumatorul. Capitolul pe care îl vom parcurge în continuare este
primul din seria celor dedicate macroeconomiei, adică studierii comportamentului
economiei naţionale în ansamblul său. Pe parcursul acestui capitol veţi avea ocazia
să cunoaşteţi unităţile economice care acţionează în economia naţională şi să
înţelegeţi cum se determină indicatorii macroeconomici.
14.1. Sectoarele instituţionale ale economiei naţionale
Comportamentul dumneavoastră implică zilnic aspecte economice; chiar şi

atunci când veniţi la şcoală sunteţi consumatorul unui bun public: învăţământul.
Permanent, între dumneavoastră şi ceilalţi participanţi la viaţa economică se sta-
bilesc relaţii complexe, de natură reală (bunuri şi servicii) sau monetară, numite
fluxuri economice. Pentru o bună cunoaştere şi măsurare a acestor fluxuri, ca şi
pentru a asigura comparabilitatea între ţări, în statistica internaţională unităţile eco-
nomice sunt grupate, după funcţia îndeplinită şi sursele de finanţare, în următoarele
categorii, numite sectoare instituţionale:
a) Societăţi şi cvasi-societăţi nefinanciare, care produc bunuri şi servicii desti-
nate pieţei şi ale căror resurse provin din vânzarea producţiei. După forma de
proprietate, ele pot fi private, publice şi mixte. Exemple de astfel de societăţi sunt în
România: Mobil Rom, SNCFR, Renault-Dacia ş.a.;
b) Instituţii de credit, care au ca funcţie principală finanţarea activităţii econo-
mice, adică colectarea, transformarea şi redistribuirea disponibilităţilor financiare.
Fondurile acestor instituţii provin în principal din angajamentele contractate
(depuneri la vedere şi la termen, titluri de valoare etc.) şi dobânzi. Cele mai
importante componente ale acestui sector sunt: banca centrală, băncile comerciale şi
societăţile de investiţii, despre care veţi afla mai multe din capitolul dedicat pieţei
monetare. Exemple de astfel de instituţii sunt: BNR, BCR, SIF Muntenia ş.a.;
c) Întreprinderi de asigurări care îndeplinesc funcţia de asigurare, adică de
transformare a riscurilor individuale în riscuri colective şi care se finanţează din
primele de asigurare. Exemple sunt: Astra, Allianz, Interamerican etc.;
d) Administraţiile publice care produc servicii nemarfare şi efectuează operaţii
de redistribuire a veniturilor şi bogăţiei naţionale. Finanţarea lor se face din vărsă -
minte obligatorii ale celorlalte instituţii, primite direct sau indirect, prin redistri-
buire. Acest sector este divizat în alte trei subsectoare:
– administraţia centrală, a cărei competenţă se întinde pe întreg teritoriul ţării;
un exemplu este guvernul;
144 Economie
– administraţiile locale, a căror competenţă priveşte doar o parte a teritoriului

naţional; de exemplu, primăria unui oraş;
– administraţiile securităţii sociale, care au ca activitate principală prestaţiile
sociale, şi ale căror surse provin din cotizaţiile sociale.
e) Administraţiile private, care produc servicii nemarfare pentru grupuri parti-
culare de gospodării şi care se finanţează din contribuţii voluntare efectuate de
gospodării în calitate de consumatori şi din veniturile pe proprietate. Exemplul
celebru este Crucea Roşie Internaţională;
f) Gospodăriile, a căror funcţie principală este consumul şi ale căror venituri
provin din salarii, proprietate şi transferuri. O altă funcţie importantă a gospo-
dăriilor este producţia de bunuri şi servicii marfare, nefinanciare care conduce la
venituri prin vânzarea sa. Orice familie poate constitui un exemplu de gospodărie-
consumator; cât priveşte gospodăria-producător, un bun exemplu sunt artizanii.
g) Restul lumii, sector care grupează unităţile nerezidente în măsura în care ele
efectuează operaţiuni cu unităţile instituţionale rezidente. Unităţile economice rezi-
dente sunt acelea care au un centru de interes pe teritoriul ţării respective. Teritoriul
economic include: teritoriul geografic, zonele libere, spaţiul aerian naţional, encla-
vele teritoriale şi extrateritoriale. Prin centru de interes înţelegem că respectivele
unităţi efectuează operaţiuni economice pe teritoriul ţării pe termen lung (de peste
un an). Unităţile economice rezidente pot avea sau nu naţionalitatea ţării, pot avea
sau nu personalitate juridică şi pot fi sau nu prezente pe teritoriul economic al ţării
în momentul în care efectuează o operaţiune.
Gruparea unităţilor economice pe sectoare instituţionale permite evidenţierea
fluxurilor dintre aceste sectoare şi oferă o imagine de ansamblu asupra economiei
naţionale, numită în literatura de specialitate “fluxul circular al venitului”. Fluxul
descrie tranzacţiile care au loc pe pieţele produselor, ale factorilor de producţie şi pe
piaţa financiară între toate unităţile economice care formează economia naţională.
Cea mai simplă reprezentare a acestui flux este:
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap14\14.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
Fluxul circular
other alprinters.
types of venitului
Sursa: P. Samuelson, W. Nordhaus, Economics, McGraw-Hill, Inc., 1995
Gospodăriile îşi cheltuiesc veniturile ce provin de la firme pe bunuri de consum,

cum ar fi autoturismele, îmbrăcămintea, mâncarea etc.; pentru firme, cheltuielile de
consum ale populaţiei reprezintă venituri, pe care le utilizează pentru a remunera
serviciile productive oferite în ultimă instanţă tot de populaţie. Totalitatea cheltuielilor
de consum ale unităţilor economice, pe de o parte, ca şi totalitatea veniturilor lor, pe
Economia naţională: prezentare generală 145
de altă parte, sunt o bună măsură a produsului intern brut al unei ţări despre care
vom discuta în continuare.
14.2. Indicatorii macroeconomici
Pentru a analiza probleme economice ca inflaţia, şomajul sau crizele regionale sau
globale, sunt necesare câteva concepte fundamentale, printre care se numără şi
indicatorii macroeconomici, componente ale Sistemului Conturilor Naţionale (SCN).
Vom analiza doar acest sistem statistic de evaluare a rezultatelor macroeconomice,
deoarece el este în prezent singurul utilizat pe plan internaţional.
Pentru măsurarea producţiei finale realizate de o naţiune se utilizează doi
indicatori: PNB şi PIB.
PIB reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale de pe piaţă,
realizate cu ajutorul factorilor de producţie din interiorul unei ţări, într-o perioadă
de timp determinată. PNB măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse
de firmele naţionale în decursul unei perioade de timp determinate. După cum
putem observa, atât PIB, cât şi PNB se referă la bunurile finale produse pe parcursul
unei perioade, deci sunt variabile de flux. Spre deosebire de variabilele de flux,
variabilele de stoc se referă la un moment dat, şi nu la o perioadă de timp. De
exemplu, populaţia unei ţări la 1.01.1999. Nu vom include în PIB al anului 1999
decât acele produse realizate în acest an, nu şi pe cele existente din anii anteriori.
De exemplu, dacă se vinde o casă fabricată în 1950, în PIB se includ numai
comisionul şi taxele aferente vânzării, nu şi valoarea de piaţă a casei.
În altă ordine de idei, trebuie reţinut că indicatorii menţionaţi cuprind bunurile şi
serviciile finale, adică exclud consumul intermediar. Consumul intermediar cuprinde
bunurile şi serviciile produse în decursul unei perioade şi utilizate pentru a produce
alte bunuri şi servicii. Prin bunuri finale înţelegem acele bunuri şi servicii destinate
consumului şi nu vânzării ulterioare sau producţiei. Să luăm următorul exemplu: casa
de modă Venus produce zilnic 5 rochii, pe care le vinde cu 5 mil. lei. În această
sumă sunt incluse materiile prime consumate, salariile personalului ş.a.m.d. Să
presupunem că stofa pentru aceste rochii şi toate celelalte accesorii au costat 2 mil.
lei, iar 1 mil. lei reprezintă salarii. În PIB vom include numai valoarea nou creată de
casa de modă, numită şi valoare adăugată. Astfel, PIB creşte prin producerea
acestor rochii cu 5 – 2 mil. lei, adică 3 mil., deoarece cele 2 mil. fuseseră create
anterior. Salariile personalului reprezintă o valoare nou creată de factorul de
producţie muncă şi se include în PIB. Rezultă că PIB reprezintă suma valorilor
adăugate brute realizate în interiorul unei economii naţionale în decursul unei
perioade (PIB = VAB). Includerea consumului intermediar în PIB ar echivala cu o
dublă înregistrare şi i-ar mări artificial valoarea.
De regulă, cei doi indicatori se calculează la preţurile pieţei, preţuri care includ
taxele indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale sau accizele. Deci valoarea bunurilor
incluse în acest indicator nu va fi egală cu valoarea încasată de producător. Ceea ce
primeşte efectiv producătorul este costul sau preţul factorilor, adică preţul pieţei
minus taxele indirecte, plus subvenţiile.
Dacă vrem să exprimăm PIB-ul la preţurile factorilor, acesta va avea următoarea
formulă:
PIBpf = PIBpp-Iind+Subv, unde
146 Economie
PIBpf = PIB exprimat la preţurile factorilor;

PIBpp= PIB exprimat la preţurile pieţei;
Iind = impozitele indirecte;
Subv = subvenţiile.
Există şi componente ale acestor indicatori greu de apreciat. Este de exemplu
cazul activităţii casnicelor, bunurilor destinate autoconsumului sau serviciilor pres-
tate de administraţia publică. În astfel de situaţii se utilizează o serie de convenţii,
diferite de la caz la caz. În general, serviciile publice sunt estimate la costul lor.
Diferenţa dintre PNB şi PIB este că primul se referă la firmele naţionale, pe
când cel de-al doilea, la teritoriul naţional. De exemplu, veniturile obţinute de
cetăţenii români care lucrează în Israel sunt o componentă a PNB, dar nu se includ
în PIB al României. În schimb, profitul obţinut de Citibank în România se include
în PIB al României, dar şi în PNB al SUA. Cu cât PNB este mai mare decât PIB, cu
atât cetăţenii unei ţări câştigă mai mult peste graniţă decât câştigă străinii în interior.
Trecerea de la PIB la PNB se face adunând la PIB soldul valorilor adăugate brute
rezultat din relaţiile cu străinătatea.
Determinarea indicatorilor macroeconomici este importantă din cel puţin două
motive: ne permite să cunoaştem nivelul de dezvoltare al unei economii naţionale şi
evoluţia acestuia în timp şi, în plus, servesc la formularea politicilor macroecono-
mice. Cel mai utilizat indicator macroeconomic este PIB, deoarece el reflectă cel
mai bine capacitatea productivă a unei ţări şi volumul bunurilor şi serviciilor ce pot
fi consumate pe teritoriul unei ţări pe parcursul unei perioade determinate. Alături
de metoda valorilor adăugate sau metoda producţiei, există încă două modalităţi de
determinare a PIB: metoda cheltuielilor şi metoda veniturilor.
a) Determinarea PIB prin metoda cheltuielilor
Din perspectiva cheltuielilor, PIB reprezintă suma următoarelor categorii de
cheltuieli: cheltuielile de consum ale populaţiei, investiţiile brute, cheltuielile
publice şi exportul net. Să examinăm pe rând fiecare componentă.
i) Cheltuielile pentru consum se referă la sumele cheltuite de gospodării pentru
achiziţionarea de bunuri de consum durabile, cum ar fi autoturismele, aparatura
pentru menaj ş.a., nondurabile, ca mâncarea şi îmbrăcămintea – şi de servicii, cum
sunt serviciile medicale, de cosmetică etc. Consumul populaţiei sau al menajelor
este componenta care are cea mai mare pondere în structura PIB.
ii) Investiţiile brute cuprind cheltuielile pentru acele bunuri capabile să gene-
reze venituri viitoare. Finanţarea lor antrenează o sacrificare a consumului prezent
în favoarea unui consum viitor, sperat a fi mai mare. În această categorie se includ:
– formarea brută de capital fix, care cuprinde cheltuielile cu bunuri care
participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă treptat şi se înlocuiesc
după mai mulţi ani de utilizare. În această categorie intră, cu titlu de exemplu:
maşinile şi echipamentele nou achiziţionate de către firme, spitalele şi şcolile
nou construite ş.a.;
– modificarea stocurilor, atât a celor de materii prime, cât şi a celor de produse
finite. Referitor la materiile prime, stocurile sunt necesare pentru a fluidiza
producţia; imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla într-o iarnă grea, dacă circulaţia s-ar
bloca din cauza viscolului, iar firma nu ar avea stocuri de materii prime:
producţia ar înceta, şi foarte probabil că pierderile ar fi mai mari decât chel-
tuielile de stocare. Cât despre produsele finite, amintiţi-vă că spuneam la înce-
put că în PIB includem toate bunurile produse în perioada de calcul, indiferent

dacă sunt sau nu vândute în aceeaşi perioadă; stocurile apar ca o investiţie,
deoarece prin valorificare ele vor genera venituri în viitor;
– construcţiile de locuinţe noi, numite şi investiţii rezidenţiale, sunt incluse în
investiţii pentru că pot fi valorificate în scopul obţinerii unor venituri; în plus ele
sunt bunuri de folosinţă îndelungată asemănătoare întrucâtva capitalului fix.
În legătură cu investiţiile apare şi o altă distincţie importantă: cea dintre inves-
tiţia brută şi investiţia netă. Investiţia brută include:
– cheltuielile destinate creşterii stocului de capital, care formează investiţia netă
şi
– cheltuielile destinate înlocuirii utilajelor şi echipamentelor uzate, care trebuie
casate, numite investiţie de înlocuire.
Dacă investiţia brută este mai mare decât cea de înlocuire, afirmăm că stocul de
capital tehnic al economiei respective creşte, iar dacă investiţia de înlocuire este mai
mare decât investiţia brută, afirmăm că stocul de capital se diminuează.
Raportul dintre investiţiile nete şi PIB este un indicator important al creşterii
economice viitoare a unei ţări. Studiile efectuate asupra a numeroase state demons-
trează că ritmul de creştere este cu atât mai accentuat, cu cât raportul este mai mare,
cu o condiţie: investiţiile să respecte principiul raţionalităţii economice.
Frecvent apare o confuzie în ceea ce priveşte investiţiile: cea între investiţiile
nete sau brute şi cele financiare. Investiţiile financiare destinate achiziţionării titlu-
rilor de valoare nu se includ în PIB, deoarece ele nu reprezintă cheltuieli cu bunuri
nou-create, ci un simplu transfer al proprietăţii asupra bunurilor deja existente.
iii) Cheltuielile guvernamentale includ plăţile curente ale guvernului pentru
achiziţionarea de bunuri şi servicii. În PIB nu se includ transferurile realizate de
guvern, chiar dacă ele reprezintă o cheltuială, pentru că nu au corespondent în
producţie (guvernul nu primeşte nimic în schimbul lor). Transferurile se reflectă în
PIB prin intermediul cheltuielilor de consum făcute de unităţile economice
beneficiare.
iv) Exportul net se determină ca o diferenţă între exporturi şi importuri.
Exportul reprezintă o cheltuială pe care străinătatea o face pentru achiziţionarea de
bunuri produse de economia naţională; importul, o cheltuială a unităţilor economice
de pe teritoriul ţării în favoarea celor din străinătate. Exportul net reflectă aşadar
contribuţia comerţului exterior la formarea PIB.
Exportul net se mai numeşte şi sold al balanţei comerciale. Dacă acesta este
pozitiv, atunci balanţa comercială este excedentară, dacă este negativ este deficitară,
iar dacă este nul, este echilibrată.
În consecinţă, PIB într-o economie mixtă (formată şi din sector privat şi din
sector public) şi deschisă (care are relaţii cu exteriorul) se va determina astfel:
P.I.B.=C+Ib+G+En, în care:
C=consumul final al gospodăriilor
Ib= investiţiile brute
G=consumul guvernamental
En=exportul net (export – import).
Într-o economie mixtă şi închisă, PIB se va determina astfel:
148 Economie
PIB = C+Ib+G
Iar într-o economie simplă (formată doar din sector privat) şi închisă se va
determina după formula:
PIB = C+Ib
b) Determinarea PIB prin metoda veniturilor

PIB calculat prin metoda veniturilor reprezintă suma veniturilor aferente factorilor
de producţie antrenaţi în activitatea economică dintr-o ţară. Astfel, PIB va include:
– veniturile factorului de producţie muncă, formate în principal din salarii; la
salarii se adaugă însă toate cheltuielile ocazionate firmei de utilizarea factorului
muncă, şi anume: impozite, cotizaţii la asigurările sociale, la fondul de pensii ş.a.;
– venituri din munca pe cont propriu, obţinute de acele persoane care îşi
oferă serviciile în mod independent, fără a îmbrăca statutul de angajat, cum ar
fi: consultanţii juridici, zilierii ş.a.;
– profiturile firmelor, indiferent dacă acestea sunt distribuite sau nu acţio-
narilor; în PIB se include şi partea din profit utilizată de firmă pentru plata
impozitului;
– rentele sunt veniturile factorilor de producţie închiriaţi de unităţile economice
(terenuri, sedii, locuinţe ş.a.); în cazul locuinţelor proprietate personală, se consideră
că proprietarii îşi închiriază locuinţa lor înşişi, iar renta se numeşte “rentă imputată”;
– dobânzile sunt veniturile capitalului bănesc împrumutat şi includ: dobânda
plătită gospodăriilor pentru depozitele din bănci, pentru obligaţiuni ş.a.; nu se
include aici dobânda plătită de guvern pentru creditele contractate. Dobânda
aferentă creditului guvernamental se asimilează transferurilor, deoarece ea nu
reprezintă o plată pentru bunuri şi servicii curente;
– taxele indirecte, aferente consumului final, cum sunt TVA, taxele vamale,
accizele ş.a., diferite de taxele directe, care sunt taxe pe proprietate şi pe venit,
se includ în preţul mărfurilor, deci şi în PIB pentru a determina valoarea de
piaţă a acestuia. Subvenţiile pot fi considerate impozite negative, şi în
consecinţă se scad din PIB;
– deprecierea capitalului, exprimă consumul de capital fix pe parcursul perioa-
dei de calcul şi reprezintă o altă faţă a investiţiei de înlocuire despre care am
discutat la punctul a).
Determinarea oricărui indicator macroeconomic este dificilă şi inexactă, motiv
pentru care veţi vedea în orice statistică naţională o altă componentă a PIB: eroarea
statistică necesară pentru ca PIB prin metoda veniturilor să fie egal cu PIB prin metoda
cheltuielilor. Această discrepanţă este utilizată uneori pentru evaluarea dimensiunii
economiei subterane, adică a activităţilor economice care scapă statisticilor oficiale.
Alături de indicatorii PIB şi PNB, în statistica internaţională se mai calculează
încă patru indicatori: produsul intern net (PIN), venitul naţional (VN), venitul
personal (VP) şi venitul disponibil (VD).
Produsul intern net se determină ca diferenţă între PIB şi consumul de capital
fix şi este relevant pentru capacitatea maximă de a consuma a unui stat, fără a afecta
stocul de capital.
Venitul naţional se calculează pornind de la PIN astfel: din PIN se scad veni-
turile obţinute de unităţile economice străine pe teritoriul ţării şi taxele indirecte şi
se adaugă veniturile obţinute de firmele naţionale în exterior. De ce se scad venitu-

rile unităţilor străine? Pentru că venitul naţional însumează veniturile obţinute de
factorii de producţie naţionali în schimbul contribuţiei lor la activitatea economică.
Cât priveşte taxele indirecte, ele sunt un transfer unilateral de venituri către guvern
şi nu reprezintă un venit pentru factorii de producţie, aşa că este firesc să nu fie
incluse în VN. VN astfel calculat se mai numeşte produs naţional net (PNN) la
costul factorilor de producţie.
Venitul personal este venitul ajuns la nivelul gospodăriilor, care urmează a fi
supus impozitului pe venit. El se calculează astfel: din VN se scad contribuţiile la
asigurările sociale, taxele pe venit plătite de firme, profitul nedistribuit şi alte
venituri nedistribuite, apoi se adaugă la VN transferurile. Dacă din venitul personal
se scad toate taxele suportate de menaje se obţine venitul disponibil, adică acel
venit pe care familiile îl pot efectiv utiliza pentru consum şi economii. Pornind de la
venitul naţional, VD = VN – Venituri nedistribuite + Transferuri – Taxe.
Indicatorii economici despre care am discutat până acum se pot exprima în
valoare nominală, adică în preţuri curente, şi în valoare reală, altfel spus în preţuri
constante. PIB în preţuri curente se numeşte PIB nominal, iar PIB în preţuri
constante se numeşte PIB real. PIB real evidenţiază modificarea producţiei reale
dintr-o ţară, eliminând efectul perturbator al modificării preţurilor. Raportul dintre
PIB nominal şi PIB real se numeşte deflatorul PNB şi este utilizat pentru măsurarea
inflaţiei. Acest indicator nu trebuie confundat cu indicele preţurilor bunurilor de
consum, mai uşor de calculat dar şi mai puţin semnificativ. Vom discuta despre
deosebirile dintre cei doi indici în cadrul capitolului dedicat inflaţiei.
14.3. Deficitele gemene
Arătam în prima parte a acestui capitol că gospodăriile îşi cheltuiesc veniturile

pe bunurile furnizate de firme, iar aceste venituri ajung la menaje ca remuneraţie
pentru serviciile oferite firmelor. Prin urmare, produsul intern brut determinat prin
metoda cheltuielilor trebuie să fie egal cu acelaşi indicator determinat prin metoda
veniturilor. Dacă apreciem că veniturile sunt utilizate de cei care le primesc pentru
consum, economii (notate S) şi achitarea obligaţiilor fiscale (taxe nete notate T,
determinate ca taxe minus transferuri), înseamnă că putem scrie:
C + I + G + Export – Import = C + S + T
de unde rezultă că:
(S – I) + (T – G) = (Export – Import)
Parantezele nu sunt accidentale, ci evidenţiază următoarele aspecte:
– (S – I) este o bună aproximare pentru economisirea netă a sectorului privat
(dacă S<I, sectorul privat este un debitor net; dacă S>I, sectorul privat econo-
miseşte net);
– (T – G) este economisirea netă a guvernului (dacă T < G, avem de-a face cu un
deficit bugetar);
– (Export – Import) este o bună aproximare a situaţiei nete a contului curent
extern, care descrie operaţiunile pe termen scurt cu străinătatea.
Dacă economisirea netă a sectorului privat este nulă, orice deficit bugetar se
transformă într-un deficit de cont curent extern. Deficitele concomitente de buget şi
150 Economie
cont curent care apar atunci când sectorul privat este în echilibru sunt denumite
deficite gemene.
14.4. Rezultatele macroeconomice şi realitatea economică.

Economia subterană
Determinarea rezultatelor macroeconomice presupune agregarea tuturor activită-

ţilor economice realizate pe teritoriul ţării şi de unităţile economice naţionale. În
consecinţă, ea este o activitate dificilă şi ridică în faţa statisticienilor multe proble -
me de evaluare, conducând inevitabil la o diferenţă între PIB şi producţia reală.
Cea mai simplă dintre activităţile care induc diferenţa este producerea de bunuri
destinată autoconsumului. De exemplu, atunci când faceţi curăţenie în locuinţa
proprie, de fapt vă furnizaţi un serviciu a cărui valoare o puteţi afla, dacă angajaţi pe
cineva să vă facă menajul. Bunurile destinate autoconsumului, ca şi toate activităţile
voluntare în favoarea societăţii sau a unor grupuri de persoane cu interese comune,
scapă pieţei şi nu se includ în indicatorii macroeconomici.
Alte activităţi ale căror rezultate nu apar pe piaţă sunt externalităţile, despre care
am discutat în capitolul zece. Neplăcerile şi cheltuielile ocazionate de poluare nu se
deduc, în general, din PIB şi îi măresc artificial valoarea.
O problemă foarte interesantă şi de mare actualitate în România şi în multe ţări ex-
comuniste este cea a economiei subterane. Economia subterană cuprinde activităţile
economice nedeclarate oficial şi care creează valoare adăugată în economie, altele
decât autoconsumul şi munca voluntară. Veţi întâlni frecvent această economie şi sub
denumirea de economie paralelă sau economie “la negru”, dar între aceşti termeni
există şi acum confuzii conceptuale. În sens larg, vom considera că economia
subterană este formată din toate activităţile care produc bunuri destinate pieţei şi care
creează un venit nedeclarat autorităţii publice. Numai o parte a economiei subterane
este ilegală, cum ar fi de exemplu contrabanda sau traficul de droguri, iar această
parte mai poartă denumirea de economie criminală. Restul este format din activităţi
legale, dar care scapă fiscalităţii, cum ar fi munca “la negru” şi producţia “la negru”.
Dacă ar fi să reprezentăm sintetic economia reală a unei ţări, ea ar arăta astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
other types of printers.
Structura economiei reale

Sursa: Revista “Problèmes économiques”, nr. 2648 din 19.01.2000
Schema anterioară evidenţiază cu claritate cât de mult din economia reală scapă
determinării PIB. Alături de ceea ce am cuprins în schemă este bine de ştiut că mai
există şi ceea ce se numeşte “economie gri”, care cuprinde activităţile aflate la
limita legii, cum ar fi de exemplu încadrarea unor venituri într-o altă grilă de
impozitare decât cea corectă.
Desigur că dacă am lua în calcul economia subterană, PIB ar fi mai mare decât
cel oficial, dar măsurarea acesteia ridică probleme adesea insurmontabile. În 1998,
Comisia însărcinată cu urmărirea muncii la negru a Uniunii Europene a evaluat cu
aproximaţie importanţa economiei subterane în ţările Uniunii, estimând la 7-16%
ponderea acesteia în PIB-ul UE. În 2003, INS evalua ponderea economiei subterane
în PIB-ul României la 18%, ceea ce ar însemna că în anul respectiv PIB real a fost
cu 49,1% mai mare decât cel oficial.
Ar fi interesant să discutăm despre consecinţele pozitive şi negative ale econo-
miei subterane, dar ne-am abate de la scopul demersului nostru, care este relaţia
acestei economii cu PIB. Din această perspectivă, existenţa economiei subterane
face ca statisticile oficiale să ofere o imagine distorsionată sau cel puţin incompletă
asupra realităţii. Drept urmare, politicile macroeconomice fundamentate pe aceste
statistici îşi pierd din eficacitate, imaginea autorităţilor publice, internă şi externă,
este erodată şi creşte incertitudinea în comparaţiile internaţionale.
Capitolul 15
TEORIA VENITULUI NAŢIONAL
Macroeconomia este un domeniu al cercetării spinos şi fascinant în acelaşi timp,

ideile macroeconomice determinând adesea polemici între marii economişti. De
exemplu, dacă şcoala clasică susţinea prin J.B. Say, iar mai târziu prin L. Walras, că
economia funcţionează întotdeauna la nivelul său potenţial, Keynes susţine că există
perioade în care statul trebuie să intervină pentru a aduce economia la nivelul de
producţie maxim. Pe de altă parte, dacă keynesienii susţin că producţia este puternic
influenţată de modificarea cererii globale pe termen scurt, monetariştii susţin că
dimpotrivă, modificarea cererii influenţează în primul rând preţurile şi mai apoi
producţia. Aceste opinii şi multe altele care formează conţinutul gândirii macroeco-
nomice au stat la baza politicilor macroeconomice ale ultimului secol. Pentru a le
înţelege trebuie să ne îmbogăţim cunoştinţele cu câteva concepte fundamentale,
cum ar fi consumul, economiile, investiţiile, cheltuielile agregate ş.a., ce vor fi
explicate pe parcursul acestui capitol.
15.1. Consumul şi economiile
Partea din venitul disponibil utilizată de menaje pentru achiziţionarea de

bunuri de folosinţă curentă şi îndelungată şi de servicii poartă numele de consum.
Relaţia dintre consum şi venitul disponibil formează subiectul a două teorii
distincte: teoria venitului curent, metaforic numită teoria “fiului risipitor”, a lui
Keynes şi teoria ciclului de viaţă sau a venitului permanent susţinută de Friedman şi
Modigliani.
În teoria keynesiană, consumul se află în relaţie directă cu venitul curent; el
creşte când venitul curent creşte şi scade în situaţia inversă, dar nu neapărat în
aceeaşi proporţie. Keynes susţine că indivizii urmăresc în primul rând acoperirea
nevoilor de consum şi numai dacă venitul disponibil este mai mare decât consumul
dorit, partea în exces este economisită. Economiile se formează în funcţie de
consum, şi nu depind direct de rata dobânzii; singurul rol care revine dobânzii este
orientarea economiilor către diferite forme de plasament.
Teoria venitului permanent susţine că venitul pe care individul anticipează că îl
va obţine de-a lungul vieţii este cel care influenţează consumul. În această accepţi-
une, atunci când ne-am decide ce sumă să cheltuim pentru consum în prezent am
ţine cont atât de venitul curent, cât şi de cel pe care aşteptăm să-l câştigăm în viitor.
Altfel spus, pentru a menţine consumul relativ constant, o persoană cheltuieşte
anual acea sumă de bani care corespunde venitului său permanent. Prin venit per-
manent înţelegem acel nivel al venitului pe care individul l-ar obţine dacă elimină
orice perturbaţii temporare ale încasărilor. Consecinţa existenţei venitului perma-
nent este că o persoană nu va reacţiona la fel la modificările accidentale şi la cele
permanente ale venitului. Dacă ea estimează că modificarea este accidentală, va
Teoria venitului naţional 153
economisi cea mai mare parte a creşterii venitului sau se va împrumuta pentru a
depăşi reducerea abruptă a acestuia. Dacă estimează că modificarea este perma-
nentă, ea va consuma mai mult din creşterea venitului. Reprezentat grafic, consu-
mul acestei persoane în raport cu venitul şi cu factorul timp ar arăta astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.1. Teoria venitului permanent
Cât de diferite sunt cele două teorii?

Keynes susţine că individul consumă doar în funcţie de venitul disponibil, altfel
spus consumul este o cheltuială indusă de acest venit. Teoria ciclului de viaţă consi-
deră consumul ca o variabilă dependentă de venitul permanent, greu de apreciat în
practică. Distincţia dintre perturbaţiile întâmplătoare ale venitului şi modificările
permanente pune gospodăriile în dificultate. Pe de altă parte şi “risipitorul” lui
Keynes se poate împrumuta în perioadele în care venitul său se reduce semnificativ
şi economiseşte mai mult dacă venitul creşte peste ceea ce dorea să consume. Prin
urmare, nu există diferenţe insurmontabile între cele două teorii.
Alături de venitul disponibil există şi alţi factori care influenţează consumul,
cum ar fi: averea, aşteptările cu privire la evoluţia preţurilor, fiscalitatea şi rata
dobânzii.
Averea consumatorului este formată din totalitatea bunurilor reale şi financiare
deţinute de acesta. Cu cât o persoană este mai avută, cu atât ea va fi mai puţin
stimulată să economisească şi va consuma mai mult. Între mărimea averii şi
mărimea consumului există o relaţie direct proporţională.
Despre anticipările în legătură cu evoluţia preţurilor am discutat în capitolul
dedicat cererii, când am ajuns la concluzia că o creştere aşteptată a preţurilor în
viitor măreşte consumul prezent. Alături de anticipările în domeniul preţurilor se
pot adăuga cele referitoare la venit şi la oferta de bunuri şi servicii.
Cât priveşte fiscalitatea, în capitolul dedicat ofertei arătam cum o taxă aplicată
asupra unui produs este suportată parţial de către consumator. O creştere a fiscali-
tăţii va determina în consecinţă o reducere a consumului.
Impactul ratei dobânzii asupra consumului este greu de determinat, deoarece
există consumatori debitori şi consumatori creditori. Să presupunem că un consu-
mator are de ales între un consum prezent şi unul viitor şi el este debitor. O creştere
a ratei dobânzii va determina o reducere a consumului său prezent, deoarece venitul
este grevat de o dobândă mai mare plătibilă în viitor. Dacă dimpotrivă, consuma-
torul este creditor, el va consuma mai mult în prezent, deoarece va putea consuma
mai mult şi în viitor pentru aceeaşi sumă dată cu împrumut. Pe de altă parte, atât
154 Economie
pentru debitor, cât şi pentru creditor, o creştere a ratei dobânzii reduce valoarea
actualizată a averii viitoare, ceea ce conduce la o reducere a consumului, fenomen
numit efect de bogăţie. Efectul final asupra consumului este necunoscut. Ceea ce se
poate afirma însă este că un individ va consuma cu atât mai puţin din venit, cu cât
gradul său de îndatorare este mai mare, din două motive: pentru a reduce povara
datoriei şi pentru că i se îngustează accesul la alte credite destinate consumului.
Studiile empirice realizate în mai multe ţări demonstrează că principala variabilă
de care depinde consumul rămâne venitul disponibil curent. Funcţia keynesiană a
consumului, în forma sa cea mai simplă, exprimă relaţia dintre venitul curent şi
consum, astfel:
C = C0 + c’Yd, în care:
C0 este consumul autonom, adică acea parte a consumului independentă de
venitul disponibil; se presupune că o persoană trebuie să consume o sumă
minimă pentru supravieţuire, chiar dacă nu are nici un fel de venit;
Yd este venitul disponibil;
c’ poartă numele de înclinaţia marginală spre consum şi arată cât de sensibil este
consumul la modificarea venitului. Înclinaţia marginală spre consum se calculează
ca un raport între modificarea consumului şi modificarea venitului: c’ = ΔC/Δ Yd.
La începutul capitolului am arătat că venitul disponibil se utilizează exclusiv pentru
consum şi economii, astfel că putem defini economiile ca parte a venitului disponibil
neconsumată. Vom scrie că: S = Yd – C, de unde rezultă funcţia economiilor:
S = – C0 + s’ Yd, în care:
S sunt economiile;
s’ este înclinaţia marginală spre economii care exprimă gradul de sensibilitate a
economiilor la modificarea venitului disponibil; ea se calculează ca un raport între
variaţia economiilor şi modificarea venitului disponibil: s’ = ΔS/Δ Yd.
Relaţia grafică dintre consum şi economii îmbracă următoarea formă:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.2. Relaţia consum - economii - venit disponibil

În grafic am folosit pe ambele axe aceeaşi unitate de măsură, astfel încât prima
bisectoare, numită şi linia de 45˚, capătă o semnificaţie aparte: ea este axa de referinţă
formată din totalitatea punctelor în care consumul este egal cu venitul disponibil. În
punctul A din grafic întreg venitul este consumat, iar economiile sunt zero. Ecuaţiile
şi graficul evidenţiază faptul că panta consumului este înclinaţia marginală spre
consum, iar panta economiilor este înclinaţia marginală spre economii.
Alături de cele două pante, economiştii obişnuiesc să calculeze alte două
variabile: înclinaţiile medii spre consum şi spre economii. Înclinaţia medie spre
consum, pe care o vom nota cu “c”, se determină ca un raport între consum şi
venitul disponibil şi exprimă ponderea consumului în venitul disponibil: c = C/Y d.
Înclinaţia medie spre economii, notată cu “s”, arată partea de venit economisită şi se
determină ca un raport între economii şi venitul disponibil: s = S/Yd. Pentru că ceea
ce nu se consumă se economiseşte, c + s = 1, la fel cum c’ + s’ = 1.
15.2. Investiţiile
În calcularea PIB prin metoda cheltuielilor am văzut că o componentă impor-

tantă a cheltuielilor globale este constituită din investiţii. Să recapitulăm: investiţiile
cuprind:
– formarea brută de capital fix;
– variaţia stocurilor de capital circulant şi produse finite;
– cheltuielile cu achiziţionarea de locuinţe noi.
Investiţiile sunt privite ca fiind reprezentate de totalitatea activităţilor şi operaţiu-
nilor desfăşurate pentru orientarea unor sume de bani, a unei părţi a venitului (propriu
sau atras), către cumpărarea (cheltuirea efectivă) de bunuri de folosinţă îndelungată şi
către realizarea şi punerea în funcţiune a unor obiective de orice natură (economică,
socială, administrativă etc.) precum şi pentru asigurarea funcţionării lor în exploatare.
15.2.1. Factorii care stau la baza deciziei de a investi
Intuitiv, este uşor de dedus că ponderea cea mai mare în totalul investiţiilor este
deţinută de formarea brută a capitalului fix, care cuprinde investiţia netă şi investiţia
de înlocuire. Cum investiţia de înlocuire este destinată menţinerii capacităţii
productive a firmei, ceea ce ne interesează mai mult este investiţia netă, care se
finalizează prin creşterea stocului de capital fix. Dacă aţi fi proprietarul unei firme, în
ce scop aţi face investiţii? Evident că scopul nu ar fi investiţia în sine, ci creşterea
profitului. Veţi decide realizarea unei investiţii atunci când speraţi să obţineţi o
producţie suplimentară care să vă aducă un venit mai mare decât cheltuiala ocazionată
de investiţie. Prin ultima afirmaţie am surprins cei mai importanţi factori care stau la
baza deciziei de a investi: aşteptările investitorului, costul şi venitul investiţiei.
Previziunile sau aşteptările investitorului au la bază analize complexe prin care
se conturează cea mai probabilă evoluţie a mediului de afaceri. Dacă se anticipează
o înrăutăţire a situaţiei economice şi politice dintr-o ţară sau dintr-un sector de
activitate, investiţia nu va mai avea loc, se va reduce ca mărime sau va îngloba o
primă de risc mărită. Conform teoriei neoclasice a riscului, un întreprinzător va
investi într-o ţară numai dacă profitul sperat este proporţional cu riscul asumat.
156 Economie
Relaţia dintre costul şi venitul investiţiei este mai dificilă şi pentru a o înţelege
avem nevoie de cunoştinţele de microeconomie. Dacă vă amintiţi, profitul rezultat
dintr-o activitate oarecare este maxim atunci când profitul marginal este zero, iar
acest lucru se întâmplă atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal.
Venitul marginal al capitalului este venitul suplimentar antrenat de creşterea cu o
unitate a stocului de capital, adică productivitatea marginală a capitalului în
expresie valorică: ΔY/ΔK = WmgK, în care prin Y am notat venitul ei şi prin K,
factorul de producţie capital.
Costul marginal al capitalului este costul ultimei unităţi de capital achiziţionate
şi include două componente distincte: costul de oportunitate şi costul de instalare.
Să ne aducem aminte ce înseamnă cost de oportunitate: este cea mai bună alter-
nativă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea alternativei alese. Creşterea
stocului de capital poate fi finanţată din resurse împrumutate, şi atunci costul
capitalului este evident: dobânda aferentă sumei împrumutate. De multe ori însă,
firmele finanţează investiţia din profit, cu atât mai mult cu cât în multe ţări partea
din profit reinvestită se impozitează mai puţin sau deloc. În acest ultim caz, costul
capitalului apare ca un cost de oportunitate, măsura sa fiind dobânda (D) aferentă
sumei investite. Costul total al capitalului este CT = K + K i = K(1 + i). Costul
marginal este, aşa cum ştiţi din capitolul şase, derivata de ordinul întâi a costului
total, adică: Cmg = 1 + i. Pentru ca stocul de capital să fie optim trebuie ca
productivitatea marginală a capitalului să fie egală cu costul marginal, ceea ce
revine la a scrie: W mgK = 1 + i. Atâta timp cât productivitatea marginală este mai
mare decât costul marginal, firma trebuie să investească în mijloace de producţie
noi pentru a atinge stocul de capital optim.
În capitolul dedicat comportamentului producătorului învăţam că în economie
acţionează legea randamentelor marginale descrescătoare, conform căreia, dacă
unităţi succesive de capital se adaugă la o cantitate dată de muncă, la un moment
dat productivitatea marginală începe să scadă.
Având în vedere caracterul descrescător al productivităţii marginale, la o rată
reală a dobânzii constantă în economie, putem reprezenta grafic relaţia dintre pro-
ductivitatea marginală şi costul marginal al capitalului astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.3. Stocul optim de capital

În acest grafic deplasarea productivităţii marginale spre dreapta conduce la creşterea

stocului de capital, deci a investiţiilor; fenomenul poate interveni atunci când în
economie se manifestă progresul tehnic, care determină creşterea producţiei la acelaşi
capital.
Creşterea ratei dobânzii conduce la reducerea stocului optim de capital de la K 0
la K1; rezultă că între rata dobânzii şi investiţii relaţia este negativă, concluzie la
care puteam ajunge şi intuitiv, având în vedere că dobânda este un plasament
alternativ al resurselor disponibile.
Cheltuielile de instalare sunt formate din pierderi de producţie antrenate de
montarea noilor instalaţii, din cheltuieli cu formarea profesională a angajaţilor,
astfel încât ei să fie capabili să utilizeze noile mijloace de producţie, ca şi din timpul
pierdut cu alegerea, comandarea şi instalarea noilor echipamente. În absenţa
cheltuielilor de instalare, costul fiecărei unităţi suplimentare de capital va fi egal cu
costul marginal al capitalului deja instalat. În consecinţă, costul marginal al
investiţiei va fi acelaşi cu costul marginal al capitalului, adică 1 + i. Existenţa
costurilor de instalare face ca fiecare investiţie nou realizată să coste mai mult decât
capitalul deja instalat. Drept urmare, productivitatea marginală a investiţiei trebuie
să fie mai mare decât costul capitalului pentru ca investiţia să aibă loc. Raportul
dintre valoarea actualizată a productivităţii marginale a investiţiei şi costul
capitalului poartă numele de raţia q a lui Tobin:
q = WmgI actualizată/costul marginal al capitalului
în care prin WmgI actualizată am notat productivitatea actualizată a investiţiei. Prin
productivitate actualizată înţelegem valoarea prezentă a productivităţii marginale
estimate a se obţine în viitor de pe urma investiţiei. Firma va realiza investiţii atâta
timp cât q este supraunitar.
Actualizarea unui venit se face foarte simplu astfel: să presupunem că în mo-
mentul t0 deţinem o sumă S0, iar rata anuală a dobânzii este i. După un an, vom avea
o sumă: S1 = S0 + S0 x i; după doi ani suma devine: S 2 = S1 + S1 x i = S0 + S0 x i + (S0
+ S0 x i)i = S0(1 + i)2 ş.a.m.d. După n ani am obţine: S n = S0(1 + i)n, ceea ce
înseamnă că dacă vrem să determinăm valoarea prezentă a sumei Sn, ea este:
S0 = Sn/(1 + i)n
Remarcaţi încă o dată relaţia negativă dintre investiţii şi rata dobânzii: cu cât
rata dobânzii este mai mare, valoarea actualizată este mai mică, q este mai mic, iar
firma îşi pierde din interesul de a investi.
15.2.2. Curba cererii de investiţii
Relaţia negativă dintre investiţii şi rata dobânzii poate fi explicată şi cu ajutorul

conceptului de profit net anual al investiţiei, calculat ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile antrenate de investiţie. Să presupunem că achiziţionaţi un calculator cu
1.500 USD, pe care îl veţi utiliza un an şi de pe urma căruia speraţi să obţineţi 2.000
USD. Profitul net al investiţiei va fi 2.000 – 1.500 = 500 USD. Rata profitului net, r,
o vom determina ca un raport între profit şi cost, astfel: r = 500/1.500 = 33,3%.
Dacă facem abstracţie de inflaţie, veţi achiziţiona calculatorul numai dacă rata
dobânzii în economie este mai mică de 33,3%; dacă rata dobânzii depăşeşte această
valoare, este mai eficient să depuneţi cei 1.500 USD la bancă.
158 Economie
Relaţia inversă dintre investiţii şi rata dobânzii formează

curba cererii de investiţii, reprezentată grafic astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.4. Relaţia investiţii – rata dobânzii
Din graficul anterior puteţi observa că rata dobânzii acţionează asupra investi-
ţiilor la fel cum preţul acţionează asupra cererii de bunuri şi servicii. Orice modi-
ficare a investiţiilor în funcţie de alţi factori decât rata dobânzii determină o depla -
sare a cererii de investiţii; curba se deplasează spre dreapta dacă investiţiile cresc,
sau spre stânga dacă investiţiile scad.
Printre cei mai importanţi factori care determină deplasarea cererii de investiţii
se numără:
– progresul tehnologic: o îmbunătăţire a tehnologiilor sau apariţia unor produse
noi măreşte rata profitului net, astfel că investiţiile cresc;
– fiscalitatea: creşterea fiscalităţii măreşte costurile şi reduce profitabilitatea
investiţiei, astfel că investiţiile scad;
– creşterea PIB, care acum ştim că determină creşterea investiţiilor;
– aşteptările investitorilor: după cum arătam la începutul discuţiei despre
investiţii, anticipările pesimiste reduc investiţiile.
Faptul că investiţiile depind de ceea ce anticipează investitorii că se va întâmpla
într-o ţară sau într-o ramură este numai una din explicaţiile pentru care investiţiile
reprezintă cea mai instabilă sau volatilă componentă a PIB al unei ţări. Alte expli-
caţii sunt incertitudinea cu privire la profitul anticipat a se obţine şi caracterul
neuniform în timp al descoperirilor ştiinţifice.
Investiţiile şi consumul reprezintă componentele cele mai importante ale chel-
tuielilor agregate la nivelul economiei naţionale. Avem acum toate elementele
teoretice necesare pentru a discuta despre echilibrul venitului naţional.
15.3. Echilibrul venitului naţional
Pentru început vom considera cazul unei economii fără relaţii cu exteriorul, în
care statul nu se implică. În această situaţie, cheltuielile agregate vor include numai
consumul şi investiţiile private: Y = C + I, în care prin Y am notat cheltuielile
naţionale, prin C consumul, iar prin I investiţiile.
Producţia naţională apare pe piaţă ca ofertă globală, adică oferta la nivelul

economiei naţionale şi se transformă integral în venituri utilizate de menaje pentru
consum şi economii. În condiţii de echilibru ea trebuie să fie egală cu cheltuielile
globale, ceea ce înseamnă că putem scrie: Y = C + S = C + I.
Cheltuielile agregate pot fi privite ca cheltuieli planificate şi cheltuieli efective.
Prin cheltuieli agregate planificate vom înţelege cantitatea totală de bunuri şi
servicii pe care agenţii economici doresc să le cumpere. Cheltuielile globale efec-
tive reprezintă cantitatea de bunuri cumpărate efectiv, indiferent de ceea ce oamenii
planificaseră.
Dacă cheltuielile agregate sunt egale cu oferta globală şi cu venitul naţional,
această situaţie poartă numele de echilibru keynesian. În cazul în care cheltuielile
sunt considerate constante, echilibrul se va prezenta astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.5. Echilibrul keynesian general
Se observă pe grafic că echilibrul (punctul E) se realizează pentru o producţie de

5.000 mld. unităţi (bucăţi) în cazul în care cheltuielile planificate sunt constante, egale
cu 5.000 mld. lei. Linia înclinată la 45˚ indică totalitatea punctelor pentru care ofertă
globală este egală cu venitul. Dacă producţia nu s-a adaptat cererii globale, fiind mai
mare decât aceasta, vor rezulta stocuri. În consecinţă, oferta globală se va diminua. În
caz contrar, dacă oferta este prea mică, vom asista la o reducere a stocurilor. În
concluzie, producţia efectivă va fi egală cu cheltuielile agregate plus ajustările
involuntare ale stocurilor. Se observă că, la echilibru, variaţia involuntară a stocurilor
este zero, iar cheltuielile planificate sunt egale cu cele efective şi cu producţia.
Să introducem acum în analiza noastră informaţiile anterioare cu privire la
consum, economii şi investiţii. Am văzut că funcţia consumului este: C = C 0 + c’Y;
pentru simplificarea analizei vom considera investiţiile autonome în raport cu
venitul şi le vom nota I 0. În aceste condiţii, cheltuielile agregate se vor scrie: CG =
C0 + c’Y + I0 şi nu mai sunt constante, ci depind de venit. Noul echilibru
macroeconomic va îmbrăca următoarea formă: CG = C 0 + c’Y + I0 = C0 + c’Y + S =
Y, de unde rezultă că economiile sunt egale cu investiţiile, adică I 0 = S. Forma
grafică a acestui echilibru este redată în graficul 15.6.
În acest grafic, echilibrul venitului naţional este atins în punctul E, în care
cheltuielile agregate intersectează linia de 45˚, ceea ce înseamnă că sunt egale cu
producţia naţională. Consumul este egal cu venitul pentru un nivel al venitului Y’,
160 Economie
nivel la care economiile sunt zero şi vor intersecta abscisa. În punctul de echilibru
economiile sunt egale cu investiţiile, motiv pentru care dreapta economiilor
intersectează investiţiile pentru un venit Y*. Panta cheltuielilor
agregate este în această situaţie egală cu panta consumului, iar
mărimea sa este înclinaţia marginală spre consum.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.6. Echilibrul într-o economie închisă fără sector public
Orice modificare a investiţiilor autonome se transformă într-o modificare a chel-

tuielilor agregate şi, implicit a venitului de echilibru. Dacă investiţiile cresc, dreapta
investiţiilor se deplasează în sus, iar venitul creşte; reciproca este şi ea adevărată.
Relaţia dintre multiplicator şi înclinaţia marginală spre consum reflectă sensi-
bilitatea venitului la modificarea consumului: creşterea venitului va fi cu atât mai
mare cu cât înclinaţia marginală spre consum va fi mai mare, iar înclinaţia mar-
ginală spre economii mai mică. Mergând pe această linie de gândire ajungem la
concluzia că economiile nu sunt neapărat ceva pozitiv pentru societate din moment
ce o creştere a lor diminuează consumul, determinând reducerea venitului. Acest
fenomen de creştere a economiilor – reducere a venitului a fost numit de Keynes
paradoxul economisirii. Iată cum arată el grafic:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
PostScript
Graficul 15.7. Paradoxul printer, but not to
economisirii
Se observă din graficul anterior că o creştere a economiilor populaţiei cu o

valoare x, considerată constantă, determină o reducere a venitului de la Y’ la Y”.
Mai mult, dacă investiţiile nu ar fi fost constante, ci o funcţie oarecare de venit,
creşterea economiilor ar fi determinat şi o reducere a investiţiilor. Paradoxul
economisirii sună astfel: atunci când societatea doreşte să economisească mai mult,
efectul poate fi o reducere a investiţiilor şi venitului după principiul multiplica-
torului. Prin urmare are loc o situaţie asemănătoare cu cea a fermierilor, care în anii
agricoli buni obţin venituri mai mici, deoarece preţurile se prăbuşesc. Dorinţa
oamenilor de a economisi mai mult se finalizează printr-o reducere generală a eco-
nomiilor prezente. Venitul va fi redus până la punctul în care economiile societăţii
vor fi egale cu investiţiile planificate, restabilindu-se echilibrul.
Modelul multiplicatorului poate fi aplicat atunci când în economie resursele nu
sunt utilizate la maximum, adică atunci când venitul obţinut este mai mic decât cel
potenţial. Într-o astfel de situaţie, o creştere a cererii agregate poate determina o
creştere a venitului. În schimb, dacă resursele sunt utilizate integral, creşterea
cererii nu mai poate duce la o creştere a venitului, ci doar la o creştere a preţului.
Prin urmare, modelul poate fi aplicat cu succes pentru perioadele de recesiune, dar
nu şi pentru perioadele de expansiune, caracterizate prin ocuparea deplină a forţei
de muncă şi prin supraexploatarea capitalului, când venitul creat ar fi mai mare
decât cel potenţial.
Nivelul de echilibru al venitului naţional este influenţat în mod direct de modul
în care oamenii optează pentru consumul prezent sau pentru consumul viitor
(opţiunea este definită între bunuri prezente şi bunuri viitoare).
Cum se modifică echilibrul când în economie intervine statul?
Statul intervine pe două direcţii: pe de o parte percepe taxe şi pe de altă parte
consumă bunuri şi servicii. Cum statul este şi el un consumator, cheltuielile
agregate se vor scrie de această dată: CG = C + I 0 + G, unde prin G am notat
cheltuielile statului. Pentru simplificare, presupunem cheltuielile statului autonome
în raport cu venitul. Echilibrul keynesian va arăta acum astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.8. Echilibrul într-o
other types economie închisă în care intervine statul
of printers.
Consumul este însă o funcţie de venitul disponibil, calculat ca diferenţă între

venitul anterior şi taxe (T), pe care le vom considera constante. Deci, C = C 0 + c’Yd,
ceea ce devine: C = C0 + c’(Y – T). În consecinţă, cererea agregată va fi: Y = C 0 +
c’Y – c’T + I0 + G, de unde rezultă că: Y = (C0 + I0 + G – c’T)/1 – c’. Efectul creşterii
cheltuielilor publice asupra venitului poate fi pus în evidenţă cu ajutorul multiplica-
torului cheltuielilor publice, care arată cu cât se modifică venitul în funcţie de
modificarea acestor cheltuieli. În cazul nostru, el poate fi determinat ca g = dY/dG =
162 Economie
1/1 – c’. Impactul puternic al creşterii cheltuielilor bugetare asupra venitului şi

şomajului este pus în evidenţă de perioadele de război. Efectul modificării taxei
asupra venitului se va scrie: m = dY/d( – T) = c’/1 – c’ = c’g. Deci, orice reducere a
taxelor atrage după sine o creştere a venitului. Din formule se observă însă că
venitul creşte mai repede dacă cresc cheltuielile publice, decât dacă scad taxele.
Explicaţia este simplă: atunci când statul îşi majorează cheltuielile, să spunem cu
100 mld. lei, această sumă merge direct în consum. Dacă însă statul reduce taxele
cu 100 mld. lei, numai o parte din această sumă se va consuma, pentru că o altă
parte se va economisi.
Reducerea taxelor realizează o sporire imediată a venitului disponibil de forma
“Y – T”; în plus reducerea taxelor T conduce la o creştere a consumului, în
conformitate cu înclinaţia marginală spre consum. Pentru orice reducere a taxelor
cheltuielile planificate sunt din ce în ce mai mari. Cheltuielile efective vor creşte
conform relaţiei c’·T grafic situaţia poate arăta astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.9. Efectul reducerii taxelor asupra echilibrului
În momentul reducerii taxelor, echilibrul se deplasează de la E 1 la E2, venitul

naţional de echilibru deplasându-se de la Y1 la Y2.
Cum sunt influenţate toate aceste variabile de sectorul extern?
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 15.10. Echilibrul într-o economie deschisă

Dacă o economie naţională are relaţii cu exteriorul, ea poate consuma în ţară ceea
ce produce, plus importurile, mai puţin exporturile. După cum cunoaşteţi deja,
diferenţa dintre exporturi şi importuri este exportul net. Cheltuielile interne vor avea
următoarea formă: CG = C + I + G + X, unde X = EXP – IMP. Nu vom insista asupra
factorilor care afectează importul şi exportul, dar este bine să cunoaşteţi că unul dintre
cei mai importanţi este cursul de schimb. O monedă apreciată favorizează importul şi
reduce competitivitatea exporturilor naţionale şi invers. Deprecierea monedei stimu-
lează exporturile, de aceea atunci când o economie se confruntă cu o creştere îngrijo-
rătoare a importurilor şi o reducere a exporturilor, acesta este un semn că moneda este
mai puternică decât ar trebui să fie. Vom reveni asupra factorilor care influenţează
cursul de schimb în capitolul dedicat balanţei de plăţi.
Echilibrul în relaţiile economice externe presupune o balanţă comercială echili-
brată, adică exportul net zero. Noul punct de echilibru va arăta ca în graficul 15.10.
Echilibrul este atins atunci când cererea agregată este egală cu venitul, situaţie în
care exportul net este zero. În dreapta graficului exportul net este pozitiv, iar în
stânga, negativ.
Vom introduce în model o nouă variabilă, înclinaţia marginală spre import, care
arată cu cât creşte importul la creşterea cu o unitate a venitului. Importul “sustrage”
pieţei interne sume de bani, sume care sunt folosite pentru achiziţionarea de bunuri
şi servicii de pe piaţa externă. Acest fenomen are ca efect schimbarea mărimii
multiplicatorului într-o economie deschisă. Să presupunem că România importă
calculatoare din Uniunea Europeană. Pentru Uniunea Europeană, banii cheltuiţi pe
importuri de ţara noastră sunt un venit, venit care se împarte în consum şi economii.
Să spunem că din 1 euro venit, în UE se cheltuieşte 60% şi se economiseşte 40%.
Atunci, înclinaţia marginală spre consum va fi 0,6. Dacă, prin ipoteză, înclinaţia
marginală spre import este 10%, înseamnă că din cei 60% cheltuieli, numai 50%
vor fi utilizaţi pe piaţa internă, restul de 10% fiind destinaţi pieţei externe. Rezultă
că numai 0,5 euro se vor transforma în venit pentru producătorii interni. Din acest
venit, se vor transforma în consum intern 0,5 · 0,5, adică 0,25 euro şi aşa mai
departe. Rezultă că multiplicatorul economiei deschise poate fi determinat astfel: 1
+ 0,5 + 0,52 +... = 1 + (0,6 – 0,1) + (0,6 – 0,1) 2 +... = 1/1 – 0,6 + 0,1 = 1/0,5 = 2. În
cazul unei economii închise, multiplicatorul ar fi fost 1/1 – 0,6 = 2,5. O altă
modalitate de a determina multiplicatorul într-o economie deschisă poate porni de la
formula anterioară a multiplicatorului, şi anume k = 1/s’. Într-o economie deschisă,
ceea ce se sustrage consumului de pe piaţa internă este: economii + importuri. Este
normal, în consecinţă, să determinăm multiplicatorul ca 1/IMI + s’, adică 1/1 – c’ +
IMI. Se observă că soldul balanţei comerciale are un impact semnificativ asupra
dinamicii venitului intern, creşterea prea mare a importului în raport cu exportul
putând să genereze recesiune economică. Desigur, evoluţia economică depinde şi de
politica fiscală şi monetară, nu numai de comerţul exterior. Când are loc un şoc
extern, cum s-a întâmplat de exemplu în Moldova, când s-au prăbuşit exporturile
datorită crizei din Rusia, guvernanţii trebuie să poată estima numeric, desigur cu un
anumit grad de eroare, impactul acestui şoc asupra PIB. În acelaşi timp însă, ei
trebuie să poată estima şi efectul unei eventuale reduceri de taxe sau creşteri de
cheltuieli publice asupra economiei. Toate aceste estimări se fac cu ajutorul mode-
lelor econometrice, care, cu ajutorul unor multiplicatori de genul celor despre care
am discutat, oferă o imagine asupra evoluţiei viitoare a economiei şi sunt utilizate în
fundamentarea politicilor macroeconomice. Variabilele pe care modelele le iau în
164 Economie
considerare sunt extrem de numeroase, iar multiplicatorii calculaţi reflectă orienta-

rea politicii economice. Keynesienii merg pe multiplicatorii despre care am discu-
tat, în timp ce monetariştii sau neoclasicii utilizează alte legături între variabile.
Cert este că un model economic poate fi de ajutor în fundamentarea unor decizii,
dar rezultatele pe care le furnizează trebuie considerate numai orientativ şi numai în
cadrul ipotezelor avute în vedere.
Capitolul 16
CEREREA AGREGATĂ ŞI OFERTA AGREGATĂ
Cererea şi oferta, alături de preţul de echilibru, constituie cele mai importante

componente ale pieţei. La nivelul economiei naţionale, interdependenţele dintre
cererea agregată şi oferta agregată conduc către anumite valori ale indicatorilor
macroeconomici cum ar fi PIB, rata şomajului şi nivelul mediu al preţurilor.
Capitolul pe care îl vom parcurge în continuare ne va oferi o nouă perspectivă
asupra echilibrului macroeconomic de care avem nevoie în demersul nostru către
înţelegerea problemelor fundamentale ale macroeconomiei: creşterea economică,
inflaţia şi şomajul.
16.1. Cererea agregată
În capitolul 15 nivelul preţurilor era constant, iar cheltuielile agregate se modi-

ficau numai în funcţie de modificarea componentelor lor: consumul privat, inves-
tiţiile, cheltuielile publice şi exportul net. Ce se întâmplă cu aceste componente
atunci când preţurile din economie se modifică?
Atunci când am discutat despre consum, am arătat că principalii factori de care
depinde direct proporţional sunt venitul şi averea. O creştere a preţurilor reduce
averea în termeni reali, pentru că puterea de cumpărare a tuturor activelor nominale
scade. În consecinţă are loc o reducere a consumului, iar efectul modificării valorii
reale a bogăţiei asupra consumului sub impactul modificării preţurilor îl vom numi
efect de avere.
Referitor la investiţii, modificarea preţurilor acţionează asupra lor prin inter-
mediul ratei dobânzii care este, aşa cum am văzut în capitolul precedent, costul
oportun al modificării stocului de capital. Creşterea preţurilor antrenează o creştere
a cererii de monedă în economie, motiv pentru care, la o ofertă monetară constantă,
rata dobânzii creşte şi investiţiile scad. În plus, impactul ratei dobânzii asupra
cheltuielilor agregate se va regăsi şi în modificarea consumului de bunuri de
folosinţă îndelungată achiziţionate pe credit.
Exportul net este şi el sensibil la modificarea preţurilor interne astfel: o creştere
a preţurilor naţionale face ca produsele externe să devină mai ieftine în termeni
relativi faţă de produsele naţionale. Rezultatul este creşterea importurilor şi redu-
cerea exporturilor, adică diminuarea exportului net. Ca şi în cazul consumului şi
investiţiilor, reciproca este şi ea adevărată.
Concluzia? Între modificarea preţurilor şi modificarea cheltuielilor agregate
există o relaţie negativă manifestată prin intermediul a trei variabile: averea, rata
dobânzii şi tranzacţiile externe.
Curba cererii agregate (notată CA) exprimă ansamblul bunurilor şi serviciilor pe
care consumatorii, firmele, guvernul şi străinătatea doresc şi pot să le achiziţioneze
în funcţie de preţul mediu din economie . Grafic, curba cererii agregate derivă din
echilibrul venitului naţional:
166 Economie
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.1. Cheltuielile agregate şi cererea agregată
Graficul 16.1. evidenţiază faptul că cererea agregată cuprinde combinaţii de

preţuri şi venituri pentru care economia se află în echilibru, adică producţia este
egală cu cheltuielile agregate. În orice punct din stânga cererii agregate cheltuielile
sunt mai mari decât producţia, după cum ne arată dreapta cheltuielilor aflată deasu-
pra liniei de 45º. Similar, în dreapta curbei cererii agregate cheltuielile agregate sunt
mai mici decât producţia.
Modificarea cererii agregate în funcţie de alţi factori decât preţul conduce la
deplasarea curbei cererii agregate paralel cu ea însăşi:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.2. Modificarea cererii agregate în funcţie de alţi factori decât preţul
Cei mai importanţi factori care determină modificarea cererii agregate sunt toc-
mai componentele cheltuielilor agregate. Din acest motiv multiplicatorul, care evi-
denţia variaţia venitului în funcţie de modificarea unei anumite categorii de chel-
tuieli globale, este cel care măsoară deplasarea orizontală a cererii agregate. Cererea
agregată creşte când:
 cresc cheltuielile de consum; în capitolul 12 am învăţat că aceste
cheltuieli cresc la rândul lor când:
– creşte averea consumatorilor;
Cererea agregată şi oferta agregată 167
– se anticipează o creştere a venitului sau/şi a preţurilor în viitor;

– consumatorii au un grad redus de îndatorare;
– scad taxele;
 cresc investiţiile; să ne reamintim factorii care pot determina
această creştere:
– previziunile optimiste ale investitorilor cu privire la evoluţia mediului de
afaceri şi la profit;
– reducerea ratei dobânzii;
– introducerea în producţie a noilor tehnologii şi modernizarea celor
existente;
– reducerea fiscalităţii;
 cresc cheltuielile publice, fără modificarea taxelor; un exemplu ar
putea fi creşterea cheltuielilor statului român în scopul modernizării şi lărgirii
infrastructurii;
 creşte exportul net, ceea ce înseamnă că exportul este din ce în ce
mai mare decât importul; de exemplu, un factor care ar putea determina
creşterea exporturilor României este creşterea economică din UE. Creşterea
economică înseamnă venituri mai mari pentru locuitorii UE, pe care aceştia le
folosesc pentru a cumpăra atât bunuri indigene, cât şi de import. Cum peste
60% din comerţul exterior al României se derulează cu UE, creşterea
veniturilor în această zonă va determina creşterea exporturilor ţării noastre.
Cererea agregată se va reduce atunci când se inversează modificarea factorilor
determinanţi ai consumului, investiţiilor, cheltuielilor publice şi exportului net.
16.2. Oferta agregată
Oferta agregată exprimă producţia totală de bunuri şi servicii pe care firmele

doresc şi pot să o realizeze în funcţie de nivelul mediu al preţurilor din economie.
În analiza ofertei agregate este foarte importantă perioada de timp avută în vedere;
astfel, pe termen scurt vom considera că preţurile factorilor de producţie sunt relativ
rigide, iar producţia este o relaţie directă de preţ. Pe termen lung economia funcţio-
nează la nivelul său potenţial, iar oferta agregată este perfect inelastică la cel mai
mare nivel posibil al PIB.
De ce oferta agregată pe termen scurt are la un moment dat pantă pozitivă?
Explicaţia se află în acţiunea legii randamentelor marginale neproporţionale, care
spune că, pe măsură ce producţia creşte, costul unitar mai întâi scade, după care
începe inevitabil să crească (vezi capitolul 6). Este firesc să presupunem că atâta timp
cât costurile unitare ale firmelor scad sau nu se modifică, ele vor produce mai mult
fără a modifica preţurile. În consecinţă, atâta timp cât în economie există resurse
neutilizate, oferta va fi perfect orizontală, formă numită şi ofertă keynesiană. Pe
măsură ce costurile medii cresc, firmele vor accepta să producă şi să vândă mai mult
numai dacă pot vinde mai scump, ceea ce înseamnă că oferta devine o funcţie
crescătoare de preţ. La un moment dat, resursele disponibile vor fi utilizate la
maximum, ceea ce înseamnă că o firmă nu mai poate consuma alţi factori de
producţie decât în detrimentul alteia, iar oferta agregată devine verticală (şi se mai
168 Economie
numeşte ofertă clasică). Dacă sintetizăm cele afirmate până acum, obţinem urmă-
toarea formă a curbei ofertei pe termen scurt:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.3. Oferta agregată pe termen scurt
În primul grafic distingem trei zone ale ofertei:

– zona I, în care resursele sunt subutilizate, iar oferta este perfect elastică;
– zona II, în care resursele sunt exploatate intensiv, iar oferta are pantă pozitivă;
– zona III, în care resursele sunt exploatate la maximum, iar oferta devine
perfect inelastică.
Modificarea ofertei pe termen scurt în funcţie de alţi factori decât preţul deter-
mină deplasarea curbei ofertei spre dreapta sau spre stânga:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.4. Modificarea ofertei agregate în funcţie de alţi factori decât preţul
Iată care sunt cei mai importanţi factori care determină modificarea ofertei agre-
gate pe termen scurt:
a) Modificarea preţurilor factorilor de producţie. Pe piaţa factorilor de pro-
ducţie preţul se formează în general liber, prin confruntarea cererii cu oferta. Dacă
oferta de factori de producţie scade, sau creşte cererea, preţul acestor factori va
creşte, ceea ce conduce la deplasarea spre stânga a ofertei agregate. De exemplu, o
creşterea a numărului de imigranţi din România va antrena o reducere a ofertei de
muncă pe piaţă, şi implicit o creştere a salariilor.
b) Modificarea ratei inflaţiei anticipate de unităţile economice acţionează în
două moduri: pe de o parte direct asupra ofertei, aşa cum se întâmplă şi la nivel
microeconomic, iar pe de altă parte indirect, prin intermediul preţurilor factorilor de

producţie, mai ales al muncii, care se vor renegocia în funcţie de noua rată a inflaţiei.
c) Modificarea productivităţii factorilor de producţie. De exemplu, privati-
zarea din ţara noastră se finalizează şi prin achiziţionarea de experienţă managerială
din exterior, ceea ce creează premizele unei creşteri a productivităţii muncii.
d) Informaţiile şi neotehnologiile, prin aplicarea în producţie, conduc la redu-
cerea costurilor şi creşterea productivităţii, astfel că oferta agregată se deplasează
spre dreapta.
e) Modificarea raportului de forţe pe piaţa factorilor de producţie determină
de cele mai multe ori modificarea preţului acestor factori; în capitolul dedicat pieţei
muncii vom discuta despre impactul raportului de forţe sindicate - patronat asupra
salariilor.
f) Modificarea legislaţiei şi în primul rând a fiscalităţii are o acţiune com-
plexă asupra economiei; în primul rând ea este percepută de ofertanţi ca o creştere a
incertitudinii aferente mediului de afaceri din ţara respectivă, mai ales în cazul
schimbărilor frecvente. În al doilea rând, creşterea sau reducerea fiscalităţii deter-
mină în general o modificare în sens invers a ofertei agregate.
g) Şocurile externe se manifestă prin creşteri bruşte ale preţurilor factorilor de
producţie achiziţionaţi din exterior; de exemplu, creşterea preţului petrolului de la
mijlocul anului 2000 a condus la diminuarea creşterii producţiei globale a tuturor
ţărilor dependente de importurile petroliere.
Ce se întâmplă pe termen lung? Să presupunem că preţul bunurilor finale din
economie creşte şi antrenează o creştere a ofertei globale. Pe piaţa factorilor de
producţie, cererea creşte la acelaşi nivel al resurselor disponibile. Preţul factorilor
de producţie fiind flexibil, va creşte suficient de mult încât să anuleze câştigul
firmelor rezultat din creşterea preţului output-ului lor. În consecinţă, pentru că
profitul dispare, nu va mai exista nici un stimulent pentru firme în direcţia creşterii
producţiei. Dacă pe termen scurt PIB a putut să se abată de la nivelul său potenţial
datorită inflexibilităţii preţurilor factorilor de producţie, pe termen lung el revine la
nivelul potenţial, iar oferta este perfect inelastică. Grafic, oferta pe termen lung este:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.5. Oferta agregată pe termen lung
Observaţi cum oferta agregată este independentă de preţ şi egală cu PIB po-
tenţial, notat Y*. Trebuie precizat că termenul lung presupune modificarea preţului
factorilor de producţie, în condiţiile aceluiaşi mod tehnic de producţie. Deplasarea
ofertei agregate spre dreapta presupune o perioadă foarte lungă de timp în care se
170 Economie
îmbunătăţeşte întregul mod de producţie naţional; de exemplu, inventarea compu-

terelor a determinat o astfel de deplasare.
16.3. Echilibrul macroeconomic
Echilibrul macroeconomic se stabileşte în punctul în care cererea agregată este

egală cu oferta agregată. Vom studia în continuare impactul modificării cererii
agregate şi ofertei agregate asupra PIB şi preţurilor atât pe termen scurt, cât şi pe
termen lung. În acest scop, să reprezentăm echilibrul pe termen scurt:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.6. Echilibrul macroeconomic pe termen scurt
În primul grafic, echilibrul se stabileşte în zona crescătoare a curbei ofertei

agregate; desigur, punctul de echilibru (P’,Y’) putea să apară la fel de bine pentru o
ofertă agregată perfect elastică, ca şi pentru una perfect inelastică. Atunci când
cererea agregată creşte, impactul creşterii asupra preţurilor şi venitului depinde de
forma specifică a ofertei agregate.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.7. Modificarea echilibrului în funcţie de cererea agregată
Această figură pune în evidenţă faptul că o creştere a cererii agregate în zona

perfect elastică a ofertei conduce doar la creşterea PIB şi lasă preţurile neschimbate.
Dacă apare un şoc al cererii pe porţiunea crescătoare a curbei ofertei, cresc atât
venitul de echilibru, cât şi preţurile. Creşterea preţurilor va fi cu atât mai accentuată,
cu cât oferta este mai inelastică. Dacă oferta agregată este perfect inelastică,
creşterea cererii se concretizează doar în creşterea preţurilor, motiv pentru care o

politică economică de stimulare a cererii agregate conduce la inflaţie.
În cazul în care în economie se modifică oferta agregată, situaţia se prezintă
astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.8. Modificarea echilibrului în funcţie de oferta agregată
Se poate observa cum creşterea ofertei agregate determină concomitent redu-

cerea preţurilor şi creşterea PIB, după cum reducerea ofertei agregate antrenează
creşterea preţurilor şi reducerea PIB.
În acest punct al demersului nostru trebuie să facem o precizare: echilibrul pe
termen scurt se poate abate de la PIB potenţial, fie pentru că există factori de pro-
ducţie subutilizaţi, fie datorită unei suprautilizări a factorilor de producţie. Echili-
brul pe termen lung presupune o egalitate între oferta agregată pe termen scurt,
cererea agregată şi oferta agregată pe termen lung.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.9. Echilibrul macroeconomic pe termen lung
Pe termen lung, economia se ajustează la nivelul său potenţial Y*, căruia îi

corespunde un nivel al preţurilor P*. Există posibilitatea ca o economie naţională să
se afle în echilibru pe termen scurt, dar pe termen lung să fie în dezechilibru şi
vorbim în această situaţie fie de un decalaj recesionist, fie de unul inflaţionist.
Decalajul recesionist (graficul 16.10.) apare atunci când echilibrul economic se
stabileşte la un nivel al PIB situat sub Y*, ceea ce înseamnă că în economie există
resurse neutilizate. Pentru că problema frontierei posibilităţilor de producţie este
172 Economie
deja cunoscută, imaginaţi-vă o economie situată în interiorul acesteia; desigur există

rezerve de creştere a producţiei care trebuie exploatate.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.10. Decalajul recesionist
Decalajul recesionist poate rezulta fie ca urmare a unei reduceri bruşte a cererii
agregate, fie datorită unui şoc survenit în oferta agregată. De exemplu, anticipările
negative generate de iminenţa unui război într-o anumită zonă geografică pot
determina o reducere bruscă a cererii. La fel, creşterea economiilor populaţiei, care
conduce la ceea ce am numit în capitolul precedent paradoxul economisirii. În ceea
ce priveşte oferta, un exemplu de şoc îl constituie revoluţia românească din 1989,
care a fost însoţită de o pierdere în producţie neacoperită până în 2000.
Decalajul inflaţionist (graficul 16.11.) se datorează unui echilibru macroeco-
nomic la un nivel al PIB care depăşeşte nivelul potenţial. Cauza decalajului este un
şoc al cererii, posibil de exemplu în România dacă statul ar creşte cheltuielile pentru
înarmare în scopul de a atinge standardele NATO.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 16.11. Decalajul inflaţionist
Cum pot fi rezolvate decalajele anterioare? Economia are capacitatea de a se

ajusta automat şi de a reveni la un PIB potenţial, dar ajustările cer timp şi implică
adesea costuri sociale. A fost firesc aşadar să apară ideea că statul trebuie să se
implice în rezolvarea recesiunii sau a unui boom periculos.
Recesiunea se rezolvă de la sine astfel: existenţa unui surplus pe piaţa factorilor
de producţie antrenează o reducere a preţului factorilor şi determină reducerea cos-
turilor medii în economie. În consecinţă, oferta creşte şi se deplasează spre dreapta,
către nivelul potenţial. Problema care apare în acest caz este cea a salariilor:
experienţa demonstrează că salariile sunt extrem de rigide la scădere, vorbindu-se

de “efectul roţilor cu clichet”, astfel că ajustarea lor poate dura foarte mult şi
prelungi recesiunea.
Rezolvarea automată a decalajului inflaţionist se derulează după următorul sce-
nariu: oferta agregată care depăşeşte potenţialul presează în sus asupra preţului
factorilor de producţie, mai ales asupra salariilor, care încep să crească mai repede
decât productivitatea muncii. Rezultatul este o creştere a costurilor şi o deplasare
către stânga a ofertei agregate pe termen scurt, la un nivel al preţurilor mai ridicat.
Acesta este motivul pentru care politica de creştere a masei monetare este criticată
de o parte a economiştilor şi există o cvasi-unanimitate în susţinerea ideii că
moneda este neutră pe termen lung.
O contribuţie importantă în rezolvarea celor două decalaje revine statului, care
acţionează în primul rând prin politica bugetară, care utilizează ca instrumente
cheltuielile publice şi impozitele. În capitolul precedent am demonstrat că o creştere
a cheltuielilor publice pe termen scurt poate determina creşterea venitului de echi-
libru. Prin urmare, dacă economia se află într-un decalaj recesionist, creşterea chel-
tuielilor publice poate determina deplasarea spre dreapta a cererii şi stabilirea
echilibrului. La acelaşi efect trebuie să ne aşteptăm şi dacă statul decide creşterea
transferurilor în economie, şi mai ales a ajutorului de şomaj. La creşterea cererii
agregate se poate ajunge şi prin reducerea impozitului pe venit, deoarece în acest fel
statul lasă mai mulţi bani la dispoziţia menajelor pentru consum şi economii. În
cazul unui decalaj inflaţionist, guvernele vor aplica o politică bugetară în sens opus,
ceea ce înseamnă că această politică poate fi utilizată permanent pentru stabilizarea
economiei.
Chiar dacă statul nu modifică impozitele şi nici cheltuielile publice, simpla sa
implicare în economie prin bugetul de stat este de natură să atenueze şocurile cererii
şi ofertei. Explicaţia rezidă în faptul că impozitul pe venit şi transferurile acţionează
ca nişte stabilizatori automaţi. Astfel, consumul se modifică în acelaşi sens cu
venitul disponibil, dar nu în aceeaşi proporţie, deoarece taxele cresc şi ele o dată cu
venitul şi frânează creşterea consumului. Transferurile atenuează şi ele fluctuaţiile
cererii agregate deoarece, în recesiune de exemplu, completează veniturile săracilor
şi permit acestora să nu-şi modifice abrupt consumul.
Atenuarea dezechilibrelor economice şi asigurarea unei creşteri economice nein-
flaţioniste şi creatoare de noi locuri de muncă se situează printre obiectivele cheie
ale politicii economice a tuturor ţărilor. Stimularea economiei prin politica bugetară
nu este însă lipsită de riscuri, asemănându-se întrucâtva cu administrarea de medi-
camente unui bolnav: este foarte greu de determinat doza optimă de administrat. O
politică excesiv de restrictivă poate conduce la recesiune şi şomaj, în timp ce o poli -
tică prea expansionistă generează inflaţie. Capitolele următoare dezbat problemele
inflaţiei, şomajului şi a relaţiei dintre ele.
Capitolul 17
PIAŢA MUNCII
Piaţa muncii reprezintă locul abstract în care se întâlneşte cererea de muncă cu

oferta de muncă. Piaţa muncii nu poate fi considerată o piaţă „obişnuită”, deoarece
lucrătorii nu sunt identici şi pot decide unde şi în ce condiţii să muncească.
Firmele oferǎ locuri de muncǎ şi cer în schimb forţǎ de muncǎ, în timp ce
populaţia activǎ oferǎ forţǎ de muncǎ şi cere la rândul ei locuri de muncǎ. Astfel,
putem spune cǎ oferta de muncǎ este echivalentǎ cu cererea de locuri de muncǎ iar
oferta de locuri de muncǎ corespunde cererii de muncă, din partea firmelor.
 oferta de muncǎ este reprezentatǎ de populaţia activǎ ;
 cererea de muncǎ provine în principal de la întreprinderi şi administraţii
Acest capitol vǎ introduce în analiza ofertei de muncǎ, cererii de muncǎ,
echilibrului şi imperfecţiunilor pieţei muncii.
17.1. Oferta şi cererea de muncă
17.1.2. Oferta de muncă
Oferta de muncă poate fi studiată atât la nivel individual, cât şi la nivel total, iar
în acest caz vorbim de ofertă agregată de muncă. Pentru început vom studia oferta
la nivelul fiecărui salariat.
Oferta individuală de muncă

Oferta individuală de muncă exprimă numărul de ore de muncă efectuate de un
individ în funcţie de salariul primit. Decizia unui individ în ceea ce priveşte
numărul de ore de muncă are la bază existenţa unei alegeri între: timp de muncă
(consum) şi timp liber.
Timpul liber poate fi definit ca fiind perioada de timp în care un individ poate
desfăşura orice activitate, cu condiţia ca aceasta să nu-i aducă nici un venit, în
schimb timpul de muncă reprezintă timpul în care un individ desfăşoară activităţi
de pe urma cărora obţine un câştig. Pe baza celor două concepte putem scrie
următoarea relaţie:
T=H+l (1),
unde T=timpul total într-o anumită perioadă (de exemplu 24 de ore, 7 zile /săp-
tămână); H=timpul de muncă; l=timpul liber.
Preţul unei ore de timp liber este egal cu salariul real (W), adică cantitatea de
bunuri şi servicii pe care individul le-ar fi putut obţine dacă în perioada respectivă
ar fi muncit.
Să presupunem că salariatul dispune iniţial de un venit, Y, pozitiv sau nul, indi-
ferent dacă desfăşoară sau nu o activitate remunerată. Acest venit poate proveni, de
exemplu, de pe urma unei moşteniri, din dobânzile încasate pentru sumele depuse la
bancă etc. Din această cauză bugetul de care dispune un salariat (B) este egal cu:
Piaţa muncii 175
B=w·H+Y (2),
unde w=nivelul salariului orar (care ne arată şi panta dreptei bugetului pentru un
salariat) iar H=numărul de ore de muncă. Ecuaţia dreptei bugetului poate fi
reprezentată grafic astfel:
Graficul 17.1. Dreapta bugetului pentru un salariat
Dacă l=0, atunci H=24  B=Y+w·24=max.;

Dacă l=24, atunci H=0  B=Y=min.
Bunăstarea unui individ depinde atât de nivelul consumului, cât şi de timpul liber
deţinut de acesta. Arbitrajul dintre muncă şi timp liber ia forma unui alegeri între
consum şi timp liber, care poate fi reprezentată cu ajutorul unei funcţii de utilitate:
U=U(C,l) (3),
unde: C=ansamblul de bunuri şi servicii consumate. Această funcţie de utilitate
este diferită de la un individ la altul şi este reprezentată în spaţiul (C,l) printr-o
mulţime de curbe de indiferenţă.
Graficul 17.2. Preferinţele unui lucrător între timp liber-consum

176 Economie
Parametrii funcţiei de utilitate ne arată importanţa pe care fiecare individ o

atribuie timpului liber şi consumului, de exemplu: U=C+l , U=C+2l. Timpul liber
este sinonim cu utilitatea, pe când munca creează o anumită dezutilitate (o oră de
muncă echivalează cu o oră de timp liber pierdută).
Alegerea optimă a unui individ se obţine (aşa cum ştim din capitolele anterioare)
în punctul de tangenţă între dreapta bugetului şi curba de indiferenţă (punctul C, din
graficul de mai jos).
Graficul 17.3. Alegerea optimă a unui salariat
Efectele creşterii salariului sunt destul de ambigue. Dacă presupunem că are loc
o creştere a salariului, atunci resursele de care dispune un individ vor creşte, iar
acest lucru va determina creşterea preţului unei ore de timp liber. Putem spune deci
că o creştere a salariului se traduce printr-o creştere a bunăstării pentru cei care
lucrează; însă pentru persoanele care nu ocupă un loc de muncă, din diferite motive
(de exemplu, şomaj), creşterea salariului nu are acelaşi efect. În cazul creşterii
salariului se pot întâlni două situaţii: fie o creştere a numărului de ore lucrate fie,
dimpotrivă, o scădere a acestora.
Efectul total (ET) al creşterii salariale poate fi descompus în efect de substituţie
(ES) şi efect de venit (EV). Atunci când un salariat înlocuieşte o parte mai mare
sau mai mică din timpul său liber cu timp de muncă suplimentar putem vorbi de
efect de substituţie. Pe măsură ce salariul orar creşte, anumite persoane caută să
lucreze mai multe ore, deoarece pentru ele utilitatea marginală a salariului este
superioară celei a timpului liber.
O creştere a salariului (w) determină creşterea costului de oportunitate a
timpului liber (l)→l↓ şi H↑. Grafic, efectul de substituţie se măsoară pe aceeaşi
curbă de indiferenţă care aparţine şi punctului de optim iniţial (A). Noul punct de
optim va deveni punctul C, care se obţine prin trasarea unei tangente la curba de
indiferenţă iniţială (U1), iar panta dreptei bugetului este egală cu noul salariu orar.
În punctul de optim C, numărul de ore de timp liber a scăzut (de la l1 la l2), ceea ce
a determinat o creştere a timpului de muncă [de la (lmax-l1) la (lmax-l2)] .
Piaţa muncii 177
Grafic 17.4. Efectul de substituţie dominant
Efectul de venit (EV) ne arată faptul că o persoană salariată înlocuieşte timpul

de muncă cu timpul liber. Grafic, modificarea salariului are ca efect direct o
pivotare a dreptei bugetului în jurul punctului D. Noul punct de optim va deveni B,
care ne arată că timpul liber a crescut (de la l2 la l3).
A-C = efect de substituţie (este „+” pentru că timpul de muncă a crescut la o

creştere a salariului)
C-B = efect de venit (este „–”, timpul de muncă a scăzut, la o creştere a
salariului)
[A-C]>[C-B]-efect de substituţie dominant
ET = ES + EV=pozitiv
(+) (-)
În cazul în care efectul de venit este dominant, vom avea următoarea situaţie:
178 Economie
Grafic 17.5. Efectul de venit dominant
A-C=efect de substituţie (+)

C-B=efect de venit
[A-C]<[C-B]-efect de venit dominant

ET =ES+EV=negativ
(+) (-)
Situarea valorii l3 la dreapta sau la stânga punctului iniţial l1 depinde de

manifestarea cu intensitate a celor două efecte de sens contrar. Aşa cum am văzut în
graficele de mai sus, o creştere a salariului poate duce la apariţia EV - care va
determina o creştere a nivelului de satisfacţie a individului (deoarece ne situăm pe o
curbă de indiferenţă mai înaltă) sau la ES - care se măsoară pe aceeaşi curbă de
indiferenţă (dU=0, nivelul de utilitate a rămas acelaşi). Efectul de substituţie este
întotdeauna pozitiv (exprimat prin intermediul numărului de ore lucrate), iar EV
negativ. Efectul total poate să fie:
 pozitiv – dacă ES>EV (sau ES este dominant);
 negativ – dacă ES<EV (sau EV este dominant)
ET (+/-)=ES (+) +EV (-) (4)
Graficul 17.6. Oferta de muncă în situaţia în care EV este dominant, respectiv ES este dominant
R/p
Piaţa muncii 179
Oferta agregată de muncă poate fi definită ca fiind suma ofertelor individuale

de muncă.
n
OAL   OLi (5)
i 1
unde: OLi=oferta individuală de muncă.
Graficul 17.7. Oferta agregată de muncă şi oferta individuală de muncă
Aşa cum putem observa în graficul de mai sus, oferta agregată de muncă este
mai elastică decât cea individuală. La o modificare a salariului (în sensul creşterii),
numărul celor care vor să muncească va creşte, chiar în condiţiile în care cei care
muncesc deja nu-şi modifică oferta de muncă. Vor exista cu siguranţă persoane care
iniţial au preferat să nu ocupe un loc de muncă, deoarece considerau că salariul pe
care îl primesc este prea mic, în comparaţie cu efortul depus. În condiţiile unei
creşteri a salariului s-ar putea ca decizia lor de a nu munci să se schimbe.
Oferta agregată de muncă este formată din populaţia activă (PA), care la rândul
său se descompune în populaţie ocupată (PO) şi populaţie neocupată (PN), pe care o
putem aproxima la: PA=PO+PN. Populaţia activă depinde la rândul său de doi
parametri:
 populaţia în vârstă de muncă (>16 ani);
 rata de activitate globală (RA), care ne arată probabilitatea că o anumită
persoană de o anumită vârstă, sex şi rasă să facă parte din forţa de muncă.
PA = (RA·PAT) ·100, unde PAT reprezintă populaţia aptă totală
Populaţia aptă de muncă depinde la rândul său de mai mulţi factori, printre care
enumerăm:
 Factori demografici
- creşterea naturală: dacă este pozitivă (numărul de naşteri > numărul de decese),
va antrena o creştere a populaţiei active;
- soldul migraţiei: dacă este pozitiv (numărul populaţiei care intră în ţară >
numărul populaţiei care iese din ţară) şi are în vedere o migraţie economică
(populaţia care migrează în ţara „X” şi doreşte un loc de muncă) va determina o
creştere a populaţiei active.
180 Economie
 Vârsta la care se intră pe piaţa muncii şi la care se iese de pe piaţa

muncii. Dacă vârsta de intrare pe piaţa muncii este ridicată, de exemplu din cauza
anilor de studiu, populaţia activă va cunoaşte un declin; în caz contrar, ea va creşte.
De exemplu, dacă vârsta de pensionare creşte de la 60 de ani la 65 de ani, populaţia
activă va cunoaşte o evoluţie pozitivă; în caz contrar, ea va scădea.
Rata de activitate globală depinde, la rândul său, de numeroşi factori:
 Conjunctura economică
Dacă conjunctura economică se îmbunătăţeşte, atunci şomerii descurajaţi îşi vor
găsi un loc de muncă şi se vor număra astfel printre persoanele active; rata de
activitate va creşte în acest caz. Invers, dacă conjunctura economică se înrăutăţeşte,
persoanele aflate în şomaj vor renunţa să mai caute un loc de muncă, iar numărul
persoanelor inactive va creşte, de exemplu studenţii care îşi prelungesc studiile
pentru a intra mai târziu pe piaţa muncii.
Acest fenomen poartă denumirea de „efectul de flexiune a ratei de activitate”,
care joacă de altfel un rol important în amortizarea ratei şomajului. Acesta poate
determina o scădere a ratei şomajului, în cazul în care conjunctura economică se
îmbunătăţeşte sau poate determina o creştere a şomajului în cazul contrar.
Economiştii estimează că, pentru a scădea şomajul cu aproximativ 100 de persoane,
este necesar să se creeze în jur de 140 de locuri de muncă.
 Factori de natură sociologică
Astfel, creşterea ratei de activitate a persoanelor de sex feminin, de la sfârşitul
anilor 60‘, se explică mai ales prin dorinţa acestora de a accede la un statut social
mai bun decât cel de „femeie casnică”.
17.2. Cererea de muncă
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salarială care se formează în eco-

nomie într-o anumită perioadă de timp. Agenţii economici folosesc în activitatea lor
în principal doi factori de producţie: muncă şi capital. Tocmai din acest motiv,
cererea de muncă poate fi analizată atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
17.2.1. Cererea de muncă pe termen scurt
Pe termen scurt investiţiile realizate nu se modifică, iar stocul de capital rămâne

constant. Considerând tehnologia constantă, cum poate evolua productivitatea
marginală a muncii (producţia suplimentară care se poate obţine prin utilizarea unei
unităţi de muncă suplimentară)? Potrivit legii randamentelor factoriale descrescă-
toare, pe măsură ce cantitatea de muncă creşte, productivitatea marginală creşte
până la un anumit punct, după care începe să scadă. Productivitatea marginală a
muncii este descrescătoare.
Piaţa muncii 181
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.8. Funcţia de producţie
Y = producţia şi L = numărul de lucrători
Pentru a-şi maximiza profitul, firma trebuie să angajeze un număr optim de

lucrători:   f  L   w  L, unde: Π = profitul, w = salariul real, L = numărul de
lucrători, iar f(L) = funcţia de producţie în raport cu factorul muncă.
Π  max  Π  0  f   L   w  0  f  L   w 
  WmgL  w
f  L   dQ/dL  WmgL 
Profitul este maxim atunci când productivitatea marginală a muncii este egală
cu salariul real.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul. 17.9. Cantitatea optimă de muncă pentru firmă

Y = producţia şi L = numărul de lucrători
Profitul firmei este maxim în punctul A din graficul de mai sus, unde panta
funcţiei de producţie (productivitatea marginală a muncii) este egală cu panta
182 Economie
primei bisectoare (salariul real), care ne arată costul muncii. O firmă va angaja
lucrători până în punctul în care w = WmgL. Dacă w > WmgL, firma îşi poate mări
profitul numai dacă cererea de muncă scade.
Cererea de muncă la nivelul unei firme este descrescătoare, deoarece producti-
vitatea marginală a muncii este descrescătoare.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.10. Cererea de muncă
Putem observa din graficul de mai sus că modificarea cererii de muncă în funcţie
de salariu se face pe aceeaşi curbă a cererii; o creştere a salariului (w 0 – w1) duce la o
scădere a cererii de muncă (L0 – L1). Deplasarea cererii de muncă la dreapta (în sensul
creşterii) sau la stânga (în sensul scăderii) depinde de alţi factori, ca de exemplu:
productivitatea muncii, producţia, preţul bunurilor şi serviciilor produse de firmă cu
ajutorul factorului muncă etc.
Productivitatea muncii se calculează ca raport între producţie (Q) şi numărul de
lucrători (L), WL = Q/L (1). Din relaţia (1) putem deduce numărul de lucrători
angajaţi: L = Q/WL (2). Dacă producţia creşte mai mult decât productivitatea muncii,
atunci cererea de muncă va creşte. În caz contrar ea va scădea. Cu cât preţul bunurilor
produse va fi mai mare, cu atât producătorul va fi tentat să producă mai mult şi pentru
aceasta are nevoie de forţă de muncă, deci cererea de muncă va creşte.
17.2.2. Cererea de muncă pe termen lung
Pe termen lung firma are de ales între doi factori de producţie L şi K care să-i
permită maximizarea producţiei, în condiţiile unui cost de producţie dat. Cererea de
muncă depinde în acest caz de costul muncii şi de posibilităţile de substituţie sau de
complementaritate între capital şi muncă. Putem distinge astfel două categorii de
muncă: o muncă calificată şi alta mai puţin calificată.
– munca calificată şi capitalul sunt în general doi factori de producţie comple-
mentari (de exemplu, inginerii sunt mai productivi datorită calculatoarelor);
– munca necalificată şi capitalul sunt doi factori de producţie substituibili (de
exemplu, portarii pot fi înlocuiţi cu interfoanele).
Costul total de producţie este dat de următoarea relaţie:
CT = PK  K  w  L ,
Piaţa muncii 183
unde w = salariul real, L = numărul de lucrători, K = capitalul şi P K = preţul capi-

talului. Firma îşi va maximiza profitul atunci când:
Π = max  dQ/dL = dK/dQ = w/Pk
(rata marginală de substituţie a muncii cu capitalul este egală cu panta izocostului,
condiţie cunoscută de la teoria producătorului).
17.3. Echilibrul pe piaţa muncii
În condiţiile concurenţei perfecte pe această piaţă, prin confruntarea cererii de

muncă cu oferta de muncă se obţine salariul de echilibru.
Pe această piaţă toţi cei care vor dori să se angajeze vor găsi un loc de muncă,
ceea ce înseamnă că nu va exista şomaj involuntar pe piaţa muncii (prin şomaj
involuntar înţelegem acea situaţie în care o persoană capabilă şi dornică să
muncească la nivelul salariului existent pe piaţă nu găseşte de lucru, deşi caută).
Poate exista în schimb şomaj voluntar, adică persoane care, din diferite motive, (fie
că au alte surse de venit, fie consideră salariul de echilibru w* prea mic) nu vor dori
să ocupe un loc de muncă.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.11. Salariul de echilibru
Punctul A din graficul de mai sus ne arată echilibrul pe piaţa muncii în condiţiile
unei concurenţe perfecte. Acest punct de echilibru se poate deplasa la dreapta, în
punctul A’, dacă asupra cererii de muncă acţionează un eveniment extern, de
exemplu organizarea jocurilor olimpice de la Beijing. Echilibrul pe această piaţă se
mai poate deplasa şi în punctul A’’. Cauza acestei modificări o constituie un şoc al
ofertei de muncă, un exemplu în acest caz fiind modificarea vârstei de pensionare
de la 65 la 70 de ani.
Ipotezele care stau la baza stabilirii echilibrului pe piaţa cu concurenţă perfectă
sunt:
184 Economie
– atomicitatea cererii şi ofertei de muncă (pe această piaţă există un număr mare
atât de ofertanţi de locuri de muncă, cât şi de cumpărători de muncă);
– mobilitatea perfectă a forţei de muncă (aceasta înseamnă că lucrătorii se pot
deplasa cu uşurinţă dintr-un loc în altul în căutarea unui loc de muncă);
– transparenţa perfectă (atât cumpărătorii, cât şi ofertanţii de forţă de muncă
dispun de o cunoaştere perfectă a acestei pieţe);
– omogenitatea factorului muncă.
Aşa cum ştim din lecţiile anterioare, acest model de piaţă nu poate exista în
realitate, fiind doar un model teoretic.
17.3.1. Imperfecţiunile pieţei muncii
Imperfecţiunile pieţei muncii sunt determinate de o serie de factori, cum ar fi:

existenţa salariului minim, apariţia monopsonului, monopolului precum şi rolul
jucat de sindicate pe această piaţă.
Salariul minim reprezintă salariul fixat pe cale legală, având ca scop protejarea
salariaţilor. Eficacitatea salariului minim ca instrument de redistribuire a veniturilor
este adesea criticată, deoarece determină creşterea costului muncii, fiind susceptibil
că exercită efecte negative asupra activităţii economice.
Dacă nivelul iniţial al salariul minim este relativ mic, o creştere a acestuia nu va
antrena un efect negativ asupra ocupării forţei de muncă din economie. În schimb,
dacă salariul minim este destul de ridicat, o creştere a acestuia va influenţa în sens
negativ nivelul ocupării din economie.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.12. Salariul minim
Aşa cum observăm din graficul de mai sus, la un salariu de echilibru w*, nivelul
ocupării este L*. Dacă statul stabileşte un nivel al salariului minim, w’, cererea de
muncă scade la L1, iar oferta de muncă creşte la L 0. Diferenţa dintre L0 şi L1
reprezintă şomajul involuntar (pe care îl veţi aprofunda în capitolul următor).
Piaţa muncii 185
Salariul minim pe economie în Uniunea Europeană

Ţări (euro) 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Belgia 1074.0 1096.0 1118.0 1163.0 1163.0 1186.0 1210.0 1234.0 1259.0 1309.6
Bulgaria 33.0 38.0 44.0 51.0 56.0 61.0 77.0 81.8 92.0 112.5
Cehia : : : : 199.0 207.0 235.0 261.3 288.0 304.0
Estonia : : : 118.0 138.0 159.0 172.0 191.7 230.1 278.0
Irlanda : 945.0 945.0 1009.0 1073.0 1073.0 1183.0 1293.0 1403.0 1462.0
Grecia 505.0 526.0 544.0 552.0 605.0 630.8 667.7 667.7 657.9 680.6
Spania 416.0 425.0 433.0 516.0 526.0 537.0 598.5 631.0 665.7 700.0
Franţa 1036.0 1049.0 1083.0 1126.0 1154.0 1173.0 1197.0 1218.0 1254.0 1280.0
Letonia : : : 107.0 116.0 121.0 116.0 129.2 172.0 229.4
Lituania : : 120.0 120.0 125.0 125.0 145.0 159.3 173.8 231.7
Luxemburg 1162.0 1191.0 1259.0 1290.0 1369.0 1403.0 1467.0 1503.0 1570.3 1570.0
Ungaria : : : 202.0 212.0 189.0 232.0 247.0 257.9 272.5
Malta : : : 552.0 534.0 542.0 557.0 580.0 584.7 612.3
Ţările de Jos 1064.0 1092.0 1154.0 1207.0 1249.0 1265.0 1265.0 1273.0 1301.0 1335.0
Polonia : : 196.0 212.0 201.0 177.0 205.0 233.5 245.5 312.7
Portugalia 357.0 371.0 390.0 406.0 416.0 426.0 437.0 450.0 470.2 497.0
România : : : 62.0 73.0 69.0 72.0 90.2 114.3 141.4
Slovenia : : : : 451.0 471.0 490.0 511.9 521.8 538.5
Slovacia : : : 114.0 133.0 148.0 167.0 183.2 217.4 242.5
Marea
866.0 970.0 1130.0 1118.0 1106.0 1083.0 1197.0 1269.0 1361.4 1222.5
Britanie
Sursa: EUROSTAT, 2008
În cazul monopsonului pe piaţa muncii, firmele au capacitatea de a controla

nivelul salariilor şi cantitatea de muncă din economie. Acest model presupune
următoarele ipoteze:
– existenţa unor costuri ridicate de intrare pe piaţă, care permit întreprinderii în
cauză să nu aibă alt concurent;
– mobilitatea limitată a muncitorilor (aceştia nu pot pleca cu uşurinţă în alt oraş,
unde numărul firmelor care oferă locuri de muncă este mare).
Dacă firmele vor dori să angajeze mai mulţi lucrători, ele vor trebui să plătească
mai mult, atât pentru noul angajat, cât şi pentru ceilalţi. Costul marginal în această
situaţie este suma dintre salariul noului lucrător şi creşterea globală a salariilor
celorlalţi. Situaţia este asemănătoare celei de monopol, în sensul că monopolistul
trebuie să reducă preţul dacă doreşte să vândă mai mult, iar reducerea se aplică tutu-
ror unităţilor vândute. La fel cum, în cazul monopolului, venitul marginal este infe-
rior preţului, iar curba venitului marginal este sub curba cererii, tot aşa, în cazul
monopsonului pe piaţa muncii, costul marginal al muncii este superior ofertei de
muncă, ceea ce, grafic, se poate reprezenta astfel:
186 Economie
Graficul 17.13. Formarea salariului pe o piaţă de monopson
Echilibrul monopsonului se stabileşte în punctul în care costul marginal al

muncii este egal cu venitul marginal al muncii (cererea de muncă – pct. A). În acest
punct salariul plătit de manager va fi w*, iar nivelul de ocupare L*. Din graficul de
mai sus putem observa că acelaşi nivel de ocupare L* poate fi obţinut şi la un
salariu mai mic w1. Se poate observa că acest nivel al salariului este inferior celui de
pe piaţa perfectă w2, în timp ce numărul salariaţilor angajaţi este L*, mai mic şi el
decât cel din situaţia perfectă (L2).
În realitate nu există monopson pur pe piaţa muncii; în schimb apar frecvent
situaţiile în care firmele se înţeleg între ele cu privire la mărimea salariului.
Preferinţele sindicatelor între un nivel de ocupare mai ridicat sau un nivel al
salariului mai mare pot fi ilustrate cu ajutorul curbelor de indiferenţă. Sindicatul
poate avea în principiu trei preferinţe:
– un nivel de ocupare mai ridicat sau un nivel al salariului mai ridicat (a);
– un nivel de ocupare mai ridicat şi un nivel al salariului mai scăzut (b);
– un nivel de ocupare mai scăzut şi un nivel al salariului mai ridicat (c).
Graficul 17.14.(a,b) Preferinţele sindicatelor între L şi w
În graficul 17.14. (a) sindicatul este indiferent în ceea ce priveşte alegerea între un
salariu mai ridicat sau un nivel de ocupare mai mare. Dacă iniţial, la salariul de 100
u.m., erau angajaţi 10 lucrători, la o scădere a acestuia cu 5 u.m. sunt angajaţi 5
Piaţa muncii 187
lucrători în plus. Deci sindicatul poate alege un nivel de ocupare mai ridicat (15
lucrători) sau un salariu mai ridicat (100 u.m.); creşterea/scăderea salariului este egală
cu scăderea/creşterea nivelului de ocupare, ceea ce înseamnă că sindicatul este
indiferent în alegerea sa (un nivel ridicat al salariului sau un nivel ridicat al ocupării).
În graficul 17.14. (b) curba de indiferenţă este mai abruptă, ceea ce înseamnă că
sindicatul preferă un nivel de ocupare mai ridicat. Iniţial, la salariul de 100 u.m.
sunt angajaţi 10 lucrători; deoarece sindicatul optează pentru un nivel de ocupare
mai ridicat, este dispus să reducă nivelul salariului cu 5 u.m. pentru a creşte nivelul
de ocupare cu 2 salariaţi.
În graficul 17.14. (c) sindicatul preferă un nivel al salariului mai ridicat în
schimbul unui nivel de ocupare mai scăzut. Iniţial, la un salariu de 95 u.m. sunt
angajaţi 15 lucrători. Pentru a creşte nivelul salariului cu 5 u.m., sindicatul este
dispus să reducă nivelul de ocupare cu 10 salariaţi (15 – 5).
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap17\17.14c.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.14.(c)
Alegerea optimă a sindicatului se obţine în punctul de tangenţă dintre curba de

indiferenţă şi dreapta constrângerii. În cazul sindicatelor dreapta constrângerii este
reprezentată de cererea de muncă, deoarece nu se poate cere o creştere a nivelului
de ocupare şi a salariului real, dacă nu există în prealabil o creştere a cererii de
muncă. Putem reprezenta alegerea optimă astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.15. Alegerea optimă a sindicatului

188 Economie
Punctul M reprezintă alegerea optimă a sindicatului între ocupare şi salariu.

Creşterea cererii de muncă (de la CL0 la CL1), va determina atât creşterea nivelului de
ocupare, cât şi a salariului, iar noul punct de optim devine N. Prin unirea punctelor de
optim obţinem oferta colectivă de muncă.
Sindicatele pot acţiona: la nivel naţional (confederaţie sindicală), la nivel de
ramură (federaţie sindicală) şi la nivel de unitate economică (organizaţie sindicală)
dacă există mai mult de 15 lucrători. La orice nivel ar acţiona, sindicatele determină
apariţia monopolului pe piaţa muncii, deoarece reprezintă interesele tuturor
salariaţilor (membrii de sindicat), formând astfel oferta colectivă de muncă. Pentru
a înţelege acţiunea sindicatelor pe piaţa muncii vom porni de la graficul următor.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.16. Sindicatele pe piaţa muncii
În urma negocierii cu conducerea firmei sindicatul stabileşte un nivel al salariu-

lui egal cu w* şi un nivel al ocupării (numărul de locuri de muncă) L1. Echilibrul pe
piaţa muncii se stabileşte în acest caz în punctul A. Dacă pe piaţa muncii nu ar
exista sindicate, echilibrul s-ar stabili în punctul B, ceea ce înseamnă că nivelul
ocupării ar fi L2, iar salariul, w1. Deoarece salariul a fost stabilit de sindicate la
nivelul w*, salariaţii care nu sunt membri de sindicat vor trebui să-şi vândă forţa de
muncă la un preţ egal cu w*. Numărul celor care vor să lucreze la acest salariu va
creşte de la L2 la L3. Acest lucru va determina apariţia şomajului involuntar la
nivelul individului (L3 – L1) şi a unui şomaj voluntar la nivelul sindicatului,
deoarece acesta ştie foarte bine că, prin stabilirea salariului la nivelul w*, nivelul
ocupării va scădea.
Pe piaţa muncii poate apărea şi o situaţie de monopol combinată cu monopson.
Salariul şi gradul de ocupare în această situaţie depind de puterea de negociere a
celor două părţi: monopsonul doreşte un nivel al salariului cât mai mic, în timp ce
monopolul doreşte stabilirea salariului la un nivel cât mai ridicat. În aceste condiţii,
salariul va oscila între două limite, una inferioară (stabilită de monopson) şi alta
superioară (monopol). Grafic, situaţia se prezintă astfel:
Piaţa muncii 189
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 17.17. Monopolul bilateral pe piaţa muncii
Pe această piaţă, salariul va avea o valoare cuprinsă între w 1 şi w2. În anumite

situaţii, firmele pot fi constrânse să accepte şi salarii mai mari de exemplu w 2, nu
însă mai mari decât situaţia care le-ar scoate de pe piaţă.
Capitolul 18
ŞOMAJUL
Cu toţii aspirăm la o lume perfectă. Dar există oare aşa ceva? Se poate vorbi de
o armonie economică, de un echilibru pe piaţa muncii în care toţi care doresc să
muncească să aibă unde, respectiv toţi care aspiră la un anumit venit să-l obţină?
Teoretic da, practic, mai puţin. În toate economiile, fie ele dezvoltate, fie mai puţin
dezvoltate, existenţa şomajului este un fapt unanim recunoscut, ce nu poate fi
eliminat în totalitate.
18.1. Şomajul: definiţie şi măsurare
Definiţia şomajului şi a şomerului nu este o sarcină uşoară, dacă avem în vedere

că există persoane care nu lucrează, dar nici nu doresc s-o facă, sau persoane care
lucrează pentru un salariu inferior gradului lor de pregătire. Din perspectivă
practică, şomajul reprezintă o stare de dezechilibru pe piaţa muncii, în cadrul căreia
există un excedent de cerere de locuri de muncă faţă de oferta de locuri de muncă.
Cea mai răspândită definiţie a şomajului dată de Biroul Internaţional al Muncii
menţionează că este considerat şomer o persoană care îndeplineşte concomitent ur-
mătoarele condiţii: este aptă de muncă, nu munceşte, este dispusă să desfăşoare o
muncă salarială sau nesalarială şi este în căutarea unui loc de muncă. Această
definiţie a şomajului presupune luarea în considerare şi a unei perioade de referinţă.
De asemenea, pentru asigurarea unui grad de comparabilitate între ţări, în statistica
internaţională se au în vedere următoarele categorii de populaţie:
– populaţia ocupată, formată din persoanele care prestează o muncă salarială,
inclusiv cei care sunt temporar indisponibili din cauza unei boli, a unui accident
sau pentru că sunt în concediu;
– şomerii, care cuprind acele persoane care nu lucrează şi caută în mod activ un
loc de muncă;
– populaţia neocupată, formată din restul populaţiei în vârstă de muncă, aici
incluzându-se studenţii, casnicele, bolnavii inapţi, persoanele care nu doresc
să lucreze etc.
Pentru analiza economică prezintă importanţă deosebită rata şomajului, care poate
fi determinată în două moduri: prin raportarea numărului de şomeri (Ş) la populaţia
ocupată, precum şi prin raportarea numărului de şomeri la oferta agregată de muncă
totală (OAT):
ş = (Ş/Po)  100 sau ş = (Ş/OAT)  100
Din perspectiva macroeconomiei, şomajul descrie acea situaţie de pe piaţa
muncii caracterizată printr-o utilizare parţială a resurselor de muncă. În această
accepţiune vom utiliza şi noi conceptul de şomaj în cele ce urmează.
Şomajul 191
18.2. Cauze şi forme ale şomajului
● Şcoala economică clasică, bazată pe modelul concurenţei pure şi perfecte,

considera că şomajul nu poate fi decât voluntar, întrucât piaţa muncii este tot timpul
în echilibru. Grafic, acest şomaj poate fi reprezentat astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 18.1. Şomajul voluntar
În condiţii de echilibru pe piaţa muncii nu va exista şomaj involuntar, adică nu

vor exista oameni care să dorească să se angajeze în condiţiile salariului existent şi
să nu o poată face. Dacă piaţa este perfectă, informaţia este la rândul său perfectă,
astfel încât cererea şi oferta de muncă se ajustează rapid, determinând o mare
flexibilitate a salariilor. Flexibilitate înseamnă că salariile cresc rapid când creşte
cererea de muncă şi scad atunci când creşte oferta de muncă. În consecinţă va exista
numai şomaj voluntar, reprezentat de tot ceea ce depăşeşte L*, de exemplu L’ – L*.
Explicaţia acestui şomaj se află în faptul că există persoane care se vor mulţumi cu
ajutorul de şomaj, pentru că angajarea poate fi prea costisitoare, comparativ cu
avantajele la care se renunţă (de exemplu, o casnică preferă să aibă grijă de copii,
pentru că ajutorul de şomaj plus suma de bani pe care ar fi trebuit să o plătească
pentru îngrijirea copiilor depăşeşte W*).
● Teoria neoclasică identifică următoarele cauze ale şomajului:

(a) Rigidităţile instituţionale, cum ar fi sindicatele sau legea salariului minim,
care împiedică funcţionarea normală a pieţei muncii. De exemplu, când cererea de
muncă scade, puterea de monopol a sindicatelor împiedică reducerea salariului real
şi, pe această cale, creşterea producţiei oferite de firme, creştere pentru care există
piaţă de desfacere. Consecinţa este reducerea gradului de ocupare, şomajul rezultat
fiind unul involuntar pentru individ, dar voluntar pentru sindicate (a se vedea
graficul 17.16. din capitolul precedent).
(b) Imperfecţiunea informaţiei. Dacă informaţia ar fi perfectă, orice persoană ar
putea să-şi găsească instantaneu şi fără nici un fel de costuri cel mai bun loc de
muncă de care ar fi capabilă. În realitate, locurile de muncă diferă mult unele de
altele, iar oferta de muncă este la rândul său foarte neomogenă. Indivizii trebuie să
cheltuiască timp, bani şi alte resurse pentru a-şi găsi locul de muncă dorit, cheltuieli
pe care se vor aştepta să le recupereze ulterior printr-un salariu mai mare. Şomajul
192 Economie
fricţional este datorat fluctuaţiei normale a forţei de muncă (de exemplu, persoane
care îşi schimbă localitatea, sau tinerii nou intraţi pe piaţa muncii). Acestei forme i
se mai spune şomaj tranzitoriu şi este generat de timpul consumat de ofertanţii de
muncă pentru identificarea celui mai avantajos plasament.
(c) Neconcordanţa dintre structura cererii de muncă şi structura ofertei de
muncă. Trăim o perioadă de dezvoltare economică, socială şi tehnologică rapidă, în
care nomenclatorul ocupaţiilor se modifică frecvent: ca rezultat, unele meserii se cer
din ce în ce mai puţin sau deloc, în timp ce pentru altele nu există suficienţi ofertanţi.
Persoanele ale căror meserii dispar sau sunt mai puţin solicitate au nevoie de timp
pentru a conştientiza şi accepta acest lucru, acceptare manifestată prin salarii mai mici
sau recalificare. Şomajul rezultat poartă numele de şomaj structural şi este un şomaj
voluntar.
Şomajul natural este format din şomajul voluntar, şomajul fricţional şi şomajul
structural. Rata naturală a şomajului corespunde funcţionării normale şi eficiente a
pieţei muncii, date fiind imperfecţiunea informaţiei şi constrângerile instituţionale.
În viziunea neoclasică, şomajul natural se poate reduce doar prin diminuarea
şomajului involuntar până la dispariţie pe termen lung.
● J.M. Keynes pleacă de la observaţia clasică potrivit căreia salariile trebuie să

reflecte productivitatea marginală a muncii, dar adaugă că în realitate indivizii şi
sindicatele negociază salarii nominale. Negocierile se bazează pe anticipările cu
privire la preţuri şi pe salariile nominale ale celorlalţi, astfel că nu se poate preciza
cu exactitate valoarea salariului real. În plus, negocierile se desfăşoară la anumite
intervale de timp, iar salariul este constant între negocieri, ceea ce înseamnă că
oferta de muncă este perfect elastică. De exemplu, dacă salariul profesorilor de
economie se negociază o dată la trei ani, timp de trei ani el rămâne fix, iar oferta de
muncă a acestora este perfect elastică. Grafic, vom avea:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 18.2. Şomajul keynesian
Dacă vom considera că punctul E0 corespunde ratei naturale a şomajului, redu-

cerea cererii de muncă antrenează reducerea gradului de ocupare şi un şomaj in-
voluntar L0 – L1. Keynes susţine că şomajul astfel rezultat se datorează insuficienţei
Şomajul 193
cererii de bunuri şi servicii produse cu ajutorul factorului muncă, astfel că reducerea

salariului real nu va aduce echilibrul înapoi în E0. De ce? Reducerea salariului real
prin reducerea salariului nominal determină pe de o parte creşterea cererii de
muncă, dar pe de altă parte reducerea cererii de bunuri şi servicii pe piaţă, întrucât
venituri mai mici înseamnă consum mai mic. Reducerea consumului antrenează un
efect de multiplicare asupra venitului naţional, aşa cum arătam în capitolul 15,
astfel că măreşte riscul ca recesiunea să se prelungească.
Şomajul care apare atunci când cererea de bunuri şi servicii este mai mică
decât cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care o poate produce economia
poartă numele de şomaj ciclic.
Keynes susţine că statul poate modifica, prin acţiuni în direcţia creşterii cererii
globale, raportul dintre preţurile relative ale muncii pe de o parte şi al celorlalte
bunuri pe de altă parte, în favoarea firmelor. În acest fel salariile reale sunt cele care
scad, prin creşterea mai rapidă a preţurilor faţă de creşterea salariilor nominale.
● Noile teorii keynesiene sunt acelea care caută să explice preţurile nominale şi
rigiditatea salariilor, precum şi preţurile reale şi rigiditatea salariilor. Rigiditatea
nominală are legătură cu factori care fac ca ajustările de preţuri sau de salarii
nominale să fie costisitoare. Rigiditatea reală are legătură cu factori care împiedică
ajustarea salariilor sau preţurilor relative.
Ciclurile de afaceri implică creşteri ale cererii de locuri de muncă în perioade de
bunăstare economică şi scăderi în perioade de recesiune, acestea determinând mo-
dificări corespunzătoare ale salariilor. Ceea ce se observă în majoritatea econo-
miilor sunt contractele, explicite sau implicite, între angajaţi şi angajatori, prin care
se menţin salariile nominale pe perioade de timp destul de lungi. În unele economii
avansate există aranjamente contractuale impuse de lege prin care angajatorii tre-
buie să menţină un anumit nivel al salariului minim şi anumite condiţii. S-au scris
foarte multe lucruri despre motivele pentru care angajaţii şi angajatorii găsesc be-
nefic să încheie astfel de contracte. Este de ajuns să spunem ca aceştia găsesc
contractele avantajoase deoarece negocieri frecvente ale salariilor sunt costisitoare
din punct de vedere al cercetării şi posibilelor acţiuni industriale. Contractele reduc
frecvenţa unor negocieri costisitoare.
Un alt motiv pentru care ajustările salariilor au loc foarte rar este dat de teoria
contractului implicit, o teorie a rigidităţii salariului real. Premisa esenţială este
aceea că angajaţii nu vor să rişte nimic referitor la veniturile lor. Atât şomajul cât şi
salariul scăzut reduc veniturile, dar angajatorii nu pot garanta angajare şi salarii
constante. Se presupune că angajaţii aleg stabilitatea salariului.
Costurile ajustării preţurilor se referă la costurile ajustărilor frecvente ale preţu-
rilor bunurilor, costuri suportate de companii. În timp ce unii producători, cum ar fi
fermierii, acceptă preţurile existente, în sensul că îşi vând bunurile pe diferite pieţe
concurenţiale, un important sector al economiei este reprezentat de cei care deter-
mină preţurile vânzându-şi bunurile pe pieţe monopoliste sau imperfecte din punct
de vedere al concurenţei. Ajustarea preţurilor este un proces costisitor. De exemplu,
trebuie tipărite noi cataloage sau meniuri (de aici termenul de costurile meniu,
folosit uneori pentru a descrie aceste teorii).
O altă sursă a preţurilor rigide ale bunurilor este folosirea adaosului comercial
de către companii. În acest caz, preţul stabilit este egal cu costul mediu variabil plus
194 Economie
un anumit procent, adaosul comercial, pentru a acoperi costurile fixe şi profitul. S-a
demonstrat că această metodă de stabilire a preţurilor este o practică frecventă a
companiilor şi, în anumite condiţii, se poate arăta că are legătură directă cu maximi-
zarea profitului. S-a argumentat că este eficientă – în sensul că este o metodă destul
de ieftină pentru management – şi cinstită, în sensul că firmele nu majorează
preţurile decât în cazul unor creşteri ale costurilor.
Oricare ar fi motivele pentru care companiile folosesc metoda stabilirii preţului
prin adăugarea adaosului comercial, rezultatul este acela că, pe termen scurt,
preţurile nu vor fi ajustate ca răspuns la modificările cererii, deoarece costurile de
producţie, în special cele ale forţei de muncă, sunt fixate prin contracte. Pe termen
lung, costurile vor fi de asemenea ajustate datorită modificării cererii, preţul
incluzând adaosul comercial ajustându-se corespunzător.
● Economiştii ofertei descriu mai multe cauze ale şomajului, astfel:

(a) externalităţile legate de imperfecţiunea informaţiei. Curba lui Beveridge
descrie relaţia dintre rata de neocupare a locurilor de muncă (rata locurilor de
muncă libere) şi rata şomajului:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 18.3. Curba Beveridge
Cu cât curba este mai aproape de origine, cu atât se produce mai rapid ajustarea
între locurile de muncă libere şi şomeri. O curbă îndepărtată de origine indică o
ajustare dificilă, explicată în principal prin: opacitatea mare a informaţiei, lipsa mo-
bilităţii forţei de muncă, lipsa pregătirii profesionale adecvate sau lipsa disponi-
bilităţii de adaptare. Iată de ce târgurile de job-uri, facilităţile acordate celor care îşi
schimbă domiciliul pentru a ocupa un loc de muncă şi cursurile de pregătire profe-
sională continue (obligatorii prin Codul Muncii în România) măresc eficienţa
funcţionării pieţei muncii.
(b) intervenţia statului prin instrumente ca: salariul minim pe economie, fisca-
litate şi legislaţie. Despre primul instrument am discutat în capitolul precedent.
Munca este cea mai impozitată marfă, iar taxele măresc desigur costul muncii
pentru angajator. Ele scindează preţul muncii în două: un preţ plătit de angajator,
mare şi altul primit de salariat, mai mic. Rezultatul este reducerea cererii de muncă,
simultan cu scăderea ofertei de muncă, rezultatul fiind nedeterminat. Aşadar dacă se
constată creşterea şomajului, soluţia este diminuarea fiscalităţii. Pe de altă parte,
transferurile sub forma indemnizaţiei de şomaj şi ajutoarelor sociale conduc la
Şomajul 195
apariţia fenomenului de hazard moral: creşterea cuantumului şi duratei ajutorului de

şomaj măreşte costul oportun al timpului de muncă, astfel că numărul şomerilor
voluntari creşte.
Legislaţia induce costuri angajatorilor întrucât prevede costuri de concediere,
costuri cu pregătirea personalului şi bariere în calea desfacerii contractului de muncă.
(c) Relaţiile de muncă: centralizate – dacă negocierile se fac între sindicate şi
organizaţii patronale – sau descentralizate. Aţi fi tentaţi să spuneţi că sindicatele
determină un şomaj mai mare şi salarii mai mari. Practica demonstrează că nu este
întotdeauna aşa, întrucât de cele mai multe ori sindicatele sunt conduse de oameni
cu pregătire economică solidă. Sindicatele care conştientizează responsabilitatea
socială pe care o au şi care colaborează cu patronii şi managerii poartă numele de
sindicate corporatiste.
Economiştii ofertei concluzionează că principala formă a şomajului este şomajul
structural, determinat de modul specific, intrinsec, de organizare şi funcţionare a
pieţei muncii.
18.3. Efectele şomajului. Măsuri de diminuare a şomajului
Efectele şomajului sunt uşor de dedus de fiecare dintre noi, motiv pentru care nu
vom insista prea mult asupra lor. Foarte pe scurt, cele mai importante efecte eco-
nomice şi sociale ale şomajului sunt:
(a) Reducerea PIB determinată de faptul că cei care nu lucrează nici nu produc,
astfel încât timpul de muncă al acestora este iremediabil pierdut. În capitolul
precedent am învăţat că un decalaj recesionist, caracterizat printr-o subutilizare a
forţei de muncă, presupune un PIB mai mic decât cel potenţial. Diferenţa dintre PIB
efectiv şi cel potenţial este în acest fel pierdută, chiar dacă decalajul se corectează pe
termen lung. Economistul Arthur Okun a descris relaţia dintre rata şomajului şi PIB
sub forma unei legi care îi poartă numele şi care sună astfel: pentru fiecare procent cu
care rata efectivă a şomajului depăşeşte rata naturală, PIB scade cu 2,5 procente;
(b) Creşterea cheltuielilor cu protecţia socială. Cu cât şomajul este mai
îndelungat şi afectează mai mulţi salariaţi, cu atât transferurile sociale vor fi mai
mari şi vor greva bugetul public;
(c) Reducerea eficienţei forţei de muncă, datorită pierderii dexterităţii celor
deveniţi şomeri, mai ales dacă şomajul este de lungă durată;
(d) Reducerea veniturilor individuale ale salariaţilor concediaţi, care antre-
nează o reducere a consumului acestora şi o extindere a sărăciei;
(e) Efecte sociale generale: creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor ş.a.;
(f) Efecte asupra sănătăţii psihice a şomerului: stări depresive, sentimentul de
excludere din societate etc.
Referitor la măsurile de protecţie a şomerilor, cea mai cunoscută este indem-
nizaţia de şomaj, care are şi meritul de a acţiona ca un stabilizator automat în eco -
nomie, în sensul că frânează reducerea bruscă a cererii agregate şi micşorează pier-
derile de venit naţional. În România, legislaţia prevede ca ajutorul de şomaj să se
calculeze în funcţie de salariul minim pe economie.
196 Economie
Mai importantă decât protecţia şomerilor este diminuarea şomajului, iar cele mai
importante căi sunt:
(a) Stimularea cererii agregate, de exemplu creşterea cheltuielilor guverna-
mentale, având ca scop diminuarea şomajului. Există însă pericolul inflaţiei, măsura
putând fi aplicată mai ales în condiţii de deflaţie;
(b) Reforma pieţei de muncă în sensul asigurării unei mai mari flexibilităţi a
salariului;
(c) Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se pro-
pune limitarea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj, impunerea unor cursuri
obligatorii pentru şomeri, efectuării de către aceştia a unor munci publice ş.a.;
(d) O atenţie mai mare acordată educaţiei şi pregătirii profesionale în concor-
danţă cu cerinţele existente pe piaţa muncii.
18.4. Şomajul în România
În România, chiar şi înainte de 1989 exista şomaj, respectiv sub forma şomajului
“mascat”. Începând cu 1990, datorită procesului amplu de restructurare a economiei,
şomajul a luat o amploare considerabilă, rata şomajului înregistrând la început o evolu-
ţie ascendentă, atingând în 1994 un nivel de 10,9%, pentru ca apoi să înregistreze o
scădere, urmată din nou de o creştere, pentru ca în 1999 să atingă nivelul cel mai ridicat,
respectiv de 11,8%. Elocvente, în acest sens, sunt datele din tabelul de mai jos.
Tabelul 18.1. Evoluţia ratei şomajului în perioada 1999-2007

Anii 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Rata
şoma-
11.8 7.3 6.8 8.6 7.0 8.1 7.2 7.3 6.4
jului
(%)
Sursa: EUROSTAT
Referitor la protecţia şomerilor, Legea 76/2002 stabileşte perioadele de acordare
a indemnizaţiei de şomaj astfel:
– 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare (perioada în care au fost an-
gajate) cuprins între 1 şi 5 ani;
– 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 10 ani;
– 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
După această perioadă, persoanele care nu şi-au găsit un loc de muncă obţin un aju-
tor din partea statului numit venit minim garantat, inferior indemnizaţiei de şomaj.
Indemnizaţia de şomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, reprezentând 75% din
salariul minim brut pe ţară. Astfel, dacă salariul minim brut pe ţară este (în
octombrie 2008) 540 lei, indemnizaţia de şomaj este 405 lei.
Schimbările de natură politică petrecute în societatea românească continuă să
aibă implicaţii deosebite în plan economic şi social. Piaţa muncii continuă să fie
instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei de tranziţie.
Capitolul 19
PIAŢA MONETARĂ
Banii, conform dicţionarului economic, reprezintă „un activ special, care, în

baza unei convenţii general acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a
schimbului şi de măsură a activităţii economice; denumirea generică pentru toate
tipurile de monedă şi semne ale valorii”.
Definirea noţiunii de „monedă” reprezintă un subiect de dezbatere pentru mulţi
teoreticieni. Se poate spune că moneda, în sens larg, reprezintă totalitatea banc-
notelor, monedelor metalice şi banilor de cont dintr-o economie, moneda fiind o
parte a masei băneşti. Banii însă cuprind toate mijloacele de schimb aici incluzând
şi moneda. Moneda presupune existenţa unei autorităţi monetare (de regulă banca
centrală) care să o emită.
Oricare ar fi forma pe care o îmbracă banii, aceştia îndeplinesc trei funcţii
primare:
1. Funcţia de mijloc de schimb – banii sunt cei ce intervin în circulaţia bunu-
rilor şi serviciilor şi folosesc la plata acestora. Pentru a înţelege mai bine utilitatea
acestei funcţii vom lua exemplul barter-ului (schimb de bunuri şi servicii între
agenţii economici fără să se transfere mijloace băneşti efective). Un producător de
cereale doreşte să achiziţioneze o maşină. Acesta va trebui să găsească acel produ-
cător care să-i ofere maşina dorită în schimbul a câteva tone de cereale. Ce avantaje
ar aduce în această situaţie introducerea banilor? Folosirea banilor ca mijloc de
schimb într-o astfel de situaţie ar duce la creşterea eficienţei economice prin mini-
mizarea timpului de schimb al bunurilor şi serviciilor cât şi la specializarea agen-
ţilor economici în ceea ce ştiu ei să facă mai bine. În exemplul dat, dacă introducem
banii, producătorul de cereale ar vinde cerealele celor ce au nevoie şi ar obţine bani.
Cu banii obţinuţi ar merge la producătorul de maşini, iar contra unei sume de bani
ar cumpăra maşina dorită.
2. funcţia de etalon pentru măsurarea valorii tuturor bunurilor şi serviciilor
supuse schimbului. Suma rezultată în urma evaluării unui bun poate fi oferită în
schimbul bunului respectiv. Dacă ne putem imagina o viaţă economică în care unita-
tea de măsură ar fi metrul, kilogramul etc., ar fi foarte dificil de stabilit un schimb
între bunurile economice, de exemplu: 1 kg de mălai câţi litri de ulei ar valora? Dar,
dacă un litru de ulei costă 30.000 lei şi un kilogram de mălai 15.000 lei, putem spune
cu uşurinţă că un litru de ulei valorează 2 kg de mălai. Moneda mai îndeplineşte.
3. Funcţia de mijloc de rezervă se referă la economiile (rezervele băneşti) făcute
în prezent de către agenţii economici pentru a fi folosite în viitor, banii nefiind singura
formă de economisire. Astfel, ea reprezintă un element fundamental în stabilirea
echilibrului între economii şi investiţii, precum şi între rata dobânzii şi rata
consumului. Ţinând cont de aceste funcţii, putem spune că moneda ocupă un rol
important în viaţa economică. În studiul pieţei monetare urmărim legăturile care se
creează între cantitatea de monedă aflată în circulaţie şi trei variabile macroecono-
mice, care sunt: nivelul general al preţurilor, rata dobânzii şi nivelul de activitate.
198 Economie
Statul joacă un rol important pe piaţa monetară. Însă nu toată lumea este de
acord cu acest lucru. Liberalii consideră că moneda este mult prea importantă pen-
tru ca statul să se amestece în stabilirea cantităţii optime care să circule în economie
şi se gândesc că o soluţie potrivită ar fi o privatizare completă a ofertei de monedă
(free banking). Acest punct de vedere este considerat ca fiind extrem. Băncile
private, de asemenea, pot interveni pe piaţa monetară şi pot influenţa oferta de bani,
însă statului îi revine sarcina de a supraveghea modul în care moneda circulă în
economie.
19.1. Lichiditatea monedei şi agregatele monetare
Moneda este un activ lichid, cu lichiditate perfectă dar cu randament zero (deţi-
nerea de numerar nu aduce nici un plus de valoare). Lichiditatea poate fi definită
ca fiind capacitatea activelor de a fi transformate imediat şi cu cheltuială minimă în
monedă lichidă (numerar sau monedă scripturală).
Activele lichide sunt titluri: acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur, care pot fi
transformate imediat în monedă efectivă, având un mare grad de negociabilitate la
vânzare; însă pot implica şi o mare pierdere de capital, dacă sunt vândute înainte de
scadenţă sau într-o conjunctură economică nefavorabilă.
Totalitatea activelor lichide care operează într-o economie formează lichiditatea
economiei respective. Exprimarea lichidităţii economiei se poate face cu ajutorul
ratei lichidităţii (calculată ca raport între nivelul lichidităţii şi PIB).
Diferitele forme de bani au fost grupate în funcţie de lichiditatea lor, de la cele
cu lichiditatea cea mai mare către cele cu lichiditatea cea mai mică, în mai multe
agregate monetare care, împreună, exprimă cantitativ oferta de monedă din eco-
nomie. Astfel, s-au constituit agregatele monetare simbolizate cu M 1, M2, M3 şi L.
M0 (baza monetară) cuprinde numerarul în circulaţie împreună cu disponibili-
tăţile la băncile comerciale în contul curent la banca centrală.
M1 (lichiditatea primară) este format din M0, la care se adaugă depozitele la
vedere operabile prin cecuri şi conturi curente.
M2 (lichiditatea secundară) este format din M1, la care se adaugă depozitele la
termen deţinute la băncile comerciale şi economiile populaţiei.
M3 cuprinde M2, la care se adaugă devizele, titlurile tranzacţionate pe piaţa
monetară emise de băncile comerciale, certificatele de depuneri emise de băncile şi
societăţile financiare şi deţinute de societăţile economice nefinanciare etc.
L, pe lângă M3, mai cuprinde titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile
şi care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în
lichidităţi.
Componenţa agregatelor monetare diferă de la o ţară la alta, în funcţie de gradul
de dezvoltare a pieţei financiare, de gradul de inovaţie în materie de active finan-
ciare al fiecărei pieţe. În România, masa monetară este formată din trei agregate:
M1, M2 şi M3.
Pentru România, conform metodologiei Băncii Centrale Europene şi clasificării
instrumentelor financiare pe sectoare instituţionale ESA 95 (Sistemul European de
Conturi), componenţa agregatelor monetare a fost modificată conform tabelului:
Piaţa monetară 199
Agregatele monetare*
Indicatori 31 August 2008 (mil. lei)

M1 (masa monetară în sens restrâns) 90979,5
Numerar în circulaţie 23996,3
Depozite overnight (conturi curente, depozite la vedere) 66983,2
M2 (masa monetară intermediară) 162279,9
M1 90979,5
Depozite cu durata iniţială de până la 2 ani inclusiv (sunt 71300,4
incluse si depozite rambursabile după notificare la trei
luni inclusiv)
M3 (masa monetară în sens larg) 162351,4
M2 162279,9
Alte instrumente financiare (împrumuturi din operaţiuni repo, 71,5
acţiuni/unităţi ale fondurilor de piaţă monetară, titluri de
valoare negociabile cu maturitate de până la doi ani inclusiv)
*date provizorii
Sursa: Banca Naţională a României
19.2. Oferta de monedă
Atunci când o bancă acordă un credit unui agent economic, spunem că are loc o
creştere a ofertei de monedă. Operaţiunea inversă, de rambursare a creditului,
echivalează cu o reducere a ofertei de monedă.
Oferta de monedă reprezintă cantitatea de monedă din economie creată de sis-
temul bancar şi este generată în sistemul financiar de banca centrală, băncile comer-
ciale, fondurile mutuale etc. Vom discuta în continuare de principalii actori ai
acestei pieţe: banca centrală şi băncile comerciale.
19.2.1. Rolul băncii centrale pe piaţa monetară
Banca centrală are o denumire diferită de la o ţară la alta, iar în cazul României
aceasta se numeşte Banca Naţională a României. O bancă centrală este acea bancă
ce emite monedă şi face politica monetară la nivelul unei economii naţionale.
Pentru a-şi desfăşura bine activitatea, la baza funcţionării ei stă întotdeauna o lege.
Funcţionarea ei este reglementată prin Legea nr. 101/1998 astfel:
– Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să
emită monedă pe teritoriul României;
– Banca Naţională a României este “banca băncilor”, care le
autorizează să funcţioneze pe teritoriul României, le reglementează şi le
supraveghează activitatea;
– Banca Naţională a României este casier general şi bancher al
statului, participă la procesul execuţiei bugetului de stat şi ţine evidenţa
contului curent al Trezoreriei Statului;
– elaborează politica monetară a statului, care cuprinde: creditul,
operaţiunile de piaţă, volumul şi structura masei monetare, nivelul dobânzilor,
200 Economie
cursul de schimb al monedei naţionale în raport cu alte valute, situaţia balanţei

externe a ţării;
– stabileşte politica valutară şi gestionează rezervele internaţionale
ale ţării (aur, valută, drepturi speciale de tragere);
– supraveghează şi reglementează sistemul de plăţi al ţării.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile, Banca Naţională a României trebuie să conlucreze
strâns cu celelalte instituţii legislative sau executive ale statului şi nu în ultimul rând
cu băncile comerciale, cu agenţii economici şi populaţia.
O bancă centrală poate avea diverse strategii de politică monetară:
 Ţintirea agregatelor monetare
 Ţintirea cursului de schimb
 Ţintirea directă a inflaţiei
Ţintirea agregatelor monetare se referă la controlarea nivelului de creştere al
agregatelor monetare pentru a se reduce excesul de lichiditate din economie ce
poate duce la o creştere a ratei inflaţiei. Banca centrală alege un agregat monetar ca
ţintă şi stabileşte un nivel al creşterii acestuia sau a unei benzi de fluctuaţie
intervenind pe piaţă ori de câte ori se depăşesc aceste condiţii. Agregatul monetar
ales reprezintă o ţintă intermediară de politică monetară, ţinta finală fiind stabili-
tatea preţurilor.
Ţintirea cursului de schimb reprezintă strategia băncii centrale de a asigura sta-
bilitatea cursului de schimb nominal faţă de una sau mai multe valute ancoră a unui
partener comercial important cu o rată a inflaţiei mai scăzută. Prin această metodă
poate scădea şi inflaţia în ţara în care se adoptă această strategie. Această strategie are
o varietate de forme: curs de schimb fix, curs de schimb ajustabil conform unei
traiectorii prestabilite, curs de schimb cu bandă orizontală sau ajustabilă.
Una dintre ele este stabilirea unui curs de schimb nominal fix în raport cu una
sau un coş de valute străine, banca centrală angajându-se să intervină pe piaţă
pentru a menţine cursul de schimb la nivelul stabilit. Cursurile de schimb în acest
caz nu sunt constante, ci variază între anumite limite în jurul unei parităţi stabilite
(bandă de fluctuaţie). Pentru a menţine cursul de schimb, banca centrală intervine
pe piaţă cu ajutorul instrumentelor sale: rata dobânzii şi intervenţii directe pe piaţa
valutară. Pentru a putea susţine această strategie, înainte de a o adopta, banca
centrală trebuie să deţină rezerve internaţionale mari pentru a putea interveni pe
piaţa valutară într-un timp foarte scurt.
O altă metodă de ţintire a cursului de schimb este aceea ce presupune modifi-
carea cursului de schimb nominal fixat iniţial ţinându-se cont de evoluţiile inflaţiei,
fără ca această modificare să depăşească nivelul atins de inflaţie (crowling peg).
Ţintirea cursului de schimb este o strategie prin care se creşte încrederea în banca
centrală, însă aceasta îşi pierde din autonomia de adoptare a măsurilor de politică
monetară, fiind nevoită să urmeze măsurile de politică monetară adoptate de ţara
monedei ancoră.
Ţintirea directă a inflaţiei reprezintă stabilirea unei ţinte a ratei inflaţiei ce
poate fluctua în intervalul de toleranţă de ± 1% - 1,5% pentru o anumită perioadă de
timp (2 ani) şi care are ca obiectiv central stabilitatea preţurilor. Ca şi condiţii
iniţiale de trecere la ţintirea inflaţiei putem aminti: rata inflaţiei trebuie să aibă o
singură cifră, banca centrală a ajuns la un mod bun de previzionare a nivelului

inflaţiei, sectorul financiar este stabil şi solid iar ţinta de inflaţie se stabileşte
împreună cu guvernul. În ceea ce priveşte cursul de schimb, acesta este lăsat să
floteze liber pe piaţă, fiind rezultatul întâlnirii cererii de valută cu oferta de valută,
însă această flotare nu este o flotare „pură”, banca centrală intervenind pe piaţă în
anumite momente. Un astfel de curs stimulează acţiunile speculative ce pot pune
presiuni asupra balanţei de plăţi. Riscul datorat eventualei instabilităţi poate duce la
creşterea costurilor de acoperire ce pot genera un impact inflaţionist. Ţintirea
directă a inflaţiei presupune un bun mix de politici la nivelul economiei naţionale,
un mare grad de independenţă al băncii centrale, un grad ridicat de transparenţă, cât
şi asumarea răspunderii băncii centrale pentru eventualele eşecuri în atingerea
ţintelor de inflaţie.
Banca centrală controlează cantitatea de bani disponibilă în economie (oferta de
bani). Totalitatea deciziilor băncii centrale privind oferta de bani reprezintă politica
monetară.
Banca centrală poate controla oferta de monedă cu ajutorul următoarelor instru-
mente: rescontare, politica de open market, rata rezerelor obligatorii, intervenţiile pe
piaţa monetară interbancară etc.
(a) Rescontarea. Reprezintă operaţiunea prin care banca centrală creează mo-
nedă. Banca Centrală primeşte de la băncile comerciale hârtii de valoare care au
fost scontate de către acestea. Pentru a înţelege mai bine acest mecanism vom lua
următorul exemplu: firma “abc”, deţine o cambie în valoare de 500 lei pe o durată
de 6 luni. După trei luni se adresează unei bănci comerciale, în vederea scontării, la
o rată a scontului de 10%. Valoarea scontului o putem calcula astfel:
S = (V·T·P)/(12) sau (360), unde:
S = scontul;
V = valoarea nominală a titlului de credit;
T = timpul de la scontare până a scadenţă exprimat în luni sau în zile;
P = rata scontului.
În cazul nostru S = (5·102·3·0,1)/12 =12,5 lei
Firma “abc” primeşte de la banca comercială 487,5 lei (500 – 12,5).
Banca comercială la rândul său se hotărăşte să resconteze titlul la Banca
Centrală, la o valoare mai mică decât scontul de 10 lei. Câştigul Băncii Comerciale
este de 2,5 lei. Moneda pe care a creat-o Banca Centrală din această operaţiune este
de 487,5 + 2,5 = 490 lei. La scadenţă Banca Centrală va încasa pe titlul rescontat
valoarea sa nominală de 500 lei.
(b) Operaţiunile de open market. Pe open market acţionează numai intermediarii
financiari – bănci, societăţi de asigurare – care deţin titluri ce pot fi cumpărate sau
vândute de către banca centrală. Dacă Banca Centrală cumpără titluri, masa monetară
va creşte; în situaţia inversă, în care ea vinde titluri, masa monetară va scădea.
Operaţiunile de open market reprezintă operaţiunile realizate de către banca
centrală pentru a regla masa monetară. Open market implică următoarele tipuri de
operaţiuni:
 operaţiuni principale de refinanţare – sunt cele mai importante pe piaţa de
open market şi au un rol extrem de important în stabilirea nivelului lichidităţii din
economie cât şi în stabilirea nivelului ratei de dobândă. Au o perioadă de derulare
de o săptămână cu o scadenţă de două săptămâni.
202 Economie
 operaţiuni de refinanţare pe termn lung – oferă lichidităţi sistemului

bancar şi au o perioadă de scadenţă de trei luni.
 operaţiuni de reglaj fin – sunt destinate absorbţiei sau furnizării de lichi-
dităţi în sistem. Sunt folosite pentru a atenua efectele fluctuaţiilor de pe piaţă asupra
ratei dobânzii. Operaţiunile de reglaj pot îmbrăca forma: cumpărări/vânzări reversi-
bile repo/reverse repo, operaţiuni de swap valutar, emiterea de certificate de depo-
zite şi atragerea de depozite. Cumpărările/vânzările reversibile repo/reverse repo
sunt cesiuni de creanţe pe bază contractuală prin care instituţia ce cedează creanţa
se angajează să o reprimească iar instituţia cesionară se angajează să retrocedeze
aceleaşi titluri. Preţul la care se face răscumpărarea este alcătuit din preţul de
vânzare şi dobânda datorată la scadenţa aferentă sumei luată cu împrumut.
Valoarea de piaţă a titlurilor care fac obiectul tranzacţiilor repo şi reverse repo
trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea de răscumpărare a acestora.
Operaţiunile de swap valutar sunt operaţiuni de schimbare a unui instrument
financiar cu altul. Emiterea de certificate de depozite este o operaţiune prin care
se ajunge la o scădere a masei monetare şi implicit a presiunilor inflaţioniste. La
fel şi operaţiunea de atragere de depozite.
 operaţiuni structurale – asigură lichiditate din sistem prin tranzacţii directe
pe piaţă şi sunt asemănătoare cu cele de reglaj fin.
Atât operaţiunile de reglaj fin cât şi cele structurale nu sunt standardizate.
Diferenţa dintre rescontare şi open market este cauzată de rata dobânzii: la
rescontare rata dobânzii este fixă, în timp ce în open market ea se formează prin
confruntarea cererii cu oferta.
(c) Rezervele obligatorii. Banca centrală foloseşte rezervele minime obligatorii
pentru a controla masa monetară. Cu cât RMO este mai mare, cu atât valoarea
creditelor acordate în sistem va fi mai mică iar masa monetară nu va mai creşte.
Este valabilă şi relaţia inversă. Rezervele reprezintă un procent din depozitele
băncilor comerciale care trebuie păstrat din motive de siguranţă la Banca Centrală.
Un alt motiv care stă la baza constituirii acestor rezerve este legat de reglarea
plăţilor între băncile comerciale. Astfel, să presupunem că un client al băncii A
primeşte un cec de la un client al băncii B. Acesta va depune cecul său la banca A,
unde îşi are contul. Banca A va credita contul clientului său şi va depune cecul pri-
mit la Banca Centrală. Aceasta la rândul său va credita contul de rezerve al băncii A
şi va debita contul de rezerve al băncii B. Sterilizarea reprezintă setul de măsuri
întreprinse de banca centrală pentru a neutraliza impactul pe care îl exercită asupra
lichidităţii din sistemul bancar intervenţiile sale pe piaţa valutară. În cazul în care pe
piaţă există o creştere a masei monetare datorită intrărilor de valută, se pot adopta
măsuri restrictive care pot stopa creaţia monetară sau se pot lua măsuri directe
asupra creditării.
(d) Piaţa monetară interbancară se defineşte ca fiind o piaţă în care se
efectuează operaţiuni de atragere şi plasare de depozite la vedere şi la termen în
monedă naţională. Ratele dobânzilor se determină liber în funcţie de raportul cerere/
ofertă de monedă. Banca Naţională a României publică zilnic un nivel de referinţă
al ratei dobânzii. În funcţie de acest nivel al dobânzii, băncile comerciale stabilesc o
rată medie a dobânzii pentru depozitele atrase (ROBID) şi pentru depozitele plasate
(ROBOR). ROBID reprezintă rata medie a dobânzii la depozite atrase pe piaţa

interbancară. Rata dobânzii acordată de o bancă pentru depozitele constituite la ea
este mai mică decât ROBID, diferenţa însemnând profit.
ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la depozite plasate (credite acordate)
pe piaţa interbancară. O bancă percepe o rată mai mare decât ROBOR, diferenţa
fiind destinată acoperirii costurilor.
ROBID-ROBOR, istoric. Ratele medii ale dobânzii pe piaţa interbancară (ora 11)
- procente pe an -
Perioada ROBID ROBOR

26 sep.
26 sep. 2008 25 sep. 2008 25 sep. 2008
2008
10,92 12,58 11,42 13,08
ON 10,92 12,62 11,42 13,12
TN 11,46 12,75 11,96 13,25
1 săptămână 12,36 12,80 12,86 13,30
1 lună 12,54 12,84 13,04 13,34
3 luni 12,63 12,73 13,38 13,48
6 luni 12,63 12,73 13,38 13,48
12 luni 12,63 12,73 13,38 13,48
Sursa: Banca Naţională a României
Societăţile bancare care participă pe această piaţă au obligaţia de a afişa permanent

prin sistemele de difuzare a informaţiei (Reuters, Telerate) nivelurile orientative ale ra-
telor dobânzilor pentru următoarele scadenţe: săptămână, lună, trei luni, şase luni, un an.
Băncile au obligaţia de a cota pentru celelalte bănci participante, niveluri de
dobânzi ferme sau informative. În situaţia în care dobânda fermă este acceptată de
banca parteneră, tranzacţia este considerată încheiată.
Pe această piaţă tranzacţiile sunt cuprinse între o zi şi un an; cele mai multe
operaţii se efectuează în intervalul de o zi şi cel mult o lună. Pentru o perioadă mai
mare de o lună de zile, dobânzile sunt stabile de piaţă ţinând cont de nivelurile
operaţiunilor de politică monetară efectuate de Banca Naţională a României şi de
emisiunea de titluri de stat a Ministerului Finanţelor Publice.
19.2.2. Procesul creaţiei de monedă scripturală
Principalul rol al băncilor comerciale este acela de a asigura intermedierea

bancară între persoane fizice şi juridice aflate în căutarea de resurse financiare şi cei
care caută să-şi plaseze fondurile băneşti temporar disponibile.
Atunci când băncile comerciale acordă cu împrumut sume pe care nu le deţin,
creează monedă. Pentru a înţelege mai bine acest proces vom considera următorul
exemplu: situaţia iniţială a băncii “A” se prezintă astfel:
204 Economie
Banca “A”
Activ Pasiv
Rezerva 30 Depozite la vedere 100
Împrumuturi acordate 70
Total 100 100
Banca “A” acordă un credit în valoare de 20 mld. firmei “X”. Ea îşi va mări
volumul activelor cu 20 mld. Clientul “X” îşi plasează banii în contul său bancar
deschis la banca “A”, ceea ce duce la creşterea pasivelor acesteia.
După acordarea creditului situaţia băncii se prezintă astfel:
Banca “A”
Activ Pasiv
Total 120 120
Conform acestei operaţii, moneda nou creată a fost de 20 mld.

În cadrul procesului de multiplicare un rol important îl joacă ratele de rezervă.
Rezervele se calculează ca procent din depozite, astfel:
R ≥ r · Depozite (1),
unde R = rezerve; r = rata rezervelor.
Din formula de mai sus observăm că rezervele reprezintă un procent din depo-
zite. Relaţia numărul (1) poate fi scrisă şi sub următoarea formă:
Depozite ≤ 1/r · R (2);
din această formulă deducem că depozitele reprezintă un multiplu al rezervelor.
Inversul ratei rezervelor poartă denumirea de multiplicatorul rezervelor (1/r).
Băncile nu pot extinde crearea de monedă peste un anumit multiplu din rezerve. De
exemplu, să presupunem că o bancă deţine depozite în valoare de 120 mld.,
rezervele băncii se ridică la 30 mld., iar r = 10%. Această bancă poate participa la
procesul creaţiei monetare, deoarece respectă relaţia (2):
120 mld. ≤ 1/0,1 · 30
Un alt multiplicator care trebuie studiat pe piaţa monetară este cel al bazei
monetare sau multiplicatorul monetar.
Multiplicatorul bazei monetare se calculează ca raportul M1/M0.
Aşa cum ştim de la începutul capitolului, M0 (baza monetară) este formată din
numerar + rezervele băncilor comerciale la Banca Centrală, iar agregatul monetar
M1 cuprinde depozitele la vedere + numerar. Acest multiplicator ne arată efectul
unei modificări a bazei monetare în raport cu agregatul monetar M1. Pornind de la
componenţa celor două agregate, observăm că M1 > M0; acest lucru poate fi
demonstrat astfel:
M1 > M0;
D + N > N + R,
unde D = depozite; N = numerar; R = rezerve.
D + N > N + r · D;
D > r · D.
Dacă presupunem că numerarul (N) deţinut de populaţie este egal cu un procent “a”
din M1 iar rezervele R = r · Depozite, atunci putem scrie cele două agregate astfel:
M0 = N + R = a · M1 + r · D;
M1 = N + D = a · M1 + D  D = (1 – a) · M1;
M0 = a · M1 + r · [(1 – a) · M1];
M0 = M1(a + r – a · r);
M0 = M1[a + (1 – a) · r];
(M1/M0) = 1/[a + (1 – a ) · r]
Dacă populaţia nu deţine deloc monedă, a = 0 şi multiplicatorul monetar este
egal cu 1/r;
Dacă M1 este format numai din numerar, atunci a = 1 şi r = 0 şi multiplicatorul
monetar este egal cu 1.
Evoluţia multiplicatorului monetar în funcţie de “a” şi “r”:

Pentru a stabili corelaţiile dintre aceste variabile vom porni de la următorul exemplu:
Presupunem iniţial că “r” = 10% iar “a” = 20%; în acest caz M1/M0 = 1/0,2+0,8 · 0,1 = 3,57;
Dacă “a” creşte şi devine 30%, iar “r” scade, fiind 5%, M1/M0 = 2,98;
Dacă “a” creşte şi devine 30%, iar “r ”= 10%, M1/M0 = 2,7;
Dacă “a” = 20% şi r = 5%, M1/M0 = 4,16.
Pe baza comparaţiilor cu situaţia iniţială, putem spune:
– dacă “a” creşte, iar “r” scade, multiplicatorul monetar va scădea;
– dacă “a” creşte, iar “r” rămâne constant, multiplicatorul monetar va scădea;
– dacă “a” rămâne constant, iar “r” scade, multiplicatorul monetar va creşte;
– dacă “a” scade, iar “r” creşte, multiplicatorul monetar va creşte;
– dacă “a” scade, iar “r” rămâne constant, multiplicatorul monetar va creşte;
– dacă “a” rămâne constant, iar “r” creşte, multiplicatorul monetar va scădea.
Conform casetei, putem spune că multiplicatorul monetar scade datorită:
– creşterii procentului de numerar din M1(a) şi scăderii ratei rezervelor (r);
– creşterii procentului de numerar din M1(a), r rămânând constant;
– creşterii ratei rezervelor (r), a rămânând constant;
Această scădere are ca efect o diminuare a depozitelor şi prin urmare limitează
procesul creaţiei monetare. În situaţia inversă procesul creaţiei monetare cunoaşte o
evoluţie pozitivă.
Vom prezenta în continuare un exemplu care ne va ajuta şi mai mult în
înţelegerea procesului creaţiei monetare: firma “X” depune la banca “1” un depozit
de 100 mld.; situaţia băncii “1” se prezintă astfel:
Banca “1” – mld.

Activ Pasiv
Total 100 100
Rata rezervelor obligatorii este de 10%, iar R = 100 · 0,1 = 10 mld. Prin urmare,
banca va acorda credite în valoare de 90 mld. Presupunem că o firmă solicită un
206 Economie
împrumut băncii “1”, în valoare de 90 mld., în vederea achitării unor facturi. Banca
“1” acordă creditul firmei respective, care depune însă banii la banca “2”, a cărei
situaţie se prezintă astfel:

Activ Pasiv
Total 90 90
Banca “2” poate acorda acum credite în valoare de 81 mld. Presupunem în

continuare că această bancă acordă unei alte firme un credit în valoare de 81 mld.,
care îşi depune la rândul său banii la banca “3”. Situaţia ultimei bănci este:

Activ Pasiv
Rezerve 8,1 Depozite la vedere 81
Împrumuturi acordate 72,9
Total 81 81
Masa monetară creată (M1) până în prezent a fost: 100 + 90 + 81 = 271 mld.
Procesul creaţiei de monedă poate continua la infinit. Creşterea masei monetare
poate fi calculată astfel:
M = D + D(1 – r)1 + D(1 – r)2 + D(1 – r)3........(1 – r)n];
M = D[1 + (1 – r)1 + (1 – r)2 + (1 – r)3 + …..(1 – r)n];
M = D/[1 – (1 – r)] = D/r
Masa monetară devine 1.000 u.m. (se multiplică de 10 ori).
19.3. Cererea de monedă
Cererea de monedă este dată de dorinţa agenţilor economici de a obţine active ce

pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor.
În concepţia clasicilor, moneda nu poate fi dorită pentru ea însăşi, ci pentru a
putea fi schimbată pe alte bunuri şi servicii. Acest lucru a dus la formularea cererii
de monedă în termenii ecuaţiei lui Irvin Fischer, astfel: MV = PQ (ecuaţia
cantitativă a banilor), unde: M ne arată masa monetară, P, nivelul preţurilor, Q,
volumul tranzacţiilor şi V, viteza de circulaţie a banilor. Dacă plecăm de la ipoteza
că V şi Q sunt constante, atunci nivelul de echilibru al preţului este determinat
numai de cantitatea de monedă. Notăm cu k raportul dintre V şi Q, iar ecuaţia de
mai sus devine: P = kM, ceea ce înseamnă că orice variaţie a masei monetare se
regăseşte doar în evoluţia preţurilor şi nu afectează economia reală (ipoteza neutral-
lităţii monedei).
Pe baza teoriei lui Fischer a fost elaborată “ecuaţia Cambridge” (Marshall,
Pigou şi Hicks) astfel: M = KPY, unde: M = masa monetară, Y = venitul naţional
exprimat în preţurile curente, iar K o constantă, care ne arată o parte din venitul
nominal, dintr-o anumită perioadă pe care oamenii o păstrează ca numerar. Dacă K

= 5/12, aceasta înseamnă că oamenii păstrează, sub formă de bani, o sumă egală cu
venitul lor pe 5 luni.
Clasicii consideră că singura funcţie a monedei este aceea de mijloc de schimb;
singurul motiv pentru care moneda merită să fie păstrată îl constituie motivul
tranzacţiei.
J.M. Keynes, în principala sa lucrare “Teoria folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor”, afirmă că cererea de monedă depinde de nivelul venitului şi de rata
dobânzii din economie şi descrie trei mobiluri a cererii de monedă: mobilul
tranzacţiei, mobilul precauţiei şi mobilul speculaţiei.
(a) Mobilul tranzacţional

Plăţile pe care un individ trebuie să le efectueze (sau o întreprindere) nu sunt
proporţionale cu venitul pe care îl încasează. De exemplu, un individ primeşte
pentru munca depusă în fiecare lună o sumă de bani (salariu), destinată acoperirii
cheltuielilor sale, pentru o anumită perioadă de timp (o lună etc.). În consecinţă, el
nu îşi va depune banii la bancă şi îi va păstra în formă lichidă, pentru a-şi acoperi
cheltuielile curente.
La nivel macroeconomic, cererea de monedă (L) depinde de trei factori:
• nivelul general al preţurilor (P), venitul real al economiei (Y), respectiv rata
dobânzi şi va fi:
– o funcţie crescătoare în raport cu nivelul general al preţurilor şi cu venitul real;
– o funcţie descrescătoare în raport cu rata dobânzii; în acest caz, rata dobânzii
reprezintă costul de oportunitate ca urmare a deţinerii monedei. Deţinerea de
monedă îl obligă pe individul nostru să renunţe la dobânda pe care ar fi încasat-o,
dacă ar fi depus banii la bancă sau ar fi achiziţionat titluri financiare.
Continuatorii lui Keynes, W. Baumol şi J. Tobin, consideră că cererea de mo-
nedă tranzacţionată va fi direct proporţională cu costul de brokeraj, adică cel pro-
vocat de administrarea banilor şi invers proporţional cu rata dobânzii.
Se poate ajunge la o deţinere optimă de numerar care să minimizeze costul de
oportunitate. Datele empirice demonstrează că cererea de monedă este direct
proporţională cu venitul, venit măsurat cu ajutorul PIB-ului.
(b) Mobilul precauţiei
Agentul economic (sau un individ) trebuie să deţină monedă pentru a putea face
faţă unor cheltuieli neprevăzute. Cererea de bani în această situaţie va fi direct
proporţională cu nesiguranţa plăţilor (dacă conjunctura economică, de exemplu este
nefavorabilă şi foarte incertă, cererea de monedă va fi mai mare) şi invers propor-
ţională cu rata dobânzii (cu cât rata dobânzii este mare, cu atât agenţii economici
vor fi tentaţi să depună banii la bancă sau să achiziţioneze titluri de valoare, iar
cererea de monedă pentru acest mobil va scădea).
(c) Motivul speculaţiei
Variaţiile ratei dobânzii determină evoluţia cursului titlurilor cu venit fix. Între
rata dobânzii şi cursul titlurilor există o relaţie invers proporţională. Pentru a
înţelege mai bine vom lua următorul exemplu: cursul unei obligaţiuni este de 10
u.m., iar valoarea dobânzii (cuponul) este de 5 u.m. Rata randamentului obligaţiunii
208 Economie
este: 5/10 · 100 = 50%. Dacă se emit noi obligaţiuni la o rată a randamentului mai
mare (60%), deţinătorii vechilor titluri vor fi tentaţi să le vândă pentru a le
achiziţiona pe cele noi (în condiţiile aceluiaşi curs). În această situaţie, cursul la
bursă a vechilor obligaţiuni va trebui să scadă, până ce rata randamentelor lor va fi
egală cu a noilor obligaţiuni; în acest caz vom avea:
5/noul curs = 0,6;
Noul curs = 8,33 u.m.
Putem spune deci că la o creştere a ratei dobânzii, cursul obligaţiunii a scăzut.
În situaţia inversă, dacă noile obligaţiuni au o rată a randamentului mai mică
decât cele emise anterior, agenţii economici vor dori să cumpere vechile titluri. La
bursă cursul obligaţiunilor vechi va trebui să crească până ce rata randamentelor
acestora va fi egală cu cea a noilor titluri.
Între rata dobânzii şi cererea speculativă de monedă există o relaţie invers
proporţională. Dacă rata dobânzii creşte (aşa cum ştim din exemplul de mai sus),
cursul obligaţiunilor va scădea, iar cei care speculează vor fi tentaţi să achiziţioneze
titluri (la un preţ mai mic). Aceştia vor spera că rata dobânzii va scădea, iar cursul va
creşte (speculator à la hausse). În această situaţie, agenţii economici vor prefera să
cumpere titluri, deci cererea de monedă speculativă va scădea. În schimb, dacă rata
dobânzii scade, cursul obligaţiunii creşte. Speculatorii îşi vor vinde titlurile, pentru a
evita o pierdere de capital, în cazul în care rata dobânzii va creşte, iar cursul va scădea
(speculator à la baisse), deci cererea speculativă de monedă va creşte.
În analiza cererii de monedă trebuie să ţinem cont şi de costul transformării
averii în active purtătoare de dobânzi şi monedă. Cu cât acest cost este mai scăzut,
cu atât cererea de monedă va scădea.
În concluzie, cererea de monedă este direct proporţională cu: Y şi c (costurile de
transformare) şi invers proporţională cu rata dobânzii (i).
M. Friedman consideră că există 5 forme de avere: banii, obligaţiunile, acţiunile,
sumele fizice (de exemplu dividendele unor acţiuni, care se plătesc mai mult în natură
decât sub formă monetară), capitalul uman. Fiecare din aceste forme de avere permite
obţinerea unui venit. Prin “venit” Friedman înţelege venitul permanent, adică un venit
aşteptat care se bazează pe rezultatele anterioare şi anticipează un anumit venit. Rata
dobânzii în acest caz (pe care o notăm cu “r”) se calculează ca raport între avere şi
venit, astfel: W = Y/r, unde: W = averea; Y = venitul;  r = Y/W.
Ecuaţia cererii de bani este formată din: veniturile aduse de diferite forme de
venit, preţuri, o variabilă independentă care exprimă preferinţele firmelor sau
persoanelor. Această ecuaţie se prezintă astfel:
Y = v · (rb,re,1/P  dP/dT,W,Y,P,u) · M, unde: v = viteza de circulaţie a
banilor, rb = rata dobânzii aferentă obligaţiunilor, 1/P  dP/dT = ritmul anticipat de
creştere a preţurilor şi re = randament anticipat al acţiunilor.
19.3.1. Funcţia cererii de monedă
Funcţia cererii de monedă îmbracă următoarea formă: L = L1(Y) + L2(i), cu

dL/dY > 0 (deoarece între Y şi L – cererea de monedă, există o relaţie direct
proporţională) şi dL/di < 0 (deoarece între i şi L există o relaţie invers
proporţională). L1(Y) se referă la mobilul tranzacţiei şi al precauţiei, în timp ce L 2(i)
se referă la mobilul speculaţiei.
Keynes consideră că există o rată a dobânzii minime, sub care rata dobânzii pe
piaţă nu poate să scadă, această rată fiind de 2%. La o asemenea rată, cursul
obligaţiunii este foarte ridicat. Speculatorii, în această situaţie, consideră că rată do-
bânzii nu poate să scadă mai mult de 2%, astfel încât ei să obţină câştiguri supli-
mentare prin vânzarea titlurilor. Pentru a nu avea pierderi de capital, în cazul unei
creşteri a ratei dobânzii, speculatorii îşi vor vinde obligaţiunile. Un alt motiv al
imposibilităţii scăderii ratei dobânzii sub 2% se referă la remunerarea prea mică a
celor care au renunţat la deţinerea monedei sub formă de active lichide, datorită
achiziţionării de titluri sau depunerii banilor la bancă.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 19.1. Cererea de monedă

Putem lua în considerare şi situaţia unei rate a dobânzii maxime. În acest caz
speculatorii vor dori să achiziţioneze titluri de valoare, deoarece este mult mai rentabil
decât să-şi păstreze averea în formă lichidă. Grafic putem prezenta cele două situaţii
aşa cum rezultă din graficul 19.2.:
– dacă i = imin, cererea de monedă este perfect elastică. Această situaţie a fost
denumită de Keynes “capcana lichidităţii”: orice creştere a cantităţii de
monedă nu are nici un efect asupra ratei dobânzii.
– dacă i > imax, L2(i) = 0, iar cererea de monedă devine L = L 1(y) şi este perfect
inelastică, deoarece L1 nu depinde de rata dobânzii, ci numai de venit.
– dacă imax > i > imin, cererea de monedă este descrescătoare şi are forma unei funcţii
liniare: L = L1(y) + L2(i) = αY – θi, unde α ne arată coeficientul elasticităţii cererii de
monedă în raport cu Y şi θ, coeficientul elasticităţii cererii de monedă în raport cu i.
19.4. Echilibrul pe piaţa monetară

Echilibrul pe această piaţă poate fi studiat plecând de la ipoteza că oferta de
monedă este perfect inelastică, deoarece ea depinde în mod decisiv de intervenţia
băncii centrale. Echilibrul pe piaţa monetară se prezintă astfel:
210 Economie
Graficul 19.2. Echilibrul pe piaţa monetară
unde: i – rata dobânzii;

M* – masa monetară reală
În graficul de mai sus observăm că cererea de monedă este o funcţie descres-

cătoare în raport cu rata dobânzii (ceilalţi factori care influenţează cererea – venitul
şi costul tranzacţiei – fiind constanţi). Curba cererii are panta negativă, deoarece
agenţii economici doresc să deţină cantităţi mai mari de bani atunci când fiecare leu
cumpără o cantitate mai mică de bunuri şi servicii. Punctul de echilibru este punctul
E, iar în acest punct nivelul ratei dobânzii s-a ajutat pentru a echilibra cantitatea de
bani oferită cu cantitatea de bani cerută.
Graficul 19.3. Creşterea cererii de monedă
La o creştere a PIB, cererea de monedă se deplasează la dreapta. Oferta de

monedă fiind perfect inelastică, rata dobânzii va creşte.
În cazul în care venitul sau/şi costul transformării scad, cererea de monedă scade
şi ea, iar curba cererii se deplasează spre stânga, iar rata dobânzii scade. Aceasta va
scădea până când costul de oportunitate al deţinerii de monedă în formă lichidă
scade, iar cererea de monedă revine la nivelul său iniţial.
Graficul 19.4. Reducerea cererii de monedă

Presupunem că există o piaţă a fondurilor de împrumut care este strâns legată de
piaţa monetară. Pe această piaţă acţionează pe de o parte ofertanţii de fonduri de
împrumut (care oferă aceste fonduri în schimbul achiziţionării titlurilor de valoare)
şi pe de altă parte cumpărătorii de fonduri de împrumut (care oferă titluri de valoare
în schimbul fondurilor de împrumut). Aşa cum ştim, agenţii economici (indivizii,
statul, întreprinderile) sunt cei care vor fonduri de împrumut pentru a-şi finanţa
proiectele de investiţii sau pentru cheltuieli curente. Aceştia vor dori o anumită
cantitate de monedă care va fi într-o relaţie invers proporţională cu rata dobânzii.
Pentru întreprinderi cererea de fonduri de împrumut depinde în mod direct de
rentabilitatea proiectelor lor de investiţii.
Graficul 19.5. Echilibrul pe piaţa fondurilor de împrumut şi pe piaţa monetară în condiţiile

unei creşteri a ratei dobânzii
Dacă presupunem că rata dobânzii a crescut (de la i la i 0, în graficul de mai jos),

pe piaţă va exista un exces de ofertă de fonduri de împrumut; acest exces se va
traduce printr-o creştere a ofertei de monedă. Din acest motiv pe piaţa titlurilor va
exista un exces, iar preţul obligaţiunilor va creşte, rata randamentelor lor va scădea
(cupon/curs) şi rata dobânzii se va reduce. Scăderea ratei dobânzii va determina
212 Economie
creşterea cererii de fonduri de împrumut, în timp ce oferta de monedă (de fonduri de

împrumut) va scădea. Rata dobânzii se va reduce până când oferta va fi egală cu
cererea de fonduri de împrumut, iar pe piaţa monetară se va restabili echilibrul.
În situaţia inversă, în care rata dobânzii scade (de la i la i 0, în graficul de mai
jos), va exista un exces de cerere de fonduri de împrumut care va corespunde unui
exces de cerere de monedă. Agenţii economici nu vor dori să achiziţioneze titluri de
valoare, deoarece rata dobânzii este prea mică şi vor prefera să deţină monedă în
formă lichidă. Acest lucru va determina o scădere a cursului titlurilor şi o creştere a
ratei dobânzii. Dacă rata dobânzii creşte, atât excesul de cerere de fonduri de
împrumut cât şi cel de monedă se va reduce până când se va restabili echilibrul pe
ambele pieţe.
Graficul 19.6. Echilibrul pe piaţa fondurilor de împrumut şi pe piaţa monetară în condiţiile

unei scăderi a ratei dobânzii
Echilibrul prezentat pe piaţa monetară este unul pe termen scurt; orice

dezechilibru se transformă într-o fluctuaţie a cererii de monedă. Orice creştere a
ratei dobânzii va determina scăderea investiţiilor, influenţând astfel economia reală.
Pe termen lung, cererea de monedă depinde doar de PIB. O creştere cu x% a
PIB-ului va antrena o creştere cu yx% a cererii de monedă, unde y ne arată
elasticitatea cererii de monedă la PIB. În condiţiile în care masa monetară nominală
creşte mai repede decât PIB, diferenţa între creşterea masei monetare nominale şi
creşterea PIB real va fi rata inflaţiei, despre care vom discuta în capitolul următor.
Capitolul 20
PIAŢA DE CAPITAL
În cadrul oricărei economii, pornind de la caracterul ei dual, economie reală şi

economie financiară, putem identifica piaţa reală (piaţa bunurilor şi serviciilor) şi
piaţa financiară (piaţa activelor financiare).
20.1. Conceptul de piaţă financiară
Piaţa financiară este un ansamblu de pieţe organizate şi reglementate care rea-

lizează corespondenţa dintre cererile de fonduri şi ofertele de fonduri din economie,
prin intermediul instituţiilor şi mecanismelor specifice.
Prin intermediul pieţelor financiare, cei care au nevoie de capital se întâlnesc cu
cei ce deţin fonduri disponibile pentru investiţii. Într-o economie dezvoltată există o
multitudine de pieţe financiare diferite. Fiecare piaţă tranzacţionează tipuri diferite
de titluri financiare, serveşte un segment diferit de clienţi sau operează într-o
regiune diferită a ţării.
Dacă dintr-o perspectivă largă piaţa financiară ar putea include: piaţa monetară,
piaţa de capital, piaţa valutară, piaţa ipotecară, piaţa asigurărilor, în sens restrâns,
aceasta cuprinde două componente principale: piaţa monetară şi piaţa de capital,
care se îmbină în proporţii diferite de la o ţară la alta. Şi despre aceste pieţe se
vorbeşte însă tot la plural – pieţe monetare: piaţa interbancară, piaţa scontului, piaţa
efectelor de comerţ, piaţa certificatelor de depozit, piaţa eurovalutelor etc. şi pieţe
de capital: piaţa acţiunilor, piaţa obligaţiunilor, piaţa produselor derivate (pieţe
forward, futures, options) etc.
În literatura de specialitate structura pieţei financiare a cunoscut diferite abor-
dări, între acestea conturându-se două concepţii majore: concepţia anglo-saxonă şi
concepţia continental-europeană (de sorginte franceză).
În concepţia anglo-saxonă, piaţa de capital (sinonimă cu piaţa valorilor mobili-
are) formează împreună cu piaţa monetară, piaţa financiară. În acest context, piaţa
de capital asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung iar piaţa monetară
realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt.
În concepţia continental europeană, piaţa de capital are o structură complexă
care cuprinde: piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară. În acest context
piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se vând şi se tran-
zacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri.
În România, în literatura de specialitate pot fi întâlnite ambele concepţii asupra
pieţei financiare, însă practica scoate în evidenţă opţiunea pentru concepţia anglo-
saxonă, potrivit căreia piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare.
Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul
cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie pot fi dirijate şi plasate pe
termen lung cu ajutorul unor instrumente specifice numite valori mobiliare.
214 Economie
20.2. Valorile mobiliare
Valorile mobiliare (numite şi titluri de valoare sau hârtii de valoare) sunt active
financiare negociabile, reprezentând drepturi de asociaţi sau creditori. Cele mai
cunoscute valori mobiliare sunt acţiunile şi obligaţiunile.
Acţiunile sunt titluri de valoare ce atestă dreptul de proprietate asupra unei cote
părţi din capitalul social al firmei emitente. Pe lângă dreptul de proprietate, acţiunile
conferă acţionarului şi alte drepturi, proporţionale cu numărul acţiunilor deţinute,
cum sunt:
– dreptul de a primi dividend, o cotă parte din profitul societăţii, a cărui
mărime depinde de rezultatele financiare ale firmei şi de politica promovată de
emitent cu privire la repartizarea profitului;
Dividendul reprezintă o parte din profiturile unei societăţi pe acţiuni şi se
distribuie anual acţionarilor. Valoarea dividendelor este calculată procentual
faţă de capitalul subscris.
D = (C×Rd)/100
unde: D – dividendul ce revine acţionarilor
C – capitalul subscris şi vărsat
Rd – rata dobânzii
– dreptul de a participa la conducerea societăţii, având posibilitatea de a
alege sau a fi ales în consiliul de administraţie al societăţii;
– dreptul de a fi informat cu privire la evoluţia economico-financiară a firmei
emitente;
– dreptul de proprietate asupra unei părţi a activelor societăţii, în cazul
lichidării sau încetării funcţionării acesteia etc.
Acţiunile sunt de mai multe tipuri şi se deosebesc între ele prin accesul inegal la
venituri şi la decizie. În funcţie de anumiţi indicatori valoarea acţiunilor poate fi:
Valoare nominală – reprezintă suma capitalului social împărţită la numărul de
acţiuni emise. Conform statutului fiecărei societăţi, pe baza valorii nominale se
acordă fiecărui acţionar o remunerare de bază.
Valoarea de piaţă – reprezintă preţul la care se face tranzacţia cu acţiuni
denumită şi curs bursier.
Valoarea de rentabilitate – poate fi privită atât ca o valoare financiară cât şi ca
o valoare de randament. Ca şi valoare financiară reprezintă un raport între dividend
şi rata medie a dobânzii de pe piaţă. Ca şi valoare de randament reprezintă un raport
între venitul titlurilor actualizat pe acţiune şi rata medie a dobânzii de pe piaţă.
Tipuri de acţiuni:
- După forma de prezentare:
 Acţiuni nominative, şi anume acele acţiuni pe care este înscris numele
deţinătorului şi pot fi transmise unei alte persoane prin transcrierea
tranzacţiei într-un registru la societatea emitentă.
 Acţiuni la purtător, şi anume acele acţiuni ce nu au înscris nici un nume
şi care pot fi transmise fără nici o formalitate.
- După natura companiei:
 Acţiuni „blue chip” – acţiunile de acest tip de sunt emise de companiile
cu performanţe mari pe o perioadă lungă de ani şi care distribuie
Piaţa de capital 215
dividende foarte mari. Acest gen de companii sunt foarte stabile,

puternice şi foarte greu de influenţat de schimbările economice.
 Acţiuni de creştere „Growth Stocks” – aceste acţiuni sunt emise de
companiile cu o evoluţie foarte bună în ultimii ani şi cu mare potenţial în
viitor. Aceste companii de obicei nu redistribuie dividende, ci le rein-
vestesc pentru a continua dezvoltarea.
 Acţiuni „Cyclical Stocks” – aceste acţiuni sunt emise de companiile a
căror evoluţie urmăreşte ciclurile de afaceri. Un exemplu de astfel de
industrii ciclice este industria auto. Investitorii în acest gen de acţiuni
câştigă atunci când cumpără acţiuni în perioada de boom a ciclului de
afaceri chiar înainte de a începe perioada de depresiune.
– După natura lor:
 Acţiunile ordinare sau comune, care conferă deţinătorilor atât drepturi
patrimoniale (cum ar fi dreptul la dividende), cât şi drepturi nepatrimo-
niale (dreptul de a adopta şi modifica statutul, dreptul de a alege admi-
nistratorii, dreptul la informaţie etc.), sunt cele mai frecvent întâlnite pe
piaţa de capital românească.
 Acţiunile preferenţiale, care conferă deţinătorului calitatea de coproprie-
tar şi drepturile patrimoniale implicate de aceasta, mai puţin dreptul de a
participa şi vota în adunările generale ale acţionarilor, sunt tranzacţionate
pe scară largă pe pieţele de capital dezvoltate.
Motivaţia investitorului de a cumpăra o acţiune imediat după emisiunea ei este
dividendul net pe care-l poate încasa. Însă orice acţiune suscită interesul investitorului
şi pentru o altă componentă a rentabilităţii, şi anume creşterea valorii de piaţă în
raport cu preţul de achiziţie. Această ultimă motivaţie este cea care determină o circu-
laţie bursieră mai mult sau mai puţin activă a acţiunilor în funcţie de câştigul scontat
prin speculaţia bursieră. Aşadar, rentabilitatea unei acţiuni se determină raportând
suma dintre dividendul net (D) şi creşterea valorii de piaţă (diferenţa de curs dintre
preţul de vânzare (Pv) şi preţul de achiziţie (Pa) al respectivei acţiuni), la preţul de
achiziţie al titlului. Deci, rata rentabilităţii unei acţiuni se poate determina astfel:
D  Pv  Pa
R 100
Pa
Obligaţiunile sunt titlurile de credit destinate atragerii de fonduri băneşti sub
formă de împrumuturi pe termen mediu şi lung. Destinatarii împrumuturilor pot fi
societăţi comerciale, publice sau private, instituţiile de stat, guverne, autorităţi
locale, instituţii financiare. Obligaţiunile reprezintă un titlu de creanţă asupra socie-
tăţii emitente. Cumpărătorii obligaţiunilor împrumută societatea emitentă cu suma
pe care au plătit-o pentru cumpărarea obligaţiunilor. Obligaţiunile conferă deţinăto-
rilor lor următoarele drepturi:
– dreptul de a încasa periodic o dobândă certă numită şi cupon de dobândă.

Certitudinea venitului adus de obligaţiune decurge din faptul că emitentul se
angajează irevocabil să plătească dobânzi, indiferent de rezultatul financiar al
activităţii desfăşurate.
– dreptul de a primi, la expirarea perioadei de împrumut, suma plătită iniţial
pentru achiziţionarea obligaţiunilor.
216 Economie
Principalele elemente ale unei obligaţiuni:

 Valoarea nominală – reprezintă preţul înscris pe obligaţiune şi reprezintă
baza de calcul pentru dobândă.
 Scadenţele de rambursare
 Cupoanele plătite
 Emitentul
Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea plasamentului în raport de valoa-
rea nominală a obligaţiunii:
CD = (VN · Rd)/100
unde:
CD = cupon de dobândă;
VN = valoarea nominală a obligaţiunii;
Rd = rata nominală a dobânzii.
Evoluţia valorii de piaţă a obligaţiunii nu depinde de rezultatele activităţii emi-

tentului, cu excepţia situaţiei în care acesta se află în încetare de plăţi sau faliment.
Valoarea de piaţă a obligaţiunii (cursul obligaţiunii) variază în funcţie de rata do-
bânzii astfel: când rata dobânzii scade cursul obligaţiunii creşte, iar când rata
dobânzii creşte cursul obligaţiunii scade, deoarece capitalul va fi mai bine plasat în
depozite bancare sau în noile obligaţiuni.
Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia:
C = (P · 100)/VN
unde:
C = cursul obligaţiunii;
P = preţul de piaţă al obligaţiunii;
VN = valoarea nominală a obligaţiunii.
Cursul se exprimă în procente şi poate fi egal, mai mare sau mai mic decât va-
loarea nominală, fiind influenţat de rata dobânzii pe piaţă şi, în anumite limite, de
starea economico-financiară şi de perspectivele de dezvoltare ale firmei emitente.
Obligaţiunile se pot negocia liber la bursă până în momentul rambursării lor. Cursul
obligaţiunii nu este fix, ci este determinat de raportul cerere/ofertă. Evoluţia
cursului unei obligaţiuni este influenţată invers proporţional de rata dobânzii de pe
piaţa monetară.
Obligaţiunile pot fi împărţite în două mari categorii în funcţie de emitentul
acestora:
– obligaţiuni corporative, emise de societăţi comerciale;
– obligaţiuni municipale, emise de administraţia publică locală (oraşe şi
municipalităţi).
Piaţa de capital are funcţia principală de a facilita alocarea şi dezvoltarea resur-
selor economice, în spaţiu şi timp, mobilizând economiile băneşti ale agenţilor econo-
mici excedentari, în scopul finanţării pe termen lung a agenţilor economici deficitari.
Piaţa de capital asigură legătura permanentă dintre emitenţii de valori mobiliare
şi investitori, atât în momentul acoperirii cererii de capital, cât şi în procesul trans -
formării în lichidităţi a valorilor mobiliare deţinute, prin cele două componente:

piaţa primară şi piaţa secundară.
20.3. Piaţa primară
Piaţa primară este acea piaţă pe care instituţiile ce au nevoie de capital emit noi
valori mobiliare, ce vor fi achiziţionate de către diverşi investitori. Această piaţă per-
mite transformarea directă a economiilor în capitaluri disponibile pe termen lung.
Participanţii pe piaţa primară, în cadrul căreia se vând şi se cumpără valori
mobiliare nou emise, sunt:
– solicitanţii de capital: statul şi colectivităţile locale, întreprinderile publice şi
cele private;
– ofertanţii de capital: bănci, societăţi de asigurare, întreprinderi, persoane
fizice;
– intermediarii: societăţile de servicii de investiţii financiare, băncile
comerciale.
Piaţa primară permite atragerea capitalurilor în scopul constituirii sau majorării
capitalului social, precum şi apelarea la resurse financiare împrumutate. Totodată,
piaţa primară oferă cadrul şi posibilitatea practică pentru ca o societate închisă să
devină societate comercială deschisă, prin ofertă publică de vânzare de acţiuni sau
prin emiterea unor obligaţiuni convertibile în acţiuni. Tot de pe această piaţă,
adminstraţiile centrale şi cele locale pot obţine cu titlu de împrumut fondurile
necesare pentru acoperirea nevoilor lor temporare.
Odată ce valorile mobiliare vor fi achiziţionate de către investitori, ele vor putea
fi tranzacţionate pe piaţa secundară.
În România funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin interme-
diul pieţelor organizate: Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi Bursa Electronică
Rasdaq (BER).
Diferenţa dintre cele două pieţe secundare de tranzacţionare (BVB şi BER)
constă în existenţa unor criterii suplimentare de eficienţă, performanţă, dimensiune
şi transparenţă, accesul la bursă conferind societăţii cotate pe această piaţă garanţii
superioare pentru investitori. De asemenea, există diferenţe între modul de funcţio-
nare şi organizare a celor două pieţe – bursa de valori este o piaţă de licitaţie, în
timp ce Rasdaq este o piaţă de negociere.
20.4. Piaţa secundară
Piaţa secundară de capital concentrează cererea şi oferta derivată, care se ma-

nifestă după ce piaţa valorilor mobiliare s-a constituit, reprezentând deci cadrul în
care se tranzacţionează valorile mobiliare, odată intrate pe piaţa de capital.
Piaţa secundară răspunde necesităţii existenţei unei pieţe oficiale şi organizate
pentru deţinătorii de titluri care doresc la un moment dat să-şi recupereze fondurile
investite.
218 Economie
Odată cu dezvoltarea lor, pieţele secundare s-au transformat într-un barometru al

interesului publicului investitor pentru valorile mobiliare (în special acţiunile) emise
de o companie. Spre deosebire de piaţa primară, care canalizează capitalurile spre
emitenţii de valori mobiliare, piaţa secundară intermediază doar un schimb de valori
mobiliare, respectiv de bani, între cei care doresc să deţină, respectiv să vândă valo-
rile mobiliare. Unii specialişti consideră că piaţa secundară se numeşte şi piaţă
bursieră sau bursă în sens larg.
Termenul de “bursă” desemnează o instituţie a economiei de piaţă care are rolul
de a asigura un cadru organizat pentru realizarea tranzacţiilor, un sistem de principii
şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contractelor, în condiţii de
încredere şi transparenţă.
Menirea bursei este de a pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei, excluzând
orice intervenţie extraeconomică, precum şi orice tendinţă provenită din afara sau
din interiorul pieţei, de manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului. De aceea
se spune că bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul
economic al pieţei cu concurenţă perfectă, asigurând formarea liberă a preţurilor pe
baza raportului ce se stabileşte în fiecare moment între cererea şi oferta de titluri.
Bursa este, de altfel, un “barometru” al performanţelor economiei reale, evoluţiile
sau involuţiile economice fiind preluate şi reflectate mai mult sau mai puţin fidel.
Bursele de valori pun în evidenţă starea conjuncturală a economiei, înregistrează mersul
afacerilor marilor companii, culeg şi prelucrează informaţii privind situaţia economico-
financiară şi cea a balanţelor de plăţi externe ale altor ţări etc. Orice tranzacţie încheiată
la bursă este determinată de interesele clienţilor şi, la rândul ei, produce efecte asupra
evoluţiei cursurilor valorilor mobiliare negociate. Cursului acestor titluri creşte, scade
sau se menţine stabil pentru un anumit interval de timp, în funcţie de situaţia
conjuncturală şi nu în ultimul rând de încrederea pe care o are publicul în starea
generală a economiei şi în competitivitatea sistemului financiar al fiecărei ţări.
Cadrul legislativ din fiecare ţară acordă o atenţie specială instituţiei Bursei,
reglementând obiectul ei de activitate, forma juridică, organizarea şi funcţionarea.
Reguli foarte stricte de organizare şi funcţionare precum şi de derulare şi încheiere a
tranzacţiilor se extind şi asupra companiilor care cer să fie admise la cota respecti-
velor burse de valori. Condiţiile restrictive de admitere la cotă se referă la:
– forma de organizare a societăţii: aceasta trebuie să fie societate pe acţiuni,
publică sau deschisă, cu un număr mare de acţionari şi un număr minim de
acţiuni în circulaţie;
– rezultatele financiare obţinute, de regulă pe ultimii 3 ani, care trebuie să
ateste obţinerea de profit; este vorba despre anii precedenţi introducerii firmei
la cotare;
– raportările financiare şi angajamentele firmei privind publicarea şi
furnizarea periodică de informaţii atât către bursă, cât şi către publicul
investitor.
Operaţiunile cu titluri pot avea drept rezultat anumite situaţii nefavorabile. De
aceea aceste operaţiuni presupun asumarea unor riscuri mai mari sau mai mici, în
funcţie de aversiunea agenţilor economici la risc. Expunerea la risc presupune
nesiguranţă, potenţial de pierdere. Riscurile vin din: riscul ratelor dobânzii, cursului
de schimb valutar, de piaţă, de credit, de lichiditate, fluxul de numerar. Aceste ris-

curi pot fi controlate, însă nu eliminate, folosind instrumentele financiare derivate.
Instrumentele financiare derivate reprezintă un contract încheiat între emitent
şi beneficiar ce dă dreptul cumpărătorului asupra unor active ale emitentului la o
anumită dată scadentă stabilită în condiţiile din contract.
De ce trebuie folosite instrumentele financiare derivate?
 Pentru acoperire împotriva riscului
 Pentru arbitraj
 În scop speculativ
Tipuri de instrumente financiare derivate:
 Contracte forward
 Contracte futures
 Contracte options (opţiuni)
 Contracte swap
Contractele options (opţiuni) reprezintă un instrument financiar derivat de
acoperire a riscului ce cuprinde un drept, dar nu şi o obligaţie. Agenţii economici ce
achiziţionează un număr de opţiuni pot, pe perioada în care opţiunea este valabilă
sau chiar la scadenţă, fie să păstreze activul deţinut, fie să renunţe la el dacă apare o
oportunitate avantajoasă. Operaţiunile cu opţiuni sunt de fapt acţiuni de vânzare/cum-
părare de riscuri. Cel ce cumpără o opţiune are aversiune la risc şi îl vinde, iar cel ce
vinde opţiunea este iubitor de risc şi îl cumpără.
Preţul de exercitare (Strike Price) al unei opţiuni reprezintă preţul prestabilit
al acesteia.
Prima reprezintă preţul plătit pentru achiziţionarea contractului.
Activul de bază reprezintă valoarea mobiliară care stă la baza opţiunii. Această
valoare poate fi: un bun, o acţiune, o deviză, un indice bursier.
Există două tipuri de opţiuni:
 Opţiunile de cumpărare sau de apel (CALL)
 Opţiunile de vânzare (PUT)
Opţiunile de cumpărare sau de apel (CALL) sunt cele care dau deţinătorului
dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra activul de bază la un preţ şi o dată stabilită.
Cumpărătorul are trei posibilităţi:
 Dacă situaţia de piaţă este avantajoasă, să exercite opţiunea şi să cumpere activul
 Să renunţe la opţiune până la expirarea acesteia
 Să o vândă înainte ca opţiunea să expire
În schimbul acestui drept, cumpărătorul va trebui să plătească o primă
vânzătorului. Cumpărătorul nu poate pierde mai mult decât prima plătită iniţial.
Opţiunile de vânzare (PUT) dau deţinătorului dreptul dar nu şi obligaţia de a
vinde la un preţ şi dată stabilită. Reprezintă una din cele mai utilizate metode de
protejare a portofoliilor formate din acţiuni sau devize împotriva scăderii preţului.
Vânzătorul nu are cum să câştige mai mult decât valoarea primei.
220 Economie
Raportul PUT/CALL reprezintă un indicator ce oferă informaţii despre relaţia

dintre numărul de contracte PUT şi numărul de contracte CALL. Cu cât valoarea lui
este mai mare, cu atât aşteptările ca piaţa să scadă sunt mai mari şi invers.
Total contracte PUT
Formula de calcul P/C 
Total contracte CALL
În cazul Bursei de Valori există o instituţie numită Casa de Compensaţie a
Opţiunilor ce procesează tranzacţiile cu opţiuni. Aceasta emite opţiunile şi garan-
tează îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către ambele părţi ale tranzacţiei.
Contractul futures reprezintă un contract la termen, standardizat, prin care se
stabileşte cumpărarea sau vinderea unei părţi dintr-un activ, denumit activ de bază,
în viitor la un preţ stabilit în prezent. Spre deosebire de opţiuni, contractul futures
este un angajament ferm. Poziţiile pe care le poate lua un contract futures sunt long
şi short. În cazul în care se achiziţionează un contract futures, se mizează pe creş-
terea preţului activului suport pe piaţa spot pentru a se obţine profit din vânzarea la
preţuri mai mari, cumpărătorul având o poziţie long. Dacă se vinde un contract
futures, se mizează pe o scădere a preţului activului suport pe piaţa spot pentru a se
obţine profit prin cumpărarea la preţ mai mic, iar vânzătorul are o poziţie short. În
orice moment există o diferenţă între preţul de pe piaţa futures şi preţul de pe piaţa
fizică (piaţa spot) a activului suport, iar această diferenţă face motivul speculaţiilor.
Contractele futures pot fi utilizate pentru a face speculaţii dar şi pentru protecţia
împotriva riscului, însă pot fi folosite numai în limita reglementărilor impuse de o
autoritate de reglementare şi supraveghere şi de pieţele pe care se organizează
aceste contracte.
Contractul forward este un contract nestandardizat şi personalizat şi reprezintă
o înţelegere fermă în care una din părţi se angajează să cumpere un activ iar cealaltă
să-l vândă la o dată viitoare şi la un anumit preţ. Acesta poate fi privit ca o
convenţie între părţi pentru ca tranzacţionarea activului să se facă în viitor, la o
cantitate şi la un preţ stabilite în momentul convenţiei. Acest contract are ca
principal avantaj siguranţa preţului. Contractul forward este o etapă intermediară
între opţiuni şi contractele futures, deoarece apare condiţia de livrare şi plată la
scadenţă. Pentru a se asigura buna execuţie a contractului la scadenţă, contractul
forward are o clauză ce stipulează că cei doi participanţi la schimb trebuie să
constituie o garanţie în bani ce va fi păstrată până la scadenţă de o terţă persoană.
Partea ce nu respectă convenţia făcută pierde garanţia.
Contractul SWAP reprezintă un instrument financiar derivat prin care părţile
unui contract schimbă riscurile şi avantajele aferente contractului. Un swap poate fi
executat atunci când se doreşte modificarea scadenţelor unui portofoliu de obliga-
ţiuni ori calitatea emisiunilor dintr-un portofoliu de acţiuni şi obligaţiuni ori când se
doreşte schimbarea obligaţiilor de plată fixă cu cele de plată variabilă sau invers.
Pebtru a controla riscurile se pot folosi instrumente financiare derivate: opţiuni,
contracte forward, contracte futures, contracte swap.
20.5. Cererea şi oferta de titluri

● Cererea de titluri financiare pe termen lung este susţinută, în principal, de

investitorii instituţionali şi investitori individuali (agenţi economici excedentari
care-şi plasează economiile în titluri financiare).
Investitorii instituţionali sunt societăţile sau instituţiile care fac tranzacţii de
dimensiuni mari, putând influenţa semnificativ volumul tranzacţiilor şi evoluţia
cursului bursier zilnic. Aceştia sunt: băncile, societăţile de asigurare, societăţile de
investiţii, fondurile mutuale, societăţile care gestionează fondurile private de pensii.
Investitorii individuali sunt persoanele fizice sau juridice care fac tranzacţii de
dimensiuni modeste pe piaţa de capital. Aceştia pot fi investitori pasivi, care cumpără şi
păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştiguri de capital pe termen
lung, cu un impact redus asupra cursului zilnic al acţiunilor sau negociatori activi care
încearcă să valorifice mişcarea cursului bursier în vederea obţinerii unui profit.
Motivaţia investirii sau a plasamentelor în titluri financiare pe termen lung
o reprezintă multiplicarea valorii deţinute la un moment dat, într-un anumit ritm şi
prin asumarea unor riscuri. Prin riscul investiţiei într-un titlu financiar se înţelege
fie sacrificiul unui avantaj imediat sau absenţa unui consum imediat, în schimbul
unor avantaje viitoare, fie incertitudinea asupra valorii unui bun financiar înregis-
trată la o dată viitoare.
Investirea în titluri financiare pe termen lung porneşte de la capacitatea acestora
de a genera fluxuri viitoare de venituri.
● Oferta de titluri financiare

Într-o economie, agenţii economici global deficitari – firmele şi autoritatea guver-
namentală – sunt în permanentă căutare de surse de finanţare. În scopul asigurării
finanţării pe termen lung aceşti agenţi economici emit titluri financiare pe termen lung,
devenind purtători ai cererii de capital. Cererea de capital se poate grupa în:
– Cererea structurală de capital, care se concretizează în: finanţarea de inves-
tiţii productive şi pentru acţiuni sociale, împrumuturi pentru achiziţia de bunuri
de investiţii, constituirea de capitaluri financiare ale societăţilor publice şi
private, respectiv ale societăţilor financiar-bancare şi de asigurări naţionale şi
internaţionale, finanţarea unor programe de dezvoltare.
– Cererea legată de factori conjuncturali, care se referă la: indisponibilitatea
resurselor financiare interne pentru finanţări externe, impunerea unor restricţii
excesive de credite, necesităţi financiare determinate de deficitele bugetare şi
ale balanţelor de plăţi.
Confruntarea cererii cu oferta de titluri financiare pe piaţa de capital duce la
formarea preţului acestora. Preţurile titlurilor financiare sunt influenţate de antici-
pările privind fluxurile de venituri viitoare, dar şi de preferinţele pentru risc şi
lichiditate.
20.6. Piaţa de capital în România
Constituirea şi dezvoltarea pieţei de capital în România reprezintă o componentă

esenţială a procesului de restructurare a sistemului economic şi de creare a mecanis-
melor şi instituţiilor specifice unei economii cu piaţă concurenţială.
222 Economie
Perioada de după 1989 a impus prin programul de reformă ce a urmat şi necesi-

tatea reclădirii pieţei de capital şi a instituţiilor acesteia. Acest proces gradual de
lungă durată (1992 - 2001) a dus la construcţia organizaţiilor, elaborarea şi imple-
mentarea reglementărilor, la formarea şi urmărirea comportamentelor specifice
pieţei de capital, însă consolidarea stucturilor instituţionale ale pieţei de capital în
România poate fi asociată cu preluarea şi aplicarea acquis-ului comunitar, în con-
textul pregătirii şi organizării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.
Administrarea, reglementarea şi supravegherea pieţei de capital se realizează de
către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administra-
tivă autonomă, cu personalitate juridică, subordonată Parlamentului.
Procesul de consolidare a pieţei de capital a început în anul 2002, când a fost
declanşată reforma legislativă şi instituţională a pieţei de capital prin armoni-
zarea cu Directivele Uniunii Europene şi în concordanţă cu nivelul actual de dez-
voltare a pieţei, care va duce la restructurarea pieţei de capital prin crearea pieţelor
reglementate şi a sistemelor alternative de tranzacţionare.
Constituirea şi funcţionarea pieţei de capital şi a pieţelor reglementate în ţara
noastră sunt reglementate de Legea 297/2004.
Piaţa reglementată este un sistem care funcţionează regulat, pentru tranzacţio-
narea instrumentelor financiare, în baza reglementărilor prin care se definesc con-
diţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile de admitere la tranzacţionare a
unui instrument financiar şi care respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în
vederea asigurării protecţiei investitorilor, stabilite prin actele normative şi în
conformitate cu legislaţia comunitară.
Instrumentele financiare care nu îndeplinesc cerinţele de admitere la tranzacţio-
nare pe o piaţă reglementată pot fi tranzacţionate pe o piaţă alternativă.
Piaţa alternativă de tranzacţionare (sistemul alternativ de tranzacţionare)
este un sistem informatizat (deseori internaţional) care oferă accesul în timp real al
clienţilor la tranzacţionare, prin introducerea ordinelor de vânzare-cumpărare on-
line. Executarea ordinelor de tranzacţionare este automată în cazul în care preţul
cererii şi al ofertei corespund; în caz contrar, clienţii se pot angaja în procese de
negociere individuale, utilizând terminale cu identităţi anonime.
Pe această piaţă vor intra societăţile ce nu vor îndeplini criteriile de tranzacţio-
nare pe o piaţă reglementată, companiile noi, fără istorie (start-up-uri), companiile
mici şi mijlocii, companiile din sectorul IT cu creştere rapidă.
Adoptarea şi aplicarea în practică a noii legislaţii va conduce la creşterea
eficienţei şi lichidităţii pieţei de capital, creşterea transparenţei tranzacţiilor prin
aplicarea unui regim corespunzător de sancţiuni în scopul prevenirii şi reducerii
abuzurilor, implementarea unui management prudent al riscurilor, întărirea protec-
ţiei şi siguranţei investitorilor şi lărgirea gamei de produse bursiere tranzacţionate.
Capitolul 21
INFLAŢIA
Dacă astăzi veţi cumpăra un covrig veţi plăti pentru el în jur de 40 de bani, în
timp ce atunci când eraţi în clasele primare plăteaţi pentru aceeaşi cumpărătură în
jur de 5 bani. Prin faptul că acum plătiţi mai mult percepeţi dumneavoastră mani-
festarea fenomenului economic numit inflaţie.
Termenul de inflaţie a început să fie folosit în perioada războiului civil din SUA,
atunci când banii de hârtie au început să se devalorizeze rapid. Ceva mai târziu, spre
sfârşitul secolului XIX, scăderea puternică a preţurilor i-a afectat profund pe
fermierii americani, care au devenit incapabili să îşi mai plătească datoriile. Putem
spune deci că fenomenul inflaţiei merită toată atenţia, acesta fiind mult mai profund
decât o simplă fluctuaţie a valorii fluxurilor monetare.
De menţionat este că studiul ştiinţific asupra fenomenului inflaţionist a fost
realizat mult după ce procesul deprecierii banilor şi al creşterii preturilor s-a instalat
în societate. Spre exemplu falsificarea monedelor romane în Dacia, sau a propriei
monede de către Ludovic al XIV-lea, prin scăderea substanţei materialului utilizat
în baterea monedei (ce poate fi perceput ca inflaţie) sunt fapte dovedite de către
istorici. Asincronismul dintre manifestare şi cercetare este explicabil prin moneti-
zarea consistentă târzie a sistemelor economice.
21.1. Ce este şi cum se măsoară inflaţia?
Pentru prima dată inflaţia a fost percepută ca fiind procesul de depreciere a

banilor. În viaţa de zi cu zi percepem inflaţia prin creşterea continuă şi generalizată
a preţurilor şi reducerea puterii de cumpărare a banilor.
Inflaţia actuală trebuie însă redefinită, ţinându-se seama de relaţiile tot mai
dinamice şi complexe dintre economia simbolică şi economia reală, dintre econo-
mia monetară şi cea creatoare de bunuri reale.
Inflaţia continuă să rămână un proces de depreciere obiectivă a banilor. Ea
constă în devalorizarea instrumentelor monetare prin acţiuni conştiente sau nepro-
gramate ale decidenţilor dintr-un sistem economic. În plus, mecanismul scăderii
puterii de cumpărare a banilor este unul specific banilor neconvertibili şi banilor de
credit.
Unii autori privesc inflaţia ca un proces implicit al acţiunii economice. Există
inflaţie – susţin ei – când nivelul general al preţurilor creşte continuu şi rapid, ori-
cum, anormal de rapid. Este vorba de o creştere suplimentară faţă de cea garantată
de starea generală a economiei (R. Barre, Silverman, Curzon).
Determinarea ratei inflaţiei dintr-o ţară se poate realiza cu ajutorul unor indici de
preţ, dintre care cei mai importanţi sunt: indicele preţurilor bunurilor de consum,
deflatorul PIB şi indicele preţurilor bunurilor de producţie. Dintre aceştia, cel mai
224 Economie
utilizat indice pentru inflaţie este indicele preţurilor bunurilor de consum, care se
determină de obicei ca un indice de tip Laspeyres, astfel:
IPC = ΣPi1Qi0/ΣPi0Qi0,
în care Pi1 reprezintă preţul bunului i în perioada t1, Qi0, cantitatea consumată din
bunul i în t0, Pi0, preţul bunului i în t 0, iar i poate lua valori de la 1 la n. Adesea se
foloseşte şi o altă formă a acestui indice, şi anume:
IPC = Σg(Pi1/ Pi0),
unde g reprezintă ponderea bunului i în totalul cheltuielilor de consum.
Un exemplu de determinare a acestui indice: să presupunem că se stabileşte un
coş de bunuri de consum format din îmbrăcăminte, mâncare, iluminat casnic şi
servicii de sănătate; ponderea celor patru bunuri în totalul consumului şi evoluţia
preţurilor lor în perioada T0 – T1 este:
Tabelul 21.1. Determinarea indicelui preţurilor bunurilor de consum

Bun Mâncare Îmbrăcăminte Iluminat Servicii de
(50%) (20%) casnic (10%) sănătate (20%)
P0 100 500 200 600
P1 130 520 210 660
Indicele preţului bunurilor de consum, conform tabelului anterior, va fi:

IPC = 0,5(130/100) + 0,2(520/500) + 0,1(210/200) + 0,2(660/600), adică:
IPC = 1,183 = 118,3%, ceea ce echivalează cu o rată a inflaţiei de 18,3%
[ri = (IPC – 1)100].
Din exemplul sumar de mai înainte rezultă câteva dintre dificultăţile şi erorile
inerente măsurării inflaţiei. Astfel, dacă se apelează la indicele preţurilor bunurilor
de consum, se neglijează toate celelalte preţuri din economie, inclusiv preţurile
factorilor de producţie care au o influenţă importantă asupra echilibrului macroeco-
nomic. În plus, coşul de bunuri de consum ales pentru determinarea ratei inflaţiei nu
cuprinde toate bunurile de consum de pe piaţă şi implică un anumit grad de
subiectivism în construirea sa. De exemplu, dacă organizaţiile sindicale doresc să
solicite salarii mai mari, vor lua în considerare bunurile de consum la care preţurile
au crescut cel mai mult; invers, dacă guvernul doreşte se demonstreze o încetinire a
inflaţiei, va avea în vedere bunuri de consum la care preţurile au crescut mai puţin,
sau chiar bunuri ale căror preţuri sunt controlate. O altă eroare poate să provină de
la ponderarea diferitelor bunuri, deoarece ponderea se calculează în funcţie de
datele furnizate de un eşantion de gospodării considerate reprezentative. O altă

În România IPC se determină în conformitate cu metodologia utilizată de Oficiul de
Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT). Ponderile în consum sunt determinate plecând de la
o clasificare a bunurilor, ultima versiune a acestei clasificări, adoptată în iulie 1999, este
structurată pe 12 diviziuni, detaliate în 39 grupe şi 93 clase de mărfuri şi servicii.
Înregistrarea preţurilor se face în perioadele: 1-7, 11-17 şi 21-27 ale fiecărei luni, pentru un
nomenclator de 121 produse agroalimentare. Ponderile utilizate pentru calculul indicilor preţurilor
de consum sunt obţinute din Ancheta Integrată în Gospodării (AIG) şi rezultă din structura
cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor, plata serviciilor
necesare satisfacerii nevoilor de trai.
Inflaţia 225
problemă legată de pondere este faptul că se consideră a fi fixă, ceea ce înseamnă că

se neglijează tendinţa firească a oamenilor de a substitui bunurile mai scumpe cu
cele relativ mai ieftine. O ultimă sursă de eroare provine din posibilitatea ca creşte-
rea preţurilor să aibă la bază o îmbunătăţire a calităţii produselor, care nu poate fi
surprinsă de indicele preţurilor.
Utilizarea deflatorului ca măsură a inflaţiei elimină o parte a erorilor posibile, şi
anume: se iau în considerare toate bunurile destinate pieţei realizate în perioada de
calcul, iar ponderea fiecărei categorii de bunuri este variabilă.
Marea problemă a deflatorului este aceea că adesea nu este disponibil în timp
util pentru fundamentarea deciziilor micro şi macroeconomice. Cu titlu de exemplu,
iată care au fost diferenţele dintre indicele preţurilor bunurilor de consum şi
deflatorul PIB în România în perioada 2000 - 2007:
Tabelul 21.2. Rata inflaţiei şi deflatorul PIB în România, 2000-2007
An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

IPC
145,7 134,5 122,5 115,3 111,9 109,1 106,6 104,9
(%)
Deflato
144,3 137,4 123,4 119,2 115 112,2 110,8 110,8
r (%)
Sursa: BNR, Raport anual, 2003, 2007
În funcţie de valorile ratei inflaţiei distingem mai multe tipuri de inflaţie, şi anu-
me: inflaţie moderată, inflaţie galopantă şi hiperinflaţie. Inflaţia moderată (sau in-
flaţia de o cifră) se caracterizează prin faptul că preţurile cresc încet şi previzibil. În
consecinţă, există o relativă stabilitate a banilor, astfel încât oamenii au încredere în
monedă şi o folosesc ca mijloc de rezervă şi de schimb.
Inflaţia galopantă, sau inflaţia cu două şi trei cifre destabilizează, în general,
economia şi presupune o lipsă de încredere a cetăţenilor în moneda naţională. De
cele mai multe ori moneda este substituită în funcţiile ei cu o valută stabilă –
adesea, dolarul american. În aceste condiţii, moneda naţională se devalorizează
foarte rapid, piaţa financiară este extrem de instabilă, iar capitalul foarte volatil.
Hiperinflaţia este un fenomen foarte grav, determinând demonetizarea econo-
miei şi un mediu economic mult prea incert pentru orice investiţie. Ţările cu hiper-
inflaţie sunt considerate ţări foarte riscante pentru afaceri, ceea ce încetineşte creş-
terea ofertei de bunuri şi servicii şi agravează inflaţia. Ea nu mai conduce doar la o
redistribuire a bogăţiei între diferite categorii sociale, ci chiar la distrugerea
bogăţiei, după cum o demonstrează unele ţări în tranziţie.
În strânsă legătură cu inflaţia, economiştii interpretează şi următoarele fenomene:
Deflaţia, ce constă într-un proces monetaro-material caracterizat prin scăderea
durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu
de măsuri care vizează restrângerea cererii globale pentru a reduce presiunile asupra
dinamicii crescătoare a preţurilor. Impactul negativ imediat al acesteia constă în su-
prapunerea (peste rezultatele manifestării inflaţiei) a efectelor de scădere a bunăstă-
rii individuale.
Dezinflaţia, care constă în procesul monetaro-real de încetinire durabilă, contro-
lată şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor.
În ultimul timp, unii economişti vorbesc şi despre dezinflaţie competitivă, ca
fundament raţional al măsurilor de combatere a efectelor negative ale inflaţiei şi
226 Economie
deflaţiei. Fenomenul constă în promovarea unei politici de susţinere a monedei

naţionale în raport cu celelalte monede şi de menţinere sau de aducere a ratei
inflaţiei la un nivel mai redus decât ratele inflaţiei din alte ţări. În acest mod, econo-
mia ţării de referinţă devine comparativ mai stabilă, determinând migraţia anumitor
afaceri şi automat realizându-se câştiguri în termeni de economie reală.
O altă clasificare a inflaţiei are în vedere posibilitatea guvernului de a controla
preţurile. Astfel, în cazul în care guvernul împiedică prin măsuri administrative
creşterea preţurilor, excesul de cerere este doar acoperit, fără să dispară şi feno-
menul se numeşte inflaţie reprimată. În caz contrar, excesul de cerere determină o
creştere continuă a preţurilor şi vom vorbi despre inflaţie deschisă.
Din punct de vedere al anticipărilor pe care şi le formulează unităţile economice,
există inflaţie anticipată, prevăzută de firme şi de salariaţi în negocierea contractelor, şi
inflaţie neanticipată, care afectează economia reală cel puţin pe termen scurt.
Dacă vom considera drept criteriu de clasificare cauzele care stau la baza
inflaţiei, există inflaţie prin cerere şi inflaţie prin costuri, despre al căror conţinut
vom discuta în următorul subcapitol.
21.2. Cauzele inflaţiei. Efectele inflaţiei
21.2.1. Cauzele inflaţiei
În lucrarea “Inflaţia şi sistemele monetare”, Milton Friedman face o distincţie

între cauzele imediate şi cauzele pe termen lung ale inflaţiei. Pe termen scurt, se
consideră drept cauză imediată a inflaţiei creşterea masei monetare mai rapidă decât
creşterea producţiei. Întrebarea care se pune este: de unde provine această creştere?
Răspunsul dat de Friedman reflectă concepţia monetaristă cu privire la inflaţie:
(1) Prima cauză este dorinţa guvernului de a cheltui mai mult decât încasează,
adică de a creşte cheltuielile publice fără a creşte impozitele, deci fără a beneficia
de venituri suplimentare. Pornind de la această cauză, ar putea fi acuzată chiar
populaţia de inflaţie, deoarece statul măreşte cheltuielile la cererea acesteia. Pentru
că impozitele nu pot să crească, se emite monedă pentru acoperirea deficitului
bugetar. Inflaţia nu este altceva decât un impozit mascat pentru a cărui aplicare nu
este nevoie de nici o “ordonanţă de urgenţă” sau de aprobarea Parlamentului.
(2) O a doua cauză a inflaţiei este dorinţa guvernului de a reduce şomajul şi a atinge
“ocuparea deplină”, care a dat naştere politicii cu acelaşi nume. De fiecare dată când
economia intră în recesiune, iar şomajul creşte, se spune că guvernul trebuie să facă ceva.
Dacă guvernul creşte cheltuielile publice pentru a crea locuri de muncă, apare inflaţia.
Vom reveni asupra acestui aspect atunci când vom discuta despre curba lui Phillips.
(3) În fine, cea de-a treia cauză menţionată de Friedman este politica greşită a
Băncii Centrale. Astfel, Banca Centrală, în dorinţa de a menţine rata dobânzii în
anumite limite, măreşte masa monetară şi provoacă inflaţie, inflaţie care ajunge să
mărească dobânzile mai mult decât dacă nu s-ar fi apelat la emisiunea monetară.
Creşterea dobânzilor descurajază investiţiile private, iar reducerea acestora antre-
nează reducerea venitului, fenomen cunoscut sub numele de efect de evicţiune.
Inflaţia 227
După cum puteţi constata, Friedman explică inflaţia prin intermediul cererii, mai
exact al creşterii cheltuielilor publice însoţită de o creştere a masei monetare şi a
cererii globale.
Samuelson, reprezentantul neoclasicilor, este de altă părere, şi anume aceea că
inflaţia are mai multe cauze: unele care ţin de cerere şi altele care ţin de ofertă.
Samuelson identifică mai multe tipuri de inflaţie, după cauza care se află la baza
lor, şi anume:
(1) Inflaţia inerţială, caracteristică multor economii dezvoltate moderne, care se
menţine la acelaşi nivel, până când un eveniment oarecare economic o modifică.
Rata inerţială a inflaţiei este cea prevăzută în contractele sociale sau în bugetul de
stat şi este una anticipată. Atâta timp cât populaţia anticipează această rată, mereu
aceeaşi, ea se poate menţine o perioadă îndelungată. Dar nu se menţine la nesfârşit,
deoarece întotdeauna apar şocuri care împing rata inerţială deasupra sau sub nivelul
estimat. De exemplu, revoluţia din ‛89 de la noi sau şocul petrolier din anii ‛70. Se
ajunge astfel la inflaţie prin cerere, inflaţie prin cost sau la amândouă.
(2) Inflaţia prin cerere (graficul 21.1.) este acel tip de inflaţie determinat de
creşterea cererii agregate, creştere mai rapidă decât cea a ofertei agregate. Nu este
altceva decât inflaţia monetaristă de care abia am amintit. De exemplu, când Rusia a
decis să-şi finanţeze deficitul bugetar prin monedă în 1990, rata inflaţiei a crescut la
25% pe lună.
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 21.1. Inflaţia prin cerere
Se observă în grafic că, prin creşterea cererii agregate, cresc preţurile mai repede
decât producţia naţională, de la P* la P’. Oricare dintre factorii care antrenează
creşterea ofertei monetare conduc la acest tip de inflaţie, inclusiv o politică econo-
mică populistă, specifică perioadelor electorale.
(3) Inflaţia prin costuri apare prin creşterea salariilor şi a preţurilor, care deter-
mină o creştere a costurilor, chiar dacă nu a fost atins pragul ocupării depline. Feno-
menul mai este cunoscut sub numele de inflaţie prin şocul ofertei, sau inflaţie prin
ofertă. Unii economişti explică această inflaţie prin revendicările sindicatelor, alţii
prin şocurile intervenite în preţurile unor materii prime ca petrolul sau alimentele. O
altă cauză a acestei inflaţii este considerată a fi fluctuaţia cursului de schimb. Alte
exemple sunt: monopolul asupra resurselor naturale sau dezastrele naturale.
228 Economie
Graficul 21.2. Inflaţia prin ofertă
În graficul anterior se observă că orice reducere a ofertei agregate, dacă cererea

nu se modifică, determină o creştere a preţurilor de la P* la P’ şi o reducere a
venitului de la Y* la Y’.
Pornind de la inflaţia prin cerere şi prin costuri, se poate explica spirala inflaţio-
nistă. Astfel, să presupunem că sub presiunea sindicatelor, salariile cresc. Aceasta
antrenează o creştere a costurilor de producţie şi o reducere a ofertei. Pe de altă
parte, veniturile suplimentare câştigate de salariaţi determină o creştere a cererii,
concomitent cu reducerea ofertei. Rezultatul este creşterea şi mai mare a preţurilor.
Grafic, spirala inflaţionistă poate fi reprezentată astfel:
Title:
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
Comment:
Graficul 21.3. Spirala inflaţionistă
În graficul anterior, o creştere a cererii de la CA 0 la CA1 antrenează pe termen

scurt un decalaj inflaţionist, determinând o creştere simultană a preţurilor şi a PIB.
Cum PIB depăşeşte nivelul potenţial, preţul factorilor de producţie creşte, astfel
încât firmele sunt constrânse să-şi reducă producţia, iar oferta agregată scade.
Economia revine la nivelul potenţial, dar la un nivel al preţurilor mai ridicat. Dacă
guvernul stimulează din nou cererea, se ajunge la un nou decalaj inflaţionist, la o
nouă reducere a ofertei pe termen scurt şi la o rată a inflaţiei mai mare pentru
acelaşi PIB. Pentru a lupta împotriva inflaţiei, guvernul poate să decidă reducerea
cererii agregate, caz în care s-ar ajunge la un decalaj recesionist. Pe termen lung,
Inflaţia 229
preţurile factorilor de producţie se vor ajusta, oferta va creşte, dar echilibrul se va

restabili la un nivel al preţurilor mai ridicat decât P*.
Astfel se explică stagflaţia, termen care desemnează acea stare a economiei
caracterizată prin stagnare economică şi inflaţie. Astfel, oferta agregată nu se mo-
difică, cererea agregată scade, dar inflaţia persistă. Dacă scăderea cererii antrenează
reducerea ofertei agregate, se ajunge la slumpflaţie. Prin urmare, dacă la început,
prin creşterea cererii agregate s-a obţinut creştere economică şi reducerea şoma-
jului, creşterea preţurilor conduce apoi la creşterea costurilor şi reducerea salariului
real. Concomitent în economie vor persista rate ale inflaţiei şi rate ale şomajului
ridicate. Este nevoie, ca şi în cazul medicamentelor, de o “doză” monetară din ce în
ce mai mare pentru a menţine creşterea. Inevitabil, inflaţia se va accentua şi mai
devreme sau mai târziu va trebui stopată.
Variaţia administrată a cursurilor de schimb reprezintă o altă cale de declanşare a
procesului inflaţionist. Ultimele decenii se caracterizează prin continua depreciere
monetară în ritmuri înalte a valutelor din partea anumitor guverne. Deprecierea
monetară reflectată în termenii cursului valutar înseamnă creşterea preţurilor mărfu-
rilor importate şi ieftinirea mărfurilor exportate. Astfel, prin politica de depreciere
controlată a valorii banilor se încearcă atragerea unor capitaluri disponibile pentru
investiţii în piaţa mondială. În condiţiile unei monede slabe este mult mai eficient să
determini plasarea anumitor capitaluri productive în interiorul unui sistem economic
ce va produce pentru această piaţă şi va putea să şi exporte în condiţiile unor rate de
revenire înalte. Valoarea relativă a diferitelor valute şi mai ales evoluţia neconcor-
dantă cu celelalte constituie una din căile de realizare a avantajului comparativ pentru
atragerea de capitaluri străine. În plus, creşterile producţiei reale pot determina
revenirea valorii banilor, iar piaţa se poate umple de bunuri pe măsura creşterilor
controlate ale masei monetare. Procesul în sine este mult mai complex însă şi poate
ascunde numeroase capcane ce conduc la dezechilibre inflaţioniste pe termen lung.
Desigur că vă puteţi întreba: de ce nu se poate trăi cu inflaţie? Răspunsul se află
în efectele negative ale acestui dezechilibru asupra economiei naţionale.
21.2.2. Efectele inflaţiei
Procesul inflaţionist este complex nu numai din perspectiva cauzelor sale, ci şi

din punct de vedere al efectelor pe care le produce. Efectele inflaţiei pot fi analizate
atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. Totodată, acestea diferă
de la o perioadă la alta şi sunt greu de cuantificat.
Aşa cum am văzut mai înainte, inflaţia se manifestă atunci când are loc o
creştere continuă şi generalizată a preţurilor. Odată cu creşterea preţurilor, cu
fiecare leu câştigat vom putea să cumpărăm mai puţine bunuri şi servicii, adică,
implicit, scade şi puterea de cumpărare a banilor.
Astfel, în primul rând, prin intermediul inflaţiei are loc un proces de redistribuire
a bogăţiei. O primă formă de redistribuire are loc între creditori, respectiv între cei
care acordă împrumuturi, şi debitori, respectiv între cei care iau cu împrumut.
Astfel, debitorul primeşte de la creditor un împrumut cu o anumită putere de
cumpărare. În situaţia în care în economie se manifestă inflaţie, debitorul va restitui
suma împrumutată, după perioada de timp stabilită, însă puterea de cumpărare a
împrumutului va fi mult mai mică, în funcţie de nivelul ratei inflaţiei manifestate.
230 Economie
Să presupunem că anul trecut aţi contractat un împrumut de la bancă de 3000 de lei

pentru a vă plăti studiile pentru o perioadă de un an. Dacă în cursul respectivului an
preţurile s-au dublat, dumneavoastră veţi restitui băncii o sumă ce va avea o putere
de cumpărare mult mai mică. Cu alte cuvinte, în cazul unei inflaţii neanticipate,
debitorul va câştiga ca efect al scăderii puterii de cumpărare a banilor. Totodată, în
cazul unei inflaţii neanticipate, este favorizată înclinaţia spre consum şi este
defavorizată înclinaţia spre economii. Pierderea înregistrată de cei care deţin
economii la bănci va fi cu atât mai mică, cu cât diferenţa dintre rata dobânzii
nominale şi rata dobânzii reale va fi mai mică.
O a doua formă de redistribuire are loc în cazul contractelor de muncă pe termen
îndelungat. Aşa cum am văzut în capitolul 17, salariul nominal este suma de bani pe
care o încasează cel ce prestează munca, iar salariul real reprezintă puterea de
cumpărare a salariului nominal, sau altfel spus, cantitatea de bunuri şi servicii ce
poate fi achiziţionată cu salariul nominal. În situaţia în care rata inflaţiei este mult
mai mare decât creşterea salariului nominal, salariul real se va diminua, iar
lucrătorul, pentru aceeaşi cantitate de muncă prestată, va primi o cantitate mai mică
de bunuri şi servicii. Cu alte cuvinte, în termeni reali, el pierde, iar angajatorul
câştigă. Această situaţie ar putea fi evitată dacă rata inflaţiei ar fi anticipată corect.
Să luăm următorul exemplu: să presupunem că salariul unui muncitor este de 600
de lei pe lună şi este egal cu cel real şi se anticipează o rată a inflaţiei de 10%.
Pentru a menţine acelaşi nivel al salariului real, salariul nominal ar trebui să crească
şi el tot cu 10%, adică să devină 660 de lei. Din acest motiv este recomandat ca
orice contract de muncă să prevadă modificarea periodică a salariului nominal în
funcţie de indicele costului vieţii.
Efectul de redistribuire al averilor diferă în funcţie de componentele patrimo-
niului fiecăruia şi de intensitatea inflaţiei. Există în urma redistribuirii şi beneficiari
ai inflaţiei; de exemplu, dacă aţi cumpărat un imobil pe credit la o rată a dobânzii
fixă, beneficiaţi de inflaţie în două feluri: pe de o parte ca urmare a creşterii valorii
imobilului, iar pe de altă parte datorită fixităţii dobânzii. Dacă imobilul a fost
achiziţionat din surse proprii şi îl fructificaţi prin închiriere pierdeţi dacă percepeţi o
chirie fixă, dar tot câştigaţi din creşterea valorii imobilului.
Concluzia este simplă: este dificil, dacă nu imposibil, să evaluăm impactul
global al redistribuirii prin inflaţie. De regulă, inflaţia neanticipată redistribuie
veniturile în favoarea debitorilor şi în defavoarea creditorilor, în favoarea celor cu
venituri ajustabile şi în defavoarea celor cu venituri fixe. Cât despre inflaţia
anticipată, aceasta este cunoscută de toţi, iar efectul redistribuirii este redus.
Mai grav decât efectul de redistribuire este impactul inflaţiei asupra economiei
naţionale. Inflaţia potenţează atât incertitudinea, cât şi riscul în economie, descu-
rajând afacerile prin mai multe efecte: distorsionează semnalul furnizat firmelor de
către piaţă prin preţuri, alterează funcţiile banilor, antrenează costuri de acomodare
la noile preţuri, conduce la creşterea poverii fiscale pentru că taxele se aplică pe
valoarea nominală etc.
De aceea, economiştii susţin că o economie sănătoasă trebuie să fie lipsită de
inflaţie sau cel mult caracterizată printr-o inflaţie târâtoare, anticipată.
Inflaţia 231
21.3. Politici antiinflaţioniste
La prima vedere, politicile antiinflaţioniste ar urmări lichidarea inflaţiei însăşi.

Un astfel de fenomen este imposibil de realizat. Guvernele pot acţiona doar asupra
cauzelor care duc la declanşarea inflaţiei, încercând astfel să atenueze efectele
acestui fenomen. Spre exemplu în politica de aderare a României la Uniunea
Europeană guvernele au acţionat pentru încadrarea inflaţiei în anumite limite de ma-
nifestare care să permită compatibilizarea economiei naţionale cu economiile euro-
pene. Finalitatea ultimă a politicilor antiinflaţioniste o reprezintă compatibilizarea
fenomenului cu creşterea economică.
Pentru asigurarea succesului unei politici în această direcţie este necesar să abor-
dăm un mix de politici cu aplicare specială în planul economiei reale, prin controlul
şi coordonarea cererii şi ofertei agregate.
Principalele măsuri antiinflaţioniste pot fi sintetizate astfel:
(1) Reducerea ratei de creştere a masei monetare. Această măsură este eficientă,
dar foarte greu de aplicat. În primul rând pentru că, deşi toţi se plâng de in flaţie, în
acelaşi timp, toţi ar vrea să vadă că preţurile stagnează sau scad la bunurile pe care
le consumă, şi nu la ceea ce vând. Crede cineva că salariaţii din România s-ar
bucura dacă forţa lor de muncă ar fi plătită mai ieftin? Rezultă că, într-o oarecare
măsură, nu există nici dorinţa populaţiei de a stopa inflaţia.
În al doilea rând, reducerea creşterii masei monetare înseamnă reducerea chel-
tuielilor publice care ar echivala, de exemplu, în România cu închiderea unor fabrici
şi reducerea sumelor alocate diverselor ministere. Dar toţi sunt de acord cu redu-
cerea bugetului celorlalţi, şi nu a propriului buget.
Un alt motiv pentru care de multe ori nu există voinţa politică de reducere a
ritmului de creştere a masei monetare este că această reducere antrenează întotdea-
una pe termen scurt, de câţiva ani, reducerea creşterii economice, chiar recesiune şi
creşterea şomajului. Aceste efecte negative pot fi atenuate, de exemplu, printr-o
reducere graduală a creşterii masei monetare, şi nu printr-una bruscă. Însă există
pericolul ca strategia să fie abandonată dacă se constată că şomajul a crescut prea
mult sau dacă se schimbă echipa guvernamentală. De asemenea, s-ar putea ca
această strategie să nu prezinte credibilitate.
Din studiile lui Milton Friedman referitoare la inflaţie putem sesiza că, atunci
când într-un sistem economic masa monetară creşte consistent şi rapid, inflaţia tinde
să se manifeste cu rate foarte înalte, efectele descrise mai sus fiind resimţite pu-
ternic de către oameni. În schimb, în condiţiile în care masa monetară nu creşte ra-
pid, inflaţia tinde să se manifeste cu rate mici. Politica de neconfirmare a depre -
cierilor inflaţioniste nu poate în nici un caz să stopeze inflaţia, şi putem vorbi de o
inflaţie “mascată”.
(2) Controlul preţurilor şi salariilor. Acest lucru poate fi obţinut prin lege sau
prin dialog între guvern şi partenerii sociali. Prin această măsură se obţin două
rezultate: scade cererea globală şi creşte oferta globală, datorită reducerii costurilor.
Dacă se reuşeşte acest lucru, inflaţia scade în intensitate, dar practica economică
este rară în exemple de succes. În plus, această măsură împiedică alocarea optimă a
resurselor, deoarece preţurile sunt administrate, şi poate să conducă la acumularea
unor tensiuni inflaţioniste care să răbufnească mai târziu.
232 Economie
(3) Indexarea salariilor şi altor venituri este mai degrabă o măsură de protecţie
împotriva inflaţiei. Există pericolul ca indexarea să conducă la o spirală inflaţionistă
greu de depăşit. Totuşi, unii economişti, inclusiv Friedman văd în ea şi o măsură
antiinflaţionistă. Argumentul este că, dacă inflaţia va creşte încet, şi salariile vor
creşte la fel de încet, reducându-se intervalul de timp dintre încetinirea creşterii ma-
sei monetare şi ajustarea salariilor. În plus, dacă indexarea are în vedere şi ajustarea
impozitelor, ca şi indexarea datoriei publice, statul va câştiga mai puţin din inflaţie
şi va fi mai puţin tentat să o folosească. De exemplu, să presupunem că la un salariu
de 1 mil. lei impozitul este de 30%. Dacă, din cauza inflaţiei, salariul se indexează
cu 32%, el va deveni 1.320.000. Dar la acest nivel al salariului, să spunem că
impozitul este 35%. În acest fel salariul net creşte cu numai 158.000, în loc de
224.000, cu cât ar fi crescut dacă impozitul ar fi rămas neschimbat. Diferenţa este o
taxă mascată care revine statului. Dacă impozitele se ajustează conform inflaţiei,
câştigul revine integral salariatului. În cazul datoriei publice, inflaţia diminuează
valoarea reală a acesteia. Prin indexare, statul nu mai beneficiază de respectiva
reducere, deci nu mai are nici un interes să mărească inflaţia.

Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 14

ECONOMIA NAŢIONALĂ: PREZENTARE GENERALĂ

Prima parte a lucrării de faţă a fost dedicată microeconomiei, adică studierii

14.1. Sectoarele instituţionale ale economiei naţionale

Comportamentul dumneavoastră implică zilnic aspecte economice; chiar şi

– administraţiile locale, a căror competenţă priveşte doar o parte a teritoriului

Sursa: P. Samuelson, W. Nordhaus, Economics, McGraw-Hill, Inc., 1995

Gospodăriile îşi cheltuiesc veniturile ce provin de la firme pe bunuri de consum,

14.2. Indicatorii macroeconomici

PIBpf = PIB exprimat la preţurile factorilor;

put că în PIB includem toate bunurile produse în perioada de calcul, indiferent

b) Determinarea PIB prin metoda veniturilor

se adaugă veniturile obţinute de firmele naţionale în exterior. De ce se scad venitu-

14.3. Deficitele gemene

Arătam în prima parte a acestui capitol că gospodăriile îşi cheltuiesc veniturile

14.4. Rezultatele macroeconomice şi realitatea economică.

Determinarea rezultatelor macroeconomice presupune agregarea tuturor activită-

Structura economiei reale

TEORIA VENITULUI NAŢIONAL

Macroeconomia este un domeniu al cercetării spinos şi fascinant în acelaşi timp,

15.1. Consumul şi economiile

Partea din venitul disponibil utilizată de menaje pentru achiziţionarea de

Graficul 15.1. Teoria venitului permanent

Cât de diferite sunt cele două teorii?

Graficul 15.2. Relaţia consum - economii - venit disponibil

În calcularea PIB prin metoda cheltuielilor am văzut că o componentă impor-

15.2.1. Factorii care stau la baza deciziei de a investi

Graficul 15.3. Stocul optim de capital

În acest grafic deplasarea productivităţii marginale spre dreapta conduce la creşterea

15.2.2. Curba cererii de investiţii

Relaţia negativă dintre investiţii şi rata dobânzii poate fi explicată şi cu ajutorul

Relaţia inversă dintre investiţii şi rata dobânzii formează

Graficul 15.4. Relaţia investiţii – rata dobânzii

15.3. Echilibrul venitului naţional

Producţia naţională apare pe piaţă ca ofertă globală, adică oferta la nivelul

Graficul 15.5. Echilibrul keynesian general

Se observă pe grafic că echilibrul (punctul E) se realizează pentru o producţie de

Graficul 15.6. Echilibrul într-o economie închisă fără sector public

Orice modificare a investiţiilor autonome se transformă într-o modificare a chel-

Se observă din graficul anterior că o creştere a economiilor populaţiei cu o

Consumul este însă o funcţie de venitul disponibil, calculat ca diferenţă între

1/1 – c’. Impactul puternic al creşterii cheltuielilor bugetare asupra venitului şi

Graficul 15.9. Efectul reducerii taxelor asupra echilibrului

În momentul reducerii taxelor, echilibrul se deplasează de la E 1 la E2, venitul

Graficul 15.10. Echilibrul într-o economie deschisă

considerare sunt extrem de numeroase, iar multiplicatorii calculaţi reflectă orienta-

CEREREA AGREGATĂ ŞI OFERTA AGREGATĂ

Cererea şi oferta, alături de preţul de echilibru, constituie cele mai importante

16.1. Cererea agregată

În capitolul 15 nivelul preţurilor era constant, iar cheltuielile agregate se modi-

Graficul 16.1. Cheltuielile agregate şi cererea agregată

Graficul 16.1. evidenţiază faptul că cererea agregată cuprinde combinaţii de

– se anticipează o creştere a venitului sau/şi a preţurilor în viitor;

16.2. Oferta agregată

Oferta agregată exprimă producţia totală de bunuri şi servicii pe care firmele

Graficul 16.3. Oferta agregată pe termen scurt

În primul grafic distingem trei zone ale ofertei:

microeconomic, iar pe de altă parte indirect, prin intermediul preţurilor factorilor de

îmbunătăţeşte întregul mod de producţie naţional; de exemplu, inventarea compu-

16.3. Echilibrul macroeconomic

Echilibrul macroeconomic se stabileşte în punctul în care cererea agregată este

Graficul 16.6. Echilibrul macroeconomic pe termen scurt

În primul grafic, echilibrul se stabileşte în zona crescătoare a curbei ofertei