Sunteți pe pagina 1din 34
UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA” Curs 1 Rela ţii Economice Internaţionale 1 Lect. univ. dr. Nicoleta Vasilcovschi

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA”

Curs

1

Relaţii Economice Internaţionale 1

Lect. univ. dr. Nicoleta Vasilcovschi

- Constanţa 2012 -

CUPRINS

CURS 1. BAZELE TEORETICE ALE RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE

1.1. Ştiinţa Relaţiilor Economice Internaţionale

1.2. Concepte macroeconomice fundamentale specifice Economiei Mondiale (Produs Intern Brut, Produs Naţional Brut,Venit Naţional)

1.3. Diviziunea internaţională a muncii

1.4. Specializarea internaţională

CURSUL 2. ECONOMIILE NAŢIONALE ŞI PIAŢA MONDIALĂ

2.1. Economiile naţionale

2.2. Piaţa mondială

2.3 Etapele formării şi dezvoltării pieţei mondiale

CURS 3. DIVIZIUNEA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII

3.1. Diviziunea internaţională a muncii şi formarea Pieţei Mondiale

3.2 Trăsăturile caracteristice ale pieţei mondiale şi ale diviziunii

internaţionale a muncii

CURS 4. TEORII ŞI MODELE ALE RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE 4.1 Mercantilismul 4.2 Teoria avantajului absolut şi teoria avantajului relativ în comerţul internaţional – noţiuni generale

CURS 5. Adam Smith şi David Ricardo – revoluţionari ai gândirii economice

5.1. Adam Smith şi avantajul absolut în comerţul internaţional

5.2. David Ricardo şi avantajul relativ

CURS 6. Teorema Hecksher-Ohlin-Samuelson şi Teoria protecţionistă

6.1. Teorema Hecksher Ohlin Samuelson ( H.O.S. )

6.2. Ciclul de viaţă al produsului

6.3 Teoria protecţionistă

CURS 7. ORGANISME ŞI INSTITUŢII SPECIALIZATE ÎN RELAŢIILE

ECONOMICE INTERNAŢIONALE CU VOCAŢIE UNIVERSALĂ

7.1. Ordinea economică mondială

7.2 Organizaţia Naţiunilor Unite şi organismele sale specializate

7.3. Acordul General de Tarife şi Comerţ - GATT

CURS 8. GATT Sesiunile GATT

8.1. Activitatea GATT

8.2. GATT- Runda Uruguay

CURSUL 9. OMC ŞI FMI

9.1. Organizaţia Mondială a Comerţului

9.2. Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială -

Perspectivă economică

CURSUL 10. INTEGRAREA ECONOMICĂ REGIONALĂ

10.1. Tipuri şi forme ale integrării economice regionale

10.2. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb

CURSUL 11. ACORDUL CENTRAL-EUROPEAN DE LIBER SCHIMB (C.E.F.T.A.)

11.1 C.E.F.T.A cale de experimentare a structurilor de competitivitate

11.2 Participarea României la C.E.F.T.A.

CURSUL 12. COOPERAREA ECONOMICĂ LA MAREA NEAGRĂ

12.1 Cooperarea Economică la Marea Neagră

12.2 Domenii de cooperare economică la Marea Neagră

12.3 Dimensiunile C.E.M.N.

CURSUL 13. ORGANIZAŢII ECONOMICE ALE ŢĂRILOR DIN AMERICA DE NORD ŞI DIN ZONA ASIA-PACIFIC

13.1 Integrarea economică pe continentul american Acordul Nord American de Liber Schimb (N.A.F.T.A.)

13.2 Asociaţia Latino - Americană a Liberului Schimb

13.3 M.E.R.C.O.S.U.R

13.4 Experimente integraţioniste în Africa şi Asia

CURS 1

BAZELE TEORETICE ALE RELAŢIILOR

ECONOMICE INTERNAŢIONALE

1.1. Ştiinţa relaţiilor internaţionale

În contextul economic internaţional actual

nici o ţară, oricât de mare şi de bogată ar fi, nu

se poate izola de restul lumii.

O caracteristică a lumii contemporane o

constituie existenţa economiilor naţionale ale statelor, ca celule de bază în cadrul economiei

mondiale.

Relaţiile economice internaţionale

reprezintă ansamblul raporturilor, structurilor

şi tranzacţiilor economice dintre agenţii economici aparţinând unor state, care

include:

- comerţul internaţional,

- cooperare în producţie şi tehnico-ştiinţifică,

- relaţii financiar-valutare şi de credit,

- relaţii din sfera producţiei şi a cercetării ştiinţifice.

Relaţiile economice internaţionale au apărut şi s-au dezvoltat în acelaşi timp cu evoluţia economică şi cu adâncirea diviziunii

internaţionale a muncii şi sunt unul dintre

elementele care caracterizează economia

mondială.

Relaţiile economice internaţionale au un

caracter dinamic, multiplicându-se şi diversificându-se sub influenţa unui ansamblu de factori: tehnico-ştiinţifici, financiari,

ecologici, manageriali interni şi externi.

Ele se desfăşoară într-un cadru multilateral sau bilateral, în concordanţă

cu normele şi principiile convenite de

parteneri, sau care ghidează activitatea organizaţiilor specializate internaţionale

regionale sau cele cu vocaţie universală,

îndeosebi cele din sistemul O.N.U.

1.2 Concepte macroeconomice fundamentale specifice Economiei Mondiale (Produs Intern Brut, Produs Naţional Brut,Venit Naţional)

Gradul de realizare al obiectivelor creşterii economice analizate cantitativ şi calitativ se apreciază cu ajutorul indicatorilor economici de rezultate.

Măsurarea din punct de vedere economic

a rezultatelor macroeconomice se întemeiază pe filosofii diferite, specifice ţărilor cu

economie de comandă, respectiv celor cu

economie de piaţă.

În ţările cu economie de comandă, al căror areal s-a restrâns considerabil, măsurarea

rezultatelor macroeconomice se întemeiază pe

teoria muncii productive.

Conform acestei teorii se consideră productivă

numai munca care are ca rezultat crearea de bunuri materiale.

Într-o optică mai modernă se consideră productive şi acele activităţi

care în sine nu produc bunuri materiale,

dar contribuie la crearea acestora. Între acestea se disting:

- automatizarea, cibernetica,cercetarea

ştiinţifică aplicativă, managementul.

În raport cu această teorie se distinge

sistemul producţiei materiale care mai este

cunoscut şi sub numele de sistem de balanţe al economiei naţionale şi cuprinde patru

balanţe principale:

balanţa

materială

(balanţa

producţiei,

consumului şi a acumulării produsului social);

balanţa socială a reproducţiei (balanţa

producţiei, repartiţiei şi folosirii venitului

naţional); balanţa forţei de muncă;

balanţa avuţiei naţionale.

Pe baza informaţiilor furnizate de principalele

balanţe ale sistemului producţiei materiale, se calculează următorii indicatori sintetici: produsul social total, produsul social final şi venitul naţional.

Produsul social total reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor materiale produse în cadrul ramurilor producţiei materiale. Produsul social final reprezintă totalitatea bunurilor produse şi ajunse în decursul perioadei de calcul în ultimul stadiu al circuitului economic. Venitul naţional reprezintă valoarea nou creată în

producţia bunurilor materiale destinate

satisfacerii nevoilor de consum şi dezvoltare.

În ţările cu economie de piaţă, măsurarea

rezultatelor economice se bazează pe teoria factorilor de producţie. Această teorie a fost fundamentată de economistul

francez Jean B. Say, care postulează faptul în procesul repartiţiei, fiecare factor de producţie este recompensat în raport cu aportul nemijlocit

la desfăşurarea proceselor de producţie şi anume:

munca e recompensată cu salariu;

capitalul e recompensat cu profitul;

natura e recompensată cu renta.

J.B Say 1767-1832

J.B Say 1767-1832

Pe baza informaţiilor furnizate de principalele balanţe ale sistemului

conturilor naţionale se calculează două grupe de indicatori sintetici,

după cum urmează:

P.I.B. (produsul intern brut) – reprezintă valoarea finală a bunurilor şi serviciilor realizate de agenţii economici rezidenţi pe teritoriul unei ţări;

P.I.N. (produsul intern net) – reprezintă valoarea bunurilor şi

serviciilor destinate consumului final în care este inclusă investiţia netă şi este exclusă cea rezultată din amortizări;

PIN= PIB - A P.N.B. (produsul naţional brut) – reprezintă valoarea bunurilor şi

serviciilor realizate de agenţii economici naţionali indiferent de ţara

unde-şi desfăşoară activitatea; P.N.N. (produsul intern net) este egal cu valoarea P.N.B.-ului din care s-a scăzut amortizarea.

PNN= PNB-A

Prezentăm în continuare modul de calcul al indicatorilor sintetici din sistemul conturilor naţionale:

P.I.B. = P.G.B. Ci,

unde:

- P.G.B. (produs global brut) = valoarea bunurilor şi serviciilor create de agenţii economici rezidenţi într-un an de zile,

- Ci (consumul intermediar) = valoarea bunurilor şi

serviciilor folosite în obţinerea P.G.B.-ului.

P.I.B. = Cp + Cg + Ib + En, unde: Cp = consum privat, Cg = consum

guvernamental, Ib = investiţii brute care sunt formate

din: In (investiţii nete) şi Ccf (consum capital fix),

En = diferenţa dintre export şi import.

Valoarea produsului naţional brut – P.N.B.:

P.N.B. = P.I.B. + sau S.V.S., unde: S.V.S. = sold al

veniturilor din străinătate.

S.V.S. = valoarea produsului realizat de agenţii economici naţionali din străinătate minus valoarea câştigului realizat de agenţii străini în ţara de referinţă.

Observaţie: Între P.N.B. şi P.I.B. se manifestă o serie de

corelaţii. Într-o ţară mai puţin dezvoltată economic:

P.N.B. < P.I.B.

Într-o ţară dezvoltată economic:

P.N.B. > P.I.B., relaţia de legătură fiind dată de soldul veniturilor din străinătate.

P.I.B. sau P.N.B. în termeni reali poate fi determinat cu relaţiile:

P.I.B. real = P.I.B. nominal / indicele preţurilor de consum x 100;

P.N.B. real = P.N.B. nominal / indicele preţurilor

de consum x 100

Venitul se împarte în două forme: consum (C) şi

economii (S).

componentele de mai sus sunt date de relaţia:

Exprimate într-o formă sintetică

V = C + S

Consumul reprezintă acea parte din venit folosită

de către populaţie şi autorităţile publice pentru satisfacerea nevoilor personale şi colective. Consumul constituie ultimul act al activităţii economice, o parte din veniturile obţinute fiind destinate cumpărării de bunuri de consum şi achiziţionării de servicii.

Consumul îmbracă mai multe forme:

După subiectul consumului, acesta se împarte

în:

consum privat, care priveşte un menaj sau asociaţii;

consum public, care se referă la stat şi

instituţiile sale. După obiectul consumului, se împarte în:

consum material sau de bunuri;

consum nematerial sau consum de servicii.

După modul de procurare a bunurilor distingem:

consum de mărfuri;

autoconsum.

După durata consumului propriu-zis:

bunuri de folosinţă curentă care îşi pierd utilitatea în cadrul unui singur proces;

bunuri de folosinţă îndelungată care se uzează în decursul unei perioade mai mari de timp.

Nivelul mediu al consumului de bunuri şi

servicii se exprimă prin consumul pe locuitor.

Acest indicator se calculează raportând la

numărul de locuitori a unei ţări:

consumul total;

consumul pe grupe de produse.

Evoluţia consumului este apreciată pe baza

bugetelor de familie, constatându-se următoarele tendinţe:

- scăderea ponderii cheltuielilor pentru alimente,

care apare pe fondul diversificării structurii, al

îmbunătăţirii calităţii şi sporirii consumului de alimente cu valoare nutritivă ridicată;

- menţinerea relativ constantă a cheltuielilor

pentru îmbrăcăminte şi confort personal;

- creşterea cheltuielilor pentru servicii, mai ales a celor legate de ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie.

1.3. Diviziunea internaţională a muncii

Unul

dintre

elementele

economiei mondiale este

internaţională a muncii.

constitutive

ale

şi

diviziunea

Trebuie subliniat faptul acest fenomen nu are un caracter de sine stătător, independent

de dezvoltarea economiei naţionale şi nu se

află situat undeva deasupra acesteia.

Despre o diviziune internaţională a muncii se

poate vorbi nu numai în măsura în care se

conturează anumite structuri ale economiei naţionale, ci şi specializarea internaţională în

producţie a acestora.

Diviziunea internaţională a muncii reprezintă expresia sintetică a tendinţei de specializare a economiei naţionale în vederea participării la

circuitul economico-mondial.

Apariţia diviziunii internaţionale a muncii a

avut loc în condiţiile în care capitalismul s-a

extins pe întreg globul, antrenând ţările lumii în schimburi economice reciproce stabile.

Între diviziunea internaţională a muncii şi diviziunea internă a muncii nu există un zid

despărţitor.

1.4 Specializarea internaţională

Specializarea în producţie în vederea exportului devine posibilă tocmai pe baza dezvoltării economice interne a fiecărui stat. Rămânând în domeniul deosebirilor se mai poate

spune că, în timp ce ţările dezvoltate şi-au schimbat de câteva ori specializarea în decursul timpului, ţările în curs de dezvoltare, în majoritatea lor au păstrat aceeaşi specializare îngustă, nerentabilă, conturată

încă din perioada formării sistemului colonial.

Vă mulţumesc!