Tema 2: Evaluarea rezultatelor activității economice

1. Sistemul Conturilor Naţionale (SCN).PNB/PIB, indicatorii produsului și venitului.

2. Indicatorii nominali și reali. Indicele prețului.
3. Consumul, economiile și investițiile.
4. Dificultățile calculării indicatorilor venitului și produsului. Problema aprecierii bunăstării
populației.

1. Sistemul Conturilor Naţionale (SCN).

Macroeconomia presupune elaborarea unei viziuni globale asupra economiei, asupra rezultatelor din
economia naţională. Se cunosc 2 sisteme de măsurare a rezultatelor în ansamblu a economiei naționale:
1.Sistemul Producției Materiale SPN – se bazează pe teoria muncii productive (este caracteristică ţărilor cu
economie centralizată).
2.Sistemul Conturilor Naționale SCN – se bazează pe teoria factorilor de producţie (J. Say), fondatorii
J.M.Keynes, J.Mesde şi R.Stone, care în 1941 au propus un model macroeconomic cu 4 sectoare: firme,
menaje, administraţia, restul lumii (străinătatea).
SCN reprezintă un ansamblu de conturi în care sunt evidenţiate multitudinea tranzacţiilor economice
efectuate la nivelul întregii economii naţionale în scopul de a furniza informaţii necesare analizei modului de
funcţionare a mecanismului economic precum şi fundamentării politicii economice.
Principalele “componente” ale sistemului conturilor naţionale sunt: agenţii economici, operaţiunile,
conturile naţionale
Conturile naționale sunt numite şi “macroeconomice”, se ţin în conformitate cu principiul dublei
înregistrări, folosite în contabilitate. Astfel un “cont național” este compus din două părţi: în prima la “debit”,
se scriu resursele de care dispune un sector oarecare, în partea a doua, la “credit”, se înscrie folosirea acestor
resurse. De exemplul “contul producţiei” include la “debit” producţia totală de bunuri economice, iar la
“credit” – utilizarea totala a bunurilor economice.
Principalii indicatori folosiți în SNC sunt cei ai produsului și ai venitului:
1.PNB 5.VN
2.PIB 6.VP
3.PNN 7.VPD
4.PIN 8.VND
PNB - reflectă valoarea de piaţă totală a mărfurilor şi serviciilor finale produse în economie într-o anumită
perioadă de timp de regulă în timpul unui an cu aplicarea factorilor de producţie aflaţi în proprietatea
rezidenţilor ţării date. Principiile de bază aplicate la calcularea PNB:
1) în PNB se include valoarea de piaţă a mărfurilor şi serviciilor care include şi impozitele indirecte (TVA,
accizele),
2) în PNB se include valoarea mărfurilor care se procură pentru consumul final şi nu pentru consumul
intermediar, adică pentru a produce alte bunuri şi servicii,
3) în PNB se include valoarea mărfurilor şi serviciilor produse în perioada pentru care se evoluează PNB,
4) în PNB se include valoarea mărfurilor şi serviciilor produse cu aplicarea factorilor de producţie care
aparţin cetăţenilor ţării date inclusiv şi pe teritoriu altor ţări.
Primele 3 principii rămân în vigoare şi în cazul evaluării PIB-ului. Acesta exprimă valoarea de piaţă totală a
mărfurilor şi serviciilor finale produse pe teritoriu ţării date într-o anumită perioadă de timp de regulă un an,
indiferent de apartenenţa factorilor de producţie a rezidenţilor sau a nerezidenţilor.
Corelaţia dintre cei 2 indicatori poate fi reprezentată astfel:
PNB = PIB + veniturile rezidenţilor primite de peste hotare - veniturile nerezidenţilor primite pe
teritoriul ţării.
Diferenţa dintre ultimii 2 indicatori reprezintă veniturile nete ale factorilor de producţie primite de peste
hotare. Pentru evaluarea PNB şi PIB-ului pot fi aplicate următoarele metode de calcul:
1) metoda cheltuielilor;
2) metoda valorii adăugate;
3) metoda veniturilor.
1.Metoda cheltuielilor prevede evaluarea PNB-ului prin însumarea cheltuielilor tuturor agenţilor economici
care consumă PNB-ul (menajele ,firmele, guvernul ţi restul lumii).

1
 Y= C+Ib+G+Xn
C- cheltuieli pentru consum care includ diferite procurări de mărfuri de utilizare îndelungată şi nu se includ
cheltuielile ce ţin de construcţia spaţiului locativ.
I - investiţiile brute, includ următoarele componente: cheltuielile firmelor ce ţin de construcţia noilor încăperi
de producţie şi procurarea utilajului, investiţiile în construcţii locative, investiţiile în stocuri.
Investiţiile brute pot fi calculate ca:
Ib =INete+A
Noţiunea de investiţii în macroec. nu include procurarea hârtiilor de valoare, în aşa caz nu are loc crearea de
active noi ci doar o distribuire a celor existente, o trecere de la un proprietar la altul.
G- achiziţiile guvernamentale de mărfuri şi servicii pentru construcţia şi întreţinerea şcolilor şi spitalelor,
armatei, administraţiei publice centrale, drumurile publice.
În cheltuielile guvernamentale nu se includ plăţile de transfer (pensiile, îndemnizaţiile).
Xn- exportul net de mărfuri şi servicii, se determină dintre export şi import
Xn= Exp – Imp
2) Metoda valorii adăugate
Prevede evaluarea PNB şi PIB prin însumarea valorilor adăugate la fiecare etapă a procesului de fabricare a
produsului final, valoarea adăugată şi determinată ca diferenţa dintre valoarea produsului fabricat de firmă şi
plăţile către alte firme şi procurarea produselor intermediare (combustibil, materii prime etc.).
3) Metoda veniturilor
Prevede însumarea tuturor veniturilor, factorilor de producţie şi a 2 componente ce nu constituie veniturile,
amortizarea şi impozitele indirecte nete.
IIN- impozitul indirect net se determină ca diferenţa între subvenţii şi impozite indirecte.
IIN = Subvenții – II
PNBVenit = ƩVenitul factorilor de producţie + Amortizarea + IIN
În PNBvenit se include următoarele venituri ale factorilor de producție: venitul proprietarelor; venitul din
rentă (din drepturile de autor,din proprietate asupra unor brevete); profitul întreprinderii care include:
dividendele plătite acţionarilor, profitul nerepartizat ca sursă de majorare a capitalului;procentul net - se
determină ca diferenţa dintre %-ul de achitare de firme altor sectoare ale economiei şi %-ul primit de firme
de la alte sectoare ale economiei. Din %-ul net se exclude achitarea %-lui aferent datoriei de stat.
Alegerea variantei de calculare a PNB sau PIB depinde de baza informaţională în ţara respectivă.
Alţi indicatori macroeconomici ai produsului şi venitului:
Produsul naţional net PNN = PNB – A sau PNN=VN+Iind.nete
Produsul intern net PIN=PIB - A
Venitul naţional VN = PNN – IIN sau VN=PIN-IIN
Pentru a determina venitul personal se exclude veniturile obţinute de întreprinderi şi se adaugă plăţile de
transfer către populaţie precum şi veniturile personale primite sub formă de procente inclusiv cele aferente
datoriei de stat.
Venitul naţional disponibil (VND)
VND = PNB + Transferurile nete primite de peste hotare.
Transferurile nete primite de peste hotare =Transfer net din exterior-Transferurile efectuate către exterior .
VND este folosit pentru consumul final şi economiile naţionale
VND = C + Sn
Venitul personal (venitul personal)- VP
VP = VN – CAS (profitul nerepartizat, impozitul pe venit a întreprinderii) + transferul guvernamental,
transferul de afaceri + venituri personale sub formă de %
VP=S+R+D+Ppropriet+Div - CAS+TR
Venitul personal disponibil (VPD) este o parte a venitului personal menit pentru a fi achitat sau economisit.
VPD = VP - Impozitul venitului personal - Alte plăţi
În funcţie de direcţiile de utilizare în componenţa VPD se includ:
Cheltuielile pentru consum şi economiile particulare:
VPD = C + S
Venit disponibil (YD) YD = Y+TR+TA unde TA-taxe şi impozite

2.Indicatorii nominali și reali. Indicele prețului.

2
Conceptul Ind nominali şi reali se deosebesc prin preţurile care se aplică la evaluarea lor astfel PNBnominal
se calculează în preţurile perioadei curente, iar PNBreal în preţuri comparabile ale unei perioade de bază sau
de referinţă.
0- perioada de baza sau de referinţă;
1- perioada curentă.
PNBnominal - pentru anul de bază; Qo- cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţă
PNBo=∑Po*Qo Po – preţul la bunui şi servicii de pe piaţă
PNBnominal - pentru anul curent:
PNB1=∑P1*Q1
PNBreal pentru anul curent:
PNBr(1)=∑Po*Q1
Variaţia PNB este influienţată de următorii factori:
≈ dinamica volumului fizic al producţiei;
≈ dinamica nivelului preţurilor.
PNBreal reflectă doar schimbările în producţia fizică în 2 perioade diferite evoluate în preţuri constante.
PNBreal poate fi calculat prin ajustarea PNBnominal ţinînd cont de indicele nivelului preţurilor:
PNBr=PNB ∕ Indc.pret. dacă:
a) Ipret>1, atunci PNBreal < PNBnominal;
b) Ipret<1, atunci PNBreal > PNBnominal;
c) Ipret=1, atunci PNBreal = PNBnominal.
Indicii macroec. de preţuri permit de a analiza modificările în nivelul mediu al preţurilor în 2 perioade
diferite. Astfel de indici se pot calcula în baza datelor privind preţurile:
~tuturor mărfurilor şi serviciilor;
~mărfurilor şi serviciilor care formează cosul de consum;
~mărfuri şi servicii cu destinaţie productivă;
~mărfuri prime şi materiale.
Deflatorul PNB se calculează în baza preţurilor tuturor mărfurilor şi serviciilor produse în economie este un
indice de tip Pausche şi se determină ca raportul dintre PNBnom. şi PNBreal.
Deflatorul PNB poate fi calculat cu ajuorul indicelui Lasperis (PL), indicele Paaşe (PP), şi indicele Fisher(PF) :
n n
å P * Qi
i
t 0
å Pi t * Qi t PF = √ P L * PP
i=1 i=1

PL = n ; PP = n ;
å Pi0 * Qi 0 å Pi0 * Qi t
i=1 i=1

Relaţia dintre şomaj şi inflaţie este dată de legea lui Okun: pentru fiecare creştere a PNB real cu 2,2% rata
şomajului scade cu 1%.

3. Consumul, economiile și investițiile.

Evidenţierea nivelului de dezvoltare economică, precum şi a modului în care sunt utilizate resursele
implică evaluarea şi măsurarea rezultatelor activităţii desfăşurate de agenţi economici în toate ramurile.
Consumul – reprezintă procesul satisfacerii nevoilor curente ale societăţii şi prezintă cheltuielile pentru
toate bunurile şi serviciile de consum curent.
Indicatorul care reflectă nivelul mediu al consumului de bunuri materiale şi servicii este consumul pe
locuitor. Mărimea acestuia se exprimă şi prin costul vieţii.
Relaţia existentă între venit şi consum se exprimă prin:
- rata consumului (înclinaţia medie spre consum) se notează prin „c”: c = C / Y .
Inclinația marginală spre consum(c’) - ne arata cu cât creste consumul ca urmare a creșterii venitului (de
regula cu o unitate). c' = ∆C / ∆Y
- funcţia consumului: 0 < c' < 1
͞͞C – consum autonom cînd venitul este egal cu „0” Consumul creşte odată cu venitul, dar la nivel scăzut de
venituri oamenii consum mai mult decît veniturile pe care le deţin apelînd la rezerve sau împrumuturi.
͞ = C0 + c'YD
C

3
 Economiile (S) reprezintă partea venitului care nu este destinat consumului. S = Y - C
Rata economisirii (înclinaţia medie spre consum) reprezintă raportul între volumul economisirii şi cel al
veniturilor: s=S/Y
Înclinaţia marginală spre economisire (s') reprezintă raportul între variaţia economisirii şi variaţia venitului
arătînd cu cît vor spori economiile la creşterea cu o unitate a veniturilor: s' = ∆S / ∆Y
Funcţia economisirii naţionale: S = s*Y – S0
unde S0 – economisirea atunci cînd venitul este nul.
Economiile se clasifică şi ele în:
I. În funcţie de sursele de provenienţă:
- economisire brută(Sbrut) cuprinde amortizarea capit. fix, profiturile nedistribuite ale corporaţiilor şi
economiile personale Sbrut=A+Sp+ profiturile nedistribuite ale corpor.
- economisire netă(Snet) Snet= Sbrut – A
II. În funcţie de sectorul economic:
a) economii particulare (private) (SP) Sp = Y + TR + N – T – C
b) economii guvernamentale (Sg) Sg = T –TR – N – G sau -Sg = BD
c) Economiile restului lumii (Sr) Sr = profiturile nedistribuite - Xn
S = SP + Sg + Sr
unde: TR - transferuri guvernamentale; N – procente aferente datoriei de stat
T – impozite; BD – deficit bugetar şi BD = ∆M - ∆B
∆M – modificări în masa monetară; ∆B – emisiuni de obligaţiuni pentru acoperirea deficitului bugetar.
Investițiile (I) sunt reprezentate de totalitatea cheltuielilor ce se fac pentru realizarea de noi capitaluri fixe,
înlocuirea capitalului fix uzat, precum și de cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea
capitalurilor fixe existente, ca si pentru creșterea volumului stocurilor de capital circulant. Definite astfel
investițiile au sensul de investiții brute si desemnează formarea bruta a capitalului.
Dacă rata dobânzii (d’) este privită ca o variabilă exogena, cheltuiala investiționala depinde de
aceasta: I = f (d’)

4. Dificultățile calculării indicatorilor venitului și produsului. Problema aprecierii bunăstării

populației.
PIB nu reflectă obiectiv bunăstarea populației, acest indicator ignoră faptul că unele bunuri și servicii
care sunt produse nu sunt vîndute. Indicatorul nu măsoară nici valoarea timpului liber și nu include valoarea
producției ilicite produse de așa-numita economie tenebră. Din cauza inflației indicatorii produsului nu
reflectă exact de la an la an schimbările în producție. Uneori “creșterea” este datorată inflației.
Nivelul de trai şi bunăstarea sunt două noţiuni care se interferează şi se intercondiţionează reciproc.
Conceptul de bunăstare i ică un standard de viaţă decent (nivel de trai), normal atât la nivel individual cât şi
la nivelul întregii societăţi. Asigurarea unui nivel de trai decent presupune atingerea unui standard de viaţă
compatibil cu demnitatea umană, care se măsoară prin bunurile si serviciile de care populaţia dispune şi
condiţiile în care trăiesc oamenii. Cercetarea şi cunoaşterea nivelului de trai porneşte de la o serie de
principii:
- nivelul de trai nu trebuie apreciat doar prin măsurători ale veniturilor, beneficiilor sociale, bunurilor
de capital, ci se urmăresc indicatorii de educaţie, de ocupare a forţei de muncă,
- ai duratei muncii, ai mediului de muncă, cei ai condiţiilor de locuit, de transport şi telecomunicaţii,
ecologia etc.;
- trebuie comparate condiţiile de viaţă ale diferitelor grupuri de populaţie;
- nivelul de trai trebuie descris ca un tot unitar, specificându-se raporturile dintre diferite segmente ale
lui ce caracterizează domenii diverse. ș.a.
De asemenea, şi bunăstarea depinde de o multitudine de factori sau coordonate: de venituri, de mediu
de lucru, de mediul înconjurător, de gradul de uşurinţă al accesului la cultură, învăţământ, de gradul de
dezvoltare al ţării în cauză, etc., iar datorită acestora, bunăstarea poate fi percepută diferit de la o societate la
alta, de la o clasă socială la alta, de la o persoană la alta etc. Bunăstarea este o componentă esenţială a
situaţiei umane, ea reflectă un sistem de nevoi, corelat cu contextul economico-social în care se integrează
fiecare om, din perspectiva proprietăţii, nivelului de consum, stării material-financiare, ierarhiei sociale şi
culturale. Astfel, bunăstarea apare ca o stare optimă la care aspiră individul, prin modul lui de a produce,
economisi şi consuma.