Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

2 Teoria producătorului

Obiectivul producătorilor este maximizarea profitului. Profitul (notat cu Π ) este

obţinut prin scăderea costurilor totale din valoarea producţiei vândute 1 ( p × Q ):
max Π = p × Q − CT

Costurile totale (CT) pot fi scrise astfel:

a) din punct de vedere al factorilor de producţie utilizaţi: se iau în considerare cei doi
factori de producţie munca (L) şi capitalul (K). Costul pe care trebuie să îl suporte
producătorul pentru factorul de producţie muncă este salariul (w), iar pentru factorul de
producţie capital este rata dobânzii (r). În aceste condiţii profitul se scrie:
Π = p × Q − CT = p × Q − wL − rK
Cantitatea produsă (Q) este rezultatul procesului tehnologic care încorporează munca şi
capitalul, iar relaţia dintre factorii de producţie utilizaţi şi cantitatea produsă este descrisă
de funcţia de producţie. Un exemplu de funcţie de producţie este funcţia Cobb-Douglas:
Q = Lα K β
b) din punct de vedere al împărţirii în costuri fixe (CF) – acestea nu depind de nivelul
producţiei – şi costuri variabile (CV) – acestea depind de nivelul producţiei şi, din acest
motiv, sunt scrise ca o funcţie de cantitatea produsă Q ( ϕ (Q ) ).
Π = p × Q − CT = p × Q − (CV + CF ) = p × Q − (ϕ ( Q ) + CF )

Funcţia de costuri variabile ϕ (Q ) are următoarele proprietăţi:

- este continuă în Q (cantitate produsă) 2
- este crescătoare în Q - ϕ ′(Q ) ≥ 0
- este concavă - ϕ ′′(Q ) ≤ 0

Modul în care se stabileşte preţul pe piaţă şi cantitatea consumată depinde de concurenţa

existentă pe piaţa unui anumit produs. În cele ce urmează vom studia următoarele două
tipuri de pieţe:
- piaţa cu concurenţă perfectă
o pe piaţă există un număr mare de producători şi consumatori
o produsele realizate şi comercializate de aceşti producători sunt identice –
producătorii nu pot influenţa decizia de consum
- piaţa cu concurenţă monopolistă
o pe piaţă există un număr mare de producători şi consumatori

1
Se consideră că nu există impozit pe profit, iar celelalte impozite şi taxe sunt incluse în costurile totale. De
asemenea, se consideră că toată cantitatea produsă este vândută (nu există stocuri – market clearing)
2
Pentru ca φ(Q) să fie continuă, cantitatea produsă trebuie să fie infinit divizibilă

2-1
 Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

o produsele realizate şi comercializate de aceşti producători sunt NU sunt

identice (de exemplu pe piaţa produsului „pastă de dinţi” produsele
comercializate sunt diferenţiate) – ca urmare, producătorii pot influenţa
decizia de consum (prin publicitate, branding etc.)

2.1. Piaţa cu concurenţă perfectă

Maximizarea profitului se realizează derivând funcţia profitului în cantitatea produsă:

max Π = p × Q − CT = p × Q − [ϕ (Q ) + CF ]
∂Π
= 0 ⇒ p − φ ′ ( Q ) = 0 ⇔ p =φ ′ ( Q ) ⇔ p = Cmg (1)
∂Q

Această relaţie între preţ şi cantitatea produsă caracterizează comportamentul

producătorului şi de aici se poate deduce funcţia de ofertă de pe piaţă, dacă se rescrie
relaţia ca o funcţie a cantităţii faţă de preţ:

p= Cmg= φ ′ ( Q ) ⇒ Q= (φ ′ ) ( p ) 2
( )⇒
−1
funcţia de ofertă a producătorului.

Echilibrul pe piaţă se obţine intersectând funcţia de ofertă a producătorului cu

funcţia de cerere a consumatorului (vezi capitolul anterior Comportamentul optim
al consumatorului în care se explică modul în care se obţine funcţia de cerere pentru
un anumit produs). Vom nota funcţia de cerere cu QD sau f ( p ) , iar funcţia de ofertă
cu QS sau g ( p ) . De asemenea, preţul oferit de consumator se va nota cu p D , iar preţul
cerut de producător cu p S . Echilibrul pe piaţă se va obţine atunci când
=p D p=
S
, QD QS .

Proprietăţile funcţiilor de cerere şi de ofertă:

- funcţiile continue şi derivabile de două ori în funcţie de preţ;

- ambele funcţii sunt pozitive f ( p ) > 0 şi g ( p ) > 0
- funcţia de cerere este descrescătoare în preţ: f ' ( p ) ≤ 0 ;
- funcţia de ofertă este crescătoare în preţ: g ′( p ) ≥ 0 .

2.1.1. Accizele şi subvenţiile

Formarea echilibrului pe piaţă poate fi distorsionată de intervenţia statului care poate

aplica taxe suplimentare (notate cu T) sau poate oferi subvenţii (notate cu s). Taxele sunt
sub forma accizelor, al căror rol este de a limita consumul.
Introducerea accizelor sau a subvenţiilor modifică funcţia de ofertă: aceasta scade în
cazul aplicării unei accize şi creşte în cazul acordării unei subvenţii. Ca urmare,
introducerea unor asemenea accize va avea ca efecte reducerea cantităţii vândute şi

2-2
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

creşterea preţului pe piaţă. Vom nota cu S funcţia de ofertă iniţială şi cu S1 funcţia de

ofertă după aplicarea accizei sau a subvenţiei.
De asemenea, vom nota cu ( p* , Q* ) preţul şi cantitatea de echilibru înainte de de
impunerea accizei sau a subvenţiei şi cu ( p** , Q** ) preţul şi cantitatea de echilibru după
impunerea accizei sau a subvenţiei. În cele ce urmează vom analiza doar cazul
impunerii unei accize, în timp ce acordarea unei subvenţii se studiază analog ţinând
cont de faptul că o subvenţie poate fi considerată o taxă negativă:
!Atenţie! s = −T

2.1.1.1. Tipuri de accize:

a) acciza unitară (specifică) – se aplică asupra fiecărei unităţi vândute şi se adaugă la
costurile totale de producţie - noile costuri de producţie ( CT1 ) sunt vechile costuri de
producţie ( CT0 ) la care se adaugă acciza plătită (T × Q ). În aceste condiţii, problema de
maximizare se modifică astfel:
max Π = p × Q − CT − T × Q = p × Q − (φ ( Q ) + CF + T × Q) = ( p − T ) × Q − φ ( Q ) − CF
∂Π
= 0 ⇒ p − T − φ ′ ( Q ) = 0 ⇔ p S1 = φ ′ ( Q ) + T (3)
∂Q
Folosind relaţia (1), înainte de modificarea fiscalităţii, între costul marginal şi preţul cerut
de producător exista următoarea relaţie:
=p S Cmg = φ ′ ( Q ) (4)
Combinând relaţia (3) cu relaţia (4) ajungem la concluzia că:
p S1 = p S + T ⇒ p S1 − p S = T , adică diferenţa dintre cel două funcţii de ofertă este dată
chiar de acciză. Figura 1 prezintă echilibrul pe piaţă inainte şi după impunerea accizei.
Figura 1. Echilibrul pe piaţa cu concurenţă perfectă înainte şi după impunerea accizei.

2-3
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

S1

S0

A
p**
E
p* H D
PS(Q**)
B

Q** Q*
!Atenţie! funcţia de cerere rămâne nemodificată la aplicarea accizelor şi subvenţiilor,
ceea ce se modifică este cantitatea consumată.
Se poate observa în graficul de mai sus că diferenţa dintre punctele A şi B este chiar taxa
şi aceasta este egală şi cu p** − p S (Q** ) . Însă p** = p D (Q** ) , ceea ce înseamnă că se
poate obţine următoarea relaţie extrem de importantă:
p D (Q** ) − p S (Q** ) =
T (5)
Merită menţionat faptul că preţul efectiv încasat de producător este noul preţ de
echilibru minus acciza adică p** − T =pS (Q** ) .
b) acciza ad-valorem – se calculează ca procent din valoarea cifrei de afaceri şi se scade
din costurile totale. Problema de maximizare a profitului devine:

max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF − T × p × Q = (1 − T ) × p × Q − ϕ (Q ) − CF
∂Π φ ′ (Q )
= 0 ⇒ (1 − T ) × p − φ ′ ( Q ) = 0 ⇔ p S1 =
∂Q 1− T

c) acciza de tip Laffer – este introdusă sub forma unei accize unitare în aşa fel încât să
maximizeze încasările bugetare B.
max B= T × Q**
Deoarece acciza este unitară, taxa se obţine din formula (5) p D (Q** ) − p S (Q** ) =
T

2-4
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Subvenţiile acţionează în sens invers accizelor, ele crescând profitul total. De exemplu,
pentru o subvenţie unitară, funcţia de profit se rescrie:

max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF + S × Q = ( p + S )× Q − ϕ (Q ) − CF

2.1.1.2. Cuantificarea pierderilor suferite la introducerea accizelor

Introducerea accizelor afectează atât producătorii, cât şi consumatorii şi societatea pe

ansamblu. De fapt, pierderea este generată de faptul că, faţă de situaţia iniţială, se
consumă/vinde mai puţin, la un preţ mai mare pentru consumatori şi mai mic pentru
producători.

2.1.1.2.a. Pierderea consumatorilor

Pierderea consumatorilor arată cu cât trebuie să plătească mai mult cumpărătorii pentru
cantitatea de produse cumpărate ca urmare a introducerii accizei. Este măsurată ca
diferenţa dintre preţul de echilibru nou (p**, mai mare) şi preţul de echilibru vechi (p*,
mai mic) înmulţită cu noua cantitate de echilibru (Q**).

( )
Pierderea consumatorilor = p ** − p * × Q **

2.1.1.2.b. Pierderea producătorilor

Reprezintă pierderea de profit cauzată de introducerea accizei. Măsoară partea de creştere
a accizei care nu este acoperită de consumatori.

[ (
Pierderea producatorilor = T − p ** − p * × Q ** )]
2.1.1.2.c. Pierderea societăţii
Reducerea veniturilor disponibile ale consumatorilor (cărora li se diminuează veniturile
disponibile din cauză că trebuie să plătească un preţ mai mare pentru bunul aflat sub
incidenţa accizei) şi ale producătorilor (cărora li se diminuează profiturile) determină o
pierdere la nivel social (atât producătorii, cât şi consumatorii nu mai pot cumpăra aceleaşi
cantităţi de bunuri şi servicii pe care le achiziţionau înainte de introducerea accizei în
cauză). Este măsurată de suprafaţa delimitată de curba de cerere, vechea curbă de ofertă
şi noua cantitate vândută.

[
Pierderea societatii = ∫ ** f −1 (Q ) − g −1 (Q ) dQ
Q*

Q
]

2-5
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

2.1.2. Aplicaţii

1. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, un producător are următoarea funcţie de costuri

totale:
CT = 150 × Q − 5000 × ln Q + 50 . Funcţia cererii este Q D = 800 − 3 × p .
Să se determine:
a. Funcţia de ofertă a producătorului;
b. cantitatea vândută şi preţul de vânzare, mărimea profitului şi rata profitului;
c. se aplică o acciză unitară de 40 de unităţi monetare. Să se determine noul preţ şi
noua cantitate de echilibru;
d. se aplică o acciză ad-valorem de 30%. Să se determine noul preţ şi noua cantitate
de echilibru;
e. se aplică o acciză unitară de tip Laffer. Să se determine valoarea accizei, noul
punct de echilibru şi efectele aplicării taxei asupra producătorului, consumatorului
şi societăţii.

2. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, funcţiile de cerere şi de ofertă sunt:

Q = −0,02 × p − 6 × p + 2.550
D 2

 S
Q = 0,08 × p 2 − 4 × p

Cerinţe:
a. în ce condiţii funcţiile de mai sus sunt funcţie de cerere, respectiv de ofertă?
b. să se determine funcţia de costuri totale, cantitatea vândută şi preţul de vânzare
3
2
dacă se cunosc costurile fixe ale firmei: CF = × 625 2 ;
37,5
c. valoarea accizei unitare care, după instituire, determină reducerea cantităţii
vândute la 800 de unităţi;
d. pierderea producătorilor şi a consumatorilor în situaţia de mai sus.

3. Funcţiile de cerere, respectiv de ofertă pe o piaţă cu concurenţă perfectă sunt:

Cerere : QD = −0,1 p 2 − 10 p + 30.000
Oferta : QS = 0,2 p 2 + 10 p − 375
Să se determine:
a) coordonatele ( p * , Q * ) ale punctului de echilibru;
b) funcţia de cost variabil al producătorului;
c) se ştie că în urma aplicării unei accize unitare T, volumul vânzărilor s-a redus cu
35%. Să se calculeze taxa, veniturile bugetare obţinute în urma aplicării taxei,
precum şi impactul asupra consumatorilor şi producătorilor.

4. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă funcţiile de cerere şi de ofertă sunt:

S : Q = 3p + 4 D : Q = − p2 + 4 p + 5
Determinaţi:
a) funcţia de costuri variabile;

2-6
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

b) acciza unitară care reduce cantitatea tranzacţionată pe piaţă cu 10%;

c) acciza ad valorem care creşte preţul de echilibru de pe piaţă cu 5%.

5. Funcţiile de cerere şi de ofertă sunt:

QD = 1702,88e −0, 05 pD
QS = 845,6257e 0, 05 pS
a) să se determine punctul de echilibru ( p * , Q * ) ;
b) să se determine funcţiile de elasticitate a cererii şi funcţia de elasticitate a ofertei în
funcţie de preţ;
c) să se determine acciza Laffer şi noul punct de echilibru după aplicarea accizei;
d) să se precizeze subvenţia care trebuie acordată producătorului pentru ca acesta să nu
lucreze în pierdere.

6. Se consideră următoarele funcţii de cerere şi ofertă:

D : Q = −2 p 2 + 180 p + 25.000
S : Q = − p 2 + 350 p − 14.000
Să se determine:
a) intervalul de variaţie pentru preţ astfel încât funcţiile de cerere şi ofertă să fie corect
specificate;
b) ca urmare a aplicării accizei unitare T, preţul de piaţă devine p=150. Să se determine
noul punct de echilibru ( p ** , Q ** ) , precum şi T.

7. Se consideră următoarele funcţii de cerere şi ofertă:

D : Q = 10.000 − 2 p
S : Q = −1.000 + 3 p
Să se determine:
a) coordonatele punctului de echilibru;
b) mărimea accizei Laffer şi noul punct de echilibru în cazul impunerii accizei;
c) funcţia de cost variabil a producătorului.

8. Se consideră următoarele funcţii de cerere şi ofertă:

D : Q = 0,15 p 2 − 10 p + 1.000
S : Q = 0,27 p 2 + 10 p − 59
Să se determine:
a) coordonatele punctului de echilibru;
b) funcţia de cost variabil a producătorului.

9. Pe o piaţă, funcţia de cerere, respectiv de ofertă sunt:

D : Q = 1000 p −1, 2
S : Q = 9,985 p 0,8
Se cere:
a) punctul de echilibru;

2-7
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

b) elasticitateea cererii şi ofertei în raport cu p;

c) mărimea accizei Laffer care maximizează încasările bugetare.

Rezolvări

1. a. Funcţia de profit este:

max Π = p × Q − 150 × Q + 5000 × ln Q − 50
∂Π 5000 5000 5000
= 0 ⇒ p − 150 + = 0 ⇔ p = 150 − ⇔Q= = QS
∂Q Q Q 150 − p

≥ 0 ⇔ p < 150 ⇒ p ∈ (0, 150)

5000
QS ≥ 0 ⇔
150 − p
b. Egalând cererea cu oferta se obţine preţul a cărui valoare trebuie să se încadreze în
intervalul (0, 150).

5000
QS = QD ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 3 × p 2 − 1.250 × p + 115.000 = 0
150 − p
∆ = 1.250 2 − 4 × 3 ×115.000 = 182.500
1.250 ± 182.500 p1 = 137,133302 ∈ (0, 150 )
p= ⇒ p * = 137,133302
2×3 p2 = 279,533365 ∉ (0, 150 )
Q * = 800 − 3 *137,133302 = 388,600094 ≥ 33, (3)

c. Acciza unitară modifică forma funcţiei de profit:

max Π = ( p − T )× Q − ϕ (Q ) − CF = ( p − 40 )× Q − 150 × Q + 5.000 × ln Q − 50 =

= ( p − 190 )× Q + 5.000 × ln Q − 50
∂Π 5000 5000 5000
= 0 ⇒ p − 190 + = 0 ⇔ p = 190 − ⇔Q= = QS
∂Q Q Q 190 − p
≥ 0 ⇔ p < 190 ⇒ p ∈ (0, 190)
5000
QS ≥ 0 ⇔
190 − p

Acciza măreşte costurile totale:

CT = 190 × Q − 5000 × ln Q + 50

Egalând cererea cu oferta se obţine preţul a cărui valoare trebuie să se încadreze în

intervalul (0, 190).

2-8
 Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

5000
Q S= Q D ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 3 × p 2 − 1.370 × p + 147.000= 0
190 − p
∆ =112.900
= p1 172,332341 ∈ ( 0, 190 )
p ⇒ p** =
172,332341
= p2 284,334325 ∉ ( 0, 190 )
Q** =
800 − 3*172,332341 =
283, 002976 ≥ 26,315789

d. Acciza ad-valorem modifică forma funcţiei de profit:

max Π = (1 − T ) × p × Q − ϕ (Q ) − CF = 0,7 × p × Q − 150 × Q + 5.000 × ln Q − 50

∂Π 5.000 5.000
= 0 ⇒ 0,7 × p − 150 + =0⇔Q= = QS
∂Q Q 150 − 0,7 × p

≥ 0 ⇔ p < 214,285714 ⇒ p ∈ (0, 214,285714 )

5000
QS ≥ 0 ⇔
150 − 0,7 × p
Egalând cererea cu oferta se obţine preţul a cărui valoare trebuie să se încadreze în
intervalul (0, 214,285714).

5000
Q S= Q D ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 2,1× p 2 − 1.010 × p + 115.000= 0
150 − 0, 7 × p
∆ =54.100
= p1 185, 096651 ∈ ( 0, 214, 285714 )
p ⇒ p*** =
185, 096651
= p2 295,855730 ∉ ( 0, 214, 285714 )
Q*** =
800 − 3*185, 096651 =
244, 710048

e. Acciza de tip Laffer maximizează încasările bugetare:

( )
max B = T × Q = p D − p S × Q
800 − Q Q 2 350
Q D = 800 − 3 × p ⇒ p D = ⇒B=− + × Q + 5000
3 3 3
5000 5000
QS = ⇒ p S = 150 −
150 − p Q
∂B 2 350
= 0 ⇒ − ×Q + = 0 ⇒ Q**** = 175
∂Q 3 3
= p=
p**** D
208, (3)
⇒T =
86,904762
p S = 121, 428571

Pierderea consumatorilor:

2-9
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

(p ****
)
− p * × Q **** = 12.460,005425

Pierderea producătorilor
[ ( )]
T − p **** − p * × Q **** = 2.748,327925

Pierderea societăţii:
388.6  800 − Q 5000  388.6  Q 350 5000 
∫175  3
 − 150 +
Q 

 dQ = ∫175
 − +
 3 3
+
Q 
 dQ =

Q 2 388,6 350 388,6 388,6

=− + ×Q + 5000 × ln Q = 8.844,662815
6 175 3 175 175

2. a. Condiţiile pentru QD>0 şi QS>0

− 0,02 × p 2 − 6 × p + 2.550 > 0, ∆ = 240
Coeficientul lui p 2 este negativ ⇒ valorile pozitive sunt inregistrate intre radacini
p ∈ (− 537,298335, 237,298335) ∩ (0, ∞ ) = (0, 237,298335)
0,08 × p 2 − 4 × p > 0
Coeficientul lui p 2 este pozitiv ⇒ valorile pozitive sunt inregistrate in afara radacinilor
p ∈ ((− ∞, 0) ∪ (50, ∞ )) ∩ (0, ∞ ) = (50, ∞ )
⇒ p ∈ (50, ∞ ) ∩ (0, 237,298335) = (50, 237,298335)
b. Se determină funcţia costurilor variabile ϕ (Q ) :

(φ ′ ) ( p )
−1
Q=
S
0, 08 × p 2 − 4 × =
p
0, 08 × p 2 − 4 × p − Q =0
∆= 16 + 0,32 × Q
4 ± 16 + 0,32 × Q
p= =25 ± 25 1 + 0, 02 × Q
0,16
Q ≥ 0 ⇒ 1 + 0, 02 × Q ≥ 1
p > 0 ⇒ p = 25 + 25 1 + 0, 02 × Q = φ ′ ( Q ) ⇒
2 1
∫ 25 + 25 1 + 0, 02 × Q  dQ =25 × Q + 25 × 3 × 0, 02 × (1 + 0, 02 × Q ) 2 + C
3
⇒ CT =
3
2.500 2
CF= φ ( 0=
) + C= × 625 2= 833, (3) ⇒ C= 0
3 37,5
2.500
× (1 + 0, 02 × Q ) 2
3
CT = 25 × Q +
3

2-10
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Q D= Q S ⇔ 0,1× p 2 + 2 × p − 2550= 0
p1 =
−170 < 0
p ⇒ p*= 150 ⇒ Q*= 0, 08 ×1502 − 4 × 150= 1200
p2 150 ∈ ( 50, 237, 298335 )
=
c. Pentru a determina valoarea accizei, trebuie determinată formula pentru pD:

Q D = −0,02 × p 2 − 6 × p + 2.550 ⇔ −0,02 × p 2 − 6 × p + 2.550 − Q = 0

∆ = 36 + 0,08 × (2550 − Q ) = 240 − 0,08 × Q ≥ 0 ⇒ Q ≤ 3.000
6 ± 240 − 0,08 × Q
p= = −150 ± 100 × 15 − 0,005 × Q > 0 ⇒
− 0,04
p D = −150 + 100 × 15 − 0,005 × Q > 0 ⇒ 15 − 0,005 × Q > 1,5 ⇔ Q < 2.550
Acciza se determină ca diferenţă între preţul de cerere şi cel de ofertă, cunoscând
cantitatea vândută:
T = pD − pS
p D = −150 + 100 × 15 − 0,005 × Q
⇒ T = 53,584838
p S = 25 + 25 × 1 + 0,02 × Q
Q = 800 < 2.550

d. Noul preţ de echilibru este egal cu pD :

p ** = p D = −150 + 100 × 15 − 0,005 × 800 = 181,662479

( )
Pierderea consumatorilor: p ** − p * × Q ** = 25.329,983228

[ ( )]
Pierderea producătorilor: T − p ** − p * × Q ** = 17.537,8872
3. a) Echilibrul pe piaţa se stabileşte prin egalitatea dintre cerere şi ofertă:
QD = QS ⇒ −0,1 p 2 − 10 p + 30.000 = 0,2 p 2 + 10 p − 375 ⇒ 0,3 p 2 + 20 p − 30375 = 0 ⇒
− 20 ± 20 2 + 4 ⋅ 0,3 ⋅ 30375  p1 = 286,6
p1, 2 = =
2 ⋅ 0,3  p 2 = −353,26
Se alege valoarea pozitivă p * = 286,6 . De aici cantitatea de echilibru este:
Q * = 0,2 ⋅ (286,6) 2 + 10 ⋅ 286,6 − 375 = 18919

b) pornim de la faptul că, pe piaţa cu concurenţă perfectă, funcţia de ofertă se obţine din
egalitatea dintre costul marginal şi preţ adică p S = Cmg . Integrând această relaţie
obţinem:
∫ p S dQ = ∫ CmgdQ = CT (Q) . Astfel, vom inversa funcţia de ofertă pentru a obţine preţul
exprimat în funcţie de cantitate:
− 10 ± 400 + 0,8Q
QS = 0,2 p 2 + 10 p − 375 ⇒ 0,2 p 2 + 10 p − 375 − QS = 0 ⇒ p1, 2 =
0,4

2-11
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

− 10 − 400 + 0,8Q
Păstrăm soluţia pozitivă p S =
0,4

CT (Q) = ∫ p S dQ = ∫
 − 10 + 400 + 0,8 
  dQ = ∫
− 10
dQ + ∫
(400 + 0,8Q )
1/ 2
dQ = −25Q +
 0,4  0,4 0,4
 
2 (400 + 0,8Q )
3/ 2
+ +c
3 0,4 ⋅ 0,8
6,25 ⋅ 400 3 / 2 2 (400 + 0,8Q ) 6,25 ⋅ 400 3 / 2
3/ 2
CF = CT (0) = + c ⇒ CV (Q) = CT (Q) − CF = −25Q + −
3 3 0,4 ⋅ 0,8 3

c) Faptul că volumul vânzărilor s-a redus cu 35% înseamnă că noul preţ de echilibru
reprezintă 65% din fostul preţ de echilibru adică: Q ** = 0,65Q * = 12297 . Vom determina
din funcţiile de cerere şi de ofertă preţul producătorului şi preţul consumatorului. Acesta
din urmă va fii şi noul preţ de echilibru pe piaţă. Taxa se obţine ca diferenţă între preţul
consumatorului şi preţul producătorului.
Q ** = −0,1 p D − 10 p D + 30.000 ⇒ 0,1 p D + 10 p D − 30.000 + 12297 = 0 ⇒ p D = p ** = 373,7
2 2

Q ** = 0,2 p S + 10 p S − 375 ⇒ 0,2 p S2 + 10 p S − 375 − 12297 = 0 ⇒ p S = 227,95

2

T = p D − p S = 145,75

Q 2 4Q
4. a) idee identică cu cea de la problema 3. Rezultatul este: CV (Q) = −
6 3
De asemenea merită să determinăm în acest moment şi echilibrul pe piaţă:
p * = 1,618 Q * = 8,854
b) faţă de situaţia iniţială de la punctul a), după impunerea accizei unitare cantitatea de
echilibru pe piaţă devine Q ** = 0,9Q * = 7,97 . Logica determinării accizei este identică cu
cea de la problema 3: T = p D − p S = 3,015 − 1,32 = 1,695
c) faţă de situaţia iniţială de la punctul a), după impunerea accizei unitare preţul de
echilibru pe piaţă devine p ** = 0,95 p * = 1,54 , iar cantitatea de echilibru de pe piaţă se
determină de pe funcţia de cerere, deoarece noul preţ de pe piaţă este preţul
consumatorului Q ** = −(1,54) 2 + 4 ⋅ 1,54 + 5 = 8,78
Ca la orice problemă legată de taxa ad-valorem trebuie să pornim de la funcţia de profit a
producătorului după aplicarea taxei:
Q 2 4Q
Profit = pQ − CT (Q) − t ⋅ pQ = (1 − t ) pQ − + unde t este acciza ad-valorem care se
6 3
aplică la cifra de afaceri a producătorului.
Maximizarea profitului de obţine egalând derivata profitului în funcţie de cantitate cu
∂Profit Q 4 Q−4
zero. = 0 ⇒ (1 − t ) p − + = 0 ⇒ (1 − t ) p = . Noua funcţie de ofertă este
∂Q 3 3 3

2-12
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Q−4
pS = . Ştim faptul că pe noua funcţie de ofertă se află şi noul punct de echilibru
3(1 − t )
8,78 − 4
( p ** , Q ** ) = (1,54; 8,78) ⇒ 1,54 = ⇒ t = 0,035 ⇒ t = 3,35% .
3(1 − t )
5. a)
QD = QS ⇒ 1702,88e −0, 05 pD = 845,6257e 0, 05 pS ⇒ ln 1702,88 − 0,05 p D = ln 845,6257 + 0,05 p S ⇒
1702,88
0,1 p = ln = 0,6999 ⇒ p * = 7
845,6257
Q * = 1702,88e −0, 05⋅7 = 1200

b) Elasticitatea cererii în funcţie de preţ:

∂QD p p
ED / p = = 1702,88e −0, 05 p (−0,05) = −0,05 p
∂p QD 1702,88e −0, 05 p
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ:
∂QS p p
ED / p = = 845,6257e 0, 05 p (0,05) = 0,05 p
∂p QS 845,6257e 0, 05 p
c) acizza Laffer este o acciza unitară care maximizează veniturile bugetare
VB (Q) = Q **T (Q ** ) unde Q ** reprezintă noua cantitate de echilibru pe piaţă. Ca orice
acciză unitară însă, acciza Laffer este diferenţa dintre preţul consumatorului şi preţul
producătorului = T (Q) pD ( Q ) − pS ( Q ) .
QD = 1702,88e −0, 05 pD ⇒ ln Q = ln 1702,88 − 0,05 p D ⇒ p D = −20 ln Q + 148,8
QS = 845,6257e 0, 05 pS ⇒ ln Q = ln 845,6257 + 0,05 p S ⇒ p S = 20 ln Q − 134,8
T (Q) = p D − p S = 40 ln Q + 283,6
V B = QT (Q) = 40Q ln Q + 283,6Q
∂VB
max VB ⇒ = 0 ⇒ 40 ln Q = 243,6 ⇒ Q ** = 441,42
Q ∂Q
Noul preţ de echilibru se obţine din funcţia de cerere:
p ** = p D = −20 ln 441,42 + 148,8 = 27
d) calculăm preţul încasat de producător şi observăm că acesta este negativ:
p S = 20 ln Q ** − 134,8 = 20 ln 441,42 − 134,8 = −13
Subvenţia este chiar -13.

6. a) Cerinţele ca o funcţie să fie funcţie de cerere:

a.1. Cantitatea cerută trebuie să fie pozitivă QD > 0
∂QD
a.2. Funcţia de cerere trebuie să fie descrescătoare <0
∂p
a.1. QD > 0 ⇒ −2 p 2 + 180 p + 25.000 > 0 . Calculăm rădăcinile trinomului de gradul II şi
obţinem p1 = 165,52 p 2 = −75,52 .

2-13
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Trinomul de gradul II are semnul invers lui a (-2) între rădăcini ⇒ p ∈ (−75,52;165,52) .
Dar este necesar ca preţul să fie pozitiv deci ⇒ p ∈ (0;165,52) .
∂QD
a.2. = −4 p + 180 < 0 ⇒ p > 45 ⇒ p ∈ (45, ∞)
∂p
a.1. ∩ a.2. ⇒ p ∈ (45;165,52) (*)
Cerinţele ca o funcţie să fie funcţie de ofertă:
a.3. Cantitatea oferită trebuie să fie pozitivă QS > 0
∂QS
a.4. Funcţia de ofertă trebuie să fie crescătoare >0
∂p
a.3. QD > 0 ⇒ − p 2 + 350 p − 14.000 > 0 . Calculăm rădăcinile trinomului de gradul II şi
obţinem p1 = 303,94 p 2 = 46,065 . Trinomul de gradul II are semnul invers lui a (-1)
între rădăcini ⇒ p ∈ (46,065;303,94) .
∂QS
a.4. = −2 p + 350 > 0 ⇒ p < 175 ⇒ p ∈ (0;175)
∂p
a.3. ∩ a.4. ⇒ p ∈ (46,065;175) (**)
Intersectăm (*) cu (**) ⇒ p ∈ (46,065;165,52)
b) p ** = p D = 150 , Q ** = 7000 , p S = 76,9 , T = p D − p S = 73,1 .

7. a) p * = 2200; Q * = 5600
b) T=1666,67; p D = p ** = 3600 ; Q ** = 2800
1000 Q2
c) CV (Q) = Q+
3 6
8. a) p = 42,24; Q = 845,23
* *

b) CV (Q ) = −18,52Q + 1,143(163,72 + 1,08Q ) − 2394,41

3/ 2

9. a) p * = 10; Q ** = 63
b) E D / p = −1,2 E S / p = 0,8
c) Acciza Laffer este
c.1. o acciză unitară deci T (Q) = p D (Q) − p S (Q)
∂VB
c.2. cea care maximizează veniturile bugetare adică max VB = Q ⋅ T (Q) ⇒ =0
Q ∂Q
inversăm funcţiile de cerere şi ofertă astfel încât să exprimăm preţul în funcţie de
cantitate.
−
1

−1, 2  Q  1, 2

QD = 1000 p ⇒ pD =   1 1
 1000  
  Q 
−
1, 2  Q  ,8 0
 ⇒ T = pD − pS =   − 
 1000   9,985 
1
 Q  0 ,8 
QS = 9,985 p 0,8 ⇒ pS =   
 9,985  


2-14
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

1 1
1− 1+
 Q  1, 2  Q  0 ,8
VB (Q) = Q ⋅ T (Q) =   − 
 1000   9,985 

1 1
1− 1+
∂V  1   1  0,8  1 
1
1
 1 
( )
− 1,2 0,8
max VB ⇒ B =0 ⇒ 1 −  Q 1,2
  − 1 +  Q  9,985  =0 ⇒
Q ∂Q  1, 2   1000   0,8   
0,2
 1   1  1,2
1 − 1, 2   
⇒   1000  =
1 1
( Q ) 0,8 ( Q )1,2 ⇒ 415, 25= Q 2,08333 ⇒ Q=
**
18, 06
 1  1,8

1 + 0,8   1  0,8
   9,985 
 
1 1
−
 Q**  1,2  Q**  0,8
T =  −  = 26, 26
 1000   9,985 

2.2. Piaţa cu concurenţă monopolistă

Pe piaţa cu concurenţă monopolistă, există un număr mare de producători şi de

cumpărători însă produsele sunt diferenţiate. Astfel, producătorii pot influenţa cantitatea
cerută de consumatori prin publicitate, branding etc. Altfel spus, în stabilirea cantităţii
produse trebuie să se ia în considererare curba cererii. Funcţia de profit se rescrie
astfel:

max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF
⇒ max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
Q D = f ( p)

Pentru a obţine profitul maxim, funcţia profitului se derivează în funcţie de preţ, şi nu

în funcţie de cantitate, aşa cum se întâmplă în cazul pieţei cu concurenţă perfectă.

∂Π f ( p)
= 0 ⇒ f ( p ) + p × f ′( p ) − ϕ ′( f ( p ))× f ′( p ) = 0 ⇔ p = ϕ ′( f ( p )) −
∂p f ′( p )

Funcţia de cerere f(p) este descrescătoare în preţ, ceea ce înseamnă că derivata sa în

funcţie de preţ este negativă. Ca urmare, raportul − f ( p ) f ′( p ) este pozitiv, de unde
rezultă că preţul determinat pe o piaţă cu concurenţă monopolistă este mai mare decât
preţul determinat pe o piaţă cu concurenţă perfectă.

f ( p)
pc _ monopolista= φ ' ( f ( p ) ) − > φ ' ( f ( p )=
) pc _ perfecta
f '( p)

2-15
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Introducând preţul de pe piaţa cu concurenţă perfectă (pp) în formula preţului de pe piaţa

monopolistă (pm), se obţine:

 f ( p) 
 
f ( p) f ( p) f '( p) 
φ ' ( f ( p )) −
pm = =−
pp =× 
pp 1− p p (1 − ED / p ) ,
=×
f '( p) f '( p)  p 
 
 

unde ED/p este elasticitatea cererii în funcţie de preţ. Diferenţa dintre preţul de pe piaţa
monopolistă şi piaţa cu concurenţă perfectă creşte cu atât mai mult cu cât elasticitatea
cererii în funcţie de preţ este mai mare.

2.2.1. Accizele şi subvenţiile

Impactul accizelor şi subvenţiilor este similar situaţiei pieţei cu concurenţă perfectă.

Singura diferenţă este dată de derivarea funcţiei de profit în funcţie de preţ.

În cazul accizei de tip Laffer, optimizarea încasărilor bugetare se face tot în funcţie de
preţ:

max B = T × Q = T × f ( p ),
max Π = ( p − T )× f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
∂B
=0⇒T
∂p

Aplicaţii

1. Pentru un producător pe piaţa cu concurenţă monopolistă, funcţia costurilor variabile

este CV = 800 × Q − 0,2 × Q 2 + 0,01 × Q 3 . Costurile fixe sunt zero. Funcţia de cerere este
Q D= 1.680 − 0, 2 × p . Să se determine:
a. preţul, cantitatea oferită şi profitul;
b. mărimea optimă a unei accize unitare de tip Laffer, noul preţ al pieţei şi cantitatea
vândută;
c. impactul accizei asupra producătorului, consumatorului şi societăţii.

2. Funcţia costului total al unei firme ce operează pe piaţa cu concurenţă monopolistă este
CT (Q) = 100Q + 1000 . Funcţia de cerere cu care se confruntă această firmă pe piaţă este
QD = 800 − 3 p . Să se determine:
a) Cantitatea vândută şi preţul pe piaţă;
b) Să se determine profitul şi rata profitului;
c) Se aplică o acciză unitară de 50 u.m. să se determine cantitatea vândută şi noul preţ;

2-16
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

d) Cantitatea vândută creşte cu 5,53% ca urmare a acordării unei subvenţii unitare. Să se

determine mărimea subvenţiei;
e) Se aplică o acciză unitară de tip Laffer. Să se determine mărimea accizei şi valoarea
încasărilor bugetare;
f) Se aplică o acciză ad valorem de 23%. Să se determine cantitatea vândută şi preţul.

3. Funcţia de cost total al unei firme ce operează pe piaţa cu concurenţă monopolistă este
CT (Q) = 0,555Q + 1000 . Funcţia de cerere cu care se confruntă această firmă pe piaţă
este: D : Q = 250 + 2 p − p 2 .
a) să se determine cantitatea vândută şi preţul pe piaţă;
b) se aplică o acciză unitară de 2 um. Să se determine cantitatea vândută şi preţul.
c) cantitatea vândută creşte cu 5,53% ca urmare a acordării unei subvenţii unitare. Să se
determine mărimea subvenţiei.
d) se aplică o acciză ad valorem de 23% .Să se determine cantitatea vândută şi preţul.

4. Funcţia de cheltuieli variabile a firmei XYZ este ϕ (Q ) = −0,001 × Q 3 + 15 × Q 2 + 10 × Q ,

iar CF = 0.
a. Dacă firma acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă pe care funcţia de cerere este
Q D = 9.600 − 0,02 × p , să se determine domeniul admisibil de variaţie pentru preţ ştiind
că funcţia de ofertă este de forma Q S = δ ( p ) .
( )
b. Să se determine punctul de echilibru Q * , p * pe piaţa cu concurenţă perfectă.
c. În cazul în care piaţa devine monopolistă, să se determine noul punct de echilibru
( )
Q ** , p ** , profitul şi rata profitului.
d. Pe piaţa cu concurenţă monopolistă se aplică o acciză ad-valorem de 30%. Să se
determine modificarea preţului monopolist şi modificarea procentuală a profitului faţă de
punctul c.
e. Să se determine preţul şi profitul în situaţia unei pieţe monopoliste dacă pe piaţă se
aplică o acciză unitară de 100.000 u.m.

Rezolvări

1. a. Condiţiile pentru p şi Q:

Q D = 1.680 − 0,2 × p ≥ 0 ⇔ p ≤ 8.400 ⇒ p ∈ (0, 8400]

CV = 800 × Q − 0,2 × Q 2 + 0,01 × Q 3 trebuie să fie crescătoare în Q

∂CV
= 800 − 0,4 × Q + 0,02 × Q 2 ≥ 0
∂Q
∆ = −63,84 ⇒ CV sunt crescatoare in Q deoarece coeficientul lui Q 2 este pozitiv
CV minim se înregistrează pentru Q minim: Q = 0. CVmin = 0.

2-17
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Funcţia profitului se scrie:

max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
max Π = p × (1.680 − 0,2 × p ) − 800 × (1.680 − 0,2 × p ) + 0,2 × (1.680 − 0,2 × p ) −
2

− 0,01 × (1.680 − 0,2 × p )

3

∂Π
= 0 ⇒ 1.680 − 0,2 × p − 0,2 × p + 160 − 0,08 × (1.680 − 0,2 × p ) +
∂p
(
+ 0,006 × 2.822.400 − 672 × p + 0,04 × p 2 = 0 ⇔ )
⇔ 0,00024 × p 2 − 4,416 × p + 18.640 = 0
∆ = 1,606656
11.840,706976 ∉ (0, 8.400]
p ⇒ p * =6.559,293024
(
6.559,293024 ∈ 0, 8.400 ]
Q * = 368,141395
Π * = 1.648.404,796371

b. Acciza Laffer

max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF − T × f ( p )
max Π = p × (1.680 − 0,2 × p ) − 800 × (1.680 − 0,2 × p ) + 0,2 × (1.680 − 0,2 × p ) −
2

− 0,01× (1.680 − 0,2 × p ) − T × (1.680 − 0,2 × p )

3

max B = T × Q = T × (1.680 − 0,2 × p )

∂Π
= 0 ⇒ 1.680 − 0,2 × p − 0,2 × p + 160 − 0,08 × (1.680 − 0,2 × p ) +
∂p
( )
+ 0,006 × 2.822.400 − 672 × p + 0,04 × p 2 + 0,2 × T = 0 ⇔
⇔ 0,00024 × p 2 − 4,416 × p + 18.640 + 0,2 × T = 0 ⇒
T = −0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200
( )
B = − 0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200 × (1.680 − 0,2 × p )
∂B
= 0 ⇒ (− 0,0024 × p + 22,08) × (1.680 − 0,2 × p ) −
∂p
(
− 0,2 × − 0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200 = 0 ⇔ )
⇔ 0,00072 × p 2 − 12,864 × p + 55.734,4 = 0
∆ = 4,967424

2-18
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

10.481,091569 ∉ [4.599, (3), 8.400]

p ⇒ p ** = 7.385,575098
7.385,575098 ∈ [4.599, (3), 8.400]
Q ** = 1680 − 0,2 × 7.385,575098 = 202.884980
T = 4.417,43473

c. Impactul accizei:

( )
Pierderea consumatorilor: p ** − p * × Q ** = 167.640,222058

[ ( )]
Pierderea producătorilor: T − p ** − p * × Q ** = 728.590,93479

Pierderea societăţii:

QS =
20
( )
× 1 + 1,5 × p − 6.899 ⇒ p S =
6899  3  1
+  × Q − 1 ×
1,5  20
3  1,5
p S = 4.598,666667 + 0,1× Q
1680 − Q
pD = = 8.400 − 5 × Q
0,2
(8.400 − 5 × Q − 4.598,666667 − 0,1× Q ) dQ =
368,141395
∫202 ,88498

5,1 368,141395 368,141395

=− × Q2 + 3.801,333333 × Q = 387.562,001244
2 202,88498 202,88498

2. Determinăm funcţia care descrie profitul producătorului :

Π= p ⋅ Q( p ) − CT (Q( p )) =
p ⋅ Q( p ) − 100Q( p ) − 1000 
⇒
=
QD Q(= p ) 800 − 3 p 
Π= p (800 − 3 p ) − 100 ⋅ (800 − 3 p ) − 1000
Π = −3 p 2 + 1100 p − 81.000
Preţul optim se determină maximizând funcţia de profit a producătorului:
∂Π
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 = 0 ⇒ p * = 183,33
∂p
Q * = 800 − 3 ⋅ 183,33 = 250

b)
Π = p *Q * − 100Q * − 1000 = 183,33 ⋅ 250 − 100 ⋅ 250 − 1000 = 19832,5
Pr ofit 19832,5
Rata _ profitului = = = 0,4327
Cifra _ afaceri 183,33 ⋅ 250

2-19
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

c)Rescriem profitul incluzând acciza unitară

Π = p ⋅ Q( p) − CT (Q( p)) − T ⋅ Q( p ) = p ⋅ Q( p ) − 100Q( p ) − 1000 − T ⋅ Q( p )
⇒
QD = Q( p ) = 800 − 3 p 
⇒ Π = −3 p + (1100 + 3T ) p − 81.000 − 800T
2

Preţul optim se determină maximizând funcţia de profit a producătorului:

∂Π 
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 + 3T = 0
∂p  ⇒ p = 208,33
**

T = 50 

Q = 800 − 3 ⋅ 208,33 = 175
**

d)noua cantitate de echilibru este cu 5,53% mai mare ca urmare a acordării subvenţiei:
Q *** = 1,0553Q * = 1,0553 ⋅ 250 = 263,825
Q *** = 800 − 3 p *** ⇒ p *** = 178,725
Rescriem profitul incluzând subvenţia unitară
Π = p ⋅ Q( p) − CT (Q( p)) + s ⋅ Q( p ) = p ⋅ Q( p ) − 100Q( p ) − 1000 + s ⋅ Q( p )
⇒
QD = Q( p ) = 800 − 3 p 
⇒ Π = −3 p 2 + (1100 − 3s ) p − 81.000 + 800 s
Preţul optim se determină maximizând funcţia de profit a producătorului:
∂Π 1100 − p *** 1100 − 6 ⋅ 178,725
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 − 3s = 0 ⇒ s = = = 9,22
∂p 6 3
e) notăm cu T acciza unitară Laffer şi rescriem profitul incluzând acciza:
Π = p ⋅ Q( p ) − CT (Q( p )) − T ⋅ Q ( p ) = −3 p 2 + (1100 + 3T ) p − 81.000 − 800T
∂Π 6 p − 1000
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 + 3T = 0 ⇒ T =
∂p 3
Acciza Laffer este cea care maximizează veniturile bugetare.

6 p − 1000 1100 ⋅ 800

VB (Q( p)) = Q( p) ⋅ T (Q( p )) = (800 − p ) = −6 p 2 + 2700 p −
3 3
∂V B
max V B (Q( p )) ⇒ = 0 ⇒ −12 p + 2700 = 0 ⇒ p **** = 225 ⇒ Q **** = 800 − 3 p **** = 125
∂p

f) Rescriem profitul incluzând acciza ad valorem:

2-20
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

Π = p ⋅ Q( p) − CT (Q( p)) − t ⋅ p ⋅ Q( p) = p ⋅ Q( p) − 100Q( p) − 1000 − 0,23 ⋅ p ⋅ Q( p)

⇒
QD = Q( p) = 800 − 3 p 
⇒ Π = 916 p − 2,31 p 2 − 81000
∂Π
max Π ⇒ = 0 ⇒ 916 − 4,62 p = 0 ⇒ p ***** = 198,27
∂p
Q ***** = 800 − 3 p ***** = 205,2

2-21