Seminar - Stadiul cunoasterii in materia asistentei sociale in Romania

In Romania, asistenta sociala a inceput sub forma unor actiuni caritabile, filantropice, de
multe ori cu caracter religios.
Prima lege de protectie a copilului a aparut in 1775, an ce poate fi considerat anul nasterii
asistentei sociale in Romania. Nu putem insa vorbi de un sistem de asistenta sociala; abia in anul
1831, odata cu aparitia regulamentelor organice se pune problema constituirii unui system, dar
abia in 1881 este infiintat de catre primaria capitalei un serviciu al copiilor gasiti pe strazi. Se
punea problema gasirii la vremea respectiva de mame crescatoare si doici.
In perioada interbelica apar institutii specializate, atat publice, cat si private. In anul 1930
apare Legea serviciilor de ajutor social.
Pe linie de invatamant se infiinteaza Scoala Superioara de Asistenta Sociala din Bucuresti,
sub egida Institutului National Roman si a Ministerului Sanatatii. Pe linie de invatamant remarcam
activitatea prof Dimitrie Gusti, activitate concretizata in elaborarea de discipline, de cadre
didactice care in opinia lui Dimitrie Gusti trebuiau sa indeplineasca 2 misiuni:
1. Cunoasterea tuturor situatiilor ingrijoratoare ale vietii sociale de atunci, utilizandu-se
metode si tehnici de investigare sociologica
2. Elaborarea de tehnici de interventie directa si dezvoltarea asistentei sociale
In perioada 1929-1936 apare revista de asistenta sociala ca buletin informativ periodic. Tot
din anul 1936, sub conducerea lui Dimitrie Gusti se infiinteaza Asociatia pt Progresul Asistentei
Sociale.
In timpul celui de al 2-lea RM si dupa 1945, nu se mai finanteaza in Romania sistemul
asistentei sociale cu efecte dramatice, uneori mortale, legate de viata oamenilor defavorizati.
In perioada comunismului se sisteaza asistenta sociala, plecandu-se de la premiza ca statul
comunist nu se confrunta cu probleme sociale, astfel: in per anilor 1952-1969, Scoala Superioara de
Asistenta Sociala de 4 ani este redusa la invatamant de tip colegiu de 3 ani.
In 1969 se desfiinteaza in totalitate invatamantul in domeniul asistentei sociale,
considerandu-se ca problemele sociale si umane pot fi rezolvate prin mecanisme admimnistrativ-
birocratice. Se aveau in vedere urmatoarele noi conditii care existau in cadrul economiei socialiste
de atunci si anume:

 Principala sursa de venit pentru toti membrii societatii o constituie salariul.

Celelalte venituri, provenite din activitati propria erau total nesemnificative
 Uniformizarea economica a cetatenilor era data de raportul 1:6 dintre salariul
minim si cel maxim
 Statul socialist aprecia ca nu exista somaj, facand deci inutila instituirea ajutorului
de somaj
  In economia centralizata se generalizeaza sistemul de pensii si de alocatii de stat.
Ele sunt completate cu invatamant si ingrijire medicala appreciate ca fiind gratuite.
Dupa anul 1990, a aparut necesitatea refacerii sistemului de servicii de asistenta sociala, de
relansare a profesiei de asistent social, reinfiintandu-se invatamantul de asistenta sociala. La
cererea Guvernului Romaniei, un grup de experti condusi de academicianul Tudorel Postolache, a
elaborate in anul 1990, schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania.
Multe din ideile din aceasta schita s-au dovedit utopice. Evolutia nefavorabila a economiei
a condus la o subfinantare de sistem. Din acsete motive, prof Catalin Zamfir aprecia ca protectia
sociala a cunoscut o crestere lenta in Romania dupa anul 1990.
Prof Catalin Zamfir face referire la cativa factori care au contribuit la subfinantarea
sistemului de asistenta sociala si anume:
a) Starea de declin a economiei nationale. Economia nationala nu a putut fi relansata,
acest lucru ducand la o scadere a activitatii economice din Romania
b) Ca efect a starii de declin distingem reducerea tuturor cheltuielilor bugetare si
incercarea de instaurare a disciplinei financiare
c) Mentinerea unor sectoare economice sau a unor institutii cu finantare din partea statului
d) Dupa 1990 a aparut o competitie intre cresterea salariilor din sectorul public si cel
privat. Aceasta competitie a afectat obtinerea de fonduri pt protectia sociala
e) Confuzia dintre rolul politicii sociale si rolul pietei libere, in cadrul mecanismului de
functionare a economiei nationale
f) Influenta Bancii Mondiale, a Fondului Monetar International, Uniunea Europena vis-
à-vis de economia politica a Romaniei, in sensul strangularii tuturor cheltuielilor
sociale ale tarii noastre.

Curs - Repere si evenimente importante in evolutia asistentei sociale

• Declaratia de la Philadelphia. Organizatia Internationala a Muncii sprijina si
consiliaza diferitele tari ale lumii pentru elaborarea de programe proprii, inclusiv in
domeniul asistentei sociale. OIM ul considera ca saracia constituie un pericol pentru
dezvoltarea socio-economica a oricarei natiuni.
• Normele Consiliului Europei, reprezentat de Cartea Sociala Europeana si completat
de Protocolul Aditional de la Strasburg. Cartea Social Europeana contine 19 drepturi
sociale pe care statele trebuie sa le respecte. In zilele noastre, normele consiliului Europei
se extind si asupra persoanelor in varsta (a pensionarilor).
• Normele Uniunii Europene. In anul 1989 s-a adoptat cartea privind normele
fundamentale ale muncitorilor obligatoriu de respectat de catre toate tarile. In legatura cu
Romania distingem o structura institutionala destul de complicata compusa din Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Educatiei si
Cercetarii, Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, Comitetul Roman pentru
Adoptii, si asa mai departe.
La nivel local distingem pozitiile consiliilor judetene care finanteaza persoanele
sarace si defavorizate.
Finantarea prestatiilor de asistenta sociala se realizeaza de la Bugetul de Stat, de la
Bugetele Locale precum si din alte fonduri prevazute de lege, ca de exemplu Fondul de
Risc si de Accident constituit in baza legii 53 din 1992.
Nivelul prestatiilor de asistenta sociala este redus vis a vis de nevoile reale ale
persoanelor sarace (prestatiile nu sunt indexate nici macar cu rata inflatiei iar in plus nu
distingem un numar important de asistenta sociala).
In legatura cu protectia copilului; finantarea protectiei copilului se realizeaza de
obicei de la Bugetele Locale.
Cheltuielile pentru plata alocatiei pentru fiecare copil incredintat sau dat spre
plasament se suporta de la Bugetul de Stat si se administreaza de catre Ministerul Muncii
si Solidaritatii Sociale. De retinut ca Ministerul Muncii constituie principala institutie care
se ocupa de politicile familiale, de politicile de incluziune si de asistenta sociala.
Principalele prestatii de asistenta sociala sunt:
Alocatia de stat pentru copii: acestea pot sa fie universale sau numai pentru familiile
sarace. In majoritatea tarilor lumii, alocatia se acorda numai daca cel putin unul dintre
parinti face parte din populatia ocupata. In Romania alocatia de stat pentru copii este
universala, singura restrictie fiind frecventarea scolii de catre copii.
 Suport de curs

Şomerul şi sistemul de protecţie al acestuia

Cuvântul şomaj provine de cuvântul francez chomage, care la rândul său l-a preluat
din limba latină caumare, acesta din urmă fiind provenit din limba greacă cauma care
înseamnă căldură mare, din cauză căreia înceta orice activitate. Asadar, noţiunea de şomaj
era sinonimă cu aceea de “inactivitate”.
Şomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei faţă de cererea de muncă cu
niveluri de evoluţie şi caracteristici diferite de la o ţară la alta.
Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii (O.I.M.), este şomer oricine are mai
mult de 15 ani şi îndeplineşte în mod cumulative următoarele condiţii: este apt de muncă,
nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salariată şi caută un loc de muncă.
Există mai multe forme de şomaj:
-şomaj conjunctural sau ciclic (ca urmare a reducerii activităţii economice),
-şomaj structural (ca urmare a modificării structurii economiei naţionale),
-şomaj tehnologic (cauzat de modificările tehnologiilor vechi cu altele noi),
-şomaj sezonier (întâlnit la profesiunile sezoniere din turism, agricultură, construcţii
etc.)
-şomaj fricţional (cauzat de perioada de timp necesară trecerii de la un loc de muncă
la altul, căutării unui loc de muncă etc.).
Cercetările extensive efectuate asupra forţei de munca din S.U.A. au conturat
specialiştilor din domeniu 5 caracteristici cheie ale şomajului contemporan:
 existau mari diferenţe a ratei şomajului între grupuri definite după vârstă, sex
sau experienţă profesională;
 pe piaţa muncii exista o mare mobilitate. Fluxurile înspre sau în afară sunt
ample în raport cu numărul angajaţilor şi al şomerilor;
 o mare parte a acestei mobilităţi este ciclică: concedierile sunt numeroase în
timpul recesiunilor economice, pe când demisiile voluntare sunt mai frecvente în
timpul perioadelor de expansiune economică;
 majoritatea celor care devin şomeri, indiferent de momentul când se petrece
aceasta, rămân astfel doar pentru o perioada scurta de timp;
  o mare parte din şomerii S.U.A. sunt reprezentaţi de persoane care au fost în
şomaj perioade lungi şi care vor continua să rămână în aceeaşi situaţie.
Cerinţa de a fi căutat în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni testează
dorinţa reală şi activă a persoanei respective de a munci; nu este suficient ca ea să pretindă
acest lucru sau să fie interesată doar într-o ofertă de serviciu întâmplătoare.
Ajutoarele de şomaj, ca forma a protectiei sociale, contribuie pe trei cai la creşterea
ratei marginale a şomajului.
În primul rând existenţa ajutoarelor de şomaj permite prelungirea perioadei de
căutare a unui loc de muncă în economie. Cu cât nivelul lor este mai ridicat, cu atât nevoia
unui serviciu devine mai puţin presantă pentru un şomer. Acelaşi lucru este valabil şi în
cazul ratei de înlocuire. Economiştii Feldstein şi Poterba au arătat că rata de înlocuire
influenţează în mod semnificativ salariul de rezervă, adică acel nivel al salariului pentru
care o persoană beneficiară a ajutorului de şomaj este dispusă să accepte o noua slujbă.
Discuţiile despre efectele ajutoarelor de şomaj sunt mult mai aprinse în Europa decât
în alte părţi ale lumii. Unii observatori spun că şomajul atât de ridicat pe continentul
european se explică prin nivelul foarte înalt al ratelor de înlocuire.
Al doilea canal de acţiune a beneficiarilor de şomaj este prin intermediul aşa-numitelor
canale de înregistrare. Pentru a putea primi ajutorul de şomaj o persoană trebuie să figureze
in evidente la oficiile fortelor de munca ca şomer.
Al treilea canal este oferit de stabilitatea angajărilor. Dat fiind garanţiile de şomaj
oferite de lege, nici firmele şi nici muncitorii nu sunt prea interesaţi în crearea unei
stabilităţi a angajărilor.
E foarte la modă ideea că şomajul nu reprezintă o problemă socială, întru-cât şomerul
a ales să fie şomer şi să beneficieze de compensaţiile acordate uneori destul de generos de
către stat. Dar acest mod de gândire este greşit, căci nu toţi şomerii primesc, din diferite
motive, ajutoare de şomaj. În realitate acesta se acordă la mai puţin de două treimi din
totalul celor în cauză, din cauza lipsei de informaţie, a sistemului birocratic existent, a
comodităţii individului de a depune dosarul de somer sau din alţi factori.
Protecţia socială a şomerilor constă în ansamblul măsurilor publice, luate de
societate (stat), în scopul protejării membrilor săi împotriva efectelor negative, economice
şi sociale, cauzate de pierderea sau reducerea substanţială a activităţii din cauza şomajului.
În România, Legea 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, este cea
care reglementează acordarea ajutorului de şomaj, a indemnizaţiei, precum şi cadrul
general al asigurărilor pentru şomaj în România.
În ţara noastră fiecărei persoane îi este garantat dreptul la asigurările pentru şomaj.
În România, numărul de şomeri se determină prin mai multe metode: recensământ,
ancheta prin sondaj, prelucrarea datelor oferite de instituţii guvernamentale, ca Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale. În afara recensămintelor, efectivul şomerilor şi rata şomajului
se determină şi prin alte metode statistice aplicate de către Institutul Naţional de Statistică
(I.N.S.) şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (M.M.S.S.).
Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale a elaborat un sistem de indicatori statistici prin care sunt urmărite evoluţiile, la
nivel naţional şi local, ale pieţei muncii. Aceşti indicatori sunt: resursele de muncă,
populaţia activă, populaţia ocupată, şomerii, locurile de muncă vacante, indemnizaţia de
şomaj, populaţia ieşită din şomaj şi rata şomajului 1.
Ajutorul de şomaj poate fi definit ca fiind o prestaţie de securitate socială ce constă
într-o sumă de bani ce se acordă lunar pe o perioadă de cel mult 270 zile calendaristice.
Această sumă de bani are o valoare diferită de la o ţară la alta, dar şi în cadrul aceleiaşi ţări
în funcţie de politicile sociale ale guvernelor.
In prezent2, cuantumul indemnizaţiei de şomaj se acordă în Romania in funcţie de
stagiul de cotizare, după cum urmează:- 75% din valoarea indicatorului social de referinţã
în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin
un an;- suma prevãzutã mai sus la care se adaugã o sumã calculatã prin aplicarea asupra
mediei salariului de bazã lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote
procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, menţionate mai sus,
sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.

1
Conform Legii şomajului din România, adică a Legii nr. 76 din 16/01/2002, actualizată la data de
01/01/2006.
2
A se vedea site-ul Agentiei nationale pentru ocuparea fortei de munca (ANOFM).
 Durata perioadei in care o persoana primeste suma stabilita pentru ajutor de somaj
in Romania este diferita, fiind influentata de stagiul de cotizare. Astfel, cei care au
cotizat cel putin un an primesc banii timp de sase luni, cei care au avut o perioada de
cotizare de cinci ani vor lua somaj noua luni, iar cei care au cotizat mai mult de zece
ani vor beneficia de ajutorul de somaj timp de un an.
Bugetul asigurărilor pentru şomaj. Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde
veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj. Nivelul cheltuielilor
acestui buget sunt fundamentaţi în funcţie de indicatorii sociali stabiliţi pe baza
analizelor, studiilor şi prognozelor privind evoluţiile de pe piaţa muncii.
În România, rezultatul execuţiei Bugetului asigurărilor pentru şomaj la Agenţia
Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Bucureşti este prezentat în tabelul
de mai jos:

Tabel nr. 2. Rezultatul execuţiei în perioada 2017

Indicatori An 2017
Venituri realizate 2.211.012.895
Cheltuieli realizate 950.647.703
Excedent 1.260.365.102
Sursa: Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Bucureşti, 2018.

Aşa cum se poate observa, rezultatul Bugetului asigurărilor pentru şomaj a fost
excedentar în anul 2017, datorită reducerii cheltuielilor cu numărul de şomeri (în
contextual creşterii economice şi migrării unei părţi a forţei de muncă peste hotare) şi
creşterii veniturilor (creşterea numărului de salariaţi din ţară, a salariului minim pe
economie şi a plăţii de către agenţii economici a contribuţiilor de asigurări pentru
şomaj). Exerciţiul financiar al anului 2017 s-a încheiat cu un excedent 1.260.365 mii
lei, din care 915.697 mii lei excedentul bugetului asigurarilor pentru somaj si
344.668.mii lei excedentul fondului de garantare3.
Legea română prevede o serie de măsuri pe care statul nostru trebuie să le adopte
în vederea reducerii şomajului.

3
XXX – Raport de activitate pentru anul 2017, Ministerul Muncii si Justitiei Sociale, A.N.O.F.M., Bucuresti,
2018.
 1. În cazul unor restructurări ale activităţii economice, angajatorii au obligaţia să
înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri
pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor
restructurări.
2. Salariaţii disponibilizaţi din ramurile economice aflate în declin îşi pierd nu
numai locul de muncă ci şi pregătirea profesională; de aceea, cursurile de calificare şi
recalificare prezintă o importanţă deosebită.
3. Medierea muncii reprezintă o altă cale de reducere a şomajului, prin punerea în
legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă (schimbul de
informaţii, medierea electronică, preselecţia candidaţilor etc.).
4. Avantaje acordate angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor
(subvenţionarea locurilor de muncă, acordarea de facilităţi în bani etc.
Nu beneficiază, conform legii, de indemnizaţia de şomaj:

- persoanele care la data solicitării refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau
nivelului studiilor;

- persoanele care refuză participarea la cursurile de formare profesională;

- absolvenţii care la data solicitării dreptului de a încasa indemnizaţia de şomaj

urmează o formă de învăţământ;

- persoanele care au încetat raporturile de muncă sau de serviciu prin acordul

părţilor sau prin demise.

Fondul Social European. Fondul Social European4 (F.S.E.) este instrumental

principal prin care Uniunea Europeană finanţează obiective strategice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă. Acesta are caracterul de fond structural. Statele membre şi
regiunile Uniunii Europene au acces la finanţare din Fondul Social European în cadrul
unei perioade de programare de şapte ani. Actualul exerciţiu de programare se desfăşoară
pe perioada 2007 – 2013.

Proiectele finanţate prin Fondul Social European se focalizează pe două direcţii

principale:
1. Primul program operaţional este Dezvoltarea resurselor umane (POSDRU) şi
urmăreşte dezvoltarea capitalului uman din ţara noastră.

4
Fondul Social European a fost creat în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, fiind astfel cel mai
vechi fond structural european.
 2. Al doilea program operaţional se intitulează Dezvoltarea capacităţii administrative
(PODRA) şi urmăreşte dezvoltarea infrastructurii de servicii şi de politici publice cu
scopul de a atinge obiectivele programului operaţional Dezvoltarea resurselor umane.
Proiectele eligibile pentru Fondul Social European pot fi susţinute financiar în
proporţie de până la 85%. Principalii beneficiari sunt administraţiile şi instituţiile publice,
universităţile, fundaţiile care sunt astfel încurajate să aplice acest program pentru a întări
rezistenţa sectorului public şi a celui privat în condiţii de criză.
Pentru România se apreciază că de programul operaţional Dezvoltarea resurselor
umane vor benefica circa 1,5 milioane de oameni (15-18% din populaţia activă).
Pana la finele anului 2018, Fondul Social European va acorda o finanțare de
aproximativ 80 de miliarde EUR (în prețurile actuale) pentru:

-a instrui oameni și a-i ajuta să își găsească de lucru.

-a promova incluziunea socială.

-a îmbunătăți educația și formarea.

-a ameliora calitatea serviciilor publice nationale.

Indicatori de măsurare a nivelului şomajului

Pentru o economie naţională este important să se cuantifice nivelul şomajului, pentru

a şti ce măsuri să fie adoptate de Guvern în vederea diminuării lui.
- nivelul şomajului. Acest indicator se poate determina în mărimi absolute (ca
număr de persoane neocupate) sau relative (prin rata şomajului). Rata şomajului se
calculează ca raport procentual între numărul de şomeri şi populaţia activă.
Rş = Nş/Pa*100,
unde: Rş = rata şomajului, exprimat în procente
Nş = număr de şomeri, exprimat în persoane
Pa = populaţia activă a ţării
Mărimea şi dinamica ratei şomajului sunt diferite pe ţări, regiuni, localităţi etc. şi au o
importanţă deosebită pentru autorităţile centrale şi locale ale statelor, organizaţiilor
sindicale şi ale persoanelor. In cazul Romaniei, rata șomajului in anul 2017 se situează
sub media din Uniunii Europene, cu o valoare de 5,4% în luna ianuarie 2017, în scădere
față de 5,5%, în decembrie 2016, față de 9,6% media la nivel European, situatie apreciata
ca fiind pozitiva de catre specialisti.
 - durata, care reprezintă perioada de timp de la momentul pierderii locului de
muncă sau diminuarea activităţii depuse, până la reluarea normală a muncii. In
Romania a crescut durata pentru care se acorda indemnizatie de somaj, aceasta durata
fiind diferita in functie de stadiul de cotizare. Astfel:

a) somaj 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin un an;

b) somaj 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani;
c) somaj 15 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

- intensitatea cu care se manifestă: dacă presupune pierderea locului de muncă şi

încetarea totală a activităţii – şomaj total. Dacă presupune numai diminuarea activităţii
depuse cu scăderea duratei săptămânii de lucru şi scăderea corespunzătoare a salariului
– şomaj parţial.

- structura şomerilor. Şomerii se pot clasifica după criterii ca nivelul calificării,

domeniul de activitate, vârstă, sex etc.

Indicatori de eficienţă ce caracterizează şomajul

- rata şomajului BIM: raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform

Biroului Internaţional al Muncii (B.I.M.) şi populaţia activă totală, exprimată
procentual.

RBIM = SBIM/Pa * 100,

unde: RBIM = rata şomajului B.I.M.

SBIM = nr. şomeri BIM

Pa = populaţia activă

Acest indicator împreună cu rata şomajului înregistrat, calculate periodic, conduc la

obţinerea de serii de date utilizate în caracterizarea şomajului dintr-o ţară. Atunci când rata
şomajului are valori modice sau are o tendinţă de scădere pe intervale de timp mari, acest
lucru reflectă capacitatea unei ţări de a echilibra cererea cu oferta de forţă de muncă, în
condiţiile unei economii consolidate.
- rata şomajului de lungă durată: ponderea şomerilor B.I.M. aflaţi în şomaj de
12 luni şi peste, în populaţia activă:
RşLD=ŞLD/PA*100,
 unde: RşLD = ponderea şomerilor B.I.M. aflaţi în şomaj de
12 luni şi peste
ŞLD = nr. şomeri B.I.M. de lungă durată
PA = populaţia activă
Indicatorul serveşte la evaluarea progresului înregistrat în combaterea şomajului de
lungă durată. Dacă acest indicator are tendinţă de scădere în timp se evidenţiază eficienţa
politicilor de ocupare a forţei de muncă dintr-o ţară.
- rata şomajului înregistrat: raportul procentual dintre numărul de şomeri
înregistraţi şi populaţia activă civilă:
RSI=NSI/PAC *100,
unde: RSI = rata şomajului înregistrat
NSI = nr. şomeri înregistraţi
PAC = populaţia ocupată civilă

- ponderea şomerilor înregistraţi pe nivele de educaţie (instruire): ponderea

şomerilor, în funcţie de nivelurile de instruire, în numărul total al şomerilor
SI = NSI/NST*100,
unde: SI = ponderea şomerilor pe niveluri de instruire
NSI = nr. şomerilor cu un nivel de educaţie, i
NST = nr. total al şomerilor înregistraţi

Acesta este un indicator deosebit de important, calitativ şi de structură, evidenţiind

repartizarea numărului total al şomerilor pe niveluri de educaţie (instruire). În funcţie de
acest indicator se stabilesc politicile naţionale în domeniul formării resurselor umane.
Ponderea ridicată a şomerilor cu un nivel de instruire scăzut, relevă necesitatea calificării
forţei de muncă.
Toţi indicatorii prezentaţi mai sus trebuie corelaţi cu indicatori demografici cum ar
fi: numărul populaţiei unei ţări, rata natalităţii, rata specifică de mortalitate pe grupe de
vârstă, sporul natural al populaţiei unei ţări etc.

Măsuri de combatere a şomajului

Un obiectiv cheie al guvernelor este reducerea ratei şomajului. O rată a şomajului

de 2,5-3,5% şi o durată relativ scurtă a acestuia poate juca un rol pozitiv la nivel naţional,
în sensul stimulării flexibilităţii forţei de muncă, sporirii productivităţii muncii etc. Ratele
ridicate, peste 4%, conduc pierderi enorme de potenţial economic şi constituie un pericol
social imprevizibil pentru orice tip de economie. Măsurile de combatere a şomajului se
direcţionează către două tipuri de politici.
1. Politicile pasive de combatere a şomajului sunt folosite pentru a genera venituri
persoanelor devenite şomere. Aceste venituri îmbracă forma ajutorului de şomaj, a
asistenţei acordate şomerilor şi a plăţilor compensatorii din fonduri publice. Mărimea
ajutorului de şomaj trebuie astfel gândită (calculată) încât să nu încurajeze persoanele să
acceadă la această formă de protecţie socială în mod deliberat (separarea voluntară a forţei
de muncă de locul de muncă) din cauza mărimii valorii ajutorului în raport cu salariul.
Ajutorul de şomaj poate fi mai puţin atractiv pentru forţa de muncă prin diminuarea valorii
sale, prin reducerea duratei de acordare sau prin ambele măsuri.
2. Politicile active sunt folosite pentru reducerea nivelului şomajului în mod
efectiv. Se au în vedere măsuri destinate corelării cererii cu oferta pe piaţa muncii, creare
de noi locuri de muncă, sprijinirea proceselor de formare a forţei de muncă prin cursuri de
calificare, recalificare, reorientare profesională etc. Politicile active sunt în prezent utilizate
intens de toate ţările lumii, fiind axate pe:
- consultanţă şi orientare profesională, cursuri de pregătire, de plasare etc. pentru
a uşura astfel contactul dintre ofertanţi şi doritori de locuri noi de muncă;
- programe de recalificare şi reorientare a şomerilor spre noi domenii de activitate
cerute de piaţa muncii la un moment dat;
- crearea de noi locuri de muncă, definitive sau temporare, în sectorul public şi în
sectorul privat.
Cele două tipuri de politici nu sunt independente, ele se află într-o permanentă
legătură şi uneori se consideră că se pot substitui.

Reforma sistemului asigurarilor de somaj in Romania

Spre deosebire de alte domenii de activitate in care procesul de reforma a constituit un
esec, protectia somerilor in tara noastra poate sa fie apreciata ca un succes 5. Aceasta afirmatie
se sustine prin numarul redus al somerilor din ultimii ani, elaborarea unei legislatii unitare
precum si reactia prompta a autoritatilor atunci cand se produc modificari semnificative pe
piata fortei de munca.

5
A se vedea CRISTINA Ciumas, Viorela Ligia Vaidean – Protectie si asigurari sociale – Editura Todesco, Cluj
Napoca, 2011, pag 99.
 Numarul redus al somerilor din tara noastra este o realitate dupa anii 2000, in special
dupa anul 2010, asa cum se poate observa si in tabelul de mai jos:

Anul Rata somajului luna decembrie

1991 3,1%

1995 9,5%

2000 10,5%

2010 6,9%

2015 6,8%

2017 5,4%

Sursa: Documentarea autorului la ANOFM, Bucuresti.

In luna ianuarie 2018 s-a inregstrat cea mai redusa rata a somajului din ultimii ani, de
numai 4,7%.
Aceasta tendinta se datoreaza mai multor factori:
1. Cresterii economice. Conform Institutului National de Statistica, in anul 2017 s-a
inregistrat o crestere economica de 7% ( PIB-ul ca crescut cu 17,7 miliarde euro,
ajungand la 187,5 miliarde euro ).
2. Masurilor luate de autoritatile romane de creare de locuri de munca. Avem in vedere
masurile legislative adoptate, in special Legea 76/2002, aceasta sporind importanta
masurilor active, de crestere a gradului de ocupare a fortei de munca. Deasemenea, s-a
marit importanta Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca, care a devenit un
furnizor de servicii pentru persoanele care sunt in cautarea unui loc de munca.
3. Iesirea la pensie a unui numar mare persoane, atat din cauze naturale (imbatranire)
cat si adoptarii unor legi prin care se faciliteaza iesirea la pensie pentru anumite
categorii de salariati.
4. Migrati masiva a populatiei apte de munca, fenomen care este permanent, cu influente
complexe, negative asupra economiei nationale. Se apreciaza ca peste 25% din
populatia apta de munca lucreaza in alte tari, in special in Uniunea Europeana si S.U.A.
219.327 români au emigrat anul trecut, potrivit datelor oficiale ale Institutului Național
de Statistică, adică cel mai mare număr din anul 2010. Datele Institutului National de
Statistica arată că cea mai mare proporție de emigranți se înregistrează în categoria de
 vârstă 20 -39 de ani, adică exact cea mai productivă. Din mediul urban au emigrat
117.147 de persoane, iar din mediul rural au plecat 102.180 de persoane. Ingrijorator
este faptul ca a crescut ponderea populatiei apte de munca cu studii superioare, fenomen
deosebit de nociv pentru economia tarii noastre. Pe termen mijlociu si lung, implicatiile
migratiei fortei de munca romanesti se vor dovedi negative, in special in ceea ce
priveste indicatorii macroeconomici, indicatorii demografici si de piata a fortei de
munca. Singurul efect pozitiv al migratiei fortei de munca romanesti il constituie banii
trimisi familiei sau rudelor celor plecati sa lucreze in afara tarii ( este voba de
aproximativ 3,5 milioane de romani care lucreaza cu contract de munca, la care se
adauga un numar nepreciazt care lucreaza la negru) . Acest fenomen nu trebuie
supraestimat. Sumele de bani, care au valori de 4-6 miliarde de euro/an, sunt
directionati din pacate catre consum.
Consideram ca pentru a combate acest flagel al economiei romanesti este necesar sa
dispunem de un pachet de masuri care sa fie urmarite permanent, ca de exemplu siguranta
locului de munca, reducerea decalajelor salariale, echilibrarea economiei nationale, diminuarea
saraciei etc.
Apreciem ca pentru continuarea reformei sistemului asigurarilor de somaj din Romania
se pot idntifica urmatoarele directii de actiune pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de
munca. Astfel putem distinge urmatoarele actiuni:
a. Combaterea muncii fara forme legale, cu efecte directe asupra cresterii numarului
locurilor de munca si a veniturilor statului. Se are in vedere astfel cresterea disciplinei
financiare, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii in special din in sectoarele de prestari de
servicii.
b.Asigurarea unei cresteri economice durabile in stransa legatura cu cresterea populatiei
Romaniei.
c.Incurajarea procesului de crestere a veniturilor obtinute din munca, combaterea saraciei
pentru toate categoriile de personae.
d.Continuarea programelor adresate grupurilor de personae care se confrunta cu
dificultati de integrare pe piata muncii ( personae cu handicap, tineri proveniti din centrele
de plasament, personae eliberate din detentie, etc.).
e.Atenuarea discrepantelor dintre cererea si oferta pe piata fortei de munca, adaptarea
sistemului de invatamant romanesc la cerintele pietei, sprijinirea procesului de perfectionare
continua a salariatilor, etc.
 Conceptul de asistenţă socială

Asistenţa socială este definită ca o prestaţie finanţată de la Bugetul de stat care se

adresează celor aflaţi în stare de sărăcie. Se consideră că asistenţa socială este practic un
ajutor acordat de stat destinat acoperirii unor riscuri sociale 6. Asistenţa socială este o
componentă, în continuă diversificare şi amplificare, a securităţii sociale. Asistenţa socială
este o componenta necontributivă (sau non-contributivă) a sistemului de protecţie socială
din România.
Obiectivul principal al asistenţei sociale îl constituie protejarea persoanelor care, din
diferite motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu mai au posibilitatea de
a-şi asigura nevoile sociale.
Conceptul de asistenţă socială este în strânsă legătură cu conceptual de nevoie socială.
Procesul obiectiv necesar de tranziţie la economia de piaţă, precum şi transformările
structurale legate de integrarea europeană au afectat nu numai cetăţeni în mod izolat, ci
mai ales importante grupuri sociale; de aceea, considerăm ca fiind necesară şi oportună
diversificarea prestaţiilor de asistenţă socială în ţara noastră, în limita capacităţii de
finanţare a lor.
Principiile asistenţei sociale sunt similare celor privind asigurărilor sociale. Se
remarcă principiul universalităţii asistenţei sociale, cel al diversităţii, principiul
asistenţei sociale în funcţie de nevoi, principiul conform căruia asistenţa socială se
acordă din contul mijloacelor statului şi al colectivităţilor şi cel al armonizării asistenţei
sociale cu alte ajutoare de asigurări sociale şi cu salariile. Principiile asistenţei sociale
nu sunt obligatorii, însă se regăsesc sub diferite forme în legi, decrete, ordine şi alte acte
normative.
Principalele repere istorice în evoluţia sistemelor de asistenţă socială sunt
considerate de specialişti următoarele:
Declaraţia de la Philadelphia: Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.)
sprijină naţiunile lumii pentru elaborarea de programe proprii vizând: creşterea
nivelului de trai, extinderea măsurilor de securitate socială, protecţia minorilor, a
femeilor gravide şi a celor care alăptează, ridicarea nivelului de alimentaţie, de locuit,
a nivelului de cultură şi recreere a cetăţenilor. Organizaţia Internaţională a Muncii

6
Riscurile sociale sunt definite ca fiind acele împrejurări care pot atrage diminuarea veniturilor
unei persoane sau mărirea cheltuielilor acesteia (de exemplu: bătrâneţea, boala, invaliditatea,
maternitatea, sarcinile familiale).
apreciază că sărăcia constituie un pericol pentru dezvoltarea socio-economică a
oricărei naţiuni şi de aceea trebuie întreprinse măsuri ferme de reducere a numărului
de oameni săraci din fiecare ţară.
Normele Consiliului Europei: Carta Socială Europeană (Torino, 1961) completează
Protocolul Adiţional semnat la Strasbourg în anul 1988. Carta conţine nouăsprezece
drepturi sociale pe care statele trebuie să le respecte (dreptul la protecţia copiilor, a
adolescenţilor, dreptul muncitorilor la protecţie, dreptul la protecţie a sănătăţii, dreptul
la securitate socială, dreptul la asistenţă socială şi medicală, dreptul de a beneficia de
serviciile sociale, dreptul persoanelor handicapate la formare profesională, la
readaptare profesională şi socială, dreptul familiei la protecţie socială, juridică şi
economică, dreptul mamei şi al copilului la protecţie socială şi economică, dreptul
muncitorilor emigranţi şi a familiilor lor la protecţie şi asistenţă etc.). Protocolul
Adiţional a adăugat şi dreptul persoanelor în vârstă la protecţie socială.
Normele Uniunii Europene: în anul 1989, la Strasbourg, s-a adoptat Carta privind
drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor. Toţi muncitorii şi funcţionarii
Comunităţii Europene au, conform Cartei, dreptul la o protecţie socială adecvată şi
trebuie să beneficieze de plăţile pentru protecţia socială. Uniunea Europeană militează
pentru soluţionarea problemelor sociale prin coordonarea şi prin desfăşurarea unor
acţiuni comune ale guvernelor ţărilor membre.
Organizarea asistenţei sociale în România: la nivel central distingem Ministerul
Muncii şi Protecţiei sociale, alături de alte ministere şi instituţii care au competenţe în
materie cum ar fi: Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, Comitetul Român pentru Adopţii
etc. La nivel local, autorităţile administraţiei publice apără interesele persoanelor
sărace şi sau defavorizate (drepturile persoanelor cu handicap, ale mamei şi ale
copilului, ale persoanelor bolnave etc.).
Finanţarea prestaţiilor de asistenţă socială se realizează de la bugetul
administraţiei centrale de stat, de la bugetele administraţiilor locale precum şi din alte
fonduri prevăzute de lege (este vorba, de exemplu, de Fondul de Risc şi Accident
constituit în baza Legii 53 din anul 1992, cu modificările şi completările ulterioare)7.
Nivelul prestaţiilor de asistenţă socială este în România foarte redus vizavi de nevoile
reale ale populaţiei sărace. De exemplu, nu toate prestaţiile în bani au fost indexate sau

7
Deci, finanţarea sistemului se face din impozite şi taxe, şi nu din contribuţii speciale.
 compensate (de exemplu, indemnizaţiile de naştere), iar cele în natură sunt departe de
acoperirea nevoilor sociale pentru care au fost destinate (alocaţiile zilnice de hrană).
Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate se realizează,
în general, de la bugetele locale. Cheltuielile pentru plata alocaţiei pentru fiecare copil
încredinţat sau dat spre plasament, se suportă de la Bugetul de stat şi se gestionează de
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
În ţara noastră, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale constituie principala
instituţie publică care se ocupă de politicile familiale, incluziune şi de asistenţa socială.
Prestaţiile sociale în bani sau în natură sunt susţinute de măsuri de redistribuire financiară,
cuprinzând: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi ajutoarele speciale.
Principalele prestaţii de asistenta sociala sunt:
- Alocaţia de stat pentru copii. Alocaţiile pentru copii pot să fie universale
(Suedia, România, Ungaria, Germania) sau numai pentru săraci (S.U.A., Marea
Britanie). În majoritatea ţărilor lumii, alocaţia se acordă numai dacă cel puţin unul
dintre părinţi face parte din populaţia ocupată. În România, această alocaţie este
universală, singura restricţie fiind frecventarea şcolii de către copii şcolari.
În ţara noastră, beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până
la 18 ani. Alocaţia de stat pentru copii se virează în conturile personale deschise pentru
aceştia de către reprezentanţii legali. După împlinirea vârstei de 14 ani, alocaţia de stat
poate fi plătită direct copilului. Dreptul la alocaţie de stat pentru copii se stabileşte începând
cu luna următoare celei în care s-a născut copilul. În luna ianuarie 2009, cuantumul
alocaţiei era de 42 lei. In anul 2018, cuantumul alocatiei este de 84 lei.
- Alocaţia pentru nou-născuţi. Această alocaţie se acordă o singură dată pentru
fiecare copil născut viu, în termen de maximum 12 luni de la naşterea copilului. În luna
ianuarie 2009, cuantumul alocaţiei era de 230 lei, iar in anul 2018 este de 500 lei.
- Alocaţia complementară. Beneficiază de alocaţie complementară familiile cu
copii până la vârsta de 18 ani aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună şi
care realizează venituri nete pe membru de familie de până la salariul minim pe
economie. Cuantumul alocaţiei este de 50 lei pentru familia cu un copil, 60 pentru
familia cu doi copii, 65 de lei pentru familia cu trei copii, 70 de lei pentru familia cu
patru sau mai mulţi copii. In prezent, aceste sume de bani au fost majorate la:
-82 de lei pentru familia cu un copil.
-164 de lei pentru familia cu doi copii.
 -246 de lei pentru familia cu trei copii.
-328 de lei pentru familia cu patru sau mai mulţi copii.
- Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală Beneficiază de această
alocaţie familiile formate din persoana singură şi copii până la vârsta de 18 ani care
locuiesc cu acesta. Restricţia financiară este legată de faptul că, lunar, membrii familiei
trebuie să aibă un venit net până la valoarea salariului minim pe economie. Pentru
copiii de vârstă şcolară, familiile beneficiare trebuie să prezinte la Primărie, din 3 în 3
luni, cu dovada frecventării cursurilor.
- Indemnizaţia lunară de hrană cuvenită adulţilor şi copiilor infectaţi cu HIV
sau bolnavi de SIDA. Beneficiază de această indemnizaţie adulţii (13 lei pe zi) şi
copiii (11 lei pe zi) infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA, atât în perioada cât sunt
internaţi, cât şi în ambulatoriu.
De exemplu:
Pentru un adult:

13 lei X 28 zile = 364 lei (RON)

13 lei X 30 zile = 390 lei (RON)
13 lei X 31 zile = 403 lei (RON)

- Drepturi financiare pentru nevăzători. Handicapul vizual grav şi/sau

accentuat permite acestor persoane drepturi financiare între 89 şi 178 lei pe lună (1
ianuarie 2006). Adultul cu handicap vizual grav primeşte pentru plata însoţitorului o
indemnizaţie echivalentă cu salariul unui asistent social debutant cu studii medii.

- Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Conform legii, persoana vârstnică

este persoana care a împlinit vârsta legală de pensionare. Pentru aceştia, se stabilesc
servicii sociale la domiciliu, cluburi pentru vârstnici, locuinţe sociale etc. Aceste
servicii pot fi: consiliere juridică, îngrijirea locuinţei, servicii de igienă personală,
servicii medicale etc.

- Ajutorul pentru încălzirea locuinţelor. În perioada anotimpului rece (1

noiembrie – 31 martie), persoanele îndreptăţite beneficiază de un ajutor bănesc care
variază între 19 şi
262 lei/lună pentru gaze naturale, respective 16 şi 54 lei/lună pentru lemne şi cărbune,
în funcţie de venitul net mediu lunar al persoanei singure.

- Ajutoarele băneşti acordate populaţiei cu venituri reduse care utilizează

pentru încălzirea locuinţei gaze naturale. Pentru persoanele care renunţă la soba pe
gaze naturale în favoarea unei centrale termice, se prevede un ajutor bănesc sub forma
de bonuri valorice în valoare maximă de 1500 lei.
- Ajutoarele rambursabile pentru refugiaţi etc.
În condiţiile procesului de reformă din ţara noastră sunt numeroase propuneri de
modificare a cuantumurilor acestor ajutoare şi indemnizaţii. Se apreciază că este de
dorit ca în locul unor valori fixe ale acestor prestaţii noncontributive să se introducă o
legătură între veniturile totale obţinute de respectivele familii şi valorile
indemnizaţiilor şi ajutoarelor finanţate de la Bugetul de stat sau de la alte bugete.
Apreciem că, fiind relativ numeroase prestaţiile de asistenţă socială, cuantumul
acestor prestaţii este însă modest, reflectând nivelul modic de dezvoltare economică a
României şi a eficienţei utilizării banului public.
Indicatorii de eficienţă ai asistenţei sociale sunt diferiţi faţă de cei ai asigurărilor
sociale.
De exemplu, odată cu introducerea unui nou serviciu de asistentă socială (centre
de integrare prin terapie ocupaţională pentru persoanele cu venituri reduse şi handicap
etc.) se poate calcula creşterea calităţii vieţii pentru un număr de 500 persoane.
Obiectivele reformei în domeniul asistenţei sociale, adică în domeniul susţinut
de stat, sunt astfel formulate şi fundamentate încât să se poată asigura realizarea
restabilirii sau menţinerii unor echilibre între sectorul public şi cel privat, între
protecţie şi autoprotecţie, între nevoi şi resurse, între dezvoltarea umană a generaţiei
prezente şi cea a generaţiilor viitoare.