UNIVERSITATEA ,, CONSTANTIN BRÂNCUȘI ’’

TÂRGU-JIU

Facultatea de Științe ale Educației Drept și Administrație Publică

DISCIPLINA: Protecția internațională a drepturilor omului

TEMA TRATATĂ: Carta Socială Europeană
ANUL: IV GRUPA: 340
REALIZAT DE:
Bobic Alexandru-Cristian;
Borcan Cristian- Daniel;
Cușlea Ion-Claudiu;
Copiluș Dragoș-Gabriel

CUPRINS

I. INTRODUCERE………………………………… 3
II. CONTEXT ISTORIC…………………………… 4

III. LIMITELE CARTEI……………………………. 6

IV. EXEMPLE DESPRE MODUL ÎN CARE CARTA A ÎMBUNĂTĂȚIT

DREPTURILE ÎN CALITATE DE LUCRĂTOR … 9

V. CONCLUZIE……………………………………. 11

VI. BIBLIOGRAFIE……………………………….. 12

2
 INTRODUCERE

Carta europeană a drepturilor fundamentale are o foarte mare importanţă în evoțluţia Uniunii
Europene (UE) şi, în consecinţă, pentru mişcarea sindicală şi pentru politicile sociale comunitare.
Pentru prima dată de la crearea Comunităţii Economice Europene în 1957, Carta expune, într-un
singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civile şi politice de care pot beneficia toţi
cetăţenii europeni. Este, de asemenea, singurul text de acest tip la nivel internaţional. Este vorba
de drepturi, de principii şi de valori inalienabile pe care instituţiile UE trebuie să le ia în
considerare atunci când construiesc şi aplică legislaţia europeană.
Cu toate că nu a fost integrată în tratatele UE (care constitue baza juridică după care funcţionează
Uniunea Eurpeană), Carta drepturilor fundamentale este o componentă importantă a proiectului
de Tratat constituţional al UE. Din 2000 Carta a avut un impact din ce în ce mai mare asupra
tuturor instituţiilor UE, inclusiv asupra tribunalelor europene unde avocaţii au făcut referire la
aceasta în mai multe cazuri.
Carta europeană a drepturilor fundamentale cuprinde şase categorii de drepturi  : demnitatea,
libertăţile, egalitatea, solidaritatea, cetăţenia şi justiţia. Aceste capitole conţin dispoziţii care se
află in centrul legislaţiei privind relaţiile de muncă şi a relaţiilor industriale în Europa, acoperind
drepturile sindicale şi sociale  : cheia de boltă a misiunii mişcării sindicale.
De la constituirea sa, Uniunea Europeană a fost percepută în primul rând ca o entitate economică
bazată pe cooperarea economică, o piaţă comună şi o monedă unică. Prosperitatea economică
este necesară progresului social, însă acest model de unitate economică nu poate funcţiona corect
decât într-o societate in care fructele creşterii sunt împărţite în mod echitabil. Va fi nevoie de
timp şi de multă energie pentru ca problemele sociale să fie luate cu seriozitate în considerare.
Adoptarea în 2000 a Cartei drepturilor fundamentale constitue un moment crucial pentru
cetăţeni, angajaţi şi organizaţii sindicale.
Carta oferă Uniunii Europene legitimitate morală în calitatea sa de entitate politică. Ea exprimă
valori comune ce constitue baza societăţii noastre democratice. Stabileşte drepturi şi
responsabilităţi pentru partenerii sociali şi lucrători. Stabilirea unor standarde sociale pe plan
european constitue un aspect foarte important al întăririi şi dezvoltării dimensiunii sociale a
integrării europene. Dacă cetăţenii europeni nu simt vreun progres spre imbunătăţirea condiţiilor
lor de trai, atunci toată construcţia viitoare a proiectului european.va fi sub semnul intrebării. În
cele din urmă, într-o situaţie de instabilitate socială, rolul sindicatelor in obţinerea unor drepturi
care nu au fost garantate până acum, este mai important ca oricând. Carta contribuie la atingere a
acestui obiectiv.
În plus faţă de ceea ce este inclus deja în Cartă, sindicatele europene solicită:
• Dreptul la muncă pentru toţi, fără discriminare.
• Politici active pe piaţa forţei de muncă, destinate susţinerii angajaţilor în caz de restructurare
sau delocalizare (cum se întâmpă în ţările nordice), prin dreptul la formare continuă şi

3
reconversie profesională, asistenţă pentru reîncadrarea pe piaţa muncii a angajaţiilor în vârstă sau
dreptul la pensie pentru toţi.
• Dreptul la un venit minim pentru toţi lucrătorii europeni, în funcţie de reglementările în vigoare
din ţările lor.
Pentru mişcarea sindicală europeană Carta este un punct de lansare, nu un capăt de drum. Carta
asigură drepturi universale şi inalienabile. Ea garantează, mai ales, dreptul la acţiune colectivă
care, după cum arată şi cazul recent „Vaxholm” (Laval) în Suedia, este vital pentru sindicate. În
oraşul Vaxholm, sindicatul suedez Byggnads şi alte sindicate afiliate la LO, organizaţie membră
a Confederaţiei Europene a Sindicatelor (CES), au organizat acţiuni de protestat faţă de
angajarea, de către compania de construcţii Laval, a lucrătorilor letoni cu salarii şi condiţii
inferioare standardelor suedeze. După cum a semnalat sindicatul, o astfel de situaţie submina
contractele colective suedeze, constituind un caz manifest de dumping social. Acest lucru venea
in contradictie cu tot ceea ce ar trebui să reprezinte UE în privinţa aducerii la nivelul celorlalte
ţări a condiţiilor de muncă pentru cetăţenii statelor membre mai sărace.

II. CONTEXT ISTORIC

Parte integrantă a sistemului drepturilor omului, bazat pe principiul universalităţii,

indivizibilităţii şi interdependenţei, drepturile sociale şi-au aflat consacrarea în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale
şi culturale, numeroase convenţii adoptate de Adunarea Generală a ONU şi de către Organizaţia
Internaţională a Muncii precum şi pe plan regional.
Considerate multă vreme ca drepturi „de viteza a doua” sau desconsiderate în practică,
implementate cu parcimonie şi în mod parţial, insuficient susţinute prin măsuri active, coerente,
de garantare a exercitării lor, drepturile sociale revin în centrul atenţiei în perioade economice
nefaste, cum este cea a crizei globale pe care o parcurgem acum.
În special în condiţiile crizei, devine evident că între drepturile înscrise în Declaraţia Universală
şi tratatele internaţionale, pe lângă drepturile civile şi politice, câteva sunt cruciale şi anume
dreptul la securitate socială, dreptul la sănătate şi educaţie, dreptul la protecţia socială şi la
îngrijire.
Ne îndreptăm spre o Europă socială? O examinare a evoluţiilor pe acest plan inspiră un răspuns
afirmativ. Europa socială, ce se edifică pas cu pas, într-un proces îndelungat, dar accelerat în
ultima vreme, va trebui să răspundă aşteptărilor, sporite, ale cetăţenilor din toate statele membre
ale Consiliului Europei, după cum fiecare stat are propria sa responsabilitate, o responsabilitate
majoră în realizarea acestui deziderat comun. Drepturile sociale reprezintă, ca şi drepturile civile
şi politice, drepturi fundamentale ale omului.
Consiliul Europei, organizaţie paneuropeană, propune efectiv tuturor statelor de pe continent
măsurile indispensabile în vederea consolidări coeziunii sociale în Europa, ca factor al stabilităţii
democratice.
Respectarea drepturilor omului nu poate coexista cu sărăcia, cu discriminarea în societate şi la
locul de muncă, cu lipsa locuinţelor, a securităţii sociale şi asistenţei medicale. În timp ce
4
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la
3 septembrie 1953 şi protocoalele sale adiţionale garantează drepturile civile şi politice, Carta
Socială Europeană, deschisă spre semnare la 18 octombrie 1961 şi intrată în vigoare la 26
februarie 1965, venea să reglementeze drepturile din domeniul economic şi social.
Este vorba despre „un evantai” de nouăsprezece drepturi funda - mentale ale căror norme privesc
protecţia muncii, protecţia socială şi protecţia unor categorii de persoane, la care s-au adăugat,
prin Protocolul adiţional din 1988, încă patru drepturi. De asemenea, în timp, controlul asupra
respectării angaja - mentelor asumate de Statele părţi s-a întărit prin Protocolul adiţional din
1991, care a adus modificări de procedură, precum şi prin prevederile Protocolului din 1995
referitoare la instituirea unui sistem de reclamaţii colective.
Reflectând evoluţiile produse în timpul scurs de la adoptarea Cartei din 1961, Carta Socială
Europeană revizuită, deschisă spre semnare la 3 mai 1996, a lărgit, totodată, perspectiva în
materia drepturilor economice şi sociale. Acest instrument al Consiliului Europei amendează şi
completează lista drepturilor consacrate cuprinzând într-un instrument unic drepturile prevăzute
în documentele precedente, precum şi alte opt noi drepturi.
România şi-a depus semnătura pe noul tratat cu prilejul Colocviului referitor la „Carta Socială a
Secolului XXI”, desfăşurat la Strasbourg între 14 şi 16 mai 1997, şi l-a ratificat în 5 mai 1999.
Întrunind numărul necesar de ratificări, trei, Carta a intrat în vigoare la 1 iulie 1999.
Prin Carta socială revizuită aria drepturilor ce trebuie asigurate, respectate şi garantate este
îmbogăţită prin includerea unor noi prevederi referitoare la drepturi ce privesc, între altele,
condiţiile de muncă echitabile, securitatea şi igiena muncii, protecţia copiilor şi adolescenţilor,
formarea profesională, protecţia mamelor aflate în activitate, integrarea profesională, integrarea
socială a persoanelor handicapate, protecţia în caz de şomaj, demnitatea muncii, procedurile în
caz de concedieri colective. Unul dintre noile drepturi pe care le garantează este dreptul la
demnitate în muncă.
Mai mult, Carta socială revizuită este primul tratat internaţional care consacră dreptul la protecţia
împotriva sărăciei şi a excluderii sociale, două atingeri majore aduse demnităţii umane. Se
remarcă, astfel, pentru prima dată printr-un document internaţional, legătura dintre social şi
demnitate. În prefaţa unei lucrări publicate de IRDO, în 1999, pe tema Cartei Sociale, Pierre-
Henri Imbert, în calitatea sa de director al Direcţiei Drepturilor Omului a Consiliului Europei,
atrăgea atenţia asupra faptului că: „Unii folosesc pretextul mondializării economiei şi al tendinţei
actuale de înlăturare a reglementărilor pentru a invoca o pretinsă contradicţie între drepturile
sociale şi economia de piaţă sau o necesară subordonare a drepturilor sociale faţă de legile
economice”.
Or, „socialul este o componentă necesară a creşterii economice şi a dezvoltării, precum şi unul
dintre fundamentale democraţiei. Carta socială, soclu minim de recunoaştere şi de salvgardare a
drepturilor fundamentale, nu poate fi, prin urmare, un obstacol în calea dezvoltării sau a
economiei de piaţă, din moment ce ea are tangenţă cu ceea ce este fundamental, iar Europa
drepturilor omului va fi incompletă fără această dimensiune socială”.
În ansamblul reglementărilor în materie, un loc distinct îl ocupă Codul European de Securitate
Socială, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964 şi intrat în vigoare la 17 martie 1968. Codul
defineşte normele europene de securitate socială şi stabileşte condiţiile de acordare a
indemnizaţiilor, precum şi valorile minime de protecţie pe care statele trebuie să le asigure în
nouă domenii de securitate socială.

5
Tratatele cu privire la drepturile sociale ale Consiliului Europei cuprind, cum este lesne de
observat, prevederi care interesează şi trebuie să intereseze în cel mai înalt grad pe membrii
societăţii româneşti actuale, pe oamenii politici confruntaţi, din unghiuri diferite, cu procese şi
fenomene sociale ale căror efecte negative se manifestă uneori acut în perioada pe care o
parcurgem, în special în condiţiile crizei mondiale.1

III. LIMITELE CARTEI

Anumite drepturi importante pentru lucrători nu figurează în Cartă. Confederaţia

Eeuropeană a Sindicatelor (CES) propusese:
• Recunoaşterea drepturilor transnaţionale a angajaţilor (adică dreptul la informare şi la
consultare în întreprindere; libertatea şedinţelor şi a asocierii; contractele colective şi acţiunea
sindicală) într-o manieră ce respectă, în totalitate
sistemele naţionale de negociere şi acţiune colectivă
• Drepturi autonome pentru partenerii sociali la nivel naţional şi transfrontalier.
• Obligaţia pentru statele membre să respecte drepturile echivalente în sânul
instituţiilor europene şi internaţionale

Carta garantează drepturile sindicale, sociale şi dreptul la muncă

1. Drepturi sindicale
Libertatea de a se întruni şi de a se asocia
Dreptul angajaţilor la informare şi consultare în cadrul întreprinderii
Dreptul la negociere şi acţiuni colective
2. Drepturi sociale
Non-discriminare
Egalitate între bărbaţi şi femei
Securitate socială şi asistenţă socială
Asistenţă medicală
3. Dreptul la muncă
Libertatea de a-şi alege un loc de muncă şi dreptul de a exersa o meserie
Protecţie în caz de disponibilizare nejustificată
Condiţii de muncă juste şi echitabile

1 Prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu Directorul Institutului Român pentru Drepturile Omului
6
 Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă2
Încurajând dialogul social şi coordonarea politicilor de angajare, Carta va putea influenţa viaţa
cotidiană a cetăţenilor europeni.
Dacă cetăţeni sau organizaţii consideră că drepturile lor fundamentale sunt ameninţate, trebuie,
mai întâi, să depună plângere în faţa unei instanţe naţionale. Dacă este oportun, judecătorul poate
trimite cazul la Curtea de justiţie a UE de la Luxemburg. Carta permite, de asemenea, Comisiei
Europene să ceară socoteală mult mai uşor statelor membre dacă suspectează comiterea de
abuzuri. Carta influenţează , de asemenea, maniera în care guvernele naţionale transpun şi aplică
legile comunitare.
Din 2000, din ce în ce mai mulţi europeni se referă la dispoziţiile Cartei în cererile şi plângerile
pe care le adresează Parlamentului European şi Comisiei.
Carta Socială Europeană a făcut obiectul unei revizuiri pentru adaptarea Cartei la evoluţiile
sociale şi economice3, care a permis lărgirea câmpului său de aplicare la o serie de noi drepturi
sociale şi economice, prin modificarea anumitor dispoziţii şi completarea sa cu o serie de noi
prevederi, dintre care menţionăm:
• consolidarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;
• dreptul persoanelor cu handicap la integrare socială individuală, la autonomie personală şi la
participare în viaţa comunităţii;
• consolidarea dreptului copiilor şi adolescenţilor la protecţie socială, juridică şi economică;
• dreptul la protecţie în caz de concediere;
• dreptul lucrătorilor la demnitate;
• dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi famililale la egalitate de şanse şi de tratament;
• dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii sociale;
• dreptul la o locuinţă decentă;
• extinderea interzicerii discriminării.

Drepturile garantate de Carta Socială Europeană pot fi împărţite în două categorii:

* Condiţiile de muncă
* Coeziune socială

Condiţii de muncă:
• dreptul la muncă, inclusiv dreptul la orientare şi formare profesională;
• protecţia în mediul de muncă: dreptul la condiţii de muncă şi la o salarizare echitabile, inclusiv
dreptul femeilor şi bărbaţilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală;

2 Carta Socială Europeană Revizuită

3 Carta socială europeană (STE nr. 35)
7
 • dreptul sindical, dreptul de negociere colectivă şi dreptul lucrătorilor la informare şi
consultare, precum şi de participare la determinarea şi ameliorarea condiţiilor şi mediului de
muncă;
• protecţia specială a anumitor categorii de lucrători: copii şi adolescenţi, femei, persoane
handicapate, lucrători migranţi;
• dreptul la protecţie în caz de concediere;
• dreptul lucrătorilor la demnitate;
• dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi famililale la egalitate de şanse şi de tratament.

Coeziune socială :
• dreptul la protecţia sănătăţii, dreptul la securitate socială şi dreptul la asistenţă socială şi
medicală, dreptul de a beneficia de servicii sociale;
• drepturile copiilor şi adolescenţilor, mamelor, familiilor, persoanelor handicapate, lucrătorilor
migranţi şi familiilor acestora, persoanelor vârstnice;
• consolidarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;
• dreptul persoanelor handicapate la integrare socială individuală, la autonomie personală şi la
participare în viaţa comunităţii;
• consolidarea dreptului copiilor şi adolescenţilor la protecţie socială, juridică şi economică;
• dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii sociale;
• dreptul la o locuinţă decentă;
• extinderea interzicerii discriminării.
Comitetul European al Drepturilor Sociale
Misiunea Comitetului european al drepturilor sociale (CEDS) este de a stabili dacă legile și
practicile naționale sunt în conformitate cu Carta. Este alcătuit din 15 membri, independenți și
imparțiali, aleși de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pentru un mandat de șase ani,
reînnoibil o singură dată.
Anumite organizații sunt împuternicite să trimită problema la CERS (există o listă a ONG-urilor
care beneficiază de statut participativ la Consiliul Europei). Plângerea este examinată de aceasta
din urmă, care, dacă sunt îndeplinite condițiile formale, decide asupra admisibilității acesteia.4

IV. EXEMPLE DESPRE MODUL ÎN CARE CARTA ÎMBUNĂTĂȚIT DREPTURILE

ÎN CALITATE DE LUCRĂTOR

4 pagina web a Cartei www.coe.int

8
Exemplele următoare ilustrează impactul unei Carte constrângătoare din punct de vedere legal în
soluţionarea şi prevenirea conflictelor sociale
Victorie la Saint-Nazaire: respectarea drepturilor şi nediscriminarea angajaţilor polonezi
Carta interzice orice discriminare pe motiv de naţionalitate (articolul II-81). După un prim
succes înregistrat în august 2005, 21 de angajaţi polonezi din compania productoare de
materiale izolante Gawa, lucrând în sub-contract la şantierele Atlantic din Saint-Nazaire
în Franţa, au obţinut arierate de salariu şi recunoaşterea drepturilor lor. Acordul, încheiat
după o zi de grevă susţinută de CGT franceză, la 2 decembrie 2005, a permis obţinerea
plăţii sumelor datorate ca salarii, concediile plătite, orele suplimentare, etc., plus aplicarea
retroactivă a întregii serii de drepturi cuprinse in contractul colectiv pe ramura a metalurgie din
Loire-Atlantique (timp de muncă, cheltuieli de deplasare, etc.) Nu este vorba doar de o victorie
asupra proiectului iniţial de directivă a serviciilor, dar şi un succes în spiritul Cartei drepturilor
fundamentale.

Italia: discriminarea angajaţilor temporari bravează spiritul Cartei

Carta garantează condiţii de muncă juste şi echitabile (articol II-91).
Lucrez cu persoane ce vorbesc de adunări sindicale, de contracte colectice, de concedii plătite, de
prime şi de al treisprezecelea salariu. Fac aceeaşi muncă dar nu sunt protejată împotriva
concedierii sau abuzurilor. Vechimea nu-mi este recunoscută. Aş dori să am garanţii în caz de
boală şi de maternitate, fără riscul de a-mi pierde locul de muncă şi salariul. Aş dori să profit de
concediile plătite şi să am o perspectivă pozitivă cu privire la pensie”. „Timp de zece ani mi-am
schimbat activitatea cel puţin de zece ori şi am avut în jur de douăzeci de patroni. A trebuit să
lucrez duminica, să nu mă îmbolnăvesc şi să nu-mi planific nici o zi liberă”.
Istoria Sabinei şi a lui Roberto, doi tineri de 29 şi de 31 de ani, arată ceea ce se întâmplă în Italia
de când Legea a fost aplicată. Această lege a făcut munca tinerilor mai precară şi le-a îngreunat
intrarea pe piaţa muncii. Legea a instituit si o discriminare a salariilor, a timpului şi a condiţiilor
de muncă între, pe de o parte, angajaţii cu contracte pe timp nedeterminat şi, pe de altă parte, a
„angajaţilor cu proiecte”, cu normă parţială, pe perioadă determinată, etc., aşa cum prevede
legea.
Toate acestea sunt contrare spiritului şi dispoziţiilor Cartei drepturilor fundamentale.

Noul contract de recrutare în Franţa – concediere fără explicaţii Carta protejează salariaţii
în caz de concediere nejustificată (articol II-90).
O nouă lege din iulie 2005, ce creează un nou tip de contract de muncă, contractul primei
angajări, rezervat companiilor cu mai puţin de 20 de angajaţi, sfidează legile care reglementează
concedierile. În decursul primilor doi ani un lucrător poate fi dat afară pe loc, fără ca patronul să
trebuiască să stabilească o „cauză reală şi serioasă”, după cum stipulează dreptul francez privind
celelalte forme de contract permanent sau pe perioadă determinată.

9
Întărirea egalităţii de şanse la locul de muncă
Carta declară (articol II-83)  : „Egalitatea între bărbaţi şi femei trebuie să fie asigurată în toate
domeniile, inclusiv in privinţa accesului pe piaţa muncii, condiţiilor de muncă şi remuneraţiei”.
În toată UE diferenţa între salariul mediu orar acordat bărbaţilor şi cel al femeilor nu s-a redus cu
mult din 1998, salariile femeilor rămânând cu 15% mai mic decât cel al bărbaţilor.
Rata şomajului la femei este, de asemenea, mai ridicată. Chiar dacă egalitatea salariilor pentru o
muncă cu valoare egală este deja prevăzută deja în dreptul comunitar, Carta face din egalitate un
drept fundamental pentru toţi cetăţenii europeni.

În apărarea acţiunii colective

Carta garantează libertatea de asociere (articol II-72). În cursul ultimilor ani, anumite guverne
naţionale din cadrul UE au introdus legi vizând restrângerea drepturilor sindicatelor, acţiunii
colective, introducând, de exemplu, proceduri rigide şi complicate pentru autorizarea grevelor
sau interzicând acţiunile de solidarizare. Aceste măsuri implică de asemenea imixtiunea în
oroblemele interne ale sindicatelor, stabilirea unor piedici în recunoaşterea lor de către un patron
sau limitarea accesului liderilor în incinta întreprinderii sau a dreptului de a organiza acţiuni
sindicale. 5

V. CONCLUZIE

În concluzie putem spune, de Carta Socială Europeană, completează Convenția europeană a

drepturillor omului, care garantează numai drepturi civile și politice, stabilind un sistem
european regional de protecție pentru drepturile economice și sociale.
Astfel, printre drepturile prevăzute de Carta socială europeană revizuită sunt dreptul la locuință,
sănătate, educație, muncă, nediscriminare, dreptul la protecție socială, precum și o serie de
drepturi specifice ce țin de protecția persoanelor cu dizabilități, protecția mamelor, protecția
împotriva sărăciei și excluderii sociale, protecția în cazurile de eliberare de la locul de muncă,
protecția împotriva hărțuirii sexuale la locul de muncă și a altor forme de hărțuire, drepturile
lucrătorilor cu responsabilități de familie la oportunități egale și tratament egal etc.
Este un instrument juridic de referinta, concluziile si efectele concrete ale aplicarii
mecanismului de control putând determina modificarea legislatiei sau practicii din statele
membre ale Consiliului Europei .Pentru statele membre ale Consiliului Europei care nu fac parte
din Uniunea Europeana, Carta sociala constituie tratatul cel mai cuprinzator care protejează
drepturile omului in toate domeniile sociale .
Ratificarea Cartei Sociale Europene Revizuite a impulsionat reformele interne în domeniul
social şi va facilita armonizarea legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare, având în
vedere convergenţa principiilor promovate la nivelul Uniunii Europene şi Consiliului Europei.

5 BrochCharteRO-2_1.pdf
10
 BIBLIOGRAFIE

Carta Socială Europeană, Consiliul Europei

http://www.sindunipol.ro/pdf/conventii/carta-sociala-europeana.pdf
https://old.inj.md/files/u4/Carta_Sociala_Europeana.pdf
https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/chartesocialedepliant-/
CharteSocialedepliant-ro.pdf
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/334648/Carta_Sociala_Europeana

11