Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DISERTAŢIE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Conf. univ. dr. STANCU RADU
AUTOR
FEKETE (KÖLLŐ) PIROSKA
2008
2
CUPRINS
Pag.
Introducere
Capitolul I. Despre Uniunea Europeană
1.1. Generalităţi
1.2. Obiective principale ale UE
Capitolul II. Libera circulaţie a persoanelor, un drept
fundamental în UE
2.1. Baza legală
2.2. Recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale
2.3. Drepturi cetăţeneşti
2.4. Libera circulaţie a forţei de muncă
2.5. Protecţia socială a lucrătorilor migranţi
2.5.1. Coordonarea sistemelor de securitate socială
2.5.2. Sarcinile coordonării
Capitolul III. Legislaţia comunitară în coordonarea sistemelor
de securitate socială
3.1. Aspecte administrative ale legislaţiei comunitare în
materia de coordonare
3.2. Cadrul legislativ
3.3. Cadrul instituţional
3.4. Aspecte materiale
3.5. Aspecte formale
3.6. Rolul subsidiar al instituţiilor naţionale de securitate socială
Capitolul IV. Studiu de caz: Activitatea de soluţionare a
cererilor de prestaţii comunitare în cadrul Casei Judeţene
de Pensii Covasna
4.1. Competenţa Casei judeţene de pensii şi definiţiile termenilor
utilizaţi
3
4.2. Dispoziţii generale aplicabile pensiilor
4.2.1. Constituirea dosarului de pensie în cazul lucrătorilor
migranţi
4.2.2. Analiza activităţii primului an de după aderare
la Casa Judeţeană de Pensii Covasna
4.3. Determinarea legislaţiei aplicabile lucrătorilor migranţi
4.4. Emiterea formularului E 121
Capitolul V. Concluzii şi propuneri
Bibliografie
Anexe
4
INTRODUCERE
5
Capitolul IV. este destinat în exclusivitate studiului de caz, studiul care vizează
activitatea Casei judeţene de pensii Covasna în domeniul aplicării legislaţiei comunitare în cazul
asiguraţilor migranţi.
În Capitolul V. aferent concluziilor şi propunerilor mi-am permis să evaluez modul de
realizare a obiectivelor propuse precum şi o prezentare a greutăţilor şi problemelor întâmpinate.
6
CAPITOLUL I.
Despre Uniunea Europeană
1. 1. Generalităţi
Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în
anul 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda)1.
În prezent, ca rezultat a mai multor valuri de aderări, Uniunea Europeană numără 27 state
membre şi aproape 500 milioane locuitori.
În UE nu există o majoritate, ci numai minorităţi. în ciuda diferenţelor dintre acestea, la
baza întregii construcţii europene a stat voinţa de a lucra împreuna, pe baza unor interese
comune. Acestea au condus la convingerea că în unele domenii se pot obţine rezultate mult mai
bune la nivel european decât la nivel naţional. Aşa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor
membre, elaborate şi adoptate de instituţiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul
Uniunii. De multe ori, astfel de politici comune răspund şi unui principiu fundamental al
construcţiei europene, acela al solidarităţii şi coeziunii. Existenţa politicilor comune conferă
unicitate Uniunii Europene, pentru că demonstrează acceptarea cedării unei părţi a suveranităţii
statelor membre către instituţiile europene.
− promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar
moneda unică a fost lansată în 1999)
− să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar
pentru ţările ne-membre, o politică externă şi de securitate comună, implicarea în rezolvarea
crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale)
− să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională dar o
completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni)
− să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei
interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor)
− să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de
către instituţii europene, împreună cu tratatele fondatoare)
1
Conf. Univ. Dr. Radu Stancu, Drept comunitar - suport de curs masterat
7
CAPITOLUL II.
Libera circulaţie a persoanelor, un drept fundamental
în cadrul UE
2
http://www.crj.ro/files/02 - Bază de date referitor la circulaţia persoanelor
8
De asemenea, se vor asigura standarde comune pentru verificările efectuate la graniţele
externe ale Uniunii Europene, pentru regimul de vize şi pentru politicile de azil şi imigrare.
Planul de acţiune comun, din 3 decembrie 1998, al Consiliului şi Comisiei stabileşte un program
de adoptare a măsurilor necesare pentru a se atinge aceste obiective.
Unele State Membre aplică deja reglementările comune din domeniu, ca urmare a
acordurilor Schengen, dintre care primul a fost semnat în 1985. Aceste acorduri
interguvernamentale au fost incluse în cadrul legal al Uniunii Europene, ca urmare a intrarii în
vigoare a Tratatului de la Amsterdam, şi fac acum parte din acquis-ul comunitar ce urmeaza a fi
adoptat de fiecare ţară candidata.
Acquis-ul acoperă patru mari domenii: recunoaşterea reciprocă a calificărilor
profesionale, drepturile cetăţenilor, libera circulaţie a lucrătorilor şi coordonarea schemelor de
protecţie socială. Există legaturi intre acest capitol şi capitolele referitoare la celelalte libertăţi de
circulaţie (a bunurilor, capitalului şi serviciilor), precum şi cu capitolele Politica socială şi
ocuparea forţei de muncă, şi Justiţia şi afacerile interne.
3
http://www.crj.ro/files/02 - Bază de date referitor la circulaţia persoanelor
9
Aceasta dubla abordare (declaraţie şi atestat) oferă cetăţenilor Uniunii Europene toate
garanţiile necesare
Este totuşi dificil de stabilit cu exactitate standardul calificărilor atribuite în ţările
candidate si, prin urmare, se preconizează prevederi de monitorizare extrem de dure, mai ales
pentru directivele sectoriale.
Toate ţările candidate sunt încurajate să-şi sporească eforturile pentru introducerea
structurilor administrative necesare şi a programelor de educare şi formare profesionala, în
scopul de a garanta nivelul de competenta cerut de directivele UE pentru persoanele calificate.
În ceea ce priveşte calificările profesionale obţinute înainte de armonizare, se aşteaptă ca
ţările candidate să ia măsurile necesare pentru a se asigura ca toţi specialiştii lor pot îndeplini
cerinţele precizate în directive si, prin urmare, pot beneficia de recunoaştere profesionala în
Uniunea Europeană după aderare, conform procedurilor aplicate în cazul extinderilor precedente.
Drepturile cetăţenilor sunt dreptul la vot şi dreptul de reşedinţă. Primul garantează dreptul
tuturor cetăţenilor UE de a participa activ la viaţa politică a Uniunii, prin intermediul directivelor
referitoare la procedurile aplicabile în alegerile europene şi municipale. Dreptul de reşedinţă,
care includea iniţial doar prevederi în ceea ce priveşte forţa de muncă, a fost extins şi la
persoanele inactive, iar jurisprudenţa, cum ar fi decizia judecătorească privitoare la studenţi din
cazul Gravier , face în aşa fel ca discriminarea să nu fie tolerata.
Punerea în aplicare a directivelor privind dreptul la vot va impune, în unele cazuri,
modificări ale Constituţiilor din noile state membre. Alinierea la acquis-ul privind dreptul de
reşedinţă va fi pe deplin posibilă numai după aderare, iar ţările candidate vor trebui să ofere
certitudinea ca legislaţia lor va facilita acest lucru.
Punctul central al acestui capitol este libera circulaţie a forţei de muncă, aspect tratat în
mare parte asemănător în toate ţările4.
Importanţa politica şi practica a acestui domeniu al acquis-lui, sensibilităţile şi
incertitudinile care înconjoară mobilitatea forţei de muncă au determinat Uniunea Europeană să
propună o perioadă de tranziţie - singura de acest fel propusa de UE pana în prezent în cadrul
negocierilor. Pentru a se decide asupra necesitaţii propunerii unei perioade de tranziţie pentru
4
http://www.crj.ro/files/02 - Bază de date referitor la circulaţia persoanelor
10
acest capitol, UE a luat în considerare elemente precum estimările în ceea ce priveşte mobilitatea
forţei de muncă după aderare, şi destinaţia probabilă a acestor fluxuri. Alţi factori de importanta
majora au fost gradul de incertitudine al acestor estimări şi efectele probabile asupra pieţei
muncii ca urmare a liberei circulaţii.
Cercetările sugerează că impactul liberei circulaţii a forţei de muncă asupra pieţei muncii
din UE după aderare va fi limitat. Totuşi, se estimează că migraţia de forţa de muncă se va
concentra către anumite state membre, perturbând piaţa muncii din acestea. Îngrijorarea privind
impactul liberei circulaţii a lucrătorilor se bazează pe elemente ca proximitatea geografica,
diferenţele de venit, şomajul şi înclinaţia spre migraţie. în plus, Uniunea Europeană se teme ca
aceasta problema ameninţa să producă disensiuni ale opiniei publice şi să afecteze sprijinul
public general pentru extindere.
Uniunea Europeană nu a cerut perioade de tranziţie pentru Malta şi Cipru. Pentru toate
celelalte ţări candidate cu care UE a negociat a fost stabilita o abordare comuna.
Componentele esenţiale ale aranjamentului tranzitoriu sunt:
− perioada de doi ani în care actualele State Membre vor aplica măsuri la nivel naţional în
relaţia cu noile State Membre. în funcţie de cat de liberale vor fi aceste măsuri naţionale, ele pot
avea ca rezultat un acces deplin la piaţa muncii;
− după această perioadă vor avea loc două analize, una automată înainte de sfârşitul celui
de al doilea an, şi o altă analiză la solicitarea noului Stat Membru. Procedura include un raport al
Comisiei, însă Statele Membre vor fi cele care vor lua decizia finală de a aplica, sau nu, acquis-
ul;
− perioada de tranziţie va dura cinci ani, dar poate fi prelungită cu încă doi ani în acele
State Membre care se confrunta cu perturbări grave ale pieţei muncii sau unde exista pericolul
unor astfel de perturbări;
− Statele Membre pot aplica măsuri de protecţie pana la sfârşitul celui de al şaptelea an.
Aranjamentul tranzitoriu include şi o serie de alte aspecte importante, cum ar fi clauza de
menţinere a măsurilor existente fără introducerea altora noi, astfel încât pieţele muncii din
actualele State Membre să nu devină mai restrictive decât erau în momentul semnării Tratatului
de Aderare.
11
Austria şi Germania au dreptul de a aplica măsuri naţionale suplimentare, în cazul unor
perturbări grave sau al existentei pericolului producerii lor, în anumite sectoare de servicii
importante de pe pieţele lor de muncă, perturbări care ar putea apărea în unele regiuni, datorită
prestării transfrontaliere de servicii.
Aranjamentul tranzitoriu protejează drepturile cetăţenilor noilor State Membre care sunt
deja rezidenţi legali şi au un loc de muncă într-unul din Statele Membre. Drepturile membrilor
familiei lor sunt, de asemenea, luate în considerare, potrivit practicii aplicate în cazul aderărilor
precedente.
Ţările candidate vor trebui să se asigure ca, în ceea ce priveşte libera circulaţie a forţei de
muncă, legislaţia lor nu conţine prevederi contrare regulilor comunitare şi ca toate prevederile, în
special cele privind criteriile legate de cetăţenie, reşedinţa sau competenta lingvistică, sunt în
deplină conformitate cu acquis-ul.
La începutul secolului 20, când schemele de asigurări sociale pentru angajaţi erau
reglementate, devenea din ce în ce mai clar că securitatea socială va da naştere unor probleme
speciale în situaţiile lucrătorilor transfrontalieri. Astfel de probleme au apărut, spre exemplu, în
cazul lucrătorilor care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul altui stat decât cel de domiciliu şi
care solicitau prestaţii pentru accidentele de muncă intervenite.
În asemenea situaţii se putea întâmpla ca un lucrător să fie asigurat pentru prestaţii în caz
de accidente de muncă în ambele state sau în nici-unul dintre cele două state. Astfel de probleme
trebuiau rezolvate şi de aceea dispoziţii referitoare la coordonare au fost incluse în tratele
bilaterale comerciale. Plasarea în tratatele comerciale a unor astfel de dispoziţii reflectă faptul că
acestea erau considerate, în mod deosebit, ca necesare pentru a evita concurenţa neloială; era
necesar să se prevină situaţii conform cărora un stat ar fi avut de plătit prestaţii chiar şi pentru
perioade de întrerupere a activităţii pe teritoriul său, în timp ce un alt stat nu ar fi avut în sarcină
astfel de costuri5.
Libera circulaţie şi migraţia devine o problemă suplimentară pe măsură ce condiţiile de
viaţă ale cetăţenilor sunt structurate din ce în ce mai mult pe dreptul securităţii sociale. Statutul
unui cetăţean, al unui locuitor sau chiar al unui rezident temporar este astăzi de neconceput, atât
în cadrul Uniunii Europene, cât şi în cadrul ţărilor din europa Centrală şi de Est, fără a se lua în
considerare dimensiunile sociale pe care le implică.
5
www.cnpas.org – pagina oficială al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, capitolul
Integrare Europeană
12
Fără dimensiunea socială, libera circulaţie nu are valoare.
După cum este general recunoscut, responsabilităţile din domeniul securităţii sociale ale
unui stat sunt restricţionate la teritoriul propriu şi/sau cetăţenii proprii. Este vorba despre
„principiul teritorialităţii”, un principiu care nu este reglementat sau definit ca atare, dar care
explicitează anumite fenomene. Potrivit acestui principiu, legislaţia din domeniul securităţii
sociale se aplică numai faptelor/evenimentelor apărute între graniţele naţionale ale propriului
stat.
Câteva dintre efectele acestui principiu sunt situaţiile exemplificate mai jos:
Condiţia ca o persoană să poată beneficia de o anumită prestaţie este ca riscul social asigurat
să se producă pe teritoriul statului respectiv;
Condiţia ca o persoană să poată beneficia de o anumită prestaţie este ca persoana respectivă
să fi lucrat sau să fi locuit pe teritoriul statului respectiv un interval de timp bine precizat;
Condiţia potrivit căreia o anumită prestaţie este plătită doar pe teritoriul statului pe teritoriul
căruia dreptul la prestaţie a fost câştigat.
13
2.5.1. Coordonarea sistemelor de securitate socială6
6
www.cnpas.org – pagina oficială al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, capitolul
Integrare Europeană
14
urmaş; indemnizaţie pentru incapacitate temporara de muncă, cauzata de boli obişnuite sau de
accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă; prestaţii pentru prevenirea
îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; indemnizaţie pentru maternitate;
indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; ajutor de deces.
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării gestionează
acordarea prestaţiilor familiale.
7
www.cnpas.org – pagina oficială al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, capitolul
Integrare Europeană
15
tratamentul inegal pe criterii de naţionalitate;
apariţia unor „sincope” în cariera unui lucrător datorate migraţiei, care ar conduce la
dezavantaje în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea prestaţiilor şi/sau
calculul acestora;
condiţionările bazate pe criteriul teritorialităţii în ceea ce priveşte plata prestaţiilor.
16
CAPITOLUL III.
Legislaţia comunitară în coordonarea sistemelor de securitate
socială
3. 1 Aspecte administrative ale legislaţiei comunitare în materie de
coordonare
17
celor mai importante probleme şi teme care, luate împreună, ar trebui să ofere cadrul necesar
pentru înţelegerea administrării legislaţiei comunitare în materie de coordonare a sistemelor de
securitate socială, după cum urmează:
I. cadrul legislativ şi instituţional;
II. aspecte formale şi materiale ale regulilor de coordonare;
III. „rolul subsidiar” al instituţiilor naţionale de securitate socială.
Instituţii competente
Pentru aplicarea prevederilor Regulamentului 1408/71 şi ale Regulamentului 574/72, sunt
desemnate ca instituţii competente, casele teritoriale de pensii pentru indemnizaţiile pentru
incapacitate de muncă determinată de boli profesionale şi accidente de muncă; prestaţiile în
natură în caz de boală profesională şi accident de muncă; pensiile pentru limită de vârstă;
pensiile anticipate şi anticipate parţiale; pensiile de invaliditate; pensiile de urmaş; ajutoarele de
deces.
Formulare de comunicare
Formularele utilizate pentru aplicarea Regulamentului 1408/71 şi a Regulamentului
574/72 sunt prezentate în anexa nr. V.
18
În vederea aplicării Regulamentului 1408/71 şi Regulamentului 574/72, sistemele
neintegrate de pensii cooperează cu instituţiile corespondente din străinătate prin intermediul
sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care acţionează ca un sistem
coordonator pentru România în domeniul de responsabilitate propriu CNPAS.
Categorii de asiguraţi
Din punctul de vedere al calităţii persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 şi
Regulamentul 574/72 vizează (5):
a) asiguraţii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, sistemelor de
pensii neintegrate, precum şi asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, cuprinşi în sistem atât obligatoriu, cât şi facultativ, inclusiv studenţii, care
sunt sau au fost supuşi legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care sunt cetăţeni ai
unui stat membru;
b) beneficiarii sistemelor menţionate la litera a, chiar dacă această calitate a fost dobândită
înainte de 1 ianuarie 2007;
c) membrii de familie şi urmaşii persoanelor menţionate la literele a şi b;
d) lucrătorii frontalieri, chiar dacă aceştia nu au reşedinţa în România, raza teritorială a
asigurării fiind determinată de sediul fix şi permanent al locului de muncă sau de locul unde
se desfăşoară majoritatea activităţilor profesionale, stabilit pe baza declaraţiei persoanei.
Din punctul de vedere al cetăţeniei persoanei, Regulamentul 1408/71 şi Regulamentul
574/72 vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, după cum urmează: Austria,
Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.
Regulamentul 1408/71 şi Regulamentul 574/72 se aplică şi în cazul cetăţenilor statelor
terţe, care au reşedinţa legală pe teritoriul unui stat membru şi circulă în interiorul Uniunii
Europene.
Teritoriile vizate
19
Regulamentul 1408/71 şi Regulamentul 574/72 se aplică teritoriilor statelor membre ale
Uniunii Europene8
Aplicarea în timp
Regulamentul 1408/71 şi Regulamentul 574/72 se aplică de la 1 ianuarie 2007. Drepturile
dobândite conform legislaţiei anterioare se menţin9.
Persoanele ale căror drepturi s-au stabilit sau se cuvin în baza legislaţiei în vigoare
anterior datei de 1 ianuarie 2007, pot solicita revizuirea drepturilor de pensie prin aplicarea
prevederilor Regulamentului 1408/71 şi Regulamentului 574/72, pentru a beneficia de drepturile
mai avantajoase.
Dacă cererea este depusă în termen de trei ani de la data de 1 ianuarie 2007, drepturile
stabilite conform prevederilor Regulamentului 1408/71 şi Regulamentului 574/72 sunt dobândite
de la această dată.
Dacă cererea este depusă după expirarea termenului de trei ani de la data de 1 ianuarie
2007, drepturile stabilite conform prevederilor Regulamentului 1408/71 şi Regulamentului
574/72 sunt dobândite de la data cererii.
8
Instrumente legislative comunitare în domeniul protecţiei sociale - publicat cu sprijinul Programului Consensus
(PHARE) – Bucureşti, 1998
9
Idem
10
Idem
11
Idem
20
c) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1791/2006 privind adaptarea anumitor regulamente
şi decizii în domeniile liberei circulaţii a bunurilor, liberei circulaţii a persoanelor, a
legislaţiei companiilor, politicii de concurenţă, agricultură (inclusiv legislaţia veterinară şi
fitosanitară), politica transporturilor, taxe şi impozite, statistică, energie, mediu, cooperarea
în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, uniunea vamală, relaţii externe, politica comună şi
de securitate şi instituţii, ca urmare a aderării Bulgariei şi României.
21
pentru stabilirea standardelor minime de protecţie socială sau pentru introducerea principiilor
generale ale legii în legea naţională.
12
Instrumente legislative comunitare în domeniul protecţiei sociale - publicat cu sprijinul Programului Consensus
(PHARE) – Bucureşti, 1998
13
Idem
22
În tabelul următor sunt menţionate cele mai importante prevederi şi Anexe:
Distincţia între regulile materiale şi cele privind procedura de implementare nu este însă
atât de clară. Spre exemplu, regulile de bază care vizează domeniul administrativ nu sunt
adoptate în Regulamentul 574/72, ci în Titlul VI al Regulamentului 1408/71. Sunt incluse aici
prevederi referitoare la:
• cooperarea dintre instituţiile statelor membre;
• reguli privind exceptarea de taxe, taxe de timbru sau proceduri de autentificare;
• acceptarea cererilor şi apelurilor (reclamaţii sau cereri de chemare în judecată);
• examinările medicale;
• transferurile internaţionale ale plăţilor, etc.
Acţionând ca intermediari între instituţii sau persoane afiliate la aceste instituţii sau de la
care au dreptul să solicite prestaţii, organismele de legătură au rol deosebit de important pentru
orientarea comunicării dintre statele membre.
24
Rolul politic al ministerelor este şi mai pregnant în componenţa şi sarcinile Comisiei
administrative din care fac parte numai reprezentanţii ministerelor. Reprezentanţii instituţiilor
naţionale pot participa la întâlnirile Comisiei administrative numai în calitate de consilieri tehnici
ai membrilor titulari.
Comisia administrativă poate fi deci considerată ca fiind vârful piramidei instituţionale
care a fost creată pentru administrarea regulamentelor. Această comisie este sprijinită de
Consiliul de Audit care funcţionează sub autoritatea Comisiei administrative.
Principalele atribuţii ale Comisiei administrative sunt:
1. să abordeze toate problemele administrative şi de interpretare care rezultă din aplicarea
regulamentelor, fără a aduce atingere dreptului persoanelor sau instituţiilor de a apela la
jurisdicţia şi procedurile prevăzute de legislaţia internă, de prevederile regulamentelor şi de
cele ale tratatului de constituire;
2. să promoveze şi să dezvolte colaborarea dintre statele membre în domeniul securităţii
sociale;
3. să promoveze şi să dezvolte colaborarea dintre statele membre pentru a accelera, pe baza
evoluţiei tehnicilor de comunicare, acordarea prestaţiilor, în special în cazul pensiilor de
invaliditate, bătrâneţe şi urmaşi;
4. să prezinte Comisiei Europene propuneri pentru elaborarea unor regulamente ulterioare şi
pentru revizuirea Regulamentului 574/72;
5. să exercite orice altă funcţie care ţine de competenţa sa, etc.
25
Pentru a putea oferi o imagine generală despre tipul de responsabilităţi pe care instituţiile
le au, trebuie precizate cele mai importante tipuri de activităţi administrative. Acestea sunt,
după cum urmează:
Înaintarea către instituţiile competente a notificărilor şi avizelor cu privire la acordarea
prestaţiilor;
Supervizarea administrativă şi medicală, precum şi organizarea de examene medicale în ţara
de domiciliu, în scopul analizării prestaţiilor pentru accident de muncă şi boală profesională,
precum şi pentru pensia de invaliditate;
Derularea diferitelor formalităţi necesare stabilirii dreptului şi calcularea cuantumului
internaţional al pensiilor, cum ar fi:
1. Notificarea cererilor de prestaţii tuturor instituţiilor vizate în aplicarea principiului
totalizării;
2. Trimiterea registrelor de asigurare;
3. Eliberarea de avize;
4. Comunicarea deciziilor privind prestaţiile.
Plata prestaţiilor în numele altor instituţii şi încheierea de aranjamente în acest scop între
instituţiile competente – în principal pentru rambursarea cheltuielilor;
Furnizarea de informaţii privind nivelul venitului şi prestaţiei în cazuri individuale;
Acordarea de sprijin în procedurile privind recuperarea prestaţiilor acordate în mod necuvenit
de către alte instituţii;
Modul în care aceste activităţi şi multe altele sunt realizate de către instituţii este
guvernat de următoarele principii:
Libertatea de informaţie – autorităţile şi instituţiile pot comunica direct cu persoanele
interesate sau cu reprezentanţii acestora;
Respectarea legislaţiei statelor membre cu privire la protecţia datelor cu caracter personal;
Datoria de a coopera – autorităţile şi instituţiile trebuie să-şi ofere bunele servicii şi să
acţioneze ca şi cum ar aplica propria legislaţie;
Datoria de a comunica cererile de către instituţia locului de domiciliu către
instituţia/instituţiile competente. Prin aceasta se asigură că pentru admisibilitatea cererii se
ţine seama de data la care a fost depusă cererea la prima instituţie sau la care a fost făcut
apelul în instanţă. În acest context trebuie precizată „regula limbii”.
26
Modul în care instituţiile comunică între ele nu este liber, ci este structurat printr-un
sistem de formulare standardizate. Astfel de formulare sunt necesare, de exemplu, pentru:
1. A stabili dreptul la prestaţia în natură;
2. A stabili că persoana rămâne afiliată în statul de origine, în cazul detaşării în străinătate;
3. A stabili numărul şi natura perioadelor de asigurare;
4. A comunica gradul de incapacitate de muncă;
5. A comunica nivelul cuantumului prestaţiei, etc.
Toate formularele sunt elaborate de Comisia administrativă, dar este lăsată posibilitatea
statelor membre de a adapta propriile formulare prin adăugarea anumitor elemente, dar numai cu
avizul Comisiei administrative. Aceste formulare sunt denumite „formularele E”, au mai multe
forme şi dimensiuni, concentrate în 7 serii, după cum urmează:
A. Seria E 100, din care relevant pentru sistemul nostru este formularul E101 şi E 102 necesare
pentru detaşare/excepţii de la legislaţia aplicabilă, respectiv prelungirea detaşării;
B. Seria E 200, destinate obţinerii şi plăţii drepturilor de pensii (invaliditate, bătrâneţe şi
urmaşi);
C. Seria E 300, pentru prestaţiile de şomaj;
D. Seria E 400, legată de prestaţiile familiale;
E. Seria E500, prevăzută în special pentru schimbul de informaţii referitoare la perioadele de
asigurare;
F. Seria E 600, prevăzută în special pentru schimbul de informaţii cu privire la venituri.
27
Politica orientată către client. Această noţiune desemnează toate măsurile şi
activităţile menite să îmbunătăţească relaţia între birocraţia naţională de securitate socială şi
clienţii individuali sau anumite grupuri de clienţi, din punct de vedere al:
• Cunoaşterii publice a sistemelor de asigurări de toate tipurile;
• Conştientizarea publicului în privinţa drepturilor şi obligaţiilor specifice;
• Accesul la prestaţii;
• Supervizării individuale a cererilor;
• Transparenţei regulilor de aplicare a conduitei administrative;
• Respectării confidenţialităţii;
• Compensaţiei şi plângerilor/reclamaţiilor.
28
CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ: Activitatea Casei Judeţene de Pensii Covasna în
acordarea prestaţiilor de asigurări sociale
Definiţii
Termenii care sunt folosiţi în continuare au următoarea semnificaţie:
a. "lucrător"/„asigurat” are, după caz, sensul dat de articolul 5 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările
ulterioare, respectiv de articolul 5 şi 6 ale Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente
de muncă şi boli profesionale.
b. "lucrător independent" are sensul prevăzut la articolul 1 din Legea nr. 300/2004 privind
autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în
mod independent.
c. "lucrător migrant" desemnează orice lucrător salariat sau independent care se deplasează în
interiorul Uniunii Europene în scopul desfăşurării unei activităţi şi posedă calitatea de asigurat
în baza legislaţiei de securitate socială a unuia sau mai multor state membre.
d. „lucrător frontalier” desemnează orice lucrător salariat sau independent care îşi exercită
activitatea profesională pe teritoriul unui stat membru şi îşi are domiciliul pe teritoriul unui alt
stat membru unde se întoarce, de regulă, zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână;
29
totuşi, lucrătorul frontalier care este detaşat de întreprinderea de care aparţine în mod
obişnuit sau care prestează un serviciu pe teritoriul aceluiaşi stat membru sau al altui stat
membru îşi păstrează calitatea de lucrător frontalier pe o perioadă de până la patru luni chiar
dacă, pe parcursul acestei perioade, nu poate reveni în fiecare zi sau cel puţin o dată pe
săptămână la locul său de domiciliu.
e. "membru de familie" are sensul definit de legislaţia pe care o aplică instituţia competentă.
f. „instituţie de instrumentare” desemnează instituţia competentă să primească cererea pentru
acordarea de prestaţii şi să asigure legăturile între instituţiile implicate în gestionarea dosarului
unui lucrător migrant.
g. „instituţie în cauză” desemnează orice instituţie competentă în gestionarea dosarului
lucrătorului migrant care nu este instituţie de instrumentare.
h. „reşedinţa” desemnează locul de şedere obişnuită, definit în legislaţia română în vigoare
drept domiciliu sau reşedinţă.
30
anticipată parţială), la care ar fi avut dreptul în baza legislaţiei unuia sau mai multor state
membre; această solicitare este înscrisă pe formularul specific de cerere E 202.
1) Conform articolului 49 al Regulamentului 1408/71, principiul acordării coordonate a
prestaţiilor nu este aplicabil în situaţia în care persoana îndreptăţită nu îndeplineşte simultan
condiţiile legale pentru acordarea unei prestaţii, de către toate legislaţiile statelor membre la
care a fost supusă, dar îndeplineşte cel puţin condiţiile prevăzute de legislaţia uneia dintre
acestea.
a). instituţia de la locul de reşedinţă al persoanei interesate, dacă lucrătorul/asiguratul sau după
caz, asiguratul decedat, a fost supus legislaţiei acestei instituţii;
b). instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus/ă ultima dată, dacă persoana
îndreptăţită sau asiguratul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei instituţiei de la locul de
reşedinţă;
c). în cazul menţionat la litera b, cererea se depune direct de către persoana interesată sau prin
intermediul instituţiei de la locul de reşedinţă, care nu poate refuza primirea cererii pentru
acordarea prestaţiilor.
(2). Dacă solicitantul nu are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, acesta adresează cererea să
de acordare de prestaţii instituţiei statului la legislaţia căruia a fost supus ultima dată
lucrătorul/asiguratul sau asiguratul decedat, după caz.
(3) În toate cazurile, dacă solicitantul se adresează altei instituţii decât celei competente, aceasta
are obligaţia de a primi cererea şi de a o transmite instituţiei competente, indicând data la care a
fost introdusă cererea.
(4). În România, cererea se adresează casei teritoriale de pensii din raza de reşedinţă, în cazul
prevăzut la alineatul 1 litera a) sau după caz, casei teritoriale de pensii în raza căreia persoana
interesată sau asiguratul decedat a fost asigurat/ă ultima dată în România, în celelalte cazuri.
(5.) Data de introducere a cererii la o altă instituţie decât cea competentă va fi considerată ca dată
de introducere a cererii la instituţia competentă.
31
(6). Când nu a fost stabilită o dată de introducere a cererii, se va lua în considerare data de
înregistrare la prima instituţie sesizată din România din cadrul structurilor teritoriale ale CNPAS.
(1). Pentru depunerea cererii sale în România, persoana interesată trebuie să îndeplinească
formalităţile cerute de legislaţia română în vigoare şi să indice, prin completarea formularului E
207, instituţiile din statele membre la a căror legislaţie lucrătorul/asiguratul sau după caz,
asiguratul decedat, a fost supus sau unde i-au fost stabilite drepturi, respectiv datele de
identificare ale foştilor angajatori, în cazul lucrătorilor salariaţi, prezentând acte doveditoare în
acest sens.
(2). Exactitatea informaţiilor furnizate de solicitant trebuie să fie determinată prin documentele
oficiale care se anexează formularului de cerere E 202/203/204 sau trebuie confirmate de
organele competente ale statului membru de reşedinţă sau ale statului a cărui instituţie
instrumentează cererea.
(3). Dacă instituţiile corespondente din străinătate nu solicită altfel, casele teritoriale de pensii
transmit cu formularele de cerere, copii ale documentelor prezentate în original de solicitanţi,
certificate prin semnătura şi ştampila persoanelor autorizate.
(4). Casele teritoriale de pensii au responsabilitatea certificării datelor personale ale solicitanţilor,
înscrise pe formularele de cerere, prin verificarea actelor de identitate, de stare civilă, etc.
(1). Instituţia competentă să primească cererea pentru acordarea de prestaţii are responsabilitatea
comunicării între instituţii în procesarea completă a dosarului. În acest scop, asigură schimburile
de documente şi informaţii între diferitele instituţii implicate şi notifică către solicitant ansamblul
deciziilor luate, prin formularul E 211 denumit “Sumarul deciziilor”.
(2). Instituţia de instrumentare este obligată să informeze imediat toate instituţiile în cauză, prin
intermediul formularului E202/203/204, în privinţa cererilor de prestaţii, astfel încât acestea să
poată fi examinate simultan şi fără întârziere de toate aceste instituţii.
32
Constituirea dosarului de pensie
(1). Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţia care instrumentează dosarul întocmeşte, pe
baza cererii persoanei interesate, formularele necesare stabilirii dreptului la prestaţii în toate
statele în care persoana interesată sau, după caz, asiguratul decedat a realizat perioade de
asigurare.
(2). Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţia de instrumentare întocmeşte, după caz,
următoarele formulare:
a) Formularul E 202, intitulat “Instrumentarea unei cereri de pensie de bătrâneţe”, E 203,
intitulat “Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş”, respectiv 204, intitulat
„Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate”;
b) Formularul E 205, intitulat „Atestat privind cariera de asigurat din România”;
c) Formularul E 207, intitulat „Certificat privind cariera asiguratului”;
d) Formularul E 211, intitulat „Sumarul deciziilor”;
e) Formularul E 213, intitulat “Raport medical detaliat”;
f) Formularul E 001, intitulat „Formular de comunicare”.
(3). Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţiile în cauză întocmesc următoarele formulare:
a) Formularul E 205;
b) Formularul E 210, intitulat „Notificarea deciziei cu privire la o cerere de pensie”;
c) Formularul E 001, dacă este necesar.
(5). Întrucât informaţiile indicate în formularele comunitare servesc fiecăreia din instituţii pentru
a stabili drepturile la prestaţii, este deosebit de important ca toate rubricile să fie completate într-
un mod cât mai lizibil, şi de preferinţă dactilografiate.
33
Formularele comunitare utilizate pentru stabilirea pensiilor
(3). La primirea acestui formular, este declanşată examinarea dreptului solicitat de către fiecare
instituţie în cauză, pentru a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare a unui drept de
pensie, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică fiecare instituţie.
(4). Instituţia care instrumentează cererea precizează data la care cererea a fost introdusă de
solicitant şi care trebuie reţinută de către toate instituţiile în cauză.
(1). Formularul E 205, intitulat « Atestat privind perioada totală de asigurare» este emis atât de
către instituţia de instrumentare, cât şi de către instituţiile în cauză.
(3). Prin intermediul acestui formular fiecare instituţie implicată confirmă perioadele de
asigurare, precum şi perioadele echivalente acestora realizate de persoana interesată/asiguratul
decedat conform legislaţiei pe care o aplică.
34
(4). Având în vedere dispoziţiile specifice fiecărei legislaţii privind cuantificarea perioadelor de
asigurare şi a celor echivalente acestora, a fost stabilit câte un formular de atestare a propriilor
perioade de asigurare pentru fiecare dintre statele membre.
(5). Perioadele de asigurare sau perioadele echivalente acestora vor fi luate în considerare aşa
cum au fost confirmate.
(6). Ele vor fi transformate, atunci când sunt exprimate într-o unitate diferită de cea utilizată în
legislaţia naţională, conform prevederilor articolului 15 din Regulamentul 574/72.
(7). Instituţiile statelor membre care nu pot stabili drepturi de pensie au obligaţia de a emite acest
formular indicând perioadele de asigurare, precum şi perioadele echivalente realizate conform
legislaţiei lor, urmând a fi reţinute în momentul stabilirii dreptului la prestaţii, de către celelalte
instituţii, dacă pensia astfel obţinută este mai mare.
(1). În România, formularul E 207 este completat de persoana interesată, la solicitarea instituţiei
de instrumentare, pentru facilitarea îndeplinirii formalităţilor de către instituţiile în cauză.
(2). Informaţiile completate în cadrul formularului E 207 se referă la angajatorii sau activitatea
independentă desfăşurate pe teritoriul instituţiilor în cauză.
(3). Formularul E 207 poate fi însoţit de documente care atestă perioadele de asigurare sau cele
echivalente realizate pe teritoriul celorlalte state membre.
(1). Formularul E 210 este eliberat de către fiecare dintre instituţiile în cauză, fiind însoţit de o
copie a deciziei oficiale proprii.
(2). Dacă dreptul la prestaţii poate fi stabilit ţinând cont numai de perioadele proprii de asigurare,
formularul E 210 poate fi transmis instituţiei de instrumentare doar cu informaţii privind dreptul
la pensia naţională, înaintea efectuării calculului pensiei comunitare, urmând ca rezultatul acestui
din urmă calcul să fie transmis ulterior.
35
Formularul E 211 - „Sumarul deciziilor”
(1). Acest document este eliberat de către instituţia care instrumentează cererea, după ce a intrat
în posesia tuturor deciziilor transmise de către fiecare dintre instituţiile în cauză.
(3). Primirea formularului E 211 şi a diferitelor decizii ale celorlalte instituţii poate antrena
revizuirea dosarului de către oricare dintre instituţiile în cauză.
(4). Termenele de contestaţie a deciziilor nu încep să curgă decât din momentul primirii de către
solicitant a formularului E 211.
(2). Utilizarea formularului E 001 rămâne la iniţiativa instituţiei care doreşte să formuleze o
cerere de informaţii şi/sau de formulare către instituţia unui alt stat membru.
(3). Acest formular nu este destinat unei situaţii particulare, ci serveşte doar în cazul în care nici-
un formular nu este adaptabil unei situaţii date.
36
(1). Formularul E 215 este folosit pentru realizarea unui control administrativ, în general, al unui
beneficiar de pensii care locuieşte pe teritoriul altui stat membru.
(1). Pentru acordarea prestaţiilor, fiecare dintre instituţiile implicate realizează separat totalizarea
perioadelor de asigurare, ţinând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente
acestora, realizate de lucrător în baza legislaţiilor tuturor statelor membre la care acesta a fost
supus.
(2). Luarea în considerare a perioadelor realizate conform legislaţiei altor state membre se face în
măsura în care este necesar pentru completarea perioadelor de asigurare sau echivalente proprii,
pentru a dobândi, menţine, redobândi dreptul la prestaţii, cu condiţia ca aceste perioade să nu se
suprapună.
(4). Dacă legislaţia unui stat membru prevede că, pentru stabilirea dreptului, perioadele de
asigurare sau echivalente acestora nu pot fi luate în considerare decât dacă au fost realizate într-o
profesie care face obiectul unui regim special, într-un loc de muncă specific sau într-un termen
de timp determinat, instituţia care aplică această legislaţie ţine cont de perioadele de asigurare
sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei altui stat membru în cadrul unui regim
corespunzător, în aceeaşi profesie, în acelaşi loc de muncă sau în termenul de timp respectiv.
(5). Dacă o persoană nu are dreptul la o prestaţie în baza perioadelor de asigurare realizate
conform legislaţiei statelor membre, dreptul la prestaţie va fi determinat prin totalizarea acestor
perioade cu perioadele realizate în baza legislaţia unui stat terţ de care statele membre implicate
sunt legate printr-un acord bi- sau multilateral de securitate socială şi care prevede reguli de
totalizare a perioadelor de asigurare.
37
(1). Există suprapunere în situaţia în care persoana interesată a realizat, în acelaşi interval de
timp, perioade de asigurare sau echivalente acestora potrivit legislaţiilor a două sau mai multe
state membre.
(2). În caz de suprapunere a unei perioade de asigurare obligatorii şi a unei perioade de asigurare
voluntare sau facultative, se valorifică numai perioada de asigurare realizată în baza asigurării
obligatorii.
(3). Atunci când o perioadă de asigurare sau echivalentă acesteia coincide cu o perioadă
asimilată realizată în baza legislaţiei altui stat membru, numai perioada de asigurare sau
echivalentă acesteia este luată în considerare.
(4). Atunci când există o suprapunere între perioade asimilate conform legislaţiilor a două sau
mai multor state membre, perioada asimilată este luată în considerare numai de către instituţia
statului membru la a cărui legislaţie asiguratul a fost supus cu titlu obligatoriu ultima dată,
înainte de realizarea acestei perioade.
(5). Dacă persoana interesată nu a fost supusă cu titlu obligatoriu nici-uneia dintre legislaţiile în
cauză înaintea perioadei asimilate, aceasta este luată în considerare de instituţia statului membru
la a cărui legislaţie persoana a fost supusă cu titlu obligatoriu pentru prima dată, după perioada
respectivă.
(6). Atunci când anumite perioade de asigurare sau echivalente acestora, realizate în baza
legislaţiei unui stat membru, nu pot fi determinate cu precizie în timp, se presupune că aceste
perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza
legislaţiei altui stat membru şi se iau în considerare numai în măsura în care ele sunt utile.
Reguli de conversie
(1). În cazul în care perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei
unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele care sunt utilizate de legislaţia statului
membru care efectuează totalizarea, transformarea necesară în scopul totalizării se va efectua
conform regulilor de conversie prevăzute la art. 15 (3) din Regulamentul 574/72.
38
(2). Regulile de conversie variază în funcţie de numărul de zile de lucru în cursul săptămânii
pentru lucrătorul salariat (şase zile, cinci zile sau şapte zile), lucrătorului independent aplicându-
se săptămâna de şase zile.
(3). Regulile de conversie vor fi aplicate asupra totalului perioadelor de asigurare sau echivalente
acestuia confirmate prin formularele E 205.
(1). Articolul 46 din Regulament prevede diferite moduri de calcul, în funcţie de necesitatea
recurgerii la totalizarea perioadelor de asigurare sau echivalente acestora.
(2). Dacă dreptul poate fi stabilit, fără a fi necesară totalizarea cu perioade de asigurare sau
echivalente acestora realizate în alte state, se efectuează dublul calcul.
(3). Primul calcul constă în stabilirea pensiei naţionale, luând în considerare numai perioadele de
asigurare realizate conform legislaţiei proprii.
(4). Cel de-al doilea calcul constă în stabilirea pensiei comunitare, prin aplicarea metodei
totalizare – proratizare (proporţionalizare) prevăzute de Regulament, adică ţinând cont de
ansamblul perioadelor confirmate de instituţiile tuturor statelor implicate, respectându-se
următoarele etape:
I. calculul pensiei teoretice având în vedere totalul perioadelor de asigurare, prin
aplicarea formulei naţionale de calcul;
II. calculul pensiei proratizate (proporţionalizate) aferentă perioadelor realizate în
România.
(5). Cuantumul acordat pentru perioadele de asigurare voluntară care nu sunt luate în considerare
conform articolului 15 alineatul 1 litera b) din Regulamentul de aplicare, sunt adiţionate sumei
efectiv datorate, calculate conform metodei totalizare – proratizare (proporţionalizare); această
majorare este calculată conform dispoziţiilor legislaţiei statului membru în baza cărora au fost
realizate perioadele de asigurare voluntară.
(6). Pentru compararea cuantumurilor pensiei naţionale şi pensiei comunitare, majorarea pensiei
aferente asigurării voluntare este adăugată la cuantumul pensiei comunitare.
39
(7). După compararea celor două pensii - naţională şi comunitară, se plăteşte cuantumul mai
mare al prestaţiilor stabilite.
(8). Fiecare instituţie competentă efectuează dublul calcul şi stabileşte pensia la care persoana
interesată are dreptul, după aplicarea regulilor de non-cumul, dacă legislaţia respectivă conţine
astfel de reguli.
(9). Dacă dreptul nu poate fi stabilit decât prin totalizarea perioadelor proprii de asigurare cu
perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în alte state, nu se efectuează dublul
calcul.
40
Numărul redus din această categorie se explică prin faptul că majoritatea persoanelor
migrante care nu şi-au stabilit domiciliu într-un alt stat, încă nu au ajuns la vârsta pensionării.
Apreciem că peste 5-8 ani categoria acestora persoane va creşte semnificativ în decrimentul
acelora care cândva au lucrat în România dar în prezent au domiciliul într-un alt Stat membru.
Tabel nr. 4.1. Situaţia persoanelor, care au domiciliul în România dar au avut calitatea de
lucrător migrant:
Denumirea statului membru Nr. de solicitări Tipuri de prestaţii solicitate
UE
Italia 2 Recalcularea pensiei pentru
limită de vârstă prin
valorificarea asigurării
realizate după pensionare
Ungaria 1 Acordare de pensie pentru
limită de vârstă, asigurarea
fiind realizată atât în Ungaria
cât şi 2 ani în Austria
2 Acordarea de pensie de urmaş,
soţul decedat fiind pensionar
din Ungaria
Austria 1 Acordarea pensiei pentru
limită de vârstă, asiguratul a
lucrat 8 ani în Austria
Sursa: Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna – Sf.
Gheorghe, 2007
Sunt mult mai însemnate numărul acelor cereri în cazul cărora Casa Judeţeană de Pensii
Covasna are rolul INSTITUŢIEI ÎN CAUZĂ, cererile fiind depuse într-un alt stat membru şi prin
intermediul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, aceste cereri ajung
spre competentă soluţionare la noi, pe motivul că ultimul loc de muncă a lucratorului migrant în
România a fost în judeţul nostru.
În cursul anului 2007 am primit un număr de 283 de asemenea cereri.
41
1 Ungaria 138 50,55
2 Germania 67 24,54
3 Austria 52 19,05
4 Suedia 11 4,03
5 Franţa 3 1,10
6 Italia 2 0,73
Total 283 100
Sursa: Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna – Sf.
Gheorghe, 2007
1.10%
4.03% 0.73%
19.05% Ungaria
Germania
Austria
Suedia
50.55% Franţa
Italia
24.54%
Pensie de urmaş
Certificarea perioadei de
6.01% 14.84%
asigurare din România
Din datele tabelului nr. 4.3. putem trage concluzia că aproape jumătate din solicitările
primite din statele membre se referă la certificarea perioadei de asigurare realizat în România.
Majoritatea persoanelor din această categorie încă nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea
unei pensii în Statele membre, dar au o vârstă apropiată de vârsta de pensionare din România. Ei
vor să aibă certitudinea că i se va recunoaşte anii lucraţi în România, şi se adresează instituţiei
similare cu Casa judeţeană de pensii din ţara respectivă pentru recunoaşterea vechimii.
Cei 32,28 % din totalul de solicitări vizează acordarea unei drept de pensie pentru limită
de vârstă. Procentul mare a acestei categorii se datorează faptului că în România vârsta standard
de pensionare în cazul femeilor este mai redus decât în majoritatea ţărilor din UE. Este posibil ca
un solicitant să nu îndeplinească condiţţile de acordare a unei pensii pentru limită de vârstă în
celălalt stat membru dar conform legislaţiei româneşti îndeplineşte condiţia acordării unei pensii
anticipate sau anticipat parţiale, adică cu 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.
Cei 283 de solicitaţi ale căror cereri au ajuns spre soluţionare la Casa judeţeană de Pensii
Covasna în funcţie de vârsta se prezintă în felul următor:
43
persoane
Sursa: Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna – Sf.
Gheorghe, 2007
6.76% 6.41%
18.15% sub 47 ani
24.91%
47-57 ani
57-62 ani
62-67 ani
Peste 62 ani
43.77%
Concluzii:
Majoritatea celor care se adresează instituţiei noastre în vederea acordării unei pensii au
vârsta cuprinsă între 57-62 de ani.
Cei cu vârsta mai înaintată fie solicită recalcularea unui drept deja stabilit prin
valorificarea anilor lucraţi după pensionare, fie solicită acordarea unei pensii de urmaş după
decesul soţului (partenerului de viaţă).
„Tinerii”, cei cu vârsta sub 57 de ani se adresează Casei de pensii fie pentru acordarea
unei pensii de invaliditate fie doar pentru a solicita certificarea perioadei de asigurare realizat în
România.
44
Analiza solicitărilor pe sexe
47.35%
femei
bărbaţi
52.65%
45
Tabel nr. 4.6. Repartizarea cererilor în anul 2007
luna ian feb mart Apr. Mai iun iul aug sept oct nov dec Total
Nr. 0 0 1 7 7 8 54 3 65 81 34 24 283
Cereri
Sursa: Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna – Sf.
Gheorghe, 2007
90
80
70
60
50
Nr. cereri
40
30
20
10
0
ian feb mart Arp. mai iun iul aug sept oct nov dec
15
www.cnpas.org – pagina oficială al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, capitolul
Integrare Europeană
16
Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicat în MO nr. 140
din 1 aprilie 2000 - cu modificările ulterioare
46
Determinarea legislaţiei aplicabile, astfel încât o persoana să nu fie supusă, în acelaşi timp,
mai multor legislaţii de securitate socială sau, dimpotrivă, să nu facă obiectul nici-unei
legislaţii;
Astfel, în cazul persoanelor salariate care desfăşoară activităţi profesionale în baza unui
contract de muncă încheiat cu un angajator dintr-un alt stat membru, în România având
suspendate raporturile de muncă, regulamentele comunitare prevăd obligativitatea asigurării în
statul în care persoana salariata lucrează (potrivit principiului lex loci laboris). Plata
contribuţiilor de asigurări sociale va fi făcută conform legislaţiei statului pe teritoriul căruia se
afla noul loc de muncă, de către angajatorul respectiv, dar nu exista posibilitatea virării acestor
contribuţii la bugetul de asigurări sociale din România.
Una dintre cele mai importante excepţii de la aplicarea acestui principiu general este
detaşarea. Nu trebuie confundată detaşarea prevăzută în legislaţia muncii din România cu cea
reglementata prin aplicarea principiilor comunitare referitoare la asigurarea în sistemul de
securitate socială.
Pentru persoanele care lucrează în Uniunea Europeană în calitate de persoană detaşată, în
contul unui angajator din România, calitatea de asigurat al sistemului public de pensii din
România se dovedeşte cu formularul E 101 RO, denumit Certificat privind legislaţia
aplicabilă, emis de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, la cererea
angajatorului din România. Condiţiile necesare emiterii formularului se refera la păstrarea
raporturilor de subordonare cu angajatorul din România (dovedita de existenta unui contract de
muncă încheiat cu acesta), activitatea trebuie să fie clar determinata din punctul de vedere al
acţiunilor ce trebuie realizate şi al duratei acestora, să existe obligaţia angajatorului roman de a
plăti drepturile salariale ale lucrătorului detaşat, chiar dacă plata efectivă o realizează angajatorul
din statul de ocupare etc.
Persoanele care doresc să lucreze într-un stat comunitar, fără să fie angajaţi a unei firme
din România , la angajare în această ţară trebuie să prezinte un formular standardizat denumit
FORMULAR DE NOTIFICARE A RESPINGERII CERERII DE EMITERE A
FORMULARULUI E 101. Prin intermediul acestui formular se atestă faptul că persoanele
interesate care urmează să desfăşoare activităţi sezoniere pe teritoriul unui stat membru, nu sunt
asigurate în sistemul de securitate social din România.
Ca urmare a înţelegerilor convenite cu Ministerul Federal al Muncii şi Problemelor
Sociale al Republicii Federale Germane, competenţa emiterii formularelor de negare E 101 a fost
transferată caselor teritoriale de pensii . Acest formulat ( Anexa nr. ) este bilingv, româno-
47
german, din care rezultă că este respectat principiul unicităţii legislaţiei de securitate social
aplicată lucrătorului migrant17.
Analizând activitatea Casei Judeţene de Pensii Covasna în acest sens, am constatat că în
cursul anului 2007 un număr de 36 de persoane , doritoare să desfăşoare munci sezoniere în
Germania, s-au adresat instituţiei noastre în vederea emiterii formularului de notificare a
respingerii cererii de emitere a formularului E 10118. ( Anexa nr.)
În cazul acestor persoane am verificat dacă sunt asiguraţi ai sistemului de securitate
socială din România şi am procedat la emiterea negaţiei când era cazul. Am avut trei situaţii în
care persoanele cu toate că au declarat că nu desfăşoară pe teritoriul României o activitate
salarială sau una profesională pentru care este obligator asigurarea în sistemul public, au fost
găsiţi cu raporturi de muncă fie în alt judeţ fie au beneficiat de plata unor drepturi din bugetul
asigurărilor pentru şomaj. În cazul celor trei persoane am emis adrese de atenţionare şi am
refuzat emiterea formularelor solicitate cu motivarea temeinică a refuzului.
48
că aceasta a efectuat înscrierea persoanelor interesate. Persoanele astfel înscrise beneficiază de
prestaţii sanitare în natură (consultaţii medicale, operaţii, medicamente, etc) similar pensionarilor
din statul de reşedinţă.
Atunci când pensionarul încetează de a mai avea un drept de pensie (deces, schimbare de
situaţie) instituţia care a eliberat formularul E 121 îl anulează folosind formularul E 108.
Formularul E 121 generează o rambursare forfetară, cheltuielile generate de prestaţiile de
sănătate acordate unui pensionar român într-un statul membru, sunt rambursate la Casa
judeţeană de sănătate a ultimului loc de domiciliu în România, respective instituţia care a
completat şi semnat partea (A) a formularului.
Casa Judeţeană de Pensii Covasna în cursul anului 2007 a emis 45 de formulare E 121,
atestând astfel calitatea de pensionar a solicitanţilor care şi-au schimbat domiciliul într-un alt stat
membru19.
Majoritatea formularelor E 121 emise au fost pentru pensionarii care şi-au mutat
reşedinţa în Ungaria, doar în 2 cazuri au avut reşedinţa în alt stat, respectiv în Franţa.
Acest lucru se poate explica cu faptul că părinţii bătrâni, pensionari în România, de frica
de a rămâne singuri la sfârşitul vieţii, îşi mută reşedinţa la copii care îşi desfăşoară activitatea
într-un alt stat. Cazul extrem întâlnit a fost a unei doamne în etate de 93 de ani care neavând pe
nimeni în România, şi-a vândut casa şi s-a mutat la nepoata să din Ungaria.
19
Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna – Sf. Gheorghe, 2007
49
CAPITOLUL V.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Politica orientată către client pentru lucrătorii migranţi presupune adesea responsabilitate
mai multor organizaţii ( autorităţi de emigrare, instituţii de securitate socială, autorităţi fiscale,
organe judiciare, întreprinderi, etc.). Tratarea clienţilor care trăiesc în străinătate solicită adesea
servicii şi proceduri specializate, cum ar fi:
• asigurarea facilităţilor de traducere;
• permiterea unor perioade mai lungi pentru comunicare, etc.
Aplicarea legislaţiei privind coordonarea sistemelor de securitate socială reprezintă – în
fapt – o provocare la care trebuie să facem faţă, avem o serie de obligaţii asumate în calitate de
stat membru al Uniunii Europene.
50
BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
publicat în MO nr. 140 din 1 aprilie 2000 - cu modificările ulterioare
2. Conf. Univ. Dr. Radu Stancu, Drept comunitar - suport de curs masterat
3. Instrumente legislative comunitare în domeniul protecţiei sociale - publicat cu sprijinul
Programului Consensus (PHARE) – Bucureşti, 1998
4. Registrul unic de înregistrare a cererilor intrate la Casa judeţeană de Pensii Covasna –
Sf. Gheorghe, 2007
5. *** www.cnpas.org – pagina oficială al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale, capitolul Integrare Europeană
6. *** http://www.crj.ro/files/02 - Bază de date referitor la circulaţia persoanelor
7. *** http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=194&lid=1&id=218
51