UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CRIMINALITATEA GULERELOR ALBE

Student: DOBRICĂ IRINA BIANCA

Facultatea de Drept și Administrație Publică

Specializarea: Drept

Anul III

~ TIMIȘOARA ~
2022

1
 ARGUMENT

Criminalitatea în domeniul afacerilor are la bază evoluția tehnologică aflată într-o

continuă expansiune, la care se adaugă trăsăturile umane vechi de când lumea: lăcomia, dorința
de putere, de faimă, atașamentul de valori materiale. Infractorul din acest domeniu este, de
regulă, o persoană bine cotată profesional, beneficiind de o poziție socială de invidiat, intergrat
în societate, de cele mai multe ori dotat cu o inteligență aparte, cunoscător al noilor tehnologii și
a psihologiei umane.
Tehnologia avansată servește atât infractorului pentru săvârșirea infracțiunilor, cât și
investigatorului pentru descoperirea lor. În acest context, investigarea criminalității din domeniul
afacerilor trebuie să se desfășoare ținând cont de caracteristicile acestui tip de criminalitate, așa-
numita „criminalitate a gulerelor albe”
În opinia mea, investigarea criminalității din domeniul afacerilor reprezintă un joc al
inteligenței, al cunoștințelor profesionale și al actualizării tehnologice, jucătorii aflați pe poziții
contrare fiind criminalistul și infractorul. Ceea ce face diferența dintre cei doi este faptul că
investigatorul nu este singur în demersul său operativ, pe când infractorul din domeniul
afacerilor este destul de izolat în activitatea sa ilicită.
Această amploare a criminalității gulerelor albe a determinat națiunile să conlucreze
pentru crearea unor forme cât mai complexe și eficace de cooperare în scopul prevenirii,
combaterii, investigării și soluționării criminalității din domeniul afacerilor. Criminalitatea din
domeniul afacerilor a determinat ca Parlamentul European să formuleze, conform rezoluției
referitoare la crima organizată, corupție și spălare de bani mai multe recomandări cu privire la
acțiunile și inițiativele care se impun a fi luate la nivelul Uniunii pentru reducerea fenomenului
infracțional.

Cap. I. Considerații de ordin general

Criminalitatea gulerelor albe („White collar criminality”) este denumirea dată totalităţii
infracţiunilor săvârşite de persoane care ocupă poziţii înalte în lumea de afaceri şi în aparatul de
stat şi care folosesc poziţia şi influenţa lor politică şi economică în scopuri infracţionale.1

1
Legeaz. 15.05.2015. <http://legeaz.net/dictionar-juridic/criminalitatea-gulerelor-albe>

2
 Ca şi concept, criminalitatea economică se pare că a apărut pentru prima dată în literatura
criminologică în anul 1872, când Edwin Hill a utilizat sintagma „criminalitatea gulerelor albe”,
sintagmă care a fost însă consacrată ulterior de Edwin Sutherland în celebra sa lucrare „White-
Collar Criminality”, apărută în anul 1939.
Sutherland în lucrarea "Criminalitatea gulerelor albe", apărută în anul 1949 definește
această infracționalitate ca fiind săvârșită de către persoane respectate în societate și care au un
statut social ridicat, oameni de afaceri, personalități politice, cadre superioare de conducere etc.
În dezvoltarea concepţiei sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe, Edwin
Sutherland a avut în vedere trei planuri, respectiv: infracţiunea, infractorul şi atitudinea
societăţii.2
Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă un act al unei
persoane care are un statut socio-economic ridicat, respectabil şi respectat, act care încalcă o
regulă legală sau de altă natură referitoare la activităţi profesionale. Acest act constă în
exploatarea încrederii sau a credulităţii altora, fiind realizat de o manieră ingenioasă, care să
excludă ulterior descoperirea. Prin acest concept se atrage atenţia că în afaceri pot apărea
comportamenete ilegale, care de multe ori nu sunt încriminate, iar în măsura în care
comportamentele sunt încriminate autorii nu sunt urmăriţi în justiţie, nefiind consideraţi
infractori în sensul clasic al termenului.
Infractorii, cei care săvârşesc infracţiuni în domeniul economic sunt, de regulă, cetăţeni
care prin statutul lor sunt deasupra oricăror suspiciuni. Ei comit actele criminale în legătură cu
afacerile, cultura şi mediul lor profesional, sunt conştienţi de caracterul legal ori ilegal al
conduitei lor, dar nu se consideră infractori, fiind convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează
în faţa legii. Astfel se poate spune că ei consideră că au un drept personal, în virtutea poziţiei
sociale pe care au dobândit-o, de a încălca legea. Sutherland constată că un asemenea
comportament este învăţat în interacţiunea cu alte persoane în procesul comunicării, iar direcţiile
specifice ale motivelor şi impulsurilor sunt învăţate din conţinutul legilor, care sunt favorabile
sau nefavorabile. În acest fel Sutherland susţine că sensul actelor criminale, indiferent că este
vorba de un furt dintr-un magazin, evaziune fiscală, prostituţie sau delapidare, apare în principal

2
Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al afacerilor, Ed. Rosetti, Buc.,
2002, p. 7

3
ca urmare a sensurilor date acestor acte de către alte persoane cu care individul se asociază în
cadrul grupurilor intime de persoane (cercurile de prieteni).3
Atitudinea societăţii şi reacţia sa faţă de acest gen de criminalitate deseori încurajează pe
infractori. Astfel scopul principal urmărit de infractori este reuşita, succesul social sau financiar.
În realizarea acestui scop, chiar dacă există şi mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu
sunt excluse, în măsura în care sunt eficace şi eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic
„scopul scuză mijloacele” este permanent în actualitate. Reacţia societăţii faţă de
infracţionalitatea în afaceri este, de asemenea, reţinută comparativ cu reacţia faţă de
infracţionalitatea clasică. Criminalitatea economică se desfăşoară în contextul vieţii economice, a
afacerilor şi a finanţelor, prin metode şi mijloace care nu fac, în principiu, apel la forţă şi la
violenţă fizică, astfel că acest tip de criminalitate nu este cunoscut, iar când este cunoscut este
tratat cu indiferenţă.4
În figura 1.1. de mai jos este prezentat procentajul criminalității gulerelor albe în
comparație cu alte infracțiuni:
Figura 1.1. Procentul criminalității gulerelor albe

3
Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex, Buc. 2002, p. 31
4
Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al afacerilor, Ed. Rosetti, Buc.,
2002, p. 8

4
 I.I. Criminalitatea în rândul managerilor. Criminalitatea
corporatistă

Activitatea infracţională desfăşurată în scopul îmbogăţirii proprii a fost descrisă prin

teoria auto-controlului: cu cât este mai scăzut auto-controlul unui individ, cu atât este mai
probabilă implicarea sa în demersuri infracţionale. Auto-controlul scăzut este definit în termeni
de impulsivitate, egocentrism, asumare de riscuri, tendinţe comportamentale ce reprezintă de fapt
cerinţe în rândul managerilor.5
Se distinge o categorie aparte ce vizează criminalitatea în rândul managerilor marilor
corporaţii, anume criminalitatea corporatistă. Acest tip de criminalitate descrie infracţiunile
managerilor săvârşite în beneficiul organizaţiilor din care fac parte, având drept scop
profitabilitatea afacerii. Unii autori argumentează faptul că infracţionalitatea corporatistă este
raţionalizată drept comportament acceptabil pentru că are drept scop depăşirea dificultăţilor
financiare.
O altă categorie aparte a managerilor implicaţi în criminalitatea gulerelor albe o
reprezintă categoria infractorilor „discipoli” (criminal followers). Aceşti manageri nu iniţiază
activitatea infracţională, sunt indivizi non-asertivi, cu psihic slab, ce trenează în urma altora
inclusiv în ceea ce priveşte comportamentul infracţional. Infractorii discipoli sunt cel mai adesea
managerii subordonaţi ce pot fi convinşi de corectitudinea cauzei lor, întrucât urmează un lider
pe care îl respectă, pot fi naivi şi inconştienţi de valenţele faptelor proprii sau sunt pur şi simplu
captivaţi de carisma unui superior căruia îi sunt loiali.6
Liderii utilizează diferite tipare comportamentale, acţiuni şi practici direcţionate către
„discipoli”, în scopul de a le obţine cooperarea. Intimidarea şi hărţuirea de către superior
reprezintă o practică relatată în mod constant în multe societăţi multinaţionale, fiind practicate în
mod deliberat în scopul de a cauza umilinţă, ofensă şi disconfort. Teoria obedienţei explică
comportamentul discipolilor, fiind formulată în strânsă legătură cu triunghiul criminalităţii
gulerelor albe, compus din presiune, raţionalizare şi oportunitate. Această teorie explică
presiunea şi raţionalizarea ce motivează managerii în comiterea de infracţiuni şi descrie

5
Blog Mihai Mareș, , Ce reprezintă criminalitatea gulerelor albe și ce factori psihologici o determină,
15.05.2015. <http://mihaimares.ro/2015/02/09/ce-reprezinta-criminalitatea-gulerelor-albe-si-ce-
factori-psihologi-o-determina/>
6
Ibidem 4.

5
posibilitatea ca managerii să adopte un comportament în conflict cu valorile proprii, justificând
acest fapt prin plasarea întregii responsabilităţi către superior.
De asemenea interesant de remarcat, vasta majoritate a managerilor ce comit infracţiuni
din sfera criminalităţii gulerelor albe sunt bărbaţi (statistică bazată pe cazurile semnalate de
mijloacele de informare în masă arată că doar 8% din aceşti infractori sunt femei).7
În figura 1.2. de mai jos este prezentată frauda corporatistă între anii 2007-2011:
Figura 1.2. Criminalitatea corporatistă

Cap. II. Caracteristicile criminalității gulerelor albe

Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalităţii gulerelor albe, în domeniul

economico-finaciar sunt de natură a demonstra complexitatea fenomenului, dar mai cu seamă
trebuie luate în considerare pentru aprecierea posibilităţilor de descoperire şi probare a faptelor
ilicite comise.8
Principalele caracteristici ale criminalității gulerelor albe sunt:
 Infracțiunile sunt comise în scopul maximizării profiturilor;

7
Alina Leția, Investigarea criminalității de afaceri. Spălarea banilor. Corupția și frauda fiscală, Editura
Universul Juridic, București, 2014, p. 26
8
Tehnopress. <http://tehnopress.ro/webfiles/books_documents/pdf_extras/21_interior_nita%20infra
ctionalitatea.pdf>

6
  Implică relații strânse între participanți, uneori chiar forme complexe de
organizare;
 Presupun implicarea unor persoane care se bucură de poziții sociale,
economice, politice și profesionale dintre cele mai bune;
 Au vizibilitate scăzută;
 Implică difuziunea responsabilității;
 Se comit într-o perioadă mare de timp, greu de circumscris;
 Acoperirea lor este ușurată de complexitatea operațiunilor financiare și de
posibilitățile pe care la oferă ținerea contabilității, pentru a disimula
afacerile frauduloase;
 Autorii lor știu să inspire încredere prin atitudine și comportament, sunt
inteligenți, avizați și versați;
 Complexitate și dificultate în acțiunea de descoperire și de cercetare;
 Implică sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate.
Specific activităţilor ilegale ale criminalităţii economico-financiare este faptul că acestea
sunt realizate prin:
 Procedee viclene, înșelătoare, cu abilitate și ingeniozitate;
 Procedee frauduloase, falsuri și contrafaceri;
 Abuzuri de putere și corupție;
 Exploatarea secretelor comerciale sau a datelor confidențiale.
Infracţiunile din domeniul criminalităţii economice presupun astfel cunoştinţe şi
competenţe profesionale ridicate din partea celor care le comit. Aceste infracţiuni impun şi
necesitatea unei specializări rapide şi permanente a instanţelor de control, de urmărire şi de
sancţionare, deoarece asemenea fapte provoacă prejudicii patrimoniale considerabile, conduc la
lipsa de viabilitate a societăţilor şi implicit la pierderea locurilor de muncă şi, nu în ultimul rând,
afectează calitatea vieţii şi a mediului înconjurător.

7
 II.I. De la criminalitate economico – financiară la
criminalitate organizată

De la „simpla” criminalitate economico-financiară şi până la crima organizată nu este

decât un pas. Când s-a produs acest pas, nimeni nu poate preciza. Sigur nu se va recunoaşte
producerea lui. Mai mult ca sigur, cei acuzaţi şi mediatizaţi ca făcând parte din crima organizată,
prin infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, nu vor recunoaşte acest fapt. În nici un caz nimeni nu
poate prognoza când se va produce acest pas.
În peisajul criminalităţii, fenomenul criminalităţii organizate, se distinge prin agresivitate
şi periculozitate, el este tot mai prezent în viaţa socială, economică şi politică a fiecărui stat, iar
efectele sale sunt în cele mai multe cazuri minimizate sau chiar ignorate de către cei care trebuie
să asigure măsuri ferme de prevenire şi combatere. În cadrul acestui fenomen coexistă
criminalitatea transnaţională care reprezintă acea dimensiune a criminalităţii organizate, prin care
se încalcă simultan legislaţiile penale a două sau mai multor ţări ori situaţia în care infracţiunile
săvârşite într-o anumită ţară produc consecinţe economico-sociale într-o altă ţară.
Structurile de crimă organizată susţinute de o puternică forţă financiară, în special
subterană, care le asigură o impresionantă capacitate de influienţare şi de intervenţie pentru
realizarea propriilor scopuri şi interese, precum şi o mare flexibilitate şi mobilitate în raport cu
factorii de control social, tind permanent să pericliteze securitatea statelor şi să afecteze
stabilitatea instituţiilor publice, constituindu-se astfel într-o adevărată frână în calea dezvoltării
economico-sociale şi a democraţiei.
Conform Grupului Ad-hoc pentru Crimă organizată al Uniunii Europene, printre
caracteristicile esenţiale care conferă putere şi autoritate crimei organizate se regăsesc: 9
 Colaborarea dintre două sau mai multe persoane;
 Împărțirea clară a responsabilităților;
 Desfășurarea de acțiuni pe o perioadă lungă sau nedeterminată de timp;
 Operează conform unei anumite discipline și unui anumit control;
 Sunt bănuite de infracțiuni grave;
 Operează la nivel național și internațional;

9
Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex, Buc. 2002, p. 54

8
  Folosesc, după caz, violențe și alte mijloace de intimidare;
 Folosesc structuri formale comerciale sau pseudo-comerciale;
 Își exercită influența în mediul politic, în mass-media, în administrația
publică, în sectoarele economiei sau asupra organismelor judiciare;
 Urmăresc maximizarea profitului și puterea.
Pentru a facilita înţelegerea mai precisă a fenomenului, Grupul Ad-hoc menţionează că
dacă un grup infracţional prezintă cel puţin şase din aceste caracteristici, între care obligatorii
cele referitoare la colaborarea dintre două sau mai multe persoane, comiterea de infracţiuni grave
şi urmărirea profitului şi a puterii, el poate fi considerat implicat în crima organizată.10

Cap. III. Relația de interdependență dintre criminalitatea gulerelor

albe și economia subterană

Criminalitatea economico-financiară, fiind într-o legătură de cauzalitate reversibilă cu

economia subterană, rezultă că fondurile care compun “capitalul negru” finanţează şi contribuie
la evoluţia şi agravarea criminalităţii economico-financiare,cele două segmente ilicite corelându-
se şi condiţionându-se reciproc.
“Capitalul negru” reprezintă o categorie de bunuri produse şi utilizate în scopul
producerii altor bunuri economice, realizate în afara cadrului legal şi neevidenţiate în produsul
intern brut. Prin funcţionarea sa, se creează fluxuri de venituri, atât pentru deţinătorii de capital,
cât şi pentru lucrătorii angrenaţi în activităţile ilicite, venituri evazioniste care se sustrag fluxului
monetar legal şi impozitării.11Formarea “capitalului negru” implică existenţa unor activităţi
ilicite.
Activităţile ilicite conduc la creşterea fară precedent a fenomenului speculativ, a
pârghiilor şi mijloacelor folosite pentru eludarea legii şi la alimentarea consistentă a economiei
subterane, care înglobează venituri însemnate ce nu vor putea fi cunoscute niciodată cu
exactitate. Mijloacele frauduloase care contribuie la constituirea şi extinderea “capitalului negru”

10
Tehnopress. <http://tehnopress.ro/webfiles/books_documents/pdf_extras/21_interior_nita%20infra
ctionalitatea.pdf>
11
Orice.Info.15.05.2015. < http://orice.info/economie/relatia-de-interdependenta-dintre-criminalitatea-
economico-financiara-si-economia-subterana/#>

9
determină, implicit, formarea şi dezvoltarea unei economii subterane solide, cu consecinţe
imprevizibile asupra stabilităţii economico-sociale. Prin extensia economiei subterane se slăbesc
verigile economiei formale, cresc vertiginos fenomenele de corupţie şi apar germenii anarhiei. 12
“Economia neagră”, ca parte ilicită a economiei subterane, este reprodusă atât prin
criminalitatea economică tradiţională, ordinară, cât şi prin “frauda albă”, respectiv
criminalitatea “gulerelor albe”.
“Frauda albă” reprezintă acţiunea deliberată a unei persoane de a obţine beneficii
nejustificate lucrând într-o economie legitimă şi oficială, iar criminalitatea “gulerelor albe”
surprinde caracteristicile personale ale infractorului şi esenţa fraudei este descrisă drept
“înşelătoria intenţionată, şarlatania sau amăgirea, folosite în scopul unui avantaj”, acţiunea
deliberată de înşelare sau complexul de trucuri făcute în scopul obţinerii unui avantaj.
Natura insidioasă, cameleonică a crimei cu “guler alb” şi diversitatea acesteia, implicând
acele acte care aparent sunt considerate legitime, duc la concluzia că asemenea activităţi
prezintă, un impact mai profund asupra societăţii decât acela pe care l-ar produce o infracţiune
convenţională.
Criminalitatea cu “guler alb” reprezintă cel mai grav aspect, deosebit de periculos şi
redutabil, întrecând substantial frauda simplă, tradiţională, deoarece, la prima vedere, operează
cu aspecte ale cinstei şi corectitudinii, pe scară deosebit de largă şi în cele mai complexe structuri
ale puterii.13
Primele şi cele mai motivate enunţuri ale criminalităţii cu “gulere albe” datează din anul
1907 când E.M.Ross a descris mizeria, provocată de către “marii criminali” ce învârteau afaceri
uriaşe de pe poziţia pe care o ocupau, ca fiind “cel mai periculos duşman al societăţii, cu mult
mai de temut decât simplul criminal, deoarece el etalează haina virtuţii şi operează pe scară
uriaşă”.
In anul 1940, Sutherland E.H. a folosit pentru prima dată termenul de infracţiune cu
“gulere albe”, definind-o ca fiind “aproximativ o infracţiune comisă de o persoană respectabilă
şi cu un înalt statut social, pe timpul desfăşurării activităţilor specifice ocupaţiei sale”.
Luând în consideraţie concepţiile contemporane despre criminalitatea “gulerelor albe”
constatăm că definiţia lui Sutherland este restrictivă, având o semnificaţie redusă. Astfel, în anul

12
Ibidem 12
13
Ibidem 13

10
1979, Hazel Croall, sublinia că deşi criminalitatea “gulerelor albe” este, în mod tradiţional,
asociată cu statutul “înalt” şi “respectabil ” al infractorilor, un studiu efectuat asupra fraudelor cu
produse alimentare săvârşite împotriva consumatorilor, a demonstrat că făptuitorii au fost, tipic,
mici negustori, funcţionari şi chilipirgii.
Hazel Croall sugerează că analizele asupra infracţiunilor economice şi cele din sfera
criminalităţii “gulerelor albe” s-ar putea concentra prea mult asupra infractorului comun, trecând
astfel peste deosebirile simpliste, dintre comun şi alte forme ale criminalităţii cu “gulere albe”.
Prin tradiţie, frauda “albă” se asociază cu un statut înalt, cu pături sociale bine situate,
respectabile, cu funcţionari ai puterii şi administraţiei de stat etc. Ipoteza este nerealistă şi se
bazează pe o falsă corelaţie între rol, norme specifice şi caracteristicile prezentate de către cei
care ocupă aceste roluri; se confundă faptele cu făptaşii, normele cu cei care le încalcă şi “modus
operanţii” cu operatorul.

Cap. IV. Impactul criminalității gulerelor albe asupra companiilor

În prezent, 37% din companii sunt victime ale infracțiunii economice, respectiv una din
trei companii. Cel mai des întâlnite tipuri de fraudă în organizații sunt însușirea de active – 69%,
frauda în procedurile de achiziții – 29%, mita și corupția – 27%, criminalitatea informatică –
24% și înșelăciunile contabile – 22% (sursa: PwC, Global Economic Crime Survey 2014). Dacă
prima categorie are caracter episodic, restul sunt acțiuni sistemice, care erodează atât integritatea
angajaților, cât și a companiei. Aceste tipuri de fraudă sunt asimilate uneori conceptului de
“criminalitate a gulerelor albe”.
În figura 4.1. de mai jos sunt prezentate procentajele tuturor infracțiunilor săvârșite de
„gulerele albe”:

11
 Figura 4.1. Infracțiunile „gulerelor albe”

Sursele de fraudă pot fi atât externe, cât și interne, peste jumătate din fraudele financiare,
respectiv 56%, fiind comise de persoane din interiorul organizației. Prototipul infractorului din
interiorul organizației este un bărbat de 31-40 de ani, cu o vechime de 6 sau mai mulți ani la
locul de muncă și cu studii superioare.
Cele mai afectate sectoare sunt cele de servicii financiare, urmat de retail, comunicații,
industria ospitalieră și organizații guvernamentale și de stat, în fiecare din aceste domenii rata
companiilor care au raportat infracțiuni economice fiind de circa 50%. (sursa: PwC, Global
Economic Crime Survey 2014). Acțiunile de fraudă care amenință companiile capătă o amploare
tot mai mare. Impactul financiar este semnificativ la nivel global, circa una din cinci companii
raportând pierderi de peste 1 milion de dolari, in timp ce 2% din companii susțin că impactul
financiar a depășit 100 de milioane de dolari după ce au fost victime ale infractionalității
economice.
Găsirea unor soluții eficiente menite să combată acest pericol organizațional devine un
imperativ de business. În acest sens, conferința Fraud Management and Operational Risk Forum
întâmpină nevoia acută de informare în domeniu, reunind experți internaționali de top în cadrul

12
unei conferințe de nișă. Evenimentul este dedicat atât prevenirii cât si detectarii fraudei din
companii, iar subiectele de discuție se vor concentra pe metode de plată pentru securitate,
tendințe tehnologice pentru prevenirea fraudei, instrumente moderne pentru risc operațional,
trenduri în detectarea fraudei în domeniul Hi-tech și noutăți pentru securitatea la plățile cu
cardul.

Capitolul V. Tipuri de infracțiuni comise de „gulerele albe”

Edwin Sutherland și D. Cressey au apreciat că infracțiunile ,,Gulerelor albe’’ sunt comise

în cursul activității desfășurate de către persoanele definite printr-o poziție înaltă și
,,respectabilă’’. Pentru acest motiv, ele mai pot fi denumite și delicte cu caracter ,,profesional”.
Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a include în cadrul lor actele contra legii, care
sunt săvîrșite de persoane care nu aparțin numai sferei puterii oficiale, dar și altor arii de
competență: funcționari ai unor companii industriale, comerciale, bancare, funcționari ai
guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici și juriști etc., în legătură directă cu ocupațiile lor
profesionale.
Există mai multe clasificări ale acestor infracțiuni pe care autorii americani le cuprind în
două categorii principale:
a) infracțiuni comise în numele unei corporații, printre care se pot menționa: mita plătită
unor oficiali în scopul obținerii unor avantaje economice sau politice, vânzarea unor
produse deficitare sau care pun în pericol sănătatea și viața populației, falsificarea datelor
de fabricație a unor produse în scopul menținerii lor pe piață, reclamele false fără acoperire
reală, modificarea unor prețuri peste valoarea lor reală în scopul obținerii unor beneficii
suplimentare, evitarea plății impozitelor către stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc.
Criminologii americani estimează că, în timp ce costul anual al tuturor celorlalte
infracțiuni valoreză circa 11 miliarde dolari, infracționalitatea gulerelor albe este de peste
18 ori mai mare, depășind chiar cifra de 200 miliarde pe an. Cunoscuta corporație în
domeniul petrolului ,,Exxon Corporation’’ a fost găsită vinovată, de exemplu, de
practicarea unor supraprețuri pentru petrolul vândut, în valoare totală de 900 milioane
dolari, trebuind să plătească pentru aceasta o amendă de peste 2 miliarde de dolari. În anul
1985, față de un cost mediu de 628 de dolari a unei infracțiuni de jaf, în SUA. Un cunoscut

13
 speculator de bursă, Ivan F. Boeski, a trebuit să plătească, el singur suma de 100 milioane
de dolari drept amendă pentru afacerile bursei sale ilegale. În anii 2000, statisticile Camerei
de Comerț a Statelor Unite evidențiau că întregul cost al infracțiunilor comise de ,,gulerele
albe’’ valorau circa 42 miliarde de dolari, adică mai mult decât cel al tuturor infracțiunilor
de orice fel, evaluate de F.B.I., implicând, în același timp, pierderea mai multor vieți decât
cea datorată criminalilor care acționează pe ,,străzi’’ sau altor acte de violență.

Infracțiunile comise în numele corporațiilor sunt încurajate de un gen de ,,cultură

corporativă criminogenă’’, care determină personalul unei corporații să desfășoare orice tip de
activități ilegale ce aduc profit chiar cu riscul de a produce moartea unor persoane. Această
cultură constă într-un ansamblu de norme și valori care stimulează succesul profesional,
obținerea profitului cu orice preț, exonerarea persoanelor cu funcții de conducere de
responsabilități, tocirea simțului etic etc. Criminalitatea gulerelor albe, nota Sutherland,în
afaceri este exprimată cel mai frecvent în forma falsificării bilanțurilor financiare ale
corporațiilor, manipularea bursei de valori, mita comercială, mituirea oficialilor publici, direct
sau indirect, pentru asigurarea unor contracte și a unei legislații favorabile, publicitatea falsă și
vânzarea contrafăcută. Toate acestea sunt aceia ce Al Capone numea ,,escrocherii legitime’’.
b) infracțiuni comise împotriva unei corporații, sunt cele care se săvîrșesc de către membrii
cu funcții administrative sau de conducere ai unei anumite societăți care lucrează pentru
profit.Dintre ele se pot menționa furturile, fraudele, delapidările și orice alte acte ilegale care
prejudiciază activitatea corporației respective. Majoritatea acestora sunt ținute sub tăcere și
,,rezolvate’’ cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabilă care ar putea
compromite interesele comerciale ale corporației. Printre alte infracțiuni comise împotriva unei
corporații se numără furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase
delicate, facilitate de progresul tehnic al societăților contemporane. Un asemenea delict este
produs ca urmare a introducerii în memoria unuia dintre calculatoarele corporației, a unor date
fictive, care au acces la datele cu privire la statele de salarii ce poate falsifica, în anumite
condiții, diferite informații, creându-și, în felul acesta, resurse financiare proprii. Estimată la un
cost total între 3 pînă la 5 miliarde de dolari anual, frauda prin intermediul computerelor
reprezintă un caz ilustrativ al corelației dintre natura infracțiunilor și schimbărilor cu caracter
tehnologic.

14
 Indiferent de categoria în care se încadrează, infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt mai greu
de identificat decît celelalte tipuri de infracțiuni și, în consecință, sunt mai puțin sancționate.
Deoarece o mare parte din aceste infracțiuni sunt săvârșite de persoane cu funcții oficiale
importante, care au o poziție socială privilegiată ce le permite manipularea legii, acestea reușesc
să evite, în marea lor majoritate, sancțiunile legale.
Așa cum au arătat Kenneth Carlson și Jan Chaiken, într-un raport special întocmit pentru
Biroul de Statistică Penală al SUA, comparați cu infractorii ,,obișnuiți’’:,infractorii incluși în
categoria ,,gulerelor albe’’ au o probabilitate mai mare:
a) ca procurorul să respingă orice acțiune penală declanșată împotriva lor (între 25-40%);
b) să evite plata cauțiunii (între13-37%);
c) să fie eliberați condiționat, în loc de a fi privați de libertate (între 40-54%);
d) să primească, în condițiile legii sancțiuni constând în privarea de libertate, numai o pedeapsă
minimă (între 29-50 luni).

Cap. VI. Corelația dintre criminalitatea „gulerelor albe” și alte

tipuri de criminalitate

Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii termeni

apropiaţi ca sens, pe care diverși autori îi consideră sinonime cu primul. Este vorba de
următoarele concepte: corupţia, criminalitatea de serviciu, criminalitatea persoanelor cu funcţii
de răspundere (a funcţionarilor publici), criminalitatea profesională, criminalitatea elitei,
criminalitatea respectabilă, criminalitatea corporativă, criminalitatea economică, criminalitatea
de gospodărie, criminalitatea de producţie şi criminalitatea de business (business crime).
Fără examinarea etimologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a corelaţiei lor cu
termenul de criminalitatea gulerelor albe nu vom putea stabili semnificaţia şi oportunitatea
ultimului.
În cele mai dese cazuri, criminalitatea gulerelor albe este confundată cu criminalitatea
economică şi cu însăşi corupţia.
În primul rând, termenul de criminalitate economică nu poate fi utilizat în calitate de
sinonim al termenului de criminalitate a gulerelor albe şi, cu atât mai mult, nu-l poate înlocui.
Deşi criminalitatea gulerelor albe, într-adevăr, include şi multe infracţiuni economice, sensul

15
termenului dat este însă cu mult mai larg. El înglobează unele infracţiuni pe care le vom examina
în continuare.
În al doilea rând, şi sensul termenului criminalitate de corupţie este cuprins în sensul
termenului gulerelor albe, ultimul fiind însă mai larg. De asemenea, sensul termenului
criminalitate a gulerelor albe este mult mai larg, dar uneori cuprinde, parţial, şi unele sensuri ale
următoarelor tipuri de criminalitate: criminalitate de business (business crime) – totalitatea
infracţiunilor comise în procesul desfăşurării activităţii de antreprenoriat de către antreprenori,
manageri, posesori şi conducători ai diferitelor agenţii economice şi criminalitate corporativă.
Criminalitatea de producţie şi criminalitatea de gospodărie sunt, de asemenea, în mare
măsură cuprinse de conceptul criminalităţii gulerelor albe. De menţionat totodată că termenul
criminalitate de gospodărie, la fel ca şi termenul criminalitate economică, este criticat de mulţi
criminologi.
Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea profesională, având
în vedere drept criteriu de clasificare profesia, specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf,
încă din 1959 a propus ca aceasta, criminalitatea gulerelor albe, să fie denumită criminalitate
profesională care, după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de persoane în viaţa de
afaceri, la serviciul public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. Termenul de criminalitate
profesională este utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie distinctă: „Criminalitatea profesională
constituie un tip de criminalitate ce se manifestă printr-o permanenţă a activităţii criminale a
participanţilor (practicarea sub formă de îndeletnicire), activitate ce constituie principala sursă a
veniturilor lor şi necesită o specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor (metodelor şi
mijloacelor de comitere a infracţiunilor), precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o
anumită specializare, la o sublatură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat” .
Din toate cele expuse rezultă: criminalitatea gulerelor albe constituie un concept
criminologic distinct, care nu poate fi înlocuit prin celelalte concepte existente în prezent în
criminologie, care definesc diferite tipuri de criminalitate.

Cap. VII. „Gulerele albe” în vizorul teoriilor criminologice

Din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca și crima claselor de jos, ar
putea fi explicată de teoria asocierii diferențiate și, din punct de vedere social, ambele ar putea fi

16
explicate de teoria anomiei și de teoriile conflictului cultural. Sutherland a sesizat acest lucru, iar
explicațiile sale sunt și astăzi suficient de complete vizând problema menționată mai sus. El a
adus în atenție mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea ,,gulerelor albe,, a fost inițiată
într-un proces de asociere cu participanții care au definit un astfel de comportament ca fiindu-le
favorabil. Prin aceasta Sutherland a demonstrat că practicile ilegale folosite de un individ sau de
o firmă se răspândesc foarte repede atât în domeniul respectiv, cât și la competitorii care adoptă
aceste practici în situații clare de stadiu de învățare și deprindere a acestora.
Criminalii din categoria „gulerelor albe”, acționează total izolați de definițiile
defavorabile ale comportamentelor lor. Mai mult, oficialitățile guvernamentale care definesc
comportamentul oamenilor din păturile sociale sărace ca fiind crime, nu procedează similar și în
cazul ,,gulerelor albe,, deși ambele sunt angajate, de regulă, în comportamente similare fiindcă ei
sunt intim conectați într-o profitabilă rețea de alianțe cu criminalii care aparțin ,,gulerelor albe,,.
Crima „gulerelor albe” a apărut în momentul în care comunitatea afaceriștilor era
favorabilă violării legii, iar cea politică, care s-a opus, a fost mai mai slabă. Aceasta – afirmă
Sutherland – explică prevalența crimei „gulerelor albe” în societate. Rezultatul a fost acela că
practicile legale au continuat până când comunitatea politică s-a putut reorganiza efectiv
împotriva lor. Se poate afirma, fără teama de a greși, că diferența de bază în impunerea legilor cu
privire la tranzacțiile comerciale reflectă puterea pe care un grup o poate avea în influențarea
politicii sistemului de justiție penală.
În țările în care comunitatea afacerilor are o mai mică influență, vom găsi o situație
diferită. De exemplu, în China infractorii „gulerelor albe” sunt executați pentru infracțiuni care
în America sunt ofense civile sau penale, dar care au o pedeapsă mai blîndă.
Sutherland explică eforturile de interzicere a consumului de alcool și producerea lui,
precum și intenția unor guverne de a controla prețurile prin conflictul de cultură care s-a produs
în acel moment. Astfel, aceste eforturi au eșuat deoarece aceste grupări care au organizat violarea
legii au fost atât de puternice încât, efectiv, i-au zdrobit pe aceia care li se opuneau.
În zilele noastre este greu de presupus că acestea efoturi de a impune legea celor cu
„gulere albe” care o încalcă ar mai putea fi stopate. Aceasta, deoarece aportul public a crescut în
ultima perioadă de timp și este foarte probabil ca piedicile de impunere a legii să nu mai aibă
intr-un viitor apropiat suportul pe care l-au văzut în cazul prezentat mai sus.

17
 Aceasta pe de o parte, fiindcă, pe de altă parte, ne așteptăm ca eforturile de impunere a
legii să devină atât de puternice, încât în mod sigur îi va copleși pe cei care sunt favorabili
violării legii.
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu „gulere albe” sunt tratați ca niște criminali
raționali, care înainte de a-și desfășura activitatea delictuală, cântăresc care sunt costurile și
benefiiciile pe care le vor obține. În acest caz este de așteptat că un criminal cu „guler alb” va
deveni destul de calculat atunci când își va face socotelilie cu privire la cât pierde și la cât câștigă
dacă își va pune în aplicație intenția sa de fraudare a legii. Mai mult, dacă legiuitorul va fixa o
pedeapsă mult mai mare care să depășească beneficiile crimei, criminalii cu „gulere albe” care
sunt niște indivizi raționali, cu siguranță că vor decide să se supună legii.
Aceasta ar fi idealul, fiindcă, din păcate ,din cauza puterii grupurilor „gulerelor albe” ,
nivelul maxim al sancțiunilor este incomparabil mai mic decât nivelul anticipat al profiturilor pe
care aceste grupuri le-ar obține prin comiterea infracțiunii(crimei).
Desigur, teoriile clasice nu au luat în considerare –atunci când au fost emise această
putere imensă pe care o au grupurile infractoare de a controla elaborarea, dar și aplicarea legilor.
De aceea, mi se pare oportun să susțin că eoriile clasice sunt pur și simplu inadecvate pentru a se
confrunta cu problema crimei „gulerelor albe” așa cum există ea în lumea reală. Aceste teorii
clasice ignoră o realitate majoră a lumii contempoarane și anume aceea că unele grupuri de
interese au mai multă putere din altele.
Ca și în cazul crimei organizate teoriile comportamentului criminal nu par a fi cele mai
potrivite în cazul infracțiunulor comise de „gulerele albe”.

18
 BIBLIOGRAFIE

1. Alina Leția, „Investigarea criminalității de afaceri. Spălarea banilor. Corupția și frauda

fiscală”, Editura Universul Juridic, București, 2014

2. Tudor Amza, „Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică”, Editura Lumina

Lex, Buc. 2002

3. Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, „Drept penal al
afacerilor”, Ed. Rosetti, Buc., 2002

4. Rădulescu S.M., Banciu D., „Sociologia crimei și criminalității”, București, 1966

19