ASCULRAEA PĂRŢII VĂTĂMATE,

PĂRŢII CIVILE ŞI PĂRŢII RESPONSABILE

CIVILMENTE

Noţiuni generale

Soluţionarea cauzelor penale nu este posiblă fără stabilirea cu exactitate a

situaţiei de fapt şi a împrejurărilor referitoare la persoan făptuitorului. Aflarea
adevărului înseamnă realizarea unei concordanţe înte faptele comise, aşa cum s-au
petrecut ele în materialitatea lor, şi concluziile la care ajunge organul judiciar cu privire
la aceste fapte. La aflarea adevărului o contribuţie substanţială pot aduce, pe lângă
declaraţiile învinuitului, şi declaraţiile celorlalte părţi în procesul penal, respectiv ale
părţii vătămate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente. De aceea, potrivit legii
procesuale penale, declaraţiile părâii civile şi responsabile civilmente constituie
mijloace de probă în procesul penal.
În înţelesul legii, parte vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o
vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă la procesul penal.
Partea civilă este persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul
procesului penal.
La rândul ei, partea responsabilă civilmente este persoana chemată să răspundă
potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.
Declaraţiile părţilor pot pune în lumină diferită elemente de fapt, de natură a servi
ca probă cu privire la fata săvârşită, la persoana făptuitorului, la modul de comitere a
infracţiunii, la împrejurările săvârşirii acesteia, la urmările produse. Trebuie reţinut,
însă, că deeclaraţiile celorlate părţi din procesul penal, ca şi în cazul învinuitului, pot
servi la aflarea adevărului numai în măsura în care ele sunt coroborate cu fapte şi
împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză1.
Ascultarea părţii vătămate, a pării civile şi a părţii responsabile civilmente este o
activitate procesuală şi de tehnică criminalistică ce se pot efectua fie în faza de urmărire
penală, fie în faza de judecată2.
Pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi, în faza de urmărire penală, este
necesar ca organul sesizat despre săvârşirea infracţiunii să fi dispus începerea urmăririi
penale, iar în situaţia când, potrivit legii, începerea urmăriri penale se face numai la
plâmgerea prealabilă sau la sesizarea ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, este
1
V. Dongoroz, Explicaţii Teoretice ale Codului de Procedură Român, Partea Generală, Ed Academiei, Bucureşti, 1975,
pag. 195.
2
Codul de Procedură Penală a României, art. 75.

1
absolut necesară îndeplinirea acestor condiţii, în caz contrar neputând fi dispusă măsura
ascultării.
În faza de judecată, ascultarea părţilor în vederea obţinerii de declaraţii se poate
face numai la prima instanţă, iniţial sau după casare, şi la instanţa de recurs, atunci
când, după casare, cauza este reţinută săpre rejudecare3.
O altă precizare care se impune se referă la faptul că organul de cercetare penală
ori instanţa de judecată au obligaţia expres prevăzută de lege 4 de a chema, pentru a fi
ascultate, persoana care a suferit o vătămare fizică, morală sau materială prin
infracţiunea comisă, precum şi persoana responsabilă civilmente.
În situaţia când persoana vătămată prin infracţiune nu participă în proces în
calitate de parte vătămată sau nu se constituie parte civilă, aceasta poate fi ascultată în
calitate de martor.
Din cele expuse rezultă importanţa pe care o au declaraţiile părţii vătămate, părţii
civile şi părţii responsabile civilmente în aflarea adevărului şi soluţionarea sub toate
aspectele a cauzelor penale. Încălcarea dispoziţiilor referitoare la ascultarea părţii
vătămate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente are drept consecinţă aplicarea
prevederile referitoare la nulităţile procesuale5. În cazul în care s-a încălcat vreo
dispoziţie legală sancţionată cu nulitate absolută, instanţa va constata aceasta.

Pregătirea în vederea ascultării părţii vătămate,

părţii civile şi responsabile civilmente.

Pentru obţinerea rezultatului scontat prin ascultarea părţii vătămate, părţii civile
ori părţii responsabile civilmente, este de neconceput să se efectueze ascultarea fără o
pregătire temeinică. Această pregătire se materializează într-o serie de activităţi:
 studierea materialelor cauzei
 cunoaşterea părţilor care urmează a fi ascultate
 întocmirea planului de ascultare
 alte activităţi pregătitoare

1. Studierea materialelor cauzei

3
Idem, art. 76, alin. 1.
4
Codul de procedură penală al României, art.76, alin. 1.
5
Idem, art. 197.

2
 Din studiul materialelor existente la dosarul cauzei, administrate până în
momentul când se procedează la ascultare, organul de urmărire penală stabileşte
persoanele ce trebuie ascultate în calitate de parte vătămată, parte civilă sau
responsabilă civilmente, fapta care formează obiectiul cauzei, faptele care vor fi
lămurite prin ascultare, datele, probele ce vor fi folosite în ascultare, precum şi ordinea
folosirii lor etc.
Studiind materialele cauzei, organul de urmărire penală trebuie să stailească, încă
din această fază, dacă persoanele respective pot avea calitatea procesuală de parte
vătămată, de parte civilă sau responsabilă civilmente în procesul penal, precum şi
temeiul acestor calităţi.
Calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente o pot avea următoarele
categorii de persoane:
 părinţii care răspund de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc
împreună cu aceştia;
 institutorii şi artizanii care răspund de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor,
în timpul cât se găsesc sub supravegherea acestora;
 comitenţii, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, în funcţiile ce li s-au
încredinţat;
 persoanele care au gospodărit împreună cu infractorul ori au avut raporturi
strânse cu el şi au tras foloase de pe urma infracţiunii, răspunderea acestor
persoane fiind solidară cu a inculpatului, în limita folosului obţinut;
 persoanele care, în situaţia când un gestionar, în exercitarea atribuţiunilor de
serviciu, produce o pagubă avutului public, nu şi-au îndeplinit în mod
corespunzător atribuţiile de serviciu în legătură cu activitatea gestionarului,
înlesnindu-i în acest fel fapta păgubitoare; aceste persoane răspund pentru
prejudiciul respectiv, integral sau parţial, solidar cu inculpatul sau în subsidiar.
Toate persoanele la care se referă dispoziţiile legale pot avea calitatea de părţi
responsabile civilmente şi trebuie citate ca atare în procesul penal.
Cunoaşterea temeinică a întregului material din dosar şi a ctelor normative în
vigoare oferă garanţia elucidării tuturor problemelor cauzei.

2. Cunoaşterea parţilor ce urmează a fi ascultate

În afara cunoaşterii detaliate a faptelor savârşite de învinuit (inculpat) şi a

celorlalte aspecte tratate anterior, organul de urmărire penală trebuie să manifeste
preocupare deosebită pentru cunoaşterea personalitătii şi a trăsăturilor psihice specifice

3
părţilor ce urmează a fi ascultate. Datele privind identitatea, pregătirea, profesia, locul
de muncă, comportamentul în familie şi societate trebuie completate cu cele referitoare
la comportarea părţii vătămate sau a celei responsabile civilmente înainte şi după
săvârşirea infracţiunii, modul de viaţă, anturajul, profilul moral, natura relaţiilor
existente între acestea şi făptuitor, existenţa ori inexistenţa unor bunuri în patrimoniul
persoanei vătămate la data comiterii faptei, perioada în care partea responsabilă
civilmente a avut raporturi strânse cu infractorul sau a gospodărit împreună cu acesta,
folosul obţinut s.a. Organul de urmărire penală trebuie să desprindă din datele şi
informaţiile obţinute interesul pe care aceste părţi 1-ar avea în soluţionarea cauzei
penale. Partea vătămată are, desigur, interesul dovedirii vinovăţiei învinuitului
(inculpatului) pentru ca acesta să fie cât mai aspru pedepsit. Pornind de la aceasta, nu de
puţine ori, partea vătămata are tendinţa de a relata unele elemente de natură să agra-
veze răspunderea făptuitorului, prezentând în mod deformat realitatea. Interesul părţii
civile rezidă în realizarea unei despăgubiri cât mai substanţiale, motiv pentru care în
declaraţie poate exagera valoarea pagubei, cuantumul despăgubirilor s.a. Din contră,
partea responsabilă civilmente are tot interesul de a se pune la adapost de obligarea sa la
plata daunelor.
În altă ordine de idei, organul de urmărire penală care pregăteşte ascultarea,
analizând împrejurările cauzei, trebuie să reţină factorii de natură endogenă cum ar fi:
posibilitatea reală a părţii vătămate de a înţelege şi aprecia în mod corect mecanismul
activităţilor pe care le-a perceput, capacitatea de recepţionare a informaţiilor, starea
atenţiei în momentul săvârşirii faptei, justeţea ori injusteţea poziţiei critice şi autocritice
faţă de evenimentul produs, puterea de analiză a faptei şi a modului în care a reacţionat
pe moment, stadiul dezvoltării psihointelectuale, relaţiile cu persoanele implicate, intr-
un mod sau altul, in procesul penal etc.
Aceeaşi atenţie trebuie acordată factorilor de natură exogenă, printre care se
înscriu:
— distanţa de la care a fost observată fapta, bunul ori persoana;
— luminozitatea naturală, dimineaţa, amiaza, seara sau artificială;
— poziţia persoanei în teren, în momentul săvârşirii faptei;
— durata în timp a observării faptului, obiectului ori a persoanei
făptuitorului;
— timpul scurs de la eveniment până în momentul în care are loc
ascultarea.
Trăsăturile pozitive sau negative de caracter ale părţii care urmează a fi ascultată,
sociabilitatea, corectitudinea, tactul, orgoliul, individualismul, susceptibilitatea,
aroganţa, sentimentalul inferiorităţii s.a. permit organului de urmărire penală să-şi
formeze o imagine clară cu privire la personalitatea părţii vătămate sau a părţii
responsabile civilmente si, în raport cu aceasta, să aleagă procedeul de ascultare cel
mai indicat pentru obtinerea unor declaraţii sincere şi complete.

4
 Cunoaşterea personalităţii părţii vătămate şi a părţii responsabile civilmente se
poate realiza prin diverse posibilitati:
— actele premergătoare;
— cercetarea la faţa locului;
— verificarea la cazierul judiciar şi în alte evidenţe ale Ministerului
de Interne;
— analiza concluziilor desprinse din rapoartele de constatare tehnico-stiintifica sau de
expertiză;
— studierea unor înscrisuri emanând de la persoanele în cauză;
—ascultarea martorilor, inclusiv a celor identificaţi din rândul vecinilor ori de la locul
de muncă, precum şi a învinuiţilor (inculpaţilor);
—efectuarea confruntării sau a prezentării pentru recunoaştere
—analiza plângerii părţii vătămate s.a.
La toate acestea se adaugă practica şi experienţa pozitivă a celui care urmează să
facă ascultarea, acumulată în decursul timpului. Este îndeobşte cunoscut că, în cazul
unor infracţiuni de înşelăciune în paguba avutului particular, victimele prezintă anumite
trăsături caracteristice de ordin psihic: credulitate excesivă, slab simţ de autoconservare
spirit critic şi autocritic slab dezvoltate, tendinţa de a obţine anumite profituri prin
eludarea dispoziţiilor legale, predispoziţie de a angaja discuţii şi combinaii cu persoane
necunoscute. În cazul infracţiunilor de furt şi tâlhărie victimele sunt, uneori, persoane
neatente, uşor de antrenat în discuţii stăpânite de anumite vicii, puse pe capătuială ori
mai puţin dotate din punct de vedere fizic. După cum, nu de puţine ori, în cazul
infracţiunii de viol, partea vătămată poate fi o persoana de moralitate indoielnică, care
frecventează anumite cercuri şi medii, nefiind exclusă posibilitatea înscenării, în scopul
obţinerii unor avantaje.
Concluzionând se poate afirma că activitatea de cunoaştere a persoanelor ce
urmează a fi ascultate prezintă o importanţă cu totul aparte de realizarea ei în condiţii
optime depinzând, în ultimă analiză, succesul sau insuccesul ascultării.
Datele obţinute în faza pregătitoare ascultării urmează să fie completate cu ocazia
contactului nemijlocit dintre organul de urmărire penală si părti, şedinţa de ascultare
constituindu-se într-un prilej de studiu al personalităţii acestora, într-un mijloc de
investigare psihologică.

3. Întocmirea planului de ascultare

Întocmirea planului în vederea ascultării reprezintă corolarul intregii activităţi de

pregătire. La întocmirea acestuia, trebuie să se aibă în vedere urmatoarele:
—problemele care urmează a fi lămurite prin ascultarea părtii vatamate (civile) ori a
părţii responsabile civilmente;

5
— materialul probator (forţa probatorie a acestuia) care va fi folosit în timpul ascultării;
— ordinea în care va fi folosit materialul probator.
Lămurirea tuturor aspectelor cauzei nu este posibilă, având în vedere
particularităţile sale, determinate de natura infracţiunii, metodele şi mijloacele folosite
la săvârşirea ei, de urmările acesteia, de imprejurările care au precedat-o sau însoţit-o
s.a., decât în măsura în care sunt stabilite corect problemele ce trebuie clarificate prin
ascultare.
Întocmirea planului se impune în fiecare cauză şi cu atât mai mult în cauzele
complexe. Formularea întrebărilor este necesar să fie facută cu multă atenţie, ele
trebuind să fie clare, precise, la obiect. Întrebările trebuie să fie ordonate logic, ori
cronologic, pe mai multe variante, în raport cu ceea ce cunoaste persoana respectivă şi
modul cum a perceput cele pe marginea cărora urmează să facă declaraţii. Fiind un
instrument de lucru, planul este orientativ, pe parcursul ascultării putând fi completat
sau modificat.
Conţinutul concret al planului de ascultare diferă de la cauză la
cauză, în raport cu particularităţile acestora, de aceea va fi exemplificat
doar pentru unele infractiuni.
Astfel, în cazul infracţiunilor de vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii,
întrebările din plan trebuie să se refere la: împrejurările în care a fost săvârşită
infractiunea, mijloacele şi metodele folosite de infractor, semnalmentele sau datele de
identitate ale acestuia, urmările faptei ilicite, persoanele ce mai cunosc despre fapta
savârşită şi împrejurările luării la cunoştinţă despre ea, precum şi alte aspecte pe care
numai victima este în măsură să le cunoască, ea suferind nemijlocit agresiunea.
În cazul infracţiunii de viol, întrebările trebuie să privească:
— datele de identificare ale victimei şi, în special, vârsta acesteia;
— data şi locul săvârşirii infracţiunii, împrejurările în care victima a
ajuns în acel loc, motivele găsirii ei acolo, descrierea amanunţită
a locului, a locuinţei, a obiectelor etc.;
— modul de acostare a victimei: unde, când, cum şi starea în care s-a
aflat aceasta;
— activităţile desfăşurate de către infractor pentru a-i înfrânge rezistenţa ori a o pune în
imposibilitatea de a-şi exprima vointa;
— rezistenţa opusă de victimă, dacă între infractor şi victimă a avut loc vreo luptă, ce
urme ar putea să existe pe corpul şi hainele agresorului, dacă ea a strigat dupa ajutor,
cine a auzit sau putea să audă, dacă a primit ajutor şi din partea cui, în ce a constat aju-
torul acordat;
— semnalmentele făptuitorului, precum şi caracteristicile îmbrăcamintei lui;
— numărul persoanelor participante la savârşirea infracţiunii şi contribuţia fiecăruia;
— relaţiile anterioare dintre victimă şi făptuitor;
— starea sănătăţii victimei inainte şi după săvârşirea infracţiunii;

6
— existenţa certificatului medico-legal din care rezultă starea sănătăţii după săvârşirea
infracţiunii.
În cadrul furtului şi tâlhăriei, planul trebuie să conţină întrebări referitoare la:
—împrejurările săvârşirii infracţiunii ori în care cel ascultat a luat
la cunoştinţă despre comiterea acesteia;
— bunurile ce au format obiectul activităţii ilicite, natura, valoarea, caracteristicile
acestora, modul de ambalare etc., persoanele care cunoşteau despre existenţa bunurilor,
locul şi modul de pastrare şi asigurare, făptuitorii, numărul, semnalmentele sau
particularităţile acestora;
—motivele prezenţei celui ascultat la data şi locul unde s-a săvârşit
tâlhăria;
—modul în care a acţionat făptuitorul pentru a intra în posesia bunurilor si valorilor, în
ce au constat ameninţările ori violenţele, instrumentele utilizate pentru exercitarea lor,
dacă victima a opus rezistenţă şi cum s-a materializat aceasta, dacă a strigat dupa ajutor,
cum, intensitatea strigătului;
—urmele lăsate de către făptuitori la locul infracţiunii şi modul cum au acţionat pentru
ştergerea lor;
—direcţia în care au dispărut autorii faptei;
—însoţitorii victimei şi activităţile întreprinse de către acestia în
timpul agresiunii;
— alte persoane care mai cunosc despre săvârşirea faptei;
— starea sănătăţii după săvârşirea infracţiunii şi actele medico-legale
care atestă acest lucru.
Planul pentru ascultarea părtii vătămate în cazul infracţiunii de înşelăciune
trebuie să asigure clarificarea următoarelor aspecte;
— împrejurările în care a cunoscut pe infractor;
— identitatea făptuitorului sau, după caz, semnalmentele ori caracteristicile necesare
identificării;
— problemele pentru a căror rezolvare a apelat la făptuitor;
— activitatea desfăşurată de infractor în scopul de a o induce sau
menţine în eroare, numele şi calităţile ce şi le-a atribuit, inscrisurile folosite pentru a o
convinge de posibilităţile pe care le are
în rezolvările problemelor ce interesau victima, precum şi înscrisurile primite de la
infractor, prin care acesta îi ,,garanta" rezolvarea problemelor;
— sumele de bani, bunurile ori valorile ce le-a dat faptuitorului;
— persoanele care cunosc despre activitatea infractorului şi despre
alte persoane ce au fost înşelate;
— posibilitatea recunoaşterii autorului faptei, în situaţia când 1-ar
revedea etc.

7
 La întocmirea planului de ascultare trebuie să se ţină seama de toate aspectele
cauzei, inclusiv cele care par, la prima vedere, lipsite de importanţă, pentru că tratarea
cu superficialitate ori omiterea unor amănunte poate avea repercusiuni negative asupra
corectei soluţionări a cauzei.

4. Alte activitali pregatitoare

În rândul acestora se înscriu:

— stabilirea locului unde urmează să se facă ascultarea;
— citarea sau aducerea persoanelor la locul şi data fixate pentru
ascultare;
— asigurarea prezenţei interpretului, tutorelui, părintelui ori educatorului si a
apărătorului;
—asigurarea condiţiilor materiale necesare ascultării.
Activităţile menţionate au fost tratate în capitolele privind ascultarea martorilor,
învinuitului (inculpatului), motiv pentru care nu se insistă
şi supra lor.

Stanculescu Ion
Grupa 302