Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA ,,SPIRU HARET’’

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚE ECONOMICE


PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER: ȘTIINȚE PENALE

AUDIEREA SUSPECTULUI SAU A


INCULPATULUI

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Duțu Tiberiu

Masterand:
Nădanie Veronica (Pițigoi)

2019
Constanța
1
CUPRINS

Inculpatul – parte în procesul penal 3

Noţiunea de inculpat 3

Întrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului 5


Drepturile şi obligatiile inculpatului 6
Bibliografie 9

2
AUDIEREA SUSPECTULUI SAU A INCULPATULUI

Inculpatul – parte în procesul penal

Săvârşirea unei infracţiuni generează obligaţii şi drepturi pentru o suită întreagă de


persoane. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc în cadrul procesului penal sunt variate şi depind de
poziţia procesuală a participanţilor.

Un loc deosebit în distribuţia procesuală îl au părţile, care pot fi definite ca persoane


fizice sau juridice, care au drepturi şi obligaţii care izvorăsc în mod direct din exercitarea acţiunii
penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal pentru a îşi rezolva problemele care le
interesează şi, în aceeaşi măsură, procesul penal are nevoie de părţi pentru a se putea desfăşura1.

Potrivit Noului cod de procedură penală sunt părţi în procesul penal: inculpatul,
persoana vătămată, partea civilă şi persoana responsabilă civilmente.

Noţiunea de inculpat

Inculpatul este persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost pusă în mişcare
acţiunea penală. Inculpatul este parte în procesul penal atât în cursul urmăririi penale, cât şi în
faza camerei preliminare sau a judecăţii, fiin subiect pasiv atât al acţiunii penale, cât şi al acţiunii
civile.

Pot avea calitatea de inculpaţi2: autorii, coautorii, complicii, instigatorii la săvârşirea


infracţiunii în forma tentativei consumată ori epuizată, care au capacitate penală. Pot avea
calitatea de inculpat atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică. Una sau mai multe personae
pot dobândi calitatea de inculpat pe parcursul urmăririi penale.

Nu pot dobândi calitatea de inculpat:

1 Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2015, pp. 81- 84.
2 Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 82-84.
3
- minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani la data comiterii infracţiunii,
- statul,
- autorităţile publice (Parlamentul, Preşedintele României – privit ca instituţia
prezidenţială, Guvernul, administraţia public centrală de specialitate sau locală,
autoritatea judecătorească),
- instituţiile publice (de exemplu, Banca Naţională a României, penitenciarele, Institutul
Naţional al Magistraturii, universităţile de stat sau private etc.).
Calitatea de inculpat are caracter personal şi netransmisibil, astfel că la decesul persoane
fizice sau la desfinţarea persoanei juridice, moştenitorii, respective succesorii în drepturi, nu
dobândesc calitatea de inculpat, ci procurorul va dispune clasarea, iar instanţa de judecată
încetarea procesului penal. Faţă de caracterul personal al răspunderii penale nu este posibilă
confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului în ipoteza în care faţă de inculpate s-a dispus încetarea procesului
penal ca urmare a constatării decesului3.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul este cel căruia i se impută fapta cauzatoare de
prejudicii, fiind astfel subiectul pasiv principal şi parte în latura civilă a cauzei. Sub aspectul
laturii civile, inculpatul are anumite drepturi procesuale dintre care enumerăm4:
a. Dreptul de a da declaraţii, de a formula cereri, ridica excepţii, depune memorii;
b. Dreptul de a propune administrarea de probe în combaterea pretenţiei civile;
c. Dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului;
d. Dreptul de a formula căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe latura civilă a
cauzei.
Inculpatul va răspunde pentru întreg prejudiciul cauzei părţii civile prin infracţiune, chiar
dacă la săvârşirea faptei au participat şi alte persoane, care nu au fost trimise în judecată.
În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri, în măsura
recunoaşterii, cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
În cazul în care intervine decesul inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul va
dispune clasarea, caz în care partea civilă poate părăsi calea penală şi să adreseze instanţei civile
pentru recuperarea prejudiciului. Dacă decesul inculpatului intervine în faza de judecată, instanţa
va înceta procesul penal şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.

3 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
4 Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.141 – 143.
4
Persoana prejudiciată va putea să exercite în faţa instanţei civile o acţiune în pretenţii
împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai inculpatului care au acceptat
succesiunea, ori a statului, în caz de succesiune vacantă, aşadar, în cursul judecăţii, în caz de
deces al inculpatului, partea civilă nu va mai putea exercita acţiunea civilă în procesul penal
împotriva succesorilor inculpatului5.
Dacă în cauză au fost trimişi mai mulţi inculpaţi care au contribuit prin fapta lor la
producerea prejudiciului, iar în cursul judecăţii survine decesul unuia dintre aceştia, instanţa se va
pronunţa cu privire la acţiunea civilă, ceilalţi inculpaţi răspunzând solidar pentru prejudiciul
produs. Lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile intervine numai în ipoteza în care singurul inculpat
trimis în judecată decedează în cursul procesului penal.

Întrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului

Conform art. 107 din Codul de procedură penală6, la începutul primei audieri, organul
judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă,
data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea
civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde
locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele
penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul
în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la
orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.
Întrebările prevăzute la alin. (1) din art. 107 se repetă la audierile ulterioare doar atunci
când organul judiciar consideră necesar.
Practica a demonstrat că, uneori, chiar întrebări aparent neimportante sau insignifiante
sunt deosebit de riscante pentru un acuzat. Dacă acesta nu este atent, este mai mare riscul de a
face mărturisiri involuntare sau declaraţii contradictorii. Acestea pot fi folosite pentru a slăbi
poziţia inculpatului şi pot afecta credibilitatea declaraţiilor acestuia cu privire la aspect esenţiale.
Este, de aceea, important ca dreptul la tăcere să fie garantat în forma sa pură şi absolută, şi nu
potrivit unei interpretări rigide a textelor.

5 Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 83-84
6 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;

5
Drepturile şi obligatiile inculpatului

Inculpatul, ca parte în proces, are anumite obligaţii şi anumite drepturi. Pentru a


răspunde obligaţiilor pe care le are, precum şi pentru a îşi exercita drepturile, inculpatul trebuie să
participe efectiv la desfăşurarea procesului penal. În anumite situaţii activitatea procesuală nu
poate avea loc decât în prezenţa inculpatului.
Comunicarea drepturilor şi a obligaţiilor conform art. 108 din Codul de procedură
penală se face astfel7:
(1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta
prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în
mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum şi
următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul
sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,
atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
(3) În cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la
cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică
şi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul
urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii
posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii
învinuirii.

7 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
6
În cursul urmăririi penale, inculpatul are drepturi şi obligaţii procesuale dintre care
enumerăm8:
a. Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a
acesteia. Obligaţia de informare cu privire la natura şi cauza acuzaţiei variază în funcţie
de circumstanţele cauzei; cu toate acestea, inculpatul trebuie să dispună de elemente
suficiente pentru a înţelege în totalitate acuzaţiile care i se aduc, pentru a putea să îşi
pregătească apărarea în mod corespunzător.
b. Dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării reprezintă o garanţie a
echitabilităţii procedurii de care se bucură persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni
atât în cazul procedurilor desfăşurate în faţa organelor de poliţie sau a procurorului, cât şi
a procedurilor din faţa instanţei de judecată.
Garanţia dreptului de a păstra tăcerea este însoţită de procedura avertismentului care
presupune obligaţia organelor judiciare de a atrage atenţia inculpatului că ceea ce declară poate fi
folosit şi împotriva sa.
Noul Cod de procedură penală prevede că inculpatului i se aduce la cunoştinţă, înainte de
a fi ascultat, calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia
este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a
acesteia, precum şi dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul urmăririi penale, atrăgându-i-
se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va
da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa9.
În materia măsurilor preventive, înainte de audiere, organul de cercetare penală,
procurorul ori judecătorul de drepturi şi libertăţi este obligat să aducă la cunoştinţa inculpatului
că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face nicio
declaraţie, cu excepţia furnizării de informaţii privitoare la identitatea sa, atrăgându-i-se atenţia
că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
c. Dreptul de a nu contribui la propria incriminare (privilegiul împotriva autoincriminării)
este garanţia procedural implicită a dreptului la un process echitabil.

8 Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.94 -
97.
9 Neagu I., Damaschin M., op.cit., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
7
d. Dreptul la apărare concretizat prin posiblitatea de a formula cereri cu privire la recuzarea
organelor de urmărire penală, administrarea unor mijloace de probă, revocarea ori
înlocuirea măsurilor preventive etc.
e. Dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a
cauzei.
f. Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română.
g. Dreptul de a asista personal sau prin avocat la efectuarea actelor de urmărire penală.
h. Dreptul de a da declaraţii cu privire la acuzaţia care i se aduce.
i. Dreptul de a formula plângere împotriva actelor de urmărire penală.
j. Dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală în condiţiile art. 94 Noul Cod de
procedură penală.
k. Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale.
l. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile premise de lege.
m. Obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă.
n. Obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,
atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consider că le-a luat la cunoştinţă.
o. Obligaţia de a se supune măsurilor dispuse de organelle de urmărire penală sau de
judecătorul de drepturi şi libertăţi (de exemplu, măsurile preventive, asigurătorii,
percheziţia corporală, domiciliară etc.).

8
BIBLIOGRAFIE

 Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
 Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015.
 Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015.
 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie
2013, Monitorul Oficial 515/2013.
 https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp.

S-ar putea să vă placă și