Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator științific
Lect. univ. dr. Duțu Tiberiu
Masterand:
Nădanie Veronica (Pițigoi)
2019
Constanța
1
CUPRINS
Noţiunea de inculpat 3
2
AUDIEREA SUSPECTULUI SAU A INCULPATULUI
Potrivit Noului cod de procedură penală sunt părţi în procesul penal: inculpatul,
persoana vătămată, partea civilă şi persoana responsabilă civilmente.
Noţiunea de inculpat
Inculpatul este persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost pusă în mişcare
acţiunea penală. Inculpatul este parte în procesul penal atât în cursul urmăririi penale, cât şi în
faza camerei preliminare sau a judecăţii, fiin subiect pasiv atât al acţiunii penale, cât şi al acţiunii
civile.
1 Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2015, pp. 81- 84.
2 Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 82-84.
3
- minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani la data comiterii infracţiunii,
- statul,
- autorităţile publice (Parlamentul, Preşedintele României – privit ca instituţia
prezidenţială, Guvernul, administraţia public centrală de specialitate sau locală,
autoritatea judecătorească),
- instituţiile publice (de exemplu, Banca Naţională a României, penitenciarele, Institutul
Naţional al Magistraturii, universităţile de stat sau private etc.).
Calitatea de inculpat are caracter personal şi netransmisibil, astfel că la decesul persoane
fizice sau la desfinţarea persoanei juridice, moştenitorii, respective succesorii în drepturi, nu
dobândesc calitatea de inculpat, ci procurorul va dispune clasarea, iar instanţa de judecată
încetarea procesului penal. Faţă de caracterul personal al răspunderii penale nu este posibilă
confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului în ipoteza în care faţă de inculpate s-a dispus încetarea procesului
penal ca urmare a constatării decesului3.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul este cel căruia i se impută fapta cauzatoare de
prejudicii, fiind astfel subiectul pasiv principal şi parte în latura civilă a cauzei. Sub aspectul
laturii civile, inculpatul are anumite drepturi procesuale dintre care enumerăm4:
a. Dreptul de a da declaraţii, de a formula cereri, ridica excepţii, depune memorii;
b. Dreptul de a propune administrarea de probe în combaterea pretenţiei civile;
c. Dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului;
d. Dreptul de a formula căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe latura civilă a
cauzei.
Inculpatul va răspunde pentru întreg prejudiciul cauzei părţii civile prin infracţiune, chiar
dacă la săvârşirea faptei au participat şi alte persoane, care nu au fost trimise în judecată.
În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri, în măsura
recunoaşterii, cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
În cazul în care intervine decesul inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul va
dispune clasarea, caz în care partea civilă poate părăsi calea penală şi să adreseze instanţei civile
pentru recuperarea prejudiciului. Dacă decesul inculpatului intervine în faza de judecată, instanţa
va înceta procesul penal şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.
3 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
4 Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.141 – 143.
4
Persoana prejudiciată va putea să exercite în faţa instanţei civile o acţiune în pretenţii
împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai inculpatului care au acceptat
succesiunea, ori a statului, în caz de succesiune vacantă, aşadar, în cursul judecăţii, în caz de
deces al inculpatului, partea civilă nu va mai putea exercita acţiunea civilă în procesul penal
împotriva succesorilor inculpatului5.
Dacă în cauză au fost trimişi mai mulţi inculpaţi care au contribuit prin fapta lor la
producerea prejudiciului, iar în cursul judecăţii survine decesul unuia dintre aceştia, instanţa se va
pronunţa cu privire la acţiunea civilă, ceilalţi inculpaţi răspunzând solidar pentru prejudiciul
produs. Lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile intervine numai în ipoteza în care singurul inculpat
trimis în judecată decedează în cursul procesului penal.
Conform art. 107 din Codul de procedură penală6, la începutul primei audieri, organul
judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă,
data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea
civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde
locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele
penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul
în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la
orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.
Întrebările prevăzute la alin. (1) din art. 107 se repetă la audierile ulterioare doar atunci
când organul judiciar consideră necesar.
Practica a demonstrat că, uneori, chiar întrebări aparent neimportante sau insignifiante
sunt deosebit de riscante pentru un acuzat. Dacă acesta nu este atent, este mai mare riscul de a
face mărturisiri involuntare sau declaraţii contradictorii. Acestea pot fi folosite pentru a slăbi
poziţia inculpatului şi pot afecta credibilitatea declaraţiilor acestuia cu privire la aspect esenţiale.
Este, de aceea, important ca dreptul la tăcere să fie garantat în forma sa pură şi absolută, şi nu
potrivit unei interpretări rigide a textelor.
5 Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 83-84
6 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
5
Drepturile şi obligatiile inculpatului
7 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
6
În cursul urmăririi penale, inculpatul are drepturi şi obligaţii procesuale dintre care
enumerăm8:
a. Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a
acesteia. Obligaţia de informare cu privire la natura şi cauza acuzaţiei variază în funcţie
de circumstanţele cauzei; cu toate acestea, inculpatul trebuie să dispună de elemente
suficiente pentru a înţelege în totalitate acuzaţiile care i se aduc, pentru a putea să îşi
pregătească apărarea în mod corespunzător.
b. Dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării reprezintă o garanţie a
echitabilităţii procedurii de care se bucură persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni
atât în cazul procedurilor desfăşurate în faţa organelor de poliţie sau a procurorului, cât şi
a procedurilor din faţa instanţei de judecată.
Garanţia dreptului de a păstra tăcerea este însoţită de procedura avertismentului care
presupune obligaţia organelor judiciare de a atrage atenţia inculpatului că ceea ce declară poate fi
folosit şi împotriva sa.
Noul Cod de procedură penală prevede că inculpatului i se aduce la cunoştinţă, înainte de
a fi ascultat, calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia
este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a
acesteia, precum şi dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul urmăririi penale, atrăgându-i-
se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va
da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa9.
În materia măsurilor preventive, înainte de audiere, organul de cercetare penală,
procurorul ori judecătorul de drepturi şi libertăţi este obligat să aducă la cunoştinţa inculpatului
că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face nicio
declaraţie, cu excepţia furnizării de informaţii privitoare la identitatea sa, atrăgându-i-se atenţia
că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
c. Dreptul de a nu contribui la propria incriminare (privilegiul împotriva autoincriminării)
este garanţia procedural implicită a dreptului la un process echitabil.
8 Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.94 -
97.
9 Neagu I., Damaschin M., op.cit., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
7
d. Dreptul la apărare concretizat prin posiblitatea de a formula cereri cu privire la recuzarea
organelor de urmărire penală, administrarea unor mijloace de probă, revocarea ori
înlocuirea măsurilor preventive etc.
e. Dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a
cauzei.
f. Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română.
g. Dreptul de a asista personal sau prin avocat la efectuarea actelor de urmărire penală.
h. Dreptul de a da declaraţii cu privire la acuzaţia care i se aduce.
i. Dreptul de a formula plângere împotriva actelor de urmărire penală.
j. Dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală în condiţiile art. 94 Noul Cod de
procedură penală.
k. Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale.
l. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile premise de lege.
m. Obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă.
n. Obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,
atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consider că le-a luat la cunoştinţă.
o. Obligaţia de a se supune măsurilor dispuse de organelle de urmărire penală sau de
judecătorul de drepturi şi libertăţi (de exemplu, măsurile preventive, asigurătorii,
percheziţia corporală, domiciliară etc.).
8
BIBLIOGRAFIE
Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015.
Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015.
Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie
2013, Monitorul Oficial 515/2013.
https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp.