Sunteți pe pagina 1din 9

ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL

Prin actiune se intelege modalitatea prin care se realizeaza aducerea conflictului de


drept penal material, nascut prin comiterea faptei prevazute de legea penala, in fata organului
penal competent cu scopul tragerii la raspundere penala a persoanei banuite de comiterea unei
infractiuni si, daca este cazul, cu scopul repararii pagubei produse prin infractiunii.
Actiunile in procesul penal prezinta urmatoarea structura:
1. Temeiul actiunii care este insusi fundamentul acesteia si care este de fapt si de drept.
Temeiul de fapt consta in pretinsele fapte prevazute de legea penala. Temeiul de drept
inseamna atat norma de drept penal material, cat si norma de procedura penala ce sta la baza
actiunii.
2. Obiectul actiunii -;
Este complex si il constituie tragerea la raspundere penala a persoanei vinovate de
comiterea unei infractiuni si tragerea la raspundere civila a persoanei raspunzatoare de
producerea pagubei prin infractiune, care poate fi presupusa persoana vinovata de comiterea
faptei sau o alta persoana. Exista o latura penala si una civila a procesului in raport cu obiectul
actiunii.
3. Subiectii actiunii
Intervin fie in latura penala a procesului penal, fie in cea civila, fie in ambele.
In latura penala, subiectul activ al procesului penal e statul, reprezentat de Ministerul
Public. In mod exceptional, subiectul activ poate fi partea vatamata, in procedura speciala
prevazuta de art. 279, lit. a), c.pr.pen. sau instanta penala, in cazurile extinderii procesului penal
pentru alte fapte. Subiectul activ este, intotdeauna, inculpatul care este figura centrala a
procesului penal.
In latura civila a procesului penal subiectul activ este, de regula, partea civila, adica
persoana care a suferit un prejudiciu prin infractiune si care s-a constituit ca parte in procesul
penal. In mod exceptional, subiectul activ in latura civila poate fi si statul, reprezentat de
Ministerul Public si de instanta judecatoreasca. In cazul in care actiunea civila se exercita din
oficiu, respectiv atunci cand prejudiciul este creat unei unitati dintre cele aratate in art. 145,
C.pr.pen., precum si atunci cand persoana prejudiciata este o persoana fizica fara capacitate de
exercitiu sau cu capacitate de exer-citiu restransa.
In latura civila subiectii pasivi sunt: inculpatul, asupra caruia se rasfrange actiunea
civila si, atunci cand este cazul, persoana responsabila civilmente, in situatia de raspundere
civila indirecta.
Exista subiecti oficiali, care intervin in ambele laturi ale procesului penal:
- statul, reprezentat prin Ministerul Public
- instantele judecatoresti
- partea vatamata (persoana care a suferit o vatamare prin infractiune)
- inculpatul
4. Aptitudinea functionala
Este data de totalitatea actelor procesuale prevazute de lege pentru punerea in miscare
si exercitarea oricarei actiuni. Ele sunt cele care stabilesc insusi continutul actiunii si reprezinta
o conditie indispensabila de eficienta a actiunii in privinta realizarii scopului procesului penal.
1
Partile procesului penal
Sunt acei subiecti ai procesului penal care dobandesc in cadrul procesului drepturi si
obligatii procesuale ce isi au izvorul in insasi doua actiuni, care se declanseaza si se exercita in
cadrul unui proces penal.
Exista doua categorii de actiuni:
1) Actiunea penala
Este aceea care apartine statului si care are ca obiect pedepsirea persoanei vinovate de
comitera unor infractiuni. Ea reprezinta principala actiune, pentru ca sustine insasi represiunea
penala, avand ca-racter obligatoriu. De asemenea, este autonoma, de ea depinzand insasi mersul
pro-cesului penal, pentru ca aceasta actiune are menirea de a infaptui nemijlocit insusi scopul
procesului penal, avand caracter indispensabil.
De regula, actiunea penala se exercita de catre stat prin Ministerul Public. Numai in
mod exceptional ea poate fi exercitata si de partea vatamata, in cazul plangerii prealabile,
prevazuta in art. 279 (2), lit. a), C.pr.pen.
Trasaturile caracteristice ale actiunii penale pot fi rezumate in urmatoarele:
a) Actiunea penala este obligatorie. Prin savarsirea infractiunii, actiunea penala devine
exercitabila, iar exercitarea sa devine obligatorie. Actiunea penala este pusa in miscare din
oficiu, afara de cazurile in care este necesara plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea
organului competent.
b) Actiunea penala este irevocabila si indisolubila. Din momentul folosirii ei si pana la
rezolvarea cauzei, actiunea penala isi urmeaza cursul sau normal. Odata investit cu solutionarea
ei, organul competent efectueaza toate actele procesuale necesare sau dispuse de catre partea
vatamata, inculpat sau procuror, in calitate de reprezentant calificat al titularului actiunii, pana
la realizarea scopului procesului penal. Cursul procesului penal nu poate fi oprit decat in
cazurile anume prevazute de lege. Asadar, irevocabilitatea si indisponibilitatea nu sunt principii
absolute, existand cazuri legale in care statul poate dispune de actiunea penala (renunta la
realizarea ei).
c)Actiunea penala este indivizibila. Indivizibilitatea actiunii penale decurge din unitatea
infractiunii ca fapt juridic, din indivizibilitatea normei de incriminare care include virtual
dreptul la o singura actiune. Indivizibilitate exista chiar atunci cand la savarsirea faptei au luat
parte mai multe persoane. In consecinta, intr-o cauza penala nu se exercita atatea actiuni cati
autori, instigatori sau complici exista, ci efectele actiunii unice si indivizibile se extind asupra
tuturor faptuitorilor, cand acestia sunt toti cunoscuti. Principiul indivizibilitatii actioneaza si in
situatia in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila. Astfel, in cazul in
care prin infractiune au fost lezate interesele a doua sau mai multor persoane, este suficient ca
actiunea penala sa fi fost pusa in miscare la plangerea uneia dintre acestea, iar daca sunt mai
multi faptuitori este suficient ca plangerea sa se fi facut cu privire la unul dintre ei pentru ca
actiunea penala sa fie pusa in miscare contra tuturor participantilor.
d) Actiunea penala este individuala. Principiul raspunderii penale are drept consecinta
procedurala necesara individualizarea actiunii penale. Actiunea penala poate fi exercitata numai
impotriva inculpatului, cu excluderea tuturor persoanelor care participa in cauza penala sau
pretind sa intervina in cauza
e) Autonomia actiunii penale. Toate trasaturile caracteristice actiunii penale dau acesteia o
autonomie juridica care o fac sa se deosebeasca, conceptual si functional, de alte categorii de
actiuni in justitie. Acest pricipiu se reliefeaza, practic, cu ocazia efectuarii actelor sau masurilor
procedurale care duc la realizarea scopului final al actiunii penale – tragerea la raspundere
penala a inculpatului sau a persoanei juridice, conform dispozitiilor legale.
2
Momentele desfasurarii actiunii penale

Codul de procedura penala, in articolul 9 alin. 3, prevede ca actiunea penala poate fi exercitata
in tot cursul procesului penal
Pentru a se proceda la folosirea actiunii penale trebuie sa fie indeplinite, cumulativ, urmatoarele
conditii:
– sa fie savarsita o infractiune, iar organele judiciare sa fie sesizate cu privire la aceasta, printr-
unul din cele patru moduri de sesizare prevazute de lege;
– sa fie inceputa urmarirea penala;
– sa fie identificat faptuitorul, adica sa se cunoasca cine a comis fapta pentru care se efectueaza
urmarirea penala;
– sa nu existe vreunul din cazurile prevazute de art. 10 Cod procedura penala, care impiedica
punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea acesteia.
Cazurile in care actiunea penala este lipsita de temei potrivit art. 10 cod proc. civila sunt:
a) Fapta nu exista.
b) Fapta nu este prevazuta de legea penala. Constatarea neexistentei infractiunii pe parcursul
urmaririi penale are ca efect clasarea, cand nu exista invinuit in cauza (art. 11 pct. 1 lit. a Cod
procedura penala), si scoaterea de sub urmarire penala, daca exista invinuit sau inculpat in
cauza.
b1.) Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
c) Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat. Constatand existenta acestui caz pe
parcursul urmaririi penale, organele de cercetare penala ale politiei judiciare vor propune
scoaterea de sub urmarire penala, intocmind in acest sens un referat, iar procurorul va dispune
scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului sau inculpatului (art. 11 pct. 1 lit. b C.pc.).
instanta va dispune achitarea inculpatului (art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala) si nu va
acorda nici despagubiri civile (art. 346 alin. 3 Cod procedura penala).
d) Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii
Daca procurorul, pe parcursul urmaririi penale, constata existenta acestui caz, dispune clasarea,
cand nu este invinuit in cauza (art. 11 pct. 1 lit. a), si scoaterea de sub urmarire penala, cand
este invinuit sau inculpat in cauza (art. 11 pct. 1 lit. b), iar in faza de judecata instanta dispune
achitarea (art. 11 pct. 2 lit. a).
e) Exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei
f) Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului
competent, ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii
penale. In toate cele trei situatii, daca se constata lipsa indeplinirii conditiei prealabile, in faza
de urmarire penala, procurorul dispune incetarea urmaririi penale, cand exista invinuit sau
inculpat in cauza (art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedura penala), iar pentru aceleasi motive, in faza
de judecata, instanta dispune incetarea procesului penal (art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura
penala).
g) A intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei
juridice atunci cand are calitatea de faptuitor.
h) A fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care
retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
i) S-a dispus inlocuirea raspunderii penale
i1) Exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege .
j) Exista autoritate de lucru judecat. Acest caz de impiedicare a promovarii sau exercitarii
actiunii penale produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar putea da o alta incadrare
juridica. Constatand indeplinirea acestor conditii si retinand existenta autoritatii lucrului
3
judecat, procurorul, in faza de urmarire penala, dispune incetarea urmaririi penale (art. 11 pct. 1
lit. c Cod procedura penala), iar instanta de judecata, in faza de judecata, dispune incetarea
procesului penal (art. 345 alin. 3 combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b din Codul de procedura
penala).

2) Actiunea civila
Este, de regula, facultativa pentru ca se da posibilitatea persoanei care a fost
prejudiciata prin infractiune sa opteze pentru exercitarea actiunii civile in cadrul procesului
penal, in fata instantei penale sau, dimpotriva, pe calea unei actiuni civile separate, in fata
instantei civile.
Spre deosebire de procesul civil, in procesul penal partile sunt strict determinate, conform art.
23 si 24, C.pr.pen.:
- Inculpatul
- Partea vatamata
- Partea civila
- Partea responsabila civilmente
La acestea se adauga urmatoarele, care pot inlocui partile in procesul penal:
- Succesorii
- Reprezentantii
- Substituitii procesuali

I. Inculpatul
Este partea impotriva careia se rasfrange atat actiunea penala, cat si actiunea civila, daca
este cazul. De asemenea, este partea fata de care s-a pus in miscare actiunea penala. Calitatea
de inculpat reprezinta rezultatul trecerii, in mod succesiv, a unei persoane suspectate de
comiterea unei infractiuni, in anumite stadii corespunzatoare calitatii succesive, pe care o
dobandeste pe parcursul derularii procedurilor. Aceste calitati sunt:
1) Calitatea de faptuitor
Faptuitorul este persoana fata de care nu s-a inceput urmarirea penala, fiind doar o
persoana cu privire la care exista doar banuiala comiterii unei infractiuni, atata timp cat nu s-a
efectuat nici un act de procedura. Calitatea de faptuitor intervine doar in asa-numita etapa a
actelor premergatoare, cand se efectueaza investigatii pentru descoperirea infractiunilor precum
si pentru descoperirea, prinderea si identificarea persoanelor suspecte.
Faptuitorul nu este subiect de drepturi si obligatii procesuale, el nu are nici un drept si
nici o obligatie, el nu poate fi citat, el poate fi doar chemat in fata unui organ judiciar penal.
Neprezentarea lui nu poate fi sanctionata. El nu are dreptul la un aparator decat intr-o singura
situatie: atunci cand este ascultat. Impotriva lui nu pot fi luate masuri procesuale.
2) Calitatea de invinuit
Invinuitul e persoana fata de care s-a inceput urmarirea penala, fiind subiect de
drepturi si obligatii procesuale. Nu este parte in procesul penal, de aceea, in comparatie cu o
persoana care are calitatea de parte in proces, el are drepturi si obligatii limitate. Calitatea
procesuala de invinuit marcheaza declansarea procesului penal, adica marcheaza nasterea
cadrului legal de exercitare a unor drepturi si obligatii pro-cesuale, inclusiv a drepturilor si
obligatiilor de punere in miscare a actiunii penale. Din acest moment pot fi administrate probe
si pot fi luate masuri procesuale.

4
Un invinuit poate fi retinut de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore si
poate fi arestat de catre procuror sau de catre judecator, in anumite con-ditii, pe o durata de cel
mult 5 zile.
3) Calitatea de inculpat
Inculpatul este, spre deosebire de invinuit, parte in proces, cu absolut toate consecintele
legate de aceasta calitate, avand drepturi si obligatii procesuale depline. Calitatea de inculpat
marcheaza inceputul procesului penal. Aceasta calitate se dobandeste prin punerea in miscare a
actiunii penale, care insemna formularea invinuirii sau acuzarii impotriva unei persoane, cu
privire la comiterea unei infractiuni. Ea se materializeaza in intocmirea actului de inculpare
prevazut de lege.
Titularii actiunii penale sunt:
1) Ministerul Public - Este titularul principal si poate pune in miscare actiunea penala fie in
cursul urmaririi penale, fie la sfarsitul urmaririi penale. In functie de modalitatea de punere in
miscare a actiunii penale exista: a) Urmarirea penala cu actiunea penala pusa in miscare,
situatie in care actiunea penala se pune in miscare in cursul urmaririi penale, prin ordonanta. b)
Urmarirea penala fara actiunea penala pusa in miscare, situatie in care actiu-nea penala se pune
in miscare la sfarsitul urmaririi penale, prin rechizitoriu.
2) Persoana vatamata -; Pune in miscare actiunea penala prin plangerea preala-bila, in cazul
in care plangerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata, conform art. 279 (2), lit.
a), C.pr.pen. Calitatea de inculpat se dobandeste din mo-mentul inregistarii plangerii peralabile
la registratura instantei. In doctrina a fost exprimat si punctul de vedere contrar, dupa care
calitatea de inculpat s-a dobandit prin emiterea citatiei sau prin incheiere la primul termen de
judecata (prof. G. Mateut nu este de acord cu acest punct de vedere).
3) Instanta de judecata - Instanta penala se poate autosesiza, dispunand punerea in miscare a
actiunii penale in mod exceptional, in caz de extindere a procesului penal pentru alte fapte, nu
si pentru alte persoane, daca procurorul lipseste de la sedinta de judecata, situatie in care
participarea lui nu este obligatorie potrivit legii. In aceasta ipoteza instanta penala dispune
punerea in miscare a actiunii penale prin incheiere de sedinta, prin care extinde procesul penal,
daca din actele de cercetare judecatoresti rezulta fapte noi.
4) Parlamentul Romaniei - Dispune, prin hotarare, punerea sub acuzare, in cazul presedintelui
Romaniei, pentru infractiunea de inalta tradare.
Inculpatul, fiind parte in proces, are dreptul sa participe la toate actele de procedura. Inculpatul
poate participa in mod nelimitat la actele de urmarire penala. Daca este arestat, inculpatul poate
lua contact cu aparatorul sau.
Din totalul drepturilor si obligatiilor procesuale ale inculpatului se desprind doua
esentiale: a) Dreptul inculpatului de a fi ascultat oricand; b) Obligatia pentru organul judiciar
penal (atat organul de urmarire penala, cat si instanta judecatoreasca) de a garanta drepturile
procesuale ale inculpatului in tot cursul procesului, indeosebi dreptul la aparare ca drept
fundamental;
Punerea in miscare a actiunii penale este in acest context cel mai important mo-ment al
procesului pentru ca are semnificatia inceperii procesului penal. De aceea, procedura este
extrem de stricta, incepand cu propunerea organului de cercetare pe-nala, materializata intr-un
referat numit „Referat cu propunere de punere in miscare a actiunii penale” si care se inainteaza
procurorului impreuna cu intregul dosar al cauzei, dupa care procurorul se pronunta prin
ordonanta, daca admite cererea si dispune punerea in miscare a actiunii penale. Din acel
moment, pe de o parte, procurorul se pronunta asupra continuarii urmaririi penale cu inculpatul,
iar pe de alta parte, organul de cercetare penala, daca se efectueaza cercetarea penala, cheama
in fata sa pe inculpat si il asculta. Ascultarea este obligatorie.
5
Daca se ia si masura arestarii preventive de catre procuror, cu ocazia punerii in miscare a
actiunii penale, atunci ascultarea este obligatorie in prezenta aparatorului, sub sanctiunea
nulitatii absolute. Situatia cea mai frecvent intalnita in practica este aceea cand actiunea penala
se pune in miscare doar la sfarsitul urmaririi penale dato-rita importantei si gravitatii actului de
inculpare.
Legea nu prevede in ce consta temeiul punerii in miscare a actiunii penale. Ea prevede doar ca
punerea in miscare a actiunii penale se poate dispune daca exista temeiuri. Pentru existenta
temeiurilor trebuie sa existe probe temeinice, nu orice fel de probe, ci probe serioase, probe
care au forta juridica a celor care stau la baza arestarii..
II. Partea vatamata (art. 24 (1), C.pr.pen.)
Este persoana care a suferit o vatamare fizica sau morala prin infractiune si care se
constituie ca parte in procesul penal. Se face distinctie intre persoana vatamata sau victima
infractiunii, care este o persoana ce a suferit orice vatamare prin infractiune si partea vatamata,
care este acea persoana ce s-a constituit in formele prescrise de lege ca parte in proces.
Constituirea unei persoane ca parte vatamata se materializeaza in cererea acesteia, care
poate fi facuta oricand in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii doar, cel mai tarziu,
pana la citirea actului de sesizare al instantei, care poate consta in citirea rechizitoriului sau a
plangerii prealabile a persoanei vatamate. Desi legea nu face distinctie, in practica se face doar
un rezumat al actului de sesizare al instantei. Citirea actului de sesizare marcheaza intrarea in
fondul cauzei. Orice constituire ulterioara de parte vatamata este tardiva, cu exceptia cazului in
care inculpatul accepta.
In virtutea rolului activ, instantei penale ii revine sarcina de a explica persoanei care a
suferit o vatamare prin infractiune care ii sunt drepturile si obligatiile proce-suale, inclusiv
posibilitatea de a se constitui ca parte vatamata si termenul legal in care poate avea loc
constituirea.
Persoana vatamata prin infractiune poate opta intre doua calitati: parte vatamata sau
martor in proces, acestea fiind calitati procesuale incompatibile. In privinta drepturilor si
obligatiilor partii vatamate, acestea sunt aceleasi cu cele ale inculpatului, avand dreptul, ca si
inculpatul, sa participe la toate actele de procedura efectuate in privinta sa, sa formuleze cereri,
sa depuna memorii, sa faca declaratii, sa participe la efectuarea unor procedee probatorii, sa
puna concluzii si sa uzeze de caile de atac prevazute de lege.

III. Partea civila (art. 24 (2), C.pr.pen.)


Este persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune si care
se constituie ca parte in proces. Legea da dreptul la optiune persoanei prejudiciate in privinta
utilizarii caii penale sau civile de valorificare a pretentiilor impotriva persoanei responsabile.
De aceea, calitatea de parte civila in procesul penal presupune, in mod obligatoriu, constituirea
in aceasta calitate, printr-o declaratie expresa din partea persoanei prejudiciate, care poate fi
facuta oricand in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii, cel mai tarziu pana la citirea
actului de sesizare a instantei.
Tratamentul legal obliga partea civila ca in cuprinsul declaratiei de constituire sa
precizeze in ce consta prejudiciul suferit si care este cuantumul acesteia, pentru ca orice
modificare ulterioara a declaratiei de constituire de parte civila nu este valabila, fiind tardiva. In
mod exceptional, declaratia de constituire de parte civila, facuta cu incalcarea termenului legal
ori modificarea constituirii facuta ulterior, poate fi considerata ca valabila daca inculpatul sau
partea responsabila civilmente accepta.
Termenul de constituire de parte civila este obligatoriu si pentru situatia in care actiunea civila
se exercita din oficiu, in cazul in care este prejudiciata o unitate din cele la care se refera art.
6
145, c.pen. sau o persoana fizica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa. Pentru ca o persoana sa obtina calitatea de parte civila in procesul penal este
obligatoriu ca prejudiciul sa se fi pro-dus prin infractiune.
IV. Partea responsabila civilmente (art. 24 (3), C.pr.pen.)
Este persoana care raspunde civil, potrivit legii, pentru prejudiciul cauzat de in-culpat
prin infractiune. Este vorba de situatiile de raspundere civila indirecta, prevazute in Codul civil,
precum si in legi speciale, avand ca fundament juridic obligatia de garantie.
Cel mai cuprinzator caz de raspundere indirecta, prevazut in Decretul 221/1961, abrogat
prin OG 11/1996, aprobata prin Legea nr. 108/1996, se gaseste in Codul familei (art. 32), fiind
restrans la situatia in care sotul inocent raspunde cu bunurile comune pentru prejudiciile
cauzate de catre celalalt sot patrimoniului public. Celelalte cazuri privesc raspunderea parintilor
pentru faptele copiilor (art. 1000 (2), C.civ.), raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor
(art. 1000 (3), C.civ.), precum si in Legea gestionarilor nr. 22/1969, in care sunt prevazute
urmatoarele categorii de persoane care raspund pentru fapta altuia:
- Persoane cu atributii de control vinovate de angajarea sau de trecerea in functia de gestionar a
unei persoane, fara ca aceasta sa indeplineasca conditiile de varsta, studii, stagiu sau de
antecedente personale;
- Persoanele care au primit de la gestionar, in afara indatoririlor de serviciu bu-nuri aflate in
patrimoniul public, daca stiau ca gestionarul avea in gestiune aceste bunuri;
- Persoanele care au constituit garantii pentru gestionar;
Procedura de constituire de parte responsabila civilmente priveste:
1) Introducerea ei in proces poate avea loc pe doua cai: a) La cererea partii civile -; Partea
responsabila civilmente poate fi introdusa in proces numai in favoarea creditorului, nu si a
debitorului. De aceea, cererea incul-patului apare ca inadmisibila. b) Introducerea din oficiu -;
Poate avea loc in cazul in care persoana prejudiciata este o unitate de interes public (potrivit art.
145, C.pen.) sau o persoana fizica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.
2) Interventia in proces a partii responsabila civilmente din proprie initiativa.
Este justificata uneori de interesul propriu al acesteia de a participa in proces si de a-si face
apararea, pentru a evita, in lipsa ei, o hotarare judecatoreasca cu caracter penal data de instanta
judecatoreasca, care ar putea avea efect de lucru judecat asupra eventualitatii unui proces civil.

Subiectii care pot inlocui partile procesului penal sunt:


I. Succesorii
Sunt acele persoane care succed in drepturi persoanele fizice decedate sau per-soanele
juridice reorganizate, desfiintate sau dizolvate, care au calitatea de parti in procesul penal.
Acestea nu pot interveni decat in latura civila a procesului penal. Pot fi introdusi fie din oficiu,
fie la cerere. In cazul persoanelor fizice, succesorii sunt mostenitorii legali sau testamentari. In
cazul persoanelor juridice succesorii sunt organizatiile succesorale, in drepturi, in cazul
reorganizarii persoanelor juridice si lichidatorii, in caz de desfiintare si dizolvare a persoanelor
juridice.
II. Reprezentantii
Sunt persoane care indeplinesc in procesul penal acte procesuale in numele si pe
seama partilor care nu se pot prezenta sau nu doresc sa se prezinte la proces. Reprezentarea in
procesul penal poate fi legala sau conventionala. Cazurile de reprezentare legala sunt mult mai
restranse.
Este posibila reprezentarea legala a inculpatului in procedura judiciara privind masura
preventiva, daca se face dovada ca inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii
7
sanatatii nu poate fi adus la instanta sau daca deplasarea sa nu este posibila din alte asemenea
motive. Reprezentarea legala e posibila si in procedura revizuirii si in procedura in fata
instantei de executare, cand aducerea in instanta se face numai daca instanta considera necesar.
Reprezentarea conventionala -; Exista restrictii doar in privinta arestarii invinuitului sau
inculpatului, celelalte parti putand fi reprezentate nelimitat. Ea presupune incheierea unui
contract, dupa regulile contractului de mandat, intre reprezentant si reprezentat, impunanduse
conditia ca, pe de o parte, reprezentantul sa aiba calitatea de parte in proces, iar pe de alta parte,
reprezentantul sa aiba capacitate de exercitiu corespunzatoare de a sta in proces. Aceasta se
materializeaza, dupa regula dreptului civil, printr-o procura in forma autentica, incheiata in fata
notarului public.
In ceea ce priveste invinuitul sau inculpatul, in faza de urmarire penala, el poate fi reprezentat
la efectuarea procedurilor probatorii: cercetarea la fata locului, perchi-zitia, ridicarea de obiecte
sau inscrisuri. Reprezentarea conventionala nu este posibila la acele acte la care este obligatorie
prezenta personala a invinuitului sau inculpatului: ascultarea, confruntarea, reconstituirea.
In faza de judecata, reprezentarea conventionala a inculpatului este posibila la judecata in prima
instanta, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult un an, iar la
judecata, in caile de atac, in mod nelimitat. III. Substituitii procesuali
Sunt acele persoane care pot incheia din proprie initiativa acte procesuale, pe nu-mele
si in seama partilor procesului penal. Procedura penala cunoaste substituiti procesuali in
materia plangerii penale (art. 222, C.pen.) sau in materia liberarii provizorii ori in materia cailor
de atac. Astfel, in materia plangerii penale, substituitii procesuali sunt: parintii sau copilul
major pentru unul dintre parinti. In cazul liberarii provizorii, substituitii procesuali pot fi
eliberati sub control judiciar sau pe cautiune: sotul sau o ruda apropiata pentru inculpatul
arestat. In materia apelului sau a recursului, pentru inculpat, cererea poate fi facuta de sotul
acestuia.

Aparatorul
Nu este parte in proces. El are o pozitie procesuala distincta. Sub aspectul pozitiei
procesuale, aparatorul se apropie de aceea a partii pe care o asista, fara insa a se identifica cu
aceasta. Calitatea procesuala de aparator presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:
1) Sa aiba calitatea de avocat
Pentru ca o persoana sa devina avocat trebuie sa devina membru al unui Barou de avocati si sa
nu fie incompatibil, potrivit legii. In prezent, avocatura este organizata si functioneaza in baza
Legii 51/1995, care a fost modificata.
In lumina prevederilor legii speciale referitoare la organizarea si exercitarea avocaturii,
la baza profesiei de avocat sta principiul legalitatii, pentru ca avocatul, la fel ca orice subiect
oficial trebuie sa actioneze numai in baza legii si are obligatia sa apere doar drepturile si
interesele legitime ale persoanei, nu si cele nelegitime.
La baza avocaturii sta si principiul libertatii, astfel ca avocatul este liber sa-si aleaga
cauzele. Avocatul este liber sa stabileasca strategia apararii, nimeni neputandu-i impune o
anumita strategie. Aceasta libertate nu poate fi folosita impotriva interesului clientului. Un alt
principiu este principiul impartialitatii. Avocatul slujeste justitia in mod partial, avand obligatia
deontologica de a invedera doar imprejurarile favorabile si nu cele nefavorabile persoanei pe
care o asista.
Principiul deontologiei profesionale face ca, sub aspectul pozitiei procesuale, avocatul
sa intre atat in raport cu autoritatile, cat si in raport cu proprii clienti. Avocatul trebuie sa
promoveze drepturile omului. In privinta raporturilor cu clientii, acestea sunt raporturi bazate
8
pe confidentialitate. Avocatul are obligatia pastrarii secretului profesional, fiindu-i interzis sa
divulge fapte de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii profesiei. El nu poate depune
marturie impotriva clientului sau, decat cu consimtamantul expres al acestuia.
2) Sa fie introdus in proces in calitate de aparator, intr-una din modalitatile prevazute de lege.
Introducerea in proces are loc pe doua cai:
a) Asistenta juridica facultativa
Este regula care desemneaza situatia in care oricare dintre parti isi alege avocatul pe
care il doreste, in raport de propriile interese. Aceasta exprima regula dupa care orice persoana
are dreptul sa-si aleaga avocatul pentru ca se prezuma ca fiecare dintre persoanele implicate
intr-un proces cunoaste cel mai bine care ii sunt interesele.
Alegerea avocatului se face pe baza unui contract ce se incheie intre cel interesat si
forma de exercitare a profesiei de avocat, care poate sa fie, dupa caz, un cabinet individual,
cabinete asociate sau societati civile profesionale. In cuprinsul contractu-lui este mentionata
intinderea puterii conferite avocatului, materializata in obiectul asistentei juridice. In contract se
mentioneaza onorariul si cheltuielile pe care urmea-za a le suporta cel in cauza. In baza
contractului de asistenta juridica se elibereaza o imputernicire avocatiala (semnata de avocat si
client) cu care avocatul se legitimeaza in instanta sau in fata organelor de urmarire penala. b)
b)Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie
Este exceptia care intervine numai atunci cand cel interesat nu si-a angajat un avocat.
Are loc pe baza unei adrese scrise, emise de catre autoritatea judiciara com-petenta si inaintata
serviciului de asistenta judiciara din cadrul Baroului care procedeaza la numirea unui avocat in
calitate de aparator.
Efectuarea asistentei judiciare din oficiu este obligatorie pentru avocat. Pentru motive
intemeiate avocatul poate refuza aceasta insarcinare. Cazurile de asistenta juridica din oficiu
sunt prevazute expres de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Actiunea civila mai poate fi exercitata si separat, caz in care judecata in fata instantei
civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale( se aplica regula "penalul tine in
locul civilului").Alegerea uneia dintre cele doua cai este de regula irevocabila.Legea prevede o
derogare care permite persoanei vatamate sa paraseasca una din caile alese in cazul suspendarii
procesului penal, cand ea poate sa renunte la actiunea in fata instantei penale si sa se adreseze
celei civile.In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se
suspenda.Exista posibilitatea parasirii caii civile.In acest sens legea arata ca persoana vatamata
care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca acesta instanta si sa se adreseze
organelor de urmarire penala sau instantei organelor de urmarire penala sau instantei de
judecata , daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost
reluat dupa suspendare.Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca acesta a pronuntat o
hotarare chiar nedefinitiva.Alegerea acestei cai nu este obligatorie si decizia este luata de
persoana interesata.Actiunea civila poate fi exercitata in procesul penal in conditiile in care
infractiunea a produs o paguba si persoana vatamata se constituie parte civila.Titularul actiunii
civile este partea vatamata (actiunea civila este in principiu disponibila), dar ea poate fi
exercitata si din oficiu, cand persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute in art.145
C.pen., sau cel vatamat este o persoana lipsita de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.