Sunteți pe pagina 1din 27

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

Sectiunea I
Notiuni generale privind judecata ca faza a procesului penal si principiile
specifice acesteia

1. Judecata faza a procesului penal


Judecata este considerata ca fiind faza centrala si cea mai importanta a procesului penal,
intrucat are ca obiect solutionarea definitiva a cauzei penale1. In cadrul activitatii de judecata,
instanta unifica intreaga activitate procesuala desfasurata de toti ceilalti participanti, atat inaintea
judecarii cauzei, cat si pe parcursul judecarii ei. Judecata se desfasoara intre momentul initial al
sesizarii instantei (prin rechizitoriu sau plangere impotriva solutiilor procurorului de netrimitere
in judecata conform art. 2781) si momentul final al ramanerii definitive a hotararii judecatoresti
penale.

Importanta fazei de judecata a procesului penal este reflectata in actualele reglementari


care consacra principiul separatiei puterilor in stat si, implicit, independenta puterii judecatoresti.
In acest sens, art. 123 din Constitutia Romaniei prevede ca justitia se infaptuieste in numele
legii si ca judecatorii sunt independenti si se supun unor legi. De asemenea, art. 1 din Legea
pentru organizarea judecatoreasca prevede ca puterea judecatoreasca este separata de celelalte
puteri ale statului, avand atributii proprii ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti, in
conformitate cu principiile si dispozitiile prevazute de Constitutie si celelalte legi ale tarii.

Autoritatea judecatoreasca din Romania a fost consolidata dupa anul 1990, cand puterea
judecatoreasca a fost separata de celelalte puteri ale statului, avand atributiuni proprii, care sunt
exercitate prin instantele judecatoresti si Ministerul Public.
2. Principiile specifice fazei de judecata

Pe langa principiile fundamentale ale procesului penal, care isi gaseau aplicabilitatea si in
faza de judecata, exista si principii specifice acestei faze a procesului penal.

Principiile specifice fazei de judecata sunt acele reguli de baza care guverneaza intreaga
activitate desfasurata in fata instantei de judecata din momentul sesizarii acesteia si pana la
solutionarea cauzei penale.

In doctrina de specialitate, principiile specifice sunt considerate drept garantii ale


legalitatii, obiectivitatii si impartialitatii fazei de judecata.

Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, oralitatea si contradictorialitatea.

2.1. Publicitatea
Publicitatea, ca principiu specific al fazei de judecata, reprezinta posibilitatea oricarei
persoane, cu exceptia minorilor sub 16 ani, de a asista la sedinta de judecata (art. 290).

Publicitatea sedintelor de judecata este consacrata de art. 126 din Constitutia Romaniei,
care prevede ca sedintele de judecata sunt publice in afara cazurilor prevazute de lege si art. 5
din Legea pentru organizarea judecatoreasca.

Principiul publicitatii nu este incalcat de prevederile art. 290 alin.2, potrivit caruia instanta
de judecata poate limita accesul publicului in raport cu marimea salii de sedinta, aceasta masura
referindu-se strict la asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata.

Incalcarea principiului publicitatii este sanctionata cu nulitatea absoluta, conform


prevederilor art.197, alin.2. In acest spirit, legea penala impune ca hotararile judecatoresti sa
cuprinda mentiuni obligatorii referitoare la publicitatea sedintei de judecata (art. 305, alin.1, lit.b
si art. 355, alin. 1).

De la principiul publicitatii fazei de judecata, legea procesual penala prevede si unele


exceptii, cand sedinta de judecata poate fi secreta, respectiv:

a) daca judecarea in sedinta publica ar aduce atingere unor interese de stat;

b) cand prin publicitatea sedintei pot fi lezate normele de morala;

c) cand publicitatea sedintei de judecata ar aduce atingere demnitatii sau vietii intime a unei
persoane; d) cand are loc judecarea infractorilor minori.

Declararea sedintei secrete poate avea loc la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.
Instanta poate declara sedinta de judecata secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a
judecarii cauzei. Legea procesual penala prevede ca stabilirea caracterului secret al sedintei de
judecata se face in sedinta publica, dupa consultarea partilor prezente si a procurorului care
participa la judecata.

In conditiile in care sedinta de judecata se declara secreta, nu sunt admisi in sala de


judecata decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta
in interesul cauzei. De asemenea, la judecarea minorilor pot asista, in afara de parti, autoritatea
tutelara si parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea ori sub
supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata
necesara de instanta. Chiar daca sedinta de judecata a fost declarata secreta, pronuntarea hotararii
se face in sedinta publica.

2.2. Nemijlocirea
Principiul nemijlocirii fazei de judecata presupune ca toate actele procesuale si procedurale
efectuate in aceasta faza sunt indeplinite in fata completului de judecata, in mod direct1. Acest
principiu este reglementat de art. 289, in care se prevede ca judecarea cauzei se face in fata
instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.

Nemijlocirea dintre judecator si proba este o conditie esentiala a actului de justitie. Aceasta
presupune ca judecatorii care fac parte din completul de judecata intr-o anumita cauza sa ia contact
direct cu probele, pe de o parte, prin readministrarea probelor care au fost administrate in cursul
urmaririi penale si, pe de alta parte, prin posibilitatea administrarii de noi probe. Pentru eliminarea
intr-o masura cat mai mare a verigilor intermediare fata de izvorul probelor, autorii de specialitate au
remarcat ca gradul de veridicitate a faptelor este invers proportional cu distanta fata de izvorul
probei2.

Asigurarea principiului nemijlocirii implica stabilitatea completului de judecata pe tot


parcursul judecarii cauzei. Pentru realizarea contactului direct intre judecator si proba, completul
de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei (art. 292, alin.2). Daca acest
lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea
dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput
a dezbaterilor. Ratiunea acestei reglementari consta in aceea ca judecatorii care pronunta
hotararea trebuie sa tina seama nu numai de ceea ce s-a consemnat in dosar, ci si de ceea ce s-a
discutat oral in dezbateri si chiar de alte aspecte pe care le pot cunoaste
numai prin participarea lor la dezbateri. In acest sens, practica judiciara a consemnat ca daca
deliberarea si hotararea au fost realizate de alt complet decat cel in fata caruia au avut loc
dezbaterile, instanta de apel hotaraste casarea in intregime a hotararii si trimiterea cauzei spre
rejudecare.

2.3. Contradictorialitatea
Principiul contradictorialitatii consta in faptul ca toate probele administrate in cauza sunt
supuse discutiei si reflecta pozitia procesuala opusa a partilor aflate in proces.

Contradictorialitatea se manifesta atat in etapa cercetarii judecatoresti, cat si in etapa


dezbaterilor. In cadrul dezbaterilor, prin punerea in discutie a probelor, partile cu interese
contrare se combat reciproc, realizandu-se distinctia dintre cele doua functii procesuale opuse,
acuzarea si apararea.

In literatura de specialitate, principiul contradictorialitatii a fost considerat mijloc de


chezasie pentru aflarea adevarului1.

Principiul contradictorialitatii face ca judecata sa devina o lupta deschisa, dusa prin


mijloace egale, pentru aflarea adevarului.

2.4. Oralitatea
Principiul oralitatii sedintei de judecata consta in faptul ca intreaga faza de judecata se
desfasoara prin viu grai, oral. Acest principiu asigura, implicit, si cunoasterea lucrarilor sedintei,
prin receptare directa, atat de persoanele angajate in solutionarea cauzei, cat si de publicul din
sala.

Principiul oralitatii este consacrat de art. 289. In legislatia procesual penala exista si alte
dispozitii care il consacra in mod indirect, intrucat aplicarea lor nu poate fi asigurata decat prin
exprimare orala: strigarea cauzei si apelul celor citati (art. 297), ascultarea partilor si a martorilor
(art. 323-327), ultimul cuvant al inculpatului (art. 341), pronuntarea hotararii (art. 310).

Oralitatea nu este doar o modalitate de desfasurare a sedintei de judecata, ci si o conditie


imperativa a valabilitatii acesteia, deoarece la pronuntarea hotararii instanta va tine seama nu
numai de ceea ce s-a consemnat, ci si de ceea ce s-a discutat oral in faza dezbaterilor2.

Nerespectarea oralitatii sedintei de judecata atrage nulitatea in situatia in care s-a produs o
vatamare a intereselor partilor care nu poate fi inlaturata altfel3.
3. Gradele de jurisdictie

In vederea aflarii adevarului, procesul penal parcurge un drum complet si anevoios. In multe
situatii, scopul procesului penal nu poate fi atins printr-o singura judecata, care, ca orice activitate
umana, poarta cu sine riscul unei erori. De aceea, in vederea filtrarii cat mai perfecte a
adevarului, legea procesual penala reglementeaza judecarea cauzelor penale, in mod succesiv,
prin anumite trepte de jurisdictie, de grade diferite. Ca atare, judecarea cauzelor penale se
realizeaza intr-un sistem dispus in scara, fiecare treapta realizandu-se in fata unei instante de
grade diferite.

Sistemul nostru procesual penal cunoaste, in prezent, trei grade de jurisdictie: a) judecata
in prima instanta; b) judecata in apel; c) judecata in recurs.

Trebuie facuta, insa, deosebirea intre gradele de jurisdictie ale sistemului procesual,
mentionate mai sus, si gradele de jurisdictie pe care le poate parcurge o anumita cauza penala.
Astfel, sunt situatii, expres prevazute de lege, cand unele cauze parcurg una, doua sau trei grade
de jurisdictie. Acest lucru nu este obligatoriu, fiind posibil ca hotararea sa ramana definitiva dupa
judecata in prima instanta (cand hotararea primei instante este legala si temeinica).

Sectiunea a II-a
Aspecte generale privind judecata

1. Rolul activ al instantei de judecata


Potrivit prevederilor art. 287, alin.1, instanta de judecata isi exercita atributiile in mod
activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.

Tinand seama de rolul sau activ, instanta de judecata are obligatia de a interveni in
desfasurarea sedintei de judecata, de a administra probe, de a lua unele masuri si de a aduce la
cunostinta partilor drepturile si obligatiile pe care le au. De asemenea, instanta trebuie sa aiba un
rol activ cu privire la vinovatia inculpatului, intinderea prejudiciului, angajarea raspunderii
civile, administrarea probelor si alte aspecte esentiale ale cauzei penale. Prin exercitarea rolului
sau activ, instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.
2. Locul unde se desfasoara sedinta

Potrivit prevederilor art. 288, regula este ca locul de desfasurare a procesului penal sa fie
sediul instantei de judecata. In mod exceptional, pentru motive temeinice, instanta poate dispune
ca judecata sa se desfasoare in alt loc. Aceste motive pot fi: a) necesitatea asigurarii rolului
educativ al judecatii, cand se admite desfasurarea judecatii la locul comiterii faptei sau in locul
unde inculpatul este mai cunoscut.; b) necesitatea asigurarii operativitatii procesuale, cand exista
un numar mare de participanti a caror aducere la sediul instantei ar intarzia judecata; c)
necesitatea de a se desfasura anumite activitati procedurale in alt loc decat la sediul instantei
(cercetarea la fata locului, reconstituirea, ascultarea unor martori aflati in imposibilitatea de a se
deplasa la sediul instantei etc.).

3. Citarea partilor la judecata


In conformitate cu prevederile art. 291, judecata poate avea loc numai daca partile sunt
legal citate si procedura este indeplinita. Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea
cauzei. Atunci cand considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, instanta poate
lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecarea.

Legea prevede ca partea care a fost prezenta la un termen nu mai este citata pentru
termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Daca judecata se amana,
martorii, expertii si interpretii prezenti iau cunostinta de noul termen de judecata. La cererea
persoanelor prezente la proces care iau cunostinta de noul termen de judecata, instanta le
inmaneaza citatii pentru a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la
noul termen. Daca judecata se desfasoara normal, partile si celelalte persoane care participa la
proces nu se mai citeaza. Martorii sunt citati la fiecare termen de judecata. De asemenea,
detinutii sunt citati la fiecare termen de judecata.

4. Compunerea instantei de judecata


In baza prevederilor art. 292, instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere
este cea prevazuta de lege.

Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand acest
lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea
dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput
a dezbaterilor.
In baza prevederilor legii pentru organizarea judecatoreasca compunerea instantelor este
urmatoarea: a) pentru cauzele care revin in competenta de prima instanta a judecatoriilor,
tribunalelor si curtilor de apel, judecata se face de catre un complet format dintr-un singur
judecator; b) apelurile se judeca de tribunale si curti de apel in complet format din doi judecatori;
c) recursurile se judeca de tribunale si curti de apel in complet format din trei judecatori.

Daca judecatorii care intra in compunerea completului de doi judecatori nu ajung la un


acord in luarea hotararii, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, alcatuit prin
includerea presedintelui sau vicepresedintelui instantei sau a unui judecator desemnat de
presedinte.

Incalcarea normelor legale referitoare la compunerea instantei atrage, in conformitate cu


prevederile art. 197, alin. 2, sanctiunea nulitatii absolute.

5. Asigurarea apararii
Potrivit prevederilor art. 294, in cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este
obligatorie, judecatorul cauzei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru
desemnarea aparatorului.

Asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, in faza de judecata, atunci cand acesta este
minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut
sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii
medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori cand instanta apreciaza ca
inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege. De
asemenea, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru
infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai
mare.

Cand asistenta juridica este obligatorie, daca inculpatul nu si-a ales aparator, se iau masuri
pentru desemnarea unui aparator din oficiu (art. 171).

Atunci cand apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea
responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, instanta dispune, din oficiu sau la
cerere, luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator (art. 173, alin. 3).

In tot cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista. De asemenea,
inculpatul si celelalte parti, precum si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de dosar in tot cursul
judecatii.

Cu privire la inculpatul aflat in stare de detinere, legea procesual penala prevede ca


judecatorul cauzei este obligat sa ia masurile necesare
pentru ca acesta sa-si poata exercita dreptul la aparare si sa poata lua contact cu aparatorul sau
(art. 294, alin. 3).

6. Alte masuri pregatitoare sedintei de judecata


Pentru buna desfasurare a sedintei de judecata, legea procesual penala prevede o serie de
indatoriri in sarcina presedintelui completului de judecata, acesta trebuind sa ia din timp toate
masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat, judecarea cauzei sa nu sufere amanare.
De asemenea, acesta se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si
afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei
se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt
detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta (art. 295).

In acelasi timp, presedintele completului de judecata se va ingriji de emiterea la timp si in


mod corect a citatiilor, de solicitarea din timp a aparatorului din oficiu etc.

7. Strigarea cauzei si apelul celor citati


In cadrul sedintei de judecata, presedintele completului de judecata anunta, potrivit ordinii
de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si a
celorlalte persoane citate, si constata care din ele s-au prezentat. Partile se pot prezenta si
participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand
indatorirea sa stabileasca identitatea acestora (art. 297).

8. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata


Pentru buna desfasurare a sedintei de judecata si pentru realizarea rolului sau educativ, este
necesar ca in sala de judecata sa existe un cadru solemn. In acest sens, potrivit art. 298,
presedintele completului vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua
masurile necesare in acest scop. Astfel: a) presedintele completului poate limita accesul
publicului la sedinta de judecata, tinand seama de capacitatea salii de sedinta; b) partile si
persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei; c) cand
o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, presedintele ii
atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune
indepartarea ei din sala. Partea indepartata din sala este
chemata inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale
efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati.

9. Constatarea infractiunilor de audienta


Daca in cursul sedintei de judecata se savarseste o fapta prevazuta de legea penala,
presedintele completului de judecata constata fapta respectiva si identifica pe faptuitor,
intocmind un proces-verbal de constatare. Acesta este inaintat procurorului. Daca se impune,
instanta de judecata poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un
mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de
sedinta. Invinuitul este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul
de arestare preventiva (art. 299).

10. Verificarea sesizarii instantei si a arestarii inculpatului


Instanta de judecata este obligata sa verifice, din oficiu, la prima infatisare, regularitatea
actului de sesizare. Atunci cand constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar
neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop,
dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia (art.
300).

11. Drepturile procurorului si ale partilor in instanta


Potrivit art. 301, in tot cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri,
ridica exceptii si pune concluzii. Partile pot exercita aceste drepturi fie personal, fie prin
intermediul aparatorului. Astfel, partea vatamata poate formula cereri , ridica exceptii si pune
concluzii cu privire la latura penala a cauzei. De asemenea, partea civila are aceleasi drepturi in
masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile. Mai mult decat atat, in cazul
concursului de infractiuni sau al conexitatii, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a
cauzat vatamarea.

Avand in vedere rolul sau activ, instanta de judecata poate atrage atentia partilor asupra
drepturilor pe care le au de a formula cereri, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, luand in
discutie cererile si exceptiile formulate. Cu privire la acestea, in baza art. 302, instanta se va
pronunta prin incheiere motivata.

Daca partile nu folosesc aceste drepturi pe care legea le acorda, instanta trebuie sa
reactioneze, punand din oficiu in discutie si dispunand in legatura cu acele acte si masuri pe care
le considera necesare pentru justa solutionare a cauzei.
12. Suspendarea judecatii

Procesul penal poate fi suspendat atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii.
Astfel, potrivit art. 303, cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul
sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin
incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite
participarea acestuia la judecata. In concluzie, conditiile care trebuie indeplinite pentru a se
dispune suspendarea judecatii sunt: existenta unei boli grave de care sufera inculpatul si care il
impiedica sa participe la judecata si constatarea acestei boli printr-o expertiza medicala.

In conditiile in care sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul
dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauze.

Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata
separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei
prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul nu suspenda executarea si se judeca in
termen de 3 zile.

De indata ce inculpatul poate participa la judecata, procesul penal se reia din oficiu. Pentru
aceasta, instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat
suspendarea procesului penal.

Prin modificarile aduse Codului de procedura penala s-a mai stabilit ca instanta suspenda
judecata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de
neconstitutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei. Daca
inculpatul este arestat, instanta este obligata sa verifice legalitatea si temeinicia arestarii , iar daca
fata de acesta s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu
parasi tara, se aplica in mod corespunzator art. 145 si 1451. Incheierea este supusa recursului in
termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.
Recursul se judeca in termen de 3 zile.

De asemenea, suspendarea judecatii cauzei mai opereaza si in caz de extradare activa.


Astfel, potrivit art. 3031, in cazul in care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane in
vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin
incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica
hotararea sa asupra cererii de extradare. Incheierea instantei este supusa recursului in termen de
24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se
judeca in termen de 3 zile.
Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati,
instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.

13. Consideratii generale privind hotararile judecatoresti


13.1. Notiune
Hotararea judecatoreasca, in sens larg, reprezinta actul prin care instanta se pronunta
asupra problemelor care fac obiectul judecatii1. In sens restrans, hotararea judecatoreasca
desemneaza actul final al judecatii prin care se solutioneaza conflictul de drept adus in fata
instantei2.

In vorbirea curenta, prin hotarare a instantei se intelege atat solutia pe care o da instanta,
cat si inscrisul in care se consemneaza concluzia finala asupra judecatii3.

Forma scrisa este o conditie imperativa a hotararilor judecatoresti.

Hotararile judecatoresti pronuntate in cauze penale, care au ramas definitive, sunt puse in
executare din oficiu, fara a mai fi necesara investirea lor cu titlu executoriu.

13.2. Felurile hotararilor judecatoresti penale


In conformitate cu prevederile art. 311, hotararile judecatoresti sunt de trei feluri:
a) sentinta este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata
sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza;
b) decizia este hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului,
recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs la rejudecarea
cauzei;
c) incheierile sunt toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii. Incheierile
asigura mersul inainte al judecarii cauzei, reprezentand oglinda activitatilor desfasurate la un
termen de judecata4.

13.3. Continutul hotararii judecatoresti


Potrivit art. 305, incheierea de sedinta trebuie sa cuprinda urmatoarele date: a) ziua, luna,
anul si denumirea instantei; b) mentiunea daca sedinta a
fost sau nu publica; c) numele si prenumele judecatorului, procurorului si grefierului; d) numele
si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa la proces si care au fost
prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu
mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii; e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost
trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta; f) inscrisurile care s-au citit in
sedinta; g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la
proces; h) concluziile procurorului si ale partilor; i) masurile luate in cursul sedintei.

Incheierea de sedinta se intocmeste de grefier in termen de 24 de ore de la terminarea sedintei


de judecata si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier. Pentru a putea
intocmi incheierea, grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului, la fiecare sedinta de
judecata. Procurorul si partile pot solicita citirea notelor si semnarea lor de catre presedintele
completului. In caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi
verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.
Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe
nota grefierului. Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator.

Trebuie precizat ca toate sedintele de judecate sunt inregistrate cu mijloace tehnice audio.

Hotararea judecatoreasca cuprinde urmatoarele parti:

a) partea introductiva contine mentiunile prevazute de art. 305,


referitoare la incheierea de sedinta;

b) expunerea cuprinde datele referitoare la identitatea partilor, descrierea faptei ce face


obiectul invinuirii, analiza probelor, forma vinovatiei, circumstantele atenuante sau agravante,
starea de recidiva, temeiul de drept;

c) dispozitivul cuprinde datele referitoare la persoana inculpatului, solutia data, fapta,


incadrarea juridica, temeiul juridic, deducerea arestarii preventive, alte masuri preventive,
masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare, orice alt aspect ce tine de solutionarea completa a
cauzei. Dispozitivul mai trebuie sa cuprinda mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau
recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat, precum si mentiunea ca pronuntarea
hotararii s-a facut in sedinta publica.

13.4. Deliberarea si pronuntarea hotararii


Potrivit art. 306, deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea
dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea hotararii pot fi amanate cel mult
15 zile.
Deliberarea are loc in secret (in camera de consiliu) si la aceasta iau parte doar membrii
completului de judecata in fata caruia s-au purtat dezbaterile (art. 307). Fiecare membru al
completului de judecata isi spune parerea asupra chestiunilor care au fost dezbatute si asupra
solutiei care urmeaza a fi pronuntata. Presedintele completului isi spune ultimul parerea (art.
343).

Hotararea pronuntata trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata


asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii. Daca unanimitatea nu poate fi intrunita,
hotararea se ia cu majoritate. Atunci cand din deliberare rezulta mai mult de doua pareri,
judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate
de parerea sa. Opinia separata trebuie motivata obligatoriu.

In cazul in care opiniile diferite sunt exprimate de un complet format din doi judecatori, se
va relua judecarea cauzei in complet de divergenta.

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care trebuie sa aiba continutul prevazut
pentru dispozitivul hotararii; minuta se semneaza de membrii completului de judecata.
Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra
masurilor preventive. Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se
ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al
instantei.

Practica judiciara a considerat ca, daca la deliberare si pronuntare a luat parte un judecator
care n-a participat la dezbateri, hotararea este nula1. De asemenea, s-a apreciat ca lipsa minutei
determina nulitatea hotararii2, ca si nesemnarea minutei de catre toti membrii completului3.

Minuta reprezinta garantia ca rezultatul judecatii (cuprins in dispozitivul hotararii) este


expresia deliberarii, atat sub aspectul continutului, cat si al judecatorilor care au participat la
dezbatere4.

13.5. Pronuntarea hotararii


Conform prevederilor art. 310, hotararea se pronunta in sedinta publica de catre
presedintele completului de judecata asistat de grefier. La pronuntarea hotararii, partile nu se
citeaza.
Hotararile instantelor judecatoresti se pronunta in numele legii si se executa in numele
Presedintelui Romaniei

Nerespectarea dispozitiilor legale privind pronuntarea hotararii in sedinta publica atrage


sanctiunea nulitatii absolute, prevazuta de art. 197, alin. 2. Ceea ce se pronunta in sedinta publica
este, de fapt, minuta, care va constitui dispozitivul hotararii, intrucat hotararea nu este redactata.

13.6. Redactarea si semnarea hotararii


Potrivit art. 310, alin.2, hotararile se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare.
Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei
si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.

In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna,


hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele
completului este impiedicat de a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand
impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face
mentiunea pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.

Sectiunea a III-a
Judecata in prima instanta

1. Aspecte generale
1.1. Obiectul judecatii in prima instanta
Potrivit art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a
instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera
extinderea.

Obiectul judecatii se limiteaza la fapta, dar nu si la incadrarea juridica care a fost data
faptei prin actul de sesizare, astfel ca instanta poate schimba incadrarea juridica in raport cu noile
probe administrate.

Practica judiciara a demonstrat ca in obiectul judecatii intra toate faptele descrise in partea
expozitiva a rechizitoriului, chiar daca in dispozitivul rechizitoriului nu s-a mentionat expres
trimiterea in judecata a inculpatului pentru aceste fapte, intrucat instanta este sesizata prin
intregul cuprins al rechizitorului si nu numai prin dispozitivul acesteia.1
1.2. Participantii la judecata in prima instanta 1.2.1. Participarea
procurorului
La judecarea unei cauze penale, in afara instantei, mai poate participa si procurorul.
Participarea procurorului la judecata in prima instanta este obligatorie sau facultativa, in functie
de cauza.

Astfel, potrivit art. 315, procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale
judecatoriilor in urmatoarele situatii:

in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu;

in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani
sau mai mare;

in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in stare de detentie;

in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in una din situatiile prevazute de art. 171,
alin 2 (minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este
retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand este supus masurii de siguranta a internarii medicale
sau obligarii la tratament medical, chiar in alta cauza, ori cand organul de urmarire penala sau
instanta apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in
alte cazuri prevazute de lege);

in cauzele in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii.

La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa numai atunci cand
considera necesar.

Potrivit art. 315, alin. 2, la sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea
procurorului este obligatorie in toate cazurile. Lipsa procurorului de la sedintele de judecata in
care participarea sa este obligatorie atrage sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art. 197, alin. 2.

Prin participarea sa la judecata, procurorul trebuie sa-si asume un rol activ, el poate
formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Astfel, potrivit art. 316, procurorul exercita rolul
sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa
prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele
administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.

Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din
cauzele de incetare a procesului penal prevazute de art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii
de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal.
Rolul activ al procurorului este evidentiat si de Constitutie, care prevede ca in activitatea
judiciara Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept,
precum si drepturile si libertatile cetatenilor (art.130). Totodata, procurorii isi desfasoara
activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub
autoritatea ministrului justitiei (art. 131).

1.2.2. Participarea partilor


Pentru ca partile sa poata participa la judecata in prima instanta ele trebuie citate conform
dispozitiilor cuprinse in art. 175-181.

Astfel, potrivit art. 314, judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand
acesta se afla in stare de detentie. Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie.
Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. Daca
inculpatul nu locuieste in tara, instanta de judecata va tine seama la fixarea termenului de
judecata de reglementarile speciale privind asistenta juridica internationala in materie penala.

In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, judecatorul, la primirea
dosarului, fixeaza un termen care, potrivit art. 3001, nu poate fi mai mare de 48 de ore, inauntrul
caruia se comunica citatia impreuna cu o copie a actului de sesizare a instantei.

Judecata se poate desfasura in lipsa inculpatului atunci cand acesta a fugit sau se sustrage
de la judecata.

Potrivit dispozitiilor referitoare la reprezentarea in procesul penal (art. 174), in cursul


judecatii inculpatul poate fi reprezentat in procesul penal, cu exceptia cazurilor in care prezenta
acestuia este obligatorie. In cazul in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta de
judecata, cand apreciaza necesara prezenta acestuia, dispune aducerea lui.

Celelalte parti (partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente) pot
participa la judecata in prima instanta fie personal, fie prin reprezentare. Prezenta celorlalte parti
la judecata in prima instanta nu este, insa, obligatorie, astfel ca judecata se poate desfasura si in
lipsa lor, cu conditia sa fi fost legal citate.

1.2.3. Participarea aparatorului


Participarea aparatorului la judecarea in prima instanta este obligatorie in situatiile de
asistenta juridica obligatorie. Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu,
cand asistenta juridica a
inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara (art. 198, alin. 3).

1.2.4. Participarea altor persoane


In afara de organele judiciare, parti si aparator, la judecata in prima instanta pot participa si
alte persoane care nu au un interes direct in rezolvarea cauzei, respectiv martori, experti,
interpreti, martori asistenti etc. Participarea acestor persoane la judecata in prima instanta este
incidentala, fiind mai mult sau mai putin frecventa in functie de complexitatea cauzelor. Aceste
persoane sunt citate pentru a se prezenta la judecata.

2. Etapele judecatii in prima instanta


2.1. Masuri premergatoare sedintei de judecata
Scopul masurilor premergatoare sedintei de judecata este acela de a pune cauza in faza de
judecata la prima infatisare (primul termen de judecata). Aceste masuri se dispun, de regula, de
catre presedintele completului de judecata sau de catre unul dintre judecatorii completului.

Pentru reprezentarea pe complete si pentru stabilirea primului termen de judecata, dosarele


nou formate vor fi transmise, dupa inregistrare, instantei, persoanei desemnate cu reprezentarea
aleatoare a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de
presedintele sau unul dintre judecatorii completului de judecata care va lua masurile necesare in
scopul pregatirii judecatii astfel incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.

Dupa ce a primit cauza spre judecare, completul de judecata ia masurile necesare pentru
asigurarea apararii, iar in caz de asistenta juridica obligatorie, desemneaza un aparator. De
asemenea, presedintele completului de judecata ia masuri pentru intocmirea listei cauzelor din
sedinta care are loc in ziua respectiva si pentru afisarea acestei liste cu cel putin 24 de ore
inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la
instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede
ca judecarea se face de urgenta.

2.2. Sedinta de judecata in prima instanta


Sedinta de judecata in prima instanta poate fi impartita in mai multe etape: a) inceputul
judecatii; b) cercetarea judecatoreasca; c) dezbaterile; d) ultimul cuvant al inculpatului.
2.2.1. Inceputul judecatii

Inceputul judecatii, ca etapa distinctiva a sedintei de judecata, cuprinde anumite activitati


cu caracter preponderent organizatoric menit sa asigure buna desfasurare a judecatii cauzei.
Aceste activitati sunt:

a) deschiderea sedintei de judecata se face de catre presedintele completului de judecata,


care va declara sedinta deschisa. Dupa acest moment, intreaga activitate de judecata se va
desfasura intr-un cadru de ordine si solemnitate asigurat, permanent, de presedintele completului
de judecata care se bucura de asa-numitul drept de politie a sedintei;

b) strigarea cauzei. Presedintele completului de judecata anunta, pe rand, potrivit ordinii


de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare urmeaza;

c) apelul celor citati. Din dispozitia presedintelui completului, grefierul face apelul partilor
si celorlalte persoane citate si constata care dintre ele s-au prezentat la judecata. De asemenea,
presedintele completului verifica daca procedura de citare a partilor la judecata este legala. In
cazul in care partile se prezinta si participa la judecata fara sa fi fost citate, presedintele are
indatorirea sa stabileasca identitatea acestora;

d) verificarea legalitatii sesizarii instantei. Presedintele completului verifica actul de


sesizare a instantei si, daca se constata nereguli care nu pot fi remediate pe loc si nici prin
acordarea unui termen, dispune restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare;

e) verificari in legatura cu inculpatul. La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si


apelul partilor, presedintele completului verifica identitatea inculpatului. Daca inculpatul se afla
in stare de detentie, presedintele se asigura daca acesta a primit copia actului de sesizare a
instantei cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat pentru judecata. Cand actul nu a fost
comunicat, daca inculpatul cere acest lucru, judecata se amana si presedintele ii inmaneaza o
copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiunea despre aceasta in incheierea de
sedinta. De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut in
mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata;

f) masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii. Dupa apelul martorilor,


expertilor si interpretilor, presedintele le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.
Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii
si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa
numai dupa ce presedintele completului de judecata stabileste identitatea acestora;
g) acordarea de lamuriri. Presedintele completului de judecata este obligat sa dea lamuriri
cu privire la drepturile procesuale ale partilor. Astfel, presedintele explica persoanei vatamate ca
se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in proces;

h) ridicarea de exceptie. Presedintele completului de judecata intreaba pe procuror si pe


parti daca au de formulat exceptii. Atat procurorul, cat si partile au dreptul legal de a formula
exceptii;

i) formularea de cereri sau propuneri de probe noi. Procurorul sau partile pot formula
cereri sau propuneri de probe noi, presedintele completului de judecata avand obligatia sa intrebe
despre acest lucru. Atunci cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce
urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate, identitatea si adresa martorilor si
expertilor propusi.

2.2.2. Cercetarea judecatoreasca


Cercetarea judecatoreasca este acea etapa a judecatii care incepe dupa epuizarea primei
etape, inceputul judecatii, respectiv dupa formularea de cereri sau propuneri de probe noi de
catre parti. Dupa acest moment, presedintele completului de judecata va constata si va declara
cauza in stare de judecata.

Cercetarea judecatoreasca se desfasoara intr-o anumita ordine, prevazuta de Codul de


procedura penala, ordine care poate fi schimbata doar daca instanta de judecata considera ca acest
lucru este necesar pentru buna desfasurare a sedintei de judecata. Cand inculpatul este prezent,
schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia (art. 321).

Potrivit Codului de procedura penala succesiunea principalelor acte de cercetare


judecatoreasca este urmatoarea:

a) inceperea cercetarii judecatoresti. Cercetarea judecatoreasca incepe prin citirea, de catre


grefier, din dispozitia presedintelui completului, a actului de sesizare a instantei. Legea procesual
penala prevede ca grefierul poate face si o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei,
dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea care i se aduce. Totodata, instiinteaza pe
inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara
poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor,
celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti,
cand socoteste ca este necesar (art. 322);

b) ascultarea inculpatului. Inculpatul este subiectul central al procesului penal si, ca atare,
administrarea probelor in cadrul cercetarii judecatoresti incepe cu ascultarea sa. Astfel, instanta
de judecata procedeaza la ascultarea inculpatului, care este lasat sa arate tot ce stie despre fapta
pentru care a fost trimis in judecata. Ulterior, i se pot pune intrebari de catre presedintele
completului si, in mod nemijlocit, de catre ceilalti membri ai completului, de procuror, de partea
vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul
inculpatului a carui ascultare se face.
Daca apreciaza ca unele din intrebarile adresate inculpatului nu sunt concludente si utile
cauzei, instanta le respinge.

Declaratia inculpatului se consemneaza de catre grefier, la dictarea presedintelui


completului de judecata, si se semneaza de catre inculpat, dupa ce o citeste.

Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista
contradictii intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere
acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. Daca
inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat
anterior (art. 325).

In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.

Atunci cand sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta
celorlalti inculpati. Daca interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea unuia
dintre inculpati fara ca ceilalti sa fie de fata. Declaratiile luate separat sunt citite in mod
obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor. Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta
celorlalti inculpati sau a unora dintre ei;

c) ascultarea celorlalte parti. In conformitate cu art. 326, dupa ascultarea inculpatului se


procedeaza la ascultarea celorlalte parti, respectiv partea vatamata, partea civila si partea
responsabila civilmente;

d) ascultarea martorului, expertului sau interpretului. Dupa ascultarea partilor, instanta de


judecata procedeaza la audierea martorilor. Deoarece, in cadrul masurilor premergatoare, martorii
au fost indepartati din sala de sedinta, acestia sunt invitati, pe rand, pentru a fi audiati. Martorul
relateaza tot ceea ce stie in legatura cu cauza, dupa care i se pun intrebari de catre instanta,
procuror, partea care l-a pus si de catre celelalte parti. Martorul care poseda un inscris in legatura
cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze
inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie. Daca
ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de
acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei. Atunci cand martorul
face declaratii care sunt in contradictie cu cele date anterior, instanta de judecata dispune citirea
declaratiilor anterioare. Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat
fie continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi
adus silit.

Toate dispozitiile referitoare la ascultarea martorului se aplica in mod corespunzator si la


ascultarea expertului sau interpretului (art. 327).

Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de


cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta considera necesar,
ea poate dispune retragerea martorilor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea
reaudierii sau a confruntarii lor. Instanta poate incuviinta plecarea martorilor, dupa ascultarea lor,
numai dupa ce se pun concluzii de catre procuror si parti (art. 328).

Potrivit art. 329, in anumite conditii se poate renunta la martori. Astfel, procurorul si partile
pot renunta la martorii pe care i-au propus. Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate
dispune ca martorii sa nu fie ascultati daca audierea lor nu mai este necesara;

e) prezentarea mijloacelor materiale de proba. Atunci cand in cauza supusa judecatii exista
mijloace materiale de proba (corpuri delicte sau alte obiecte), instanta de judecata, din oficiu sau
la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora (art. 330);

f) amanarea pentru probe noi. Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru
lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta
dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei (art. 331);

g) terminarea cercetarii judecatoresti. Cand toate probele necesare pentru aflarea


adevarului in cauza au fost administrate, respectiv cand s-a epuizat probatiunea, presedintele
completului de judecata intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de
formulat cereri pentru completarea cercetarii judecatoresti. Daca nu s-au formulat cereri sau daca
cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele
declara terminata cercetarea judecatoreasca.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti pot interveni o serie de situatii noi, respectiv:

a) restituirea cauzei catre procuror, pentru refacerea urmaririi penale. In timpul cercetarii
judecatoresti, instanta de judecata se poate sesiza si poate restitui cauza procurorului atunci cand
constata ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ judiciar decat
cel competent. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor
sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti,
schimba incadrarea judiciara a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi
revenit altui organ de cercetare.

De asemenea, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea


urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau
dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezentarea invinuitului sau inculpatului si asistarea
acestuia de catre aparator. Daca dispune restituirea, instanta se pronunta si asupra masurilor
preventive, asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor asiguratorii (art. 332).

Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de catre orice
persoana ale carui interese au fost vatamate prin hotarare, in termen de 3 zile de la pronuntare,
pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul este trimis procurorului,
imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la
pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in care inculpatul este arestat preventiv,
procurorul poate formula propuneri de prelungire a arestarii preventive;

b) schimbarea incadrarii juridice. Incadrarea juridica a faptei consta


in stabilirea textului din legea penala care prevede si sanctioneaza fapta
respectiva.

Ca urmare a faptului ca in cursul cercetarii judecatoresti se pot administra si probe noi fata
de probele administrate in faza de urmarire penala, este posibil sa apara date din care sa rezulte
necesitatea schimbarii incadrarii juridice facute in actul de sesizare a instantei. Intr-o asemenea
situatie, instanta poate schimba incadrarea juridica, dar numai dupa ce pune in discutie noua
incadrare si atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau,
eventual, amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea(art. 334);

c) extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale. Daca in cursul judecatii se
descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul
infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta dispune, prin incheiere, extinderea
actiunii penale si cu privire la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei.
Daca in legatura cu unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat
anterior o hotarare definitiva, se pronunta o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in
continutul infractiunii si se desfiinteaza hotararea anterioara. In aceasta situatie, instanta este
obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ceea
ce priveste incadrarea juridica sau schimbarea incadrarii juridice;
d) extinderea procesului penal pentru alte fapte. In conditiile in care, in cursul
judecatii, se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte
prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata,
procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar instanta
dispune, dupa caz:

daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand
gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei
si cu privire la fapta descoperita;

daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza,


prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu
privire la fapta descoperita.

Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile de extindere a


procesului penal pentru alte fapte, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza la
judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire
penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la faptele savarsite;

e) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. In cursul judecatii, cand se


descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute
de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului,
procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

2.2.3. Dezbaterile
Dezbaterile reprezinta acea etapa a sedintei de judecata care are loc dupa terminarea
cercetarii judecatoresti si in care instanta da cuvantul procurorului si partilor pentru a-si
exprima punctele de vedere cu privire la toate aspectele de fapt si de drept rezultate din
cercetarea judecatoreasca. Dezbaterile constituie punctul culminant al procesului penal,
intrucat in aceasta etapa activitatea de judecata se desfasoara in toata amploarea ei, cu
implicarea deplina a tuturor functiunilor procesuale (acuzare, aparare, judecata)1. Dezbaterile
au ca obiect intregul fond al cauzei, referindu-se la existenta faptei, vinovatia inculpatului,
stabilirea circumstantelor personale sau reale, rezolvarea laturii civile etc.2
Legea procesual penala stabileste o ordine stricta in care se da cuvantul participantilor
la dezbateri, respectiv: procurorul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila
civilmente si inculpatul. Daca presedintele instantei de judecata hotaraste sa dea cuvantul in
replica, ordinea descrisa de lege este respectata intocmai.

Procurorul si partile care iau cuvantul isi sustin pozitia procesuala, argumentandu-si
punctele de vedere cu ajutorul intregului material probator din cauza. Daca sustinerile celor care
iau cuvantul depasesc limitele cauzei ce se judeca, presedintele are dreptul sa-i intrerupa.
Exista situatii in care, pentru motive temeinice, dezbaterile pot fi intrerupte, dar
intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile (art. 340).

2.2.4. Ultimul cuvant al inculpatului


Potrivit art. 331, presedintele instantei de judecata, inainte de a incheia dezbaterile, da
ultimul cuvant inculpatului, personal. In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot
pune intrebari. Daca inculpatul relateaza fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea
cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Dreptul inculpatului la ultimul cuvant se exercita personal si nu prin intermediul


aparatorului, astfel ca se da posibilitatea instantei de judecata de a individualiza sanctiunea, in
functie de atitudinea de care da dovada inculpatul si de aprecierile pe care acesta le face asupra
faptei si vinovatiei sale.

2.3. Deliberarea
Deliberarea are loc prin intrunirea membrilor completului dupa incheierea sedintei de
judecata, in vederea evaluarii intregului material probator al cauzei in scopul stabilirii solutiei
finale pe care o vor pronunta. Aceasta este, de fapt, actul final al judecatii in urma caruia instanta
va solutiona conflictul de drept penal cu rezolvarea caruia a fost investita.

Deliberarea are loc in camera de consiliu si are caracter secret, la ea participand doar
membrii completului de judecata.

2.3.1. Obiectul deliberarii


Obiectul deliberarii este format de chestiunile de fapt si de drept asupra carora discuta si
urmeaza sa se pronunte completul de judecata.

Potrivit art. 343, deliberarea se face asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului,
asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta, cand este cazul sa
fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive. De asemenea, completul de
judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune,
asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare,
precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Asupra fiecarei
chestiuni trebuie sa-si spuna parerea toti membrii completului de judecata. Presedintele
completului de judecata isi spune parerea ultimul.

2.3.2. Reluarea cercetarii judecatoresti


Exista situatii in care, chiar daca judecata a ajuns in etapa dezbaterii, instanta poate sa
dispuna reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor. Astfel, in baza art. 344, daca in cursul
deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea
cercetarii judecatoresti, ea repune cauza pe rol.

Practica judiciara a stabilit ca in situatia in care sunt necesare reluarea cercetarii


judecatoresti si repunerea cauzei pe rol, instanta este obligata sa dispuna citarea partilor pentru
termenul fixat in acest scop.1

2.3.3. Rezolvarea actiunii penale


Solutionand actiunea penala, instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse
inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal,
conform art. 345 din Codul de procedura penala.

Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a


fost savarsita de inculpat.

Achitarea cu incetarea procesului penal se pronunta in baza art. 11 pct. 2 (pentru situatiile
prezentate de art. 10 lit. a-e si art. 10 lit. f-g). Daca instanta constata ca exista o situatie prevazuta
in art. 10 alin 61 (fapta nu prezinta gradul de pericol social unei infractiuni), o data cu achitarea
ea face si aplicarea art.181, alin. 3 (fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei
infractiuni).

Cu ocazia rezolvarii cauzei penale, instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la


revocarea, mentinerea sau luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, conform art. 350.
Astfel atunci cand pronunta solutiile de achitare sau incetare a procesului penal, o pedeapsa cu
inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive, o pedeapsa cu inchisoarea, cu
suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu
executare la locul de munca,
o pedeapsa cu amenda sau o masura educativa, instanta dispune punerea de indata in libertate a
inculpatului arestat preventiv. De asemenea, cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii
invinuitul sau inculpatul a fost eliberat provizoriu pe cautiune, in cazurile prevazute de lege,
instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune.

Cand instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, odata cu incetarea procesului penal,
ea face aplicarea art. 91 din Codul penal(aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ:
mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 10 lei la 1000 lei).

2.3.4. Rezolvarea actiunii civile


Daca in cursul procesului penal a fost exercitata si actiunea civila, instanta este obligata
prin hotararea de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal sa se pronunte prin acea
sentinta si asupra actiunii civile.

Rezolvarea actiunii civile se realizeaza prin acordarea sau neacordarea de despagubiri, in


functie de solutia data in legatura cu actiunea penala a cauzei , astfel:

a) cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10, alin. 1, lit. b1 (fapta nu
prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni), ori pentru ca instanta a constatat existenta
unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele
constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la plata pagubei materiale si a daunelor morale,
potrivit legii civile;

b) nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca
fapta imputata nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat;

c) instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru ca


fapta nu este prevazuta de legea penala (art. 10, lit. b), ori cand pronunta incetarea procesului
penal pentru vreunul dintre cazurile pre-vazute in art. 10, lit. f si j (lipseste plangerea prealabila a
persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de
lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, sau exista autoritate de lucru judecat),
precum si in cazul de retragere a plangerii prealabile.

Practica judiciara a stabilit ca, in situatia in care prejudiciul a fost acoperit, instanta trebuie
mai intai sa-l oblige pe inculpat la plata despagubirilor si apoi sa constate acoperirea
prejudiciului. Ca atare, nepronuntarea asupra despagubirilor pe motiv ca prejudiciul a fost
nerecuperat echivaleaza cu nesolutionarea actiunii civile.1
Cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale,
instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta
sedinta (art. 347).

Potrivit art. 348, instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta
asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in cazurile prevazute de art. 17 (cel
vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa), iar in celelalte cazuri, numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau
partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Daca admite actiunea civila, instanta examineaza si necesitatea luarii masurilor


asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior (art.
353).

2.4. Pronuntarea sentintei


Pronuntarea sentintei se face potrivit art. 310, in sedinta publica, de catre presedintele
completului de judecata, asistat de grefier. La pronuntarea hotararii, partile nu se citeaza.

Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca au dreptul sa declare apel sau,
dupa caz, recurs. In acest moment final al procesului se pronunta dispozitivul hotararii, ceea ce
echivaleaza, practic, cu solutia adoptata.

Practica judiciara a stabilit ca, in urma pronuntarii, instanta pierde dreptul de a mai reveni
asupra solutiei, fiind astfel legata de opinia exprimata.1)

2.5. Redactarea sentintei


Sentinta este redactata in termen de 20 de zile de la pronuntarea de catre unul din
judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si ei se semneaza de fata cu membrii
completului si de grefier.
2.6. Comunicarea hotararii
Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la
pronuntare. Pentru inculpatul detinut sau minor fata de care s-a dispus masura de siguranta a
internarii medicale sau care a fost obligat la tratament medical, in situatia in care lipseste, se va
lua masura comunicarii unei copii de pe dispozitivul hotararii. De asemenea, copia dispozitivului
hotararii se comunica si administratiei locului de detentie. Daca instanta a dispus suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotararii se comunica serviciului
de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.