RASPUNDEREA PENALA A MINORULUI

Prezentarea lucrarii

Lucrarea de fata prezinta in ce consta raspunderea penala a minorului si cum este

ea reglementata in actualul Cod penal si in proiectul noului Cod penal.
Vom incepe cu cateva notiuni introductive despre raspunderea penala. Apoi vom
continua cu raspunderea penala a minorului asa cum este ea reglementata in legislatia in
vigoare. Iar in ultima parte vom prezenta elementele de noutate aduse de proiectul noului
Cod penal.
Din punctul de vedere al structurii, lucrarea este impartita in patru parti, dupa
cum urmeaza: Raspunderea penala, notiuni introductive, Raspunderea penala a minorului
in actualul cod penal, Elementele de noutate aduse de noul Cod penal institutiei
„Minoritatii si Conzluziile.
In elaborarea temei s-au folosit materiale precum Liviu Lupu, Caiete de drept
penal nr.1/2012, C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2008, www.just.ro - Proiectul noului Cod penal si alte
cateva lucrari mentionate in bibliografie.
Elementul de noutate se regaseste in comparatia dintre actualul Cod penal si
proiectul noului Cod penal pe tema institutiei “Minoritatii”.
 I. Raspunderea penala. Notiuni generale

Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal care

alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii oricărui sistem
de drept penal1.
De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare, adică
prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului
penal. Există de asemenea un anumit număr de persoane care nu se conformează legii
penale şi săvârşesc infracţiuni. În situaţia de faţă realizarea ordinii de drept este posibilă
numai prin constrângere, adică prin aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate
faţă de cei care au săvârşit faptele interzise de norma penală2.
Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice si reprezinta consecinta
nesocotirii dispozitiei normei juridice penale. Realizarea ordinii de drept in general, ca si
a ordinii de drept penal presupune din partea tuturor destinatarilor legii, o conduita
conforma cu dispozitiile legii, pentru normala desfasurare a relatiilor sociale. Realizarea
ordinii de drept penal are loc prin respectarea de catre marea majoritate a destinatarilor
legii penale a dispozitiilor sale, in cadrul raporturilor de conformare.
Răspunderea penală, fără îndoială, este un fenomen complex şi procesul realizării
sale în practică constă din câteva etape, după cum urmează: intentarea urmăririi penale;
tragerea persoanei în calitate de inculpat; pronunţarea sentinţei de condamnare cu
indicarea pedepsei concrete ce urmează să fie aplicată infractorului; executarea pedepsei;
şi expirarea termenului antecedentului penal. În mod corespunzător şi în concordanţă cu
schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi organele
de drept: de anchetă; de urmărire penală; de judecată; şi instituţiile penitenciare. De
asemenea, o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape evoluează şi suferă schimbări
şi statutul juridic al persoanei: învinuit, inculpat, acuzat, judecat, condamnat, deţinut. În
acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală recentă, ca fiind:
“raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat,
pe de o parte, şi infractor pe de altă parte, raport complex al cărui conţinut îl formează
dreptul statului, ca reprezentant al societăţii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-I
aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute
precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii
aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”3

II. Raspunderea penala a minorului in actualul cod penal

1
I. Oancea, în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen. Vol. I, ed. Academiei, Bucureşti,
1969, p.99;
2
C. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. All. Beck Bucurteşti 1997 pag 310
3
C. Bulai, “Manual de drept penal, partea generală”, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 311;
 Prevenirea si combaterea infractionalitatii minorilor a constituit si constituie o
preocupare permanenta de politica penala a statelor moderne. Specificul fenomenului
infractional in randul minorilor ridica probleme deosebite de prevenire si de combatere
deoarece cauzalitatea acestuia se interactioneaza cu o multitudine de factori ca: lipsa de
experienta de viata sociala a minorului cu consecinta neintelegerii depline a semnificatiei
sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca si a sanctiunilor care li s-ar
aplica, deficiente in procesul educativ ce s-a desfasurat in familie, scoala, influenta
negativa exercitata de unii majori care ii atrag pe minori pe calea infractionala etc.
Codul penal instituie in cadrul articolului 99 limitele raspunerii penale a
minorului, atunci cand acesta savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Limitele astfel
definite au o dubla valenta. In primul rand, arata limita inferioara de la care o persoana
poate raspunde penal si in al doilea rand, arata limita superioara de la care regimul
sanctionar pentru minori inceteaza, intrand in aplicare dispozitiile sanctionatorii
aplicabile majorului. Astfel in alin. (1) legiuitorul prezuma ca minorul care nu a implinit
varsta de 14 ani nu raspunde penal, considerandu-se ca sub aceasta varsta minorul nu este
suficient de dezvoltat pentru a intelege consecintelor faptelor sale. In alin. (2) legiuitorul
instituie o prezumtie relativa, pentru minorul cu varsta intre 14 si 16 ani, in sensul ca
acesta va raspunde penal doar daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
Dupa ce minorul a implinit varsta de 16 ani va raspunde penal, prezumandu-se ca
odata cu implinirea acestei varste, el este suficient de dezvoltat din punct de vedere fizic
si psihic pentru a avea reprezentarea faptelor sale. In cazul in care minorul face dovada ca
nu a avut discernamant la momentul savarsirii faptei, el nu va raspunde penal.
Minorii casatoriti nu vor raspunde penal ca un major, deoarece capacitatea de
exercitiu a drepturilor civile nu se confunda si nu se suprapune peste limitele atragerii
raspunderii penale. In cazul infractiunilor continue, minorul va raspunde penal numai
pentru actele savarsite dupa data de la care acesta raspunde penal. Astfel, daca activitatea
infractionala incepe inainte de implinirea varstei de 14 ani, dar se „prelungeste in chip
natural”4 si dupa implinirea varstei de 14 ani, minorul va raspunde penal doar pentru
aceasta ultima perioada.
Sanctionarea minorilor care savarsesc infractiuni trebuie sa corespunda
particularitatilor psiho-fizice ale acestora, sa asigure educarea si reeducarea lor.
Preocuparile pentru diversificarea sanctiunilor aplicabile minorului sunt stimulate de
rezultatele cercetarilor criminologice si de psihologie pedagogica, de la sfarsitul
secolului si continuate pana in prezent. Particularitatile infractorilor minori, reclama
masuri de aparare sociala adecvate care sa vizeze refacerea educatiei deficitare a
minorului, acestea fiind masurile educative. Masurile educative s-au impus in legislatii, in
general, treptat, dar niciodata complet, pentru minori preconizandu-se un sistem
sanctionar mixt format atat din pedepse cat si din masuri educative.

II.1. Masurile educative

4
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p.
255.
 Masurile educative au fost definite in doctrina ca fiind sanctiuni de drept penal
care se iau fata de minori care au savarsit infractiuni. Scopul masurilor educative este de
a educa si reeduca pe minorul care a savarsit o infractiune, de a asigura o schimbare in
constiinta acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobandirea unei pregatiri
scolare si profesionale care sa ii permita o deplina integrare in viata sociala.
Art. 101 din Codul penal enumera masurile educative ce se pot lua fata de minor.
Textul instituie intr-un mod crescendo, ordinea de restrictivitate si de ingradire a
drepturilor ce se aplica minorului care raspunde penal. Asadar, se porneste de la o masura
care are rolul de a-l avertiza in legatura cu ce i se poate intampla daca mai savarseste
fapte penale, se continua cu o masura pe durata careia libertatea acestuia este
supravegheata efectiv, atat de familie cat si de alte institutii ale statului, si se ajunge la o
masura in care se dispune privarea de libertate a minorului in centre speciale, care sa ii
asigure o impregnare a unei conduite sociale adecvate, deoarece aceasta masura se
dispune doar atunci cand celelalte „sunt neindestulatoare”5
1.1 Mustrarea
Este prevazuta in art. 102 din Codul penal si presupune dojenirea minorului, in
aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte astfel
incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se atentia ca, daca va savarsi din nou o
infractiune, se va lua fata de el o masuramai severa sau i se va aplica o pedeapsa. Aceasta
masura nu este o simpla formalitate, ci are un caracter de indrumare, facandu-se apel la
capacitatea de intelegere a minorului, prin prisma indeletnicirii si puterii de convingere a
judecatorului. Mustrarea constituie un demers6, in sensul de a-l face pe minor constient de
consecintele faptelor sale si de necesitatea ca respectivul comportament, de natura a-i
antama raspunderea penala, sa ramana un accident in viata sa.
1.2 Libertatea supravegheata
Este o masura educativa ce consta in punerea minorului, care a savarsit o
infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de un an. Supravegherea este incredintata
parintilor, celui ce l-a infiat, ori tutorelui, iar daca acestia nu exista sau nu pot asigura
supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta poate dispune incredintarea
supravegherii minorului unei perosane de incredere, de preferinta unei rude apropiate la
cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegerea minorilor.
Obligatiile pe care instanta le poate impune minorului sunt enumerate in art 103
alin. (3) si constau in:
a) interzicerea de a frecventa anumite locuri stabilite;
b) interzicerea de a intra in legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, fixata
de instanta, cu o durata intre 50 si 200 ore, maximum 3 ore pe zi, dupa
programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

5
Liviu Lupu, Caiete de drept penal nr.1/2012, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p.104;
6
M. Coca-Cozma, C.M. Craciunescu, L. Lefterache, Justitia pentru minori, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2003, p. 106;
 1.3 Internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical
educativ
Internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical
educativ sunt singurele masuri privative de libertate care implica o restrangere a libertatii
de miscare a minorului care a savarsit o infractiune si care se iau pe o durata
nedeterminata, atunci cand celelalte masuri sunt neindestulatoare, putand fi prelungite, in
conditiile legii.
Internarea intr-un centru de reeducare se poate lua de catre instanta de judecata in
cazul in care se constata ca celelalte masuri educative nu au fost suficiente pentru
indreptatea minorului. Masura se poate lua pe o perioada nedeterminata si poate dura
pana la implinirea varstei majoratului, si poate fi prelungita cu inca 2 ani, in cazul in care
este necesara pentru indeplinirea scopului internarii ( de a dobandii invatatura necesara).
Pentru minorii care au dovezi temeinice de indreptare, se poate dispune de catre instanta
de judecata, dupa trecerea a cel putin un an de la data internarii, liberarea acestora inainte
de a devenii majori. Daca pe timpul liberarii, inainte de a devenii major, minorul are o
purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.
Internarea intr-un institut medical-educativ este masura ce consta in internarea
minorului infractor care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament
medical si totodata de un regim special de reeducare. Masura se ia pe un timp
nedeterminat si dureaza pana la implinirea varseti de 18 ani, iar daca starea psiho-fizica
care a determinat internarea a incetat mai inainte, masura trebuie ridicata imediat de catre
instanta de judecata. Ridicand masura educativa a internarii intr-un centru medical-
educativ, instanta poate, daca apreciaza ca este necesara, sa ia masura internarii intr-un
centru de reeducare pana la majorat.

II.2. Pedepsele aplicabile minorului

Art. 109 din codul penal consarca care sunt pedepsele ce pot fi aplicabile
minorului, limitele acestor pedepse, momentul de la care se pot aplica, precum si ce
pedespse nu se pot aplica minorului.
Pedespsele aplicabile minorului sunt inchisoarea sau amenda, ca pedepse
principale. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se poate aplica minorului.
 III. Elementele de noutate aduse de noul Cod penal institutiei „Minoritatii”

Unul din punctele centrale ale reformei produse prin noul Cod penal este rezervat
modificarilor de substanta aduse institutiei „Minoritatii”. La fel ca in reglementarea
anterioara si in noul Cod penal „Minoritatea” este tratata in Titlul V si va cumprinde un
numar de 4 capitole, cu 22 de texte, fata de legea penala anterioara in care institutia
cercetata nu era structurata pe capitole, existand doar 13 articole.
Punctul central al reformei, in cazul acestei institutii, il reprezinta renuntarea
completa la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal in favoarea masurilor
educative, modificare prin care se abadndoneaza sistemul mixt al consecintelor
raspunderii penale. Astfel, fata de minorul care, la data savarsirii infactiunii, avea varsta
cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia, de regula, o masura educativa neprivativa de libertate
(art. 114 alin. 1). Masuri educative privative de libertate se pot lua fata de infractorul
minor doar in doua cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce
a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru
care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este
inchisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detentiunea pe viata.
În acest context, al noului Cod penal, legiuitorul expune clar când se iau măsurile
educative şi când se aplică pedepsele, faţă de actualul Cod penal care spune că: „Faţă
de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i
se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii, se ţine seama de
gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de
dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în
care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură
să caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplică numai dacă
se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru
îndreptarea minorului” (art.100, alin.1
si 2)
Noutatea majoră, dacă putem să îi spunem aşa, este adusă în cazul măsurilor
educative, care în noul Cod penal au o nouă formă şi denumire. Astfel, în noul Cod
penal, măsurile educative neprivative şi privative de libertate sunt prevăzute de art. 115,
alin. 1 şi 2, îmbrăcând următoarele forme:
(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
I. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
II. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detenţie.
(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor, se face
în condiţiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.
 Art. 116, în alin. 1 şi 2, aduce ca noutate referatul de situaţie, care spune:
„În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute
în art. 74, instanţa va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui
referat care va cuprinde şi propuneri motivate referitoare la natura şi
durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să
le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi impuse acestuia de către
instanţă.” „Referatul de evaluare privind respectarea condiţiilor de
executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse se întocmeşte
în toate cazurile în care instanţa dispune asupra măsurilor educative
ori asupra modificării sau încetării executării obligaţiilor impuse,
precum şi la terminarea executării măsurii educative.”7
Primele modificări pe care le putem sesiza, sunt cele legate de măsurile educative
neprivative de libertate, respectiv mustrarea şi libertatea supravegheată, care nu mai sunt
amintite în noul Cod penal, acestea fiind înlocuite cu o serie mai amplă de măsuri.
Prima măsură educativă neprivativă de liberate este prevăzută de art.117 (noul
Cod penal), alin. 1 şi 2 şi face referire la stagiul de formare civică. Dacă până
acum, caracterul măsurii educative a mustrării era doar de a „dojeni” minorul pentru
fapta sa şi de a-i atrage atenţia asupra consecinţelor faptelor sale, stagiul de formare
civică merge mai departe în oferirea de servicii, respectiv, un program cu o durată
de cel mult patru luni, pentru a-l ajuta să înţeleagă consecinţele legale
şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni şi pentru a-
l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. Practic, minorul
este determinat să participe la un grup de consiliere „civică”, unde are posibilitatea de a
reflecta asupra faptelor sale şi asupra daunelor pe care le-a cauzat, alături de alţi tineri
care ar putea empatiza mult mai bine cu situaţia sa. Din punctul meu de vedere, este o
măsură mult mai eficientă decât mustrarea, care nu îl determina pe minor la nici un alt
efort în vederea reabilitării sale, luând poate, de cele mai multe ori, în derâdere această
măsură, având conştiinţa că mai poate comite şi alte infracţiuni, fără a suporta
consecinţe grave.
Cea de-a doua măsură educativă, supravegherea, oferă o continuitate a primei
măsuri, exercitându-şi controlul asupra minorului, însă nu într-o manieră
„poliţienească”, ci mai degrabă, ca o îndrumare şi o orientarea a tânărului care caută
răspunsuri legate de viaţă şi nu numai. Minorul este astfel ghidat pentru a face alegerile
cele mai bune pentru
sine şi viitorul său, dar îl şi ajută în a sta departe de comiterea unor noi infracţiuni,
datorită alternativelor pozitive oferite de profesionişti, în colaborare cu şcoala, diverse
instituţii şi alte persoane de referinţă pentru copil, într-un cuvânt, în colaborare cu
societatea.
Următoarea măsură educativă, cea de-a treia, este reglementată de art.119, alin.
1 şi 2, care se referă la consemnarea la sfârşit de săptămână. Această
măsură este una mai severă decât cele anterioare, oferă un control mai mare a
programului tânărului, creându-se astfel o anumită rutină pentru minor. Tânărul
adolescent este angrenat în activităţi prosociale, care îl vor ajuta să îşi structureze într-o
manieră pozitivă personalitatea.

7
www.just.ro - Proiectul noului Cod penal.
 Cea de-a patra măsură educativă neprivativă de libertate din noul Cod penal,
este asistarea zilnică, reglementată de art. 120, alin. 1 şi 2. La fel ca şi măsurile
prezentate anterior, asistarea zilnică, oferă un control mult mai eficient asupra
activităţilor tânărului, orientându-l şi dezvoltându-i latura pozitivă a personalităţii.
De asemenea, minorului i se impun o serie de obligaţii pe care acesta trebuie să le
respecte, prevăzându-se şi situaţiile când aceste obligaţii sunt revocate sau prelungite.
Obligaţiile ce se impun minorului sunt într-un număr mai mare decât cele prev ăzute de
actualul Cod penal, sunt mult mai clare, bine determinate, aplicându-se pentru toate
măsurile educative neprivative de libertate, faţă de actualul Cod penal, unde obligaţiile
sunt detaliate în cazul măsurii libertăţii supravegheate.
Faţă de actualul Cod penal, noul Cod penal propune aplicarea obligaţiilor pentru
toate măsurile educative , nu doare pentru unele dintre ele, dând instrucţiuni mult mai
clare în ceea ce privesc situaţiile când acestea se impun , se modifică, se prelungesc sau
încetează, oferind o detaliere precisă , propunând şi o încadrare relativ precisă în timp.

IV. Concluzii

După cum am văzut în cele prezentate anterior, noul proiect al Codului penal, în
unele aspecte, a îmbunătăţit legislaţia cu privire la minorii care răspund penal, prin
introducerea de servicii şi programe pe care tânărul adolescent le poate urma în vederea
îndreptării sale.
Noutatea majoră este adusă în cazul măsurilor educative, care în noul Cod penal
au o nouă formă şi denumire, se detaliază concret vârsta şi situaţiile în care se aplică
măsurile educative neprivative de libertate, dar şi situaţiile clare când se aplică măsurile
educative privative de libertate, lucruri ce în actualul Cod penal nu sunt precizate.
 Bibliografie

1. I. Oancea, în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen. Vol. I, ed.
Academiei, Bucureşti, 1969;
2. C. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. All. Beck Bucurteşti 1997;
3. C. Bulai, “Manual de drept penal, partea generală”, Editura ALL, Bucureşti, 1997;
4. www.just.ro - Proiectul noului Cod penal.
5. Liviu Lupu, Caiete de drept penal nr.1/2012, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012,;
6. M. Coca-Cozma, C.M. Craciunescu, L. Lefterache, Justitia pentru minori, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2003;
7. C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2008.