LOGICĂ JURIDICĂ

Cerință: Reprezentaţi logic, prin aplicarea propoziţiilor compuse, următorul

argument: Dacă în momentul respectiv paznicul nu era atent, maşina nu putea fi
observată când a intrat în depozit; dacă depoziţia martorului este adevărată, paznicul nu
era atent în momentul respectiv. Fie maşina a fost observată, fie şoferul ascunde ceva;
întrucât şoferul nu ascunde nimic, rezultă că depoziţia martorului nu este adevărată

Rezolvare:

Implicaţia are forma dacă p atunci q şi se simbolizează pq (p implică q),

reprezentând o relaţie de succesiune logică între două propoziţii. Propoziţiile implicative se
mai numesc şi ipotetice sau condiţionale. Cele două componente joacă roluri diferite, p este
antecedentul, iar q este consecventul. Antecedentul este o condiţie suficientă pentru
consecvent.

În limbajul natural, alături de “dacă.atunci”, se folosesc şi alte moduri de exprimare:

“ori de câte ori p, q”, “când p atunci q”, “deoarece..”, “dat fiind faptul că.”, “în cazul ca”, sau
prin simpla alăturare a propoziţiilor ca în cazul: Ai carte, ai parte. Toate aceste formulări
cuprind în semnificaţia lor faptul că dacă p atunci, cu necesitate, q; altfel spus, este imposibil
p şi q. O astfel de propoziţie va fi considerată falsă în cazul în care antecedentul este
adevărat, iar consecventul fals.

Tabelul de valori al implicaţiei este:

p q pq

1 1 1

1 0 0

0 1 1

0 0 1

Rezultă că:

a) dacă antecedentul unei implicaţii este adevărat, valoarea de adevăr a implicaţiei

este în funcţie de valoarea consecventului: (1q)= q

1
 b) dacă antecedentul este fals, atunci implicaţia este adevărată: (0 q)=1

c) dacă secventul este adevărat, implicaţia este adevărată (p1)=1

d) dacă secventul este fals, atunci implicaţia ia valoarea negaţiei antecedentului:

(p0)=p

Orice inferenţă poate fi considerată o implicaţie în care antecedentul este conjuncţia

premiselor, iar consecventul este concluzia inferenţei.

O expresie de tipul “numai dacă”, “doar dacă” reprezintă o implicaţie inversă. O

expresie de tipul “Dacă şi numai dacă. atunci” este o implicaţie reciprocă (dacă p. atunci q şi
dacă q, atunci p). Implicaţia reciprocă sau bicondițională este echivalentă.
Prin urmare, rezolvarea problemei noaste este următoarea: Dacă paznicul nu era
atent, maşina intra în depozit. Dacă şoferul este sincer, atunci martorul minte