Enunţuri şi propoziţii
Definiţie: O mulţime finită de semne se numeşte alfabet.
Definiţie: Se numeşte enunţ orice succesiune de semne dintr-un alfaben dat.
Logica matematică studiază acele enunţuri care sunt fie adevărate, fie false.
Definiţie: Se numeşte propoziţie un enunţ care poate fi adevărat sau fals, niciodată adevărat şi
fals simultan.
p, q, r-notate
Balena este un peşte. F
Propoziţiile sunt legate între ele cu ajutorul conectări logicii:
„ ”- „non” (negaţia propoziţie);
„ ” - „şi” (conjuncţia propoziţiei);
„V ”- „sau” (disjuncţia propoziţiei);
„ ”-„implică” (implicaţia propoziţiei);
„ ”-„echivalent” (echivalenţa propoziţiei);
Dacă o propoziţie este adevărată spunem că ea apare ca valoare de adevăr, adevărul şi notăm
„A” sau „1” .
Dacă o propoziţie este falsă spunem că ea are ca valoare de adevăr falsul notăm „F” sau „0” .
Valoarea de adevăr a unei propoziţii p se notează v(p).
Negaţia propoziţiei
Definiţie: Negaţia unei propoziţii p este propoziţia notată p care are valoarea de adevăr
v( p)=1-v(p).
p p
1 0
0 1
Exemplu:
1. Propoziţia ”România se află în Asia.” are negaţia „ România nu se află în Asia.”.
2. Propoziţia „37” are negaţia „37”.
Conjuncţia propoziţiei
Definiţie: Conjuncţia a două propoziţii p,q este propoziţia notată p q cu valoarea de adevăr
v(p q)=v(p) v(q).
p q p q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Conjuncţia a două propoziţii este o propoziţie adevărată doar atunci când ambele propoziţii
sunt adevărate şi este falsă în celelalte cazuri.
Exemple:
1.”Crapul este un peşte şi 8 este par.” este adevărată.
2. 35 şi 113” este falsă.
Disjuncţia propoziţiei
Definiţie: Disjuncţia a două propoziţii p,q este propoziţia notată p V q cu v(p V q)=v(p)
+v(q)-v(p) v(q).
p q pV q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Disjuncţia a două propoziţii este o propoziţie falsă doar atunci când ambele propoziţii sunt
false.
Exemple:
1. „20:45 sau 3412” este adevărată.
2. „25:53 sau 125” este falsă.
Implicaţia
Definiţie: Implicaţia propoziţiilor p,q este propoziţia notată p q, cu v(p q)=1-v(p)+v(p)
v(q).
p q sau p q
p q q
1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1
Implicaţia a două propoziţii este o propoziţie falsă doar atunci când adevărul implică falsul.
p- premisă sau ipostază
q- concluzie
Exemplu: 33, pentru că 23.” este falsă.
Echivalenţa
Definiţie: Echivalenţa propoziţiei p,q este propoziţia pq cu v(p q) =1-v(p)-v(q)+2v(p)
v(q).
p q sau (p q) (q p)
p q pq qp pq
1 1 1 1 1
1 0 0 1 0
0 1 1 0 0
0 0 1 1 1
Două propoziţii sunt echivalente doar atunci când ambele propoziţii au aceeaşi valoare de
adevăr.
Două propoziţii compuse sunt echivalente () atunci când pentru aceeaşi valoare ale
propoziţiei componente prop compuse au aceeaşi valoare de adevăr.
Exemple:
1.”32 dacă şi numai dacă 56” este propoziţie adevărată.
2. „35 dacă şi numai dacă urşii se hrănesc cu beton” este propoziţie falsă.
Definiţie:O expresie a cărui valoare de adevăr este adevărul indiferent de valorile propoziţiei
componente se numeşte tautologie.
Teoremă: Fie p,q propoziţii. Avem [(pq) (q p)] (pq).
Exemplu:
Este fals că „Ana nu mers la
cinema”, adică „Ana a mers la
cinema.”
Legea terţului exclus : Propoziţia p V q este adevărată.
P p p p
0 1 1
1 0 1
Exemple: „3²+4²=5² sau 3²+4²5²”
0 1 1 1 1
0 1 1 1 1
1 0 0 0 1
1 1 1 1 1
Exemple: „Dacă 4>3, atunci 2 >2³” este echivalent cu „Dacă 2 2³, atunci 43”.
Principiul Inductiei Matematice.
Principiul inductiei matematice constituie un mijloc important de demonstratie in
matematica a propozitiilor (afirmatiilor) ce depind de argument natural.
Metoda inductiei matematice consta in urmatoarele:
O propozitie (afirmatie) oarecare P(n), ce depinde de un numar natural n, este adevarata
pentru orice n natural, daca:
1. P(1) este o propozitie (afirmatie) adevarata;
2. P(n) ramane o propozitie (afirmatie) adevarata, cand n se majoreaza cu o unitate, adica
P(n + 1) este adevarata.
,
si urmeaza sa verificam daca P(n + 1), adica
se obtine
adica P(n + 1) este afirmatie justa.
Asadar, conform principiului inductiei matematice egalitatea din enunt este justa pentru
orice n natural.
Nota 2. Mentionam ca acest exemplu poate fi rezolvat si fara utilizarea inductiei
matematice. Intr-adevar, suma 1 + 2 + 3 + ... + n reprezinta suma primilor n termeni ai
progresiei aritmetice cu primul termen a1 = 1 si ratia d = 1. In baza formulei cunoscute
se obtine
b) Pentru n = 1 egalitatea devine 2·1 - 1 = 12 sau 1=1, astfel P(1) este justa. Presupunem
justa egalitatea
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) = n2
si urmeaza sa verificam daca are loc P(n + 1):
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) + (2(n + 1) - 1) = (n + 1)2
sau
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) + (2n + 1) = (n + 1)2.
Se tine seama de egalitatea din enunt si se obtine
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) + (2n + 1) = n2 + (2n + 1) = (n + 1)2.
Asadar P(n + 1) este adevarata si, prin urmare, egalitatea din enunt este adevarata.
Nota 3. Similar exemplului precedent, se rezolva si fara a aplica metoda inductiei
matematice.
si se arata ca