ELEMENTE DE LOGICÃ MATEMATICÃ

Limbajul matematic riguros şi metodele raţionamentului logic, folosite în rezolvarea de

exerciţii şi probleme, dar şi în parcurgerea drumului de la ipoteză la concluzie, oferă
certitudinea că deducţiile abordate sunt corecte.

Cunoaşterea operaţiilor logice elementare (negaţia, disjuncţia, conjuncţia, implicaţia,

echivalenţa) este cerinţă de maximă importanţă în construcţia propoziţiilor matematice.

DEFINITII:

Propozitie:

Un enunt care afirma sau neaga ceva si care este fie adevarat, fie fals.

Distingem 2 tipuri de propozitii:

1) Propozitie simpla: propozitie care nu comporta decat un singur subiect, un singur verb si un
singur atribut.

Exemplu: "Numarul 24 este divizibil cu 8" (propozitie, evident, adevarata).

2) Propozitie compusa: propozitie obtinuta prin combinarea de propozitii simple, cu ajutorul

conectorilor logici: negatie, disjunctie si conjunctie.

Exemplu: "(Ecuatia x² + 1 = 0 are radacini reale in multimea numerelor reale) sau (25 este
patrat perfect)" (disjunctie intre un predicat fals si o propozitie adevarata).

Valoare de adevar:

Este proprietatea unei propozitii (p) de a fi adevarata sau falsa. Se noteaza cu v(p).

v(p) = 1 (sau A) daca propozitia p este adevarata

v(p) = 0 (sau F) daca propozitia p este falsa.

Predicat (propozitie cu variabile, sau propozitie deschisa):

Propozitie a carei valoare de adevar depinde de valorile atribuite variabilelor; in definirea

unui predicat trebuie specificata intotdeauna si multimea parcursa de variabila (variabile),
numita si universul discursului.

1
Exemplu: "Ecuatia 2x + 10 = 0, unde x apartine multimii numerelor reale" este un predicat cu
o singura variabila (numit si predicat unar), care devine o propozitie adevarata pentru x = -5
(avand, deci,valoarea de adevar 1), sau o propozitie falsa pentru orice alta valoare atribuita
lui x (avand valoarea de adevar 0).

Observatie:

Multimea valorilor care, atribuite variabilelor predicatului, confera acestuia statut de

propozitie adevarata, se numeste multimea de adevar a predicatului respectiv.

Cuantificatorul existential:

Propozitia "exista cel putin un x, astfel incat p(x)" se numeste propozitie existentiala, asociata
predicatului p(x).

Notatie folosita:

Simbolul se citeste "exista (cel putin)" si se numeste cuantificator existential.

Cuantificatorul universal:

Propozitia "oricare ar fi x din X, are loc p(x)" (X fiind o multime nevida, careia ii apartine
variabila x) se numeste propozitie universala, asociata predicatului p(x).

Notatie folosita:

Simbolul se citeste "oricare ar fi" si se numeste cuantificator universal.

2
 OPERATII LOGICE ELEMENTARE:

1) Negatia unei propozitii:

Fiind data o propozitie notata cu p, numim negatia sa (sau contrara sa) acea propozitie, notata
cu sau ⌉p (a se citi "non-p"), care este falsa daca p este adevarata si care este adevarata
daca p este falsa. Sugestiv, aceasta definitie poate fi ilustrata prin urmatoarea tabla de adevar:

1 0

0 1

2) Disjunctia propozitiilor:

Fiind date propozitiile p si q, numim disjunctia acestora acea propozitie, notata cu (a

se citi "p sau q") si a carei valoare de adevar rezulta din tabla de adevar:

1 1 1

1 0 1

0 1 1

0 0 0

Observatii:

a) Disjunctia este falsa daca ambele propozitii sunt false si adevarata in celelalte cazuri.

b) Disjunctia a n propozitii este falsa daca toate propozitiile sunt false si adevarata in rest.

3) Conjunctia propozitiilor:

Fiind date 2 propozitii p si q, numim conjunctia lor, notata cu ( a se citi "p si q") acea
propozitie definita prin urmatoarea tabla de adevar:

3
 1 1 1

1 0 0

0 1 0

0 0 0

Observatii:

a) Conjunctia este adevarata cand ambele propozitii sunt adevarate si falsa in rest.

b) Conjunctia a n propozitii este adevarata cand toate propozitiile sunt adevarate si falsa in
celelalte cazuri.

4) Implicatia propozitiilor:

Propozitia

(a se citi "p implica q") se numeste implicatie ;

p se numeste ipoteza, iar q se numeste concluzie. Rezulta urmatoarea tabla de adevar:

1 1 0 1

1 0 0 0

0 1 1 1

0 0 1 1

Observatii:

a) Implicatia "p implica q", foarte des utilizata in demonstratii matematice, mai are si
urmatoarele interpretari:

 Daca p, atunci q;

 p este conditie suficienta pentru q;

 q este conditie necesara pentru p.

b) Implicatia "p implica q" este structura logica a tuturor teoremelor directe (ipoteza p are
drept consecinta concluzia q).

c) Din tabla de adevar se constata ca:

O implicatie, cu ipoteza adevarata, este adevarata numai daca si concluzia este adevarata;
4
 O implicatie este falsa intr-un singur caz: ipoteza adevarata si concluzie falsa!

 Falsulimplica orice! (foarte important de stiut acest lucru: a nu se construi rationamente

pornind de la premize false!).

5) Echivalenta propozitiilor:

Propozitia p <= > q (a se citi "p este echivalent cu q") reprezinta conjunctia a doua implicatii,
anume: (p = > q) si (q = > p), avand tabla de adevar:

1 1 1 1 1

1 0 0 1 0

0 1 1 0 0

0 0 1 1 1

Observatii:

a) Doua propozitii sunt echivalente daca si numai daca ambele au aceeasi valoare de adevar
(ambele adevarate sau ambele false).

b) Se spune ca propozitiile "p si q sunt echivalente", sau "propozitia p este conditie necesara
si suficienta pentru propozitia q", sau "p daca si numai daca q".

c) Daca o teorema directa are structura logica "p implica q", atunci reciproca sa (adevarata sau
falsa!) are structura "q implica p".

Deci o teorema care admite reciproca reprezinta, din punct de vedere logic, o echivalenta
intre ipoteza si concluzie.

Teorema directa este echivalenta cu contrara reciprocei (teorema directa este adevarata daca si
numai daca este adevarata contrara reciprocei):

Observatie:

Aceasta echivalenta logica sta la baza metodei de demonstratie prin reducere la absurd, folosita
mai ales in cazul cand demonstratia teoremei directa este dificila.

EXERCITIUL 1

Suport teoretic: Negatia disjunctiei,negatia conjunctiei,tabla adevar.

Enunt: Sa se demonstreze ca:

5
1) Negatia unei disjunctii a 2 propozitii este echivalenta cu conjunctia negatiilor

acestora, anume:

2) Negatia unei conjunctii a 2 propozitii este echivalenta cu disjunctia negatiilor

acestora, anume:

Rezolvare: Demonstratia se face cu ajutorul tablelor de adevar:

1)

1 1 1 0 0 0 0

1 0 1 0 0 1 0

0 1 1 0 1 0 0

0 0 0 1 1 1 1

2)

1 1 1 0 0 0 0

1 0 0 1 0 1 1

0 1 0 1 1 0 1

0 0 0 1 1 1 1

Cele doua echivalente rezulta in urma compararii valorilor de adevar din coloanele 4 si

7 ale tablelor de adevar de mai sus.

Observatie:

Echivalentele din aceasta aplicatie sunt cunoscute sub numele de Legile lui De Morgan.

EXERCITIUL 2

Suport teoretic: Implicatii,echivalente logice,inductia matematica,divizibilitate.

Enunt: Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural n, expresia

este divizibila cu 6.
6
Demonstratie: Descompunerea in factori a expresiei este E(n) = n(n+1)(n²+2) si, cum primii
doi factori sunt numere naturale consecutive, deducem ca E(n) este divizibila cu 2. (1)

Fie propozitia P(n): n(n²+2) = M3 (multiplu de 3), pe care s-o demonstram prin inductie
matematica.

 Etapa verificarii: P(0) = 0 = M3, adevarat;

 Etapa demonstratiei implicatiei P(k) => P(k+1), pentru orice k natural:

Avem P(k): k(k² + 2) = M3 si P(k + 1): (k + 1)[(k + 1)² + 2] = M3.

Deci P(k) => (k + 1)[(k + 1)² + 2] = ... = k(k² + 2) + 3(k² +k +1) = M3 + M3 = M3;

implicatia P(k) => P(k+1) este, deci, adevarata pentru orice k natural. (2)

Din (1) si (2), deducem ca propozitia P(n) este adevarata pentru orice n natural,
conform principiului inductiei complete.

EXERCITIUL 3

Suport teoretic: Numere irationale,divizibilitatea in Z,numere prime,reducere la absurd.

Enunt: Sa se demonstreze ca numarul este irational.

Demonstratie:

Vom folosi metoda reducerii la absurd: presupunem ca numarul a este rational, adica exista
doua numere intregi m si n, evident nenule, astfel incat a = m/n; fara a restrange
generalitatea, putem considera m,n€ N* si (m,n) = 1. Evident:

< = > 2013·n² = m² ; (1).

Cum m si n sunt numere prime intre ele, are loc implicatia 2013|m² = > 2013|m

(2013 divide m) (*) < = > exista k € N*, astfel incat m = 2013·k ; (2).

Din (1) si (2) rezulta 2013·n² = 2013²·k² < = > n² = 2013·k² = > 2013|n (2013 divide n) (**).

Din (*) si (**) rezulta ca numerele m si n nu sunt prime intre ele (cel mai mare divizor comun
al lor este mai mare decat 1). Contradictie, deci presupunerea ca numarul a este rational este
falsa; prin urmare: a € R \ Q (numarul a este irational).

EXERCITIUL 4

Suport teoretic: Conditie necesara,suficienta,distributivitate,legi de compozitie.

Enunt: Se dau legile de compozitie

7
oricare ar fi x,y € R, a,b € R.

Sa se determine conditia necesara si suficienta pentru ca legea sa fie distributiva fata de

legea

Raspuns: a² = a + b.

Rezolvare:

Necesitatea e probata prin implicatia

2
(x ⨁ y) ⨂ z = (x ⨂ z) ⨁ (y ⨂ z), ∀ x, y, z ∊ ℝ ⇒ a = a + b

in timp ce suficienta prin implicatia

2
a = a + b ⇒ (x ⨁ y) ⨂ z = (x ⨂ z) ⨁ (y ⨂ z), ∀ x, y, z ∊ ℝ

Prima implicatie se bazeaza pe definitia distributivitatii si legile date, a doua incepe prin a
scrie legea sub forma

si, apoi, se incheie prin verificarea distributivitatii.