ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

LOGICA ACŢIUNII ADMINISTRATIVE

 Note de curs – VI
Prof. univ. dr. Ani Matei
Lect. univ. dr. Andy Leoveanu
Validitatea argumentelor cu propoziţii compuse

Etapele procesului de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii compuse

Noţiunea de validitate este sinonimă cu corectitudinea logică.
Prin verificarea validităţii înţelegem verificarea corectitudinii din punct de vedere logic a
unor argumente care sunt formate din propoziţii compuse.
Pentru a verifica validitatea argumentelor cu propoziţii compuse, putem utiliza două
metode:
a) metoda tabelelor de adevăr complete;
b) metoda tabelelor de adevăr indirecte sau parţiale.
Pentru a stabili validitatea unui argument, este necesară parcurgerea mai multor etape:
1. Formalizarea argumentului respectiv, şi anume descompunerea în propoziţii simple
şi cu ajutorul acestor propoziţii simple şi a operatorilor propoziţionali sau logici se obţine formula
logică a argumentului respectiv.
2. Formalizarea trebuie să îndeplinească condiţia de adecvare1. Aceasta presupune
faptul că argumentul obţinut prin refacerea în sens invers a corespondenţelor stabilite este acelaşi cu
argumentul care a fost formalizat. Argumentul obţinut prin refacere în sens invers a
corespondenţelor stabilite se numeşte argument recuperat.
3. Procedeele de verificare a validităţii unui argument se bazează pe ideea că un
argument valid este un argument de o astfel de formă încât este logic imposibil ca toate premisele
lui să fie adevărate şi concluzia să fie falsă.
Dacă A1, A2 ...An, unde n ≥ 1 reprezintă formulele corespunzătoare premiselor şi B
reprezintă formula concluziei şi p, q, r, s, t, u, etc. variabilele propoziţionale distincte care apar în
formulele A1, A2 ...An şi B. Forma logică a unui argument va fi următoarea:
A1 A2... An B

Argumentul este valid dacă şi numai dacă nu există nicio interpretare a

variabilelor p, q, r, etc. în care formulele premiselor sale (A1, A2 ...An ) iau simultan (toate)
valoarea de adevăr 1 şi concluzia B ia valoarea de adevăr 0.

1
A se vedea Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 420;
1
 Metodele de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii compuse (metoda
tabelelor de adevăr complete şi metoda tabelelor de adevăr indirecte sau parţiale)
I) Metoda tabelelor de adevăr complete
Fie argumentul:
„Funcţionarul public x îşi creşte singur copilul minor şi este singurul întreţinător de
familie. Dacă funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie, atunci el poate refuza
detaşarea. Funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie. Prin urmare, el poate refuza
detaşarea.”
p = „funcţionarul public x îşi creşte singur copilul minor”
q = „funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie”
r = „funcţionarul public x poate refuza detaşarea”
p&q
qr
q
r
1. După formalizerea fiecărei premise căt şi a concluziei, construim forma
argumentului, adică scriem toate formulele premiselor şi formula concluziei pe linie orizontală,
premisele fiind separate între ele de o dreaptă verticală, iar concluzia fiind separată de premise prin
două drepte verticale. Apoi atribuim variabilelor propoziţionale toate interpretările posibile 2 (în
cazul de faţă 23 = 8) şi calculăm valorile de adevăr ale fiecărei premise cât şi ale concluziei.
2. Căutăm apoi toate interpretările în care premisele sunt simultan adevărate.
3. Dacă în toate înterpretările în care premisele sunt simultan adevărate (1) şi concluzia
este adevărată (1), atunci argumentul este valid. Dacă în cel puţin o interpretare premisele sunt
simultan adevărate (1) şi concluzia este falsă (0), atunci argumentul nu este valid.
p & q q  r q r Inspectând acest tabel, observăm că nu există
1 1 1 1 1 1 1 1 nicio interpretare în care formulele premiselor iau
1 1 1 1 0 0 1 0 valoarea de adevăr 1 şi concluzia ia valoarea de
1 0 0 0 1 1 0 1 adevăr 0 (pe prima linie, singura pe care formulele
1 0 0 0 1 0 0 0 premiselor iau valoarea de adevăr 1, formula
0 0 1 1 1 1 1 1 concluziei ia valoarea de adevăr 1). Prin urmare,
0 0 1 1 0 0 1 0 argumentul este valid deoarece din premise
0 0 0 0 1 1 0 1 adevărate (1) rezultă o concluzie adevărată(1).
0 0 0 0 1 0 0 0

2
Numărul interpretărilor posibile este dat de formula 2 n, unde n = cu numărul variabilelor propoziţionale existente.
2
 II) Metoda tabelelor de adevăr parţiale sau incomplete
Presupunem că argumentul nu este valid, ceea ce înseamnă că într-o anumită
interpretare, formula concluziei ia valoarea de adevăr 0, falsul, iar formulele premiselor sunt
simultan adevărate (iau valoarea de adevăr 1). Deci, vom aşeza în dreptul concluziei cifra 0 de la
fals şi în dreptul premiselor cifra 1 de la adevăr.
Refăcând în sens invers, vom putea ajunge la o contradicţie logică sau nu. Dacă obţinem
contradicţia logică rezultă că argumentul este valid, deoarece nu există nicio interpretare în care
formulele premiselor iau valoarea de adevăr 1 şi concluzia ia valoarea de adevăr 0. Dacă nu
obţinem contradicţia logică, rezultă că argumentul nu este valid, deoare există cel puţin o
interpretare în care formulele premiselor sunt toate adevărate (1) şi formula concluziei ia valoarea
de adevăr 0.
În cazul de faţă, întâlnind contradicţie, rezultă că argumentul este valid, deoarece nu
există nici o interpretare în care din premise adevărate să rezulte o concluzie falsă.

p&q q  r q r
11 1 1 1 0 1 0
Fie argumentul :
„Dacă eşti modest, atunci dacă reuşeşti în carieră vei fi invidiat. Dacă eşti invidiat,
înseamnă că nu eşti modest. Deci dacă eşti invidiat, atunci nu reuşeşti în carieră. ”

p  (q  r) r   p r   q
p = „Eşti modest” 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1
q = „Reuşeşti în carieră” 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0 1 0 1
r = „Eşti invidiat” 1 1 0 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0
1 1 0 1 0 0 1 0 1 0 1 1 0
p  (q  r) 01 1 1 1 1 1 1 0 1 0 01
rp 0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 1 01
rq 0 1 0 1 1 1 1 1 0 1 1 10
0 1 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0
Inspectând tabelul de adevăr de mai sus observăm că pe linia a cincea, din premise
simultan adevărate (1) rezultă o concluzie falsă (0), deci argumentul nu este valid.
Metoda tabelelor de adevăr parţiale
p  (q  r ) r   p r   q
0 1 1 1 1 1 1 1 0 10 0 1

3
 Nu întâlnim contradicţie, deci argumentul nu este valid, deoarece există cel puţin o
interpretare în care din premise adevărate (1) rezultă o concluzie falsă (0).

Fie argumentul:
„Este fals că dacă oferta de plată a datornicului a fost refuzată, atunci executorul
judecătoresc a încheiat un proces verbal. Executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal. Prin
urmare, oferta de plată a datornicului a fost refuzată:”3

p = „Oferta de plată a datornicului a fost refuzată”

q = „Executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal.”

(pq)
q

 (p  q ) q p
0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 0 1
0 0 1 1 1 0
0 0 1 0 0 0

Observăm că pe nici o linie premisele nu sunt simultan adevărate, deci rezultă că

premisele sunt inconsistente. În această situaţie, putem considera că argumentul este valid, dacă
se comite eroarea premiselor inconsistente, ceea ce înseamnă că din premise decurge cu
necesitate logică orice concluzie adevărată (1) sau falsă (0) şi deci, un astfel de set de premise nu
poate fi folosit pentru a spijini o concluzie.
Fie argumentul:
“Preşedintele a greşit sau senatorul a spus adevărul. Dacă senatorul a spus adevărul,
atunci purtătorul de cuvânt al preşedintelui a minţit sau consilierul preşedintelui a ascuns unele
dovezi. Preşedintele nu a greşit, iar purtătorul său de cuvânt nu a minţit. Astfel, consilierul
preşedintelui a ascuns unele dovezi.” 4
p = „Preşedintele a greşit”
q = „Senatorul a spus adevărul”
r = „Purtătorul de cuvânt al preşedintelui a minţit”
s = „Consilierul preşedintelui a ascuns unele dovezi”

3
Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 422;
4
Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 518;
4
 pVq ! Obs.
q  ( r V s) Dat fiind faptul că avem patru variabile propoziţionale, acesta
p&r ducând la un număr de 16 interpretări posibile, decidem să folosim
metoda tabelelor de adevăr parţiale.
s

pVq q  (r V s)  p &  r s

01 1 1 1 010 10 1 1 0 0

Presupunem că argumentul nu este valid, şi anume că există o interpretare în care toate

formulele premiselor iau valoarea de adevăr 1 şi formula concluziei ia valoarea de adevăr 0.
Întâlnind contradicţie, rezultă că argumentul este valid, deoarece nu există nicio
interpretare în care din premise simultan adevărate (1) să rezulte o concluzie falsă (0).