www.referat.

ro

ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC

Logica matematic este teoria tiinific a raionamentelor matematice, sub

aspectul reconstruirii formale a acestora i a explicrii structurii lor.
Diviziunile tiinei logicii matematice sunt calculul propoziiilor i calculul
predicatelor.
O construcie lingvistic se numete enun dac folosete descrierea sau
comunicarea faptelor. De asemenea, enutul reprezint ansamblul de semne crora li s-a
dat un sens.
Un enun se numeste adevrat, dac afirmaia exprimat de el corespunde unui fapt
(Aristotel), iar un enut care nu este adevrat se numete fals.
Se spune c un enun respect principiul terului exclus dac el este adevrat sau
fals; de asemenea, un enun respect principiul non-contradiciei dac nu este simultan
adevrat sau fals.
Propoziia logic reprezint un enun despre care se tie c este sau adevarat sau
fals,ns nu i una si alta simultan. Astfel, propoziia logic respect ambele principii:
principiul terului exclus i principiul non-contradiciei.
Logica presupune ca o propoziie exprim relaii obiective ntre obiectele sau
fenomenele naturii, gndirii i societtii. Prin urmare, logica se intereseaz de
propoziiile cu sens, adic de acele propoziii n care se afirm (sau se neag) ca
anumite obiecte ale realitii sunt (sau nu sunt) ntr-un anumit fel, au (sau nu au)
anumite relaii ntre ele.
De aici se ajunge inevitabil la mprirea propoziiilor studiate n logica
matematic n propoziii adevarate i propoziii false.
O propoziie p este adevarat dac n ea se exprim ca anumite obiecte se
comport ntr-un anumit fel, iar obiectele respective se comport ntr-adevr aa.
O propoziie p este fals daca n p se exprim c anumite obiecte sau fenomene
se comport ntr-un anumit fel, iar obiectele nu se comport de fapt, astfel.
O propoziie este sau adevarat sau fals, neputnd fi adevarat i fals n acelai
timp.

Exista in matematica, in alte stiinte si in viata curenta, enunturi despre care nu

putem afirma cu certitudine ca sunt fie adevarate, fie false. Exista alte enunturi despre
care nu putem afirma nici ca sunt adevarate, nici ca sunt false, decizia asupra
adevarului sau falsitatii lor fiind conditionata de anumite date de referinta. Aceasta
delimitare ne indreptateste sa definim una dintre aceste categorii, pentru a o distinge de
cealalta.

NOTATII:
Propozitiile se noteaza cu litere mici ( p, q, r, s, t... sau p1, p2...) urmate, eventual,
de enunt, care este scris intre ghilimele, atunci cand se doreste ca acesta sa fie precizat.
De exemplu:
1) p: 1 + 1 = 2
2) q: 7 2
3) r: In orice triunghi lungimea unei laturi este mai mica decat suma
lungimilor celorlalte doua.
Toate aceste enunturi sunt propozitii deoarece despre fiecare se poate spune daca
este adevarata sau falsa. De exemplul 1) si 3) sunt propozitii adevarate, iar 2) este
propozitie falsa.
O clasa extrem de larga de propozitii adevarate o constituie teoremele din
matematica.
Din definitie, clasa tuturor propozitiilor se descompune in doua clase disjuncte,
numite valori de adevar. Astfel, daca o propozitie este adevarata, spunem ca ea are
valoarea de adevar adevarul si se noteaza, in acest caz, prin semnul 1 sau A. Cand
propozitia este falsa, spunem ca ea are valoarea de adevar falsul si se noteaza prin semnul
0 sau F. In ambele cazuri, 0 si 1 sunt simboluri fara inteles numeric.
De cele mai multe ori, valorile de adevar sunt inregistrate intr-un asa-zis tabel de
adevar. De exemplu, pentru propozitiile p, q, r considerate mai sus avem tabelul de
adevar:
p
q
r
A/ 1

F/0

A/ 1

De asemenea, valoarea de adevar a unei

propozitii se noteaza v(p). Tabelul precedent exprima faptul ca:
1 daca propozitia este adevarata
v(p) =
0 daca propozitia este falsa
In matematica se intalnesc si enunturi a caror valoare de adevar este necunoscuta.
Acestea se numesc conjecturi.

De exemplu: enuntul Orice numar par mai mare sau egal cu 6 este suma a doua
numere prime impare este conjectura lui Goldbach, care dateaza din 1742. Pana in
prezent, nu s-a reusit nici demonstrarea si nici infirmarea sa.
Definitiile si toate conceptele matematice se bazeaza pe teoria multimilor. Mai
mult, metodele rationamentului matematic sunt o combinatie de argumente ale logicii
matematice si teoriei multimilor.
O multime este rezultatul cuprinderii intr-un singur tot a unor obiecte determinate
ale perceperii sau gandirii noastre. Aceste obiecte se numesc elemente ale multimii
(Cantor).
Multimile se noteaza cu litere mari, iar elementele lor cu litere mici. Daca
obiectul a este un element al multimii M, se scrie a M (se citeste a apartine M sau M
contine pe a). Se scrie a M daca a nu este un element al lui M.
Numai propozitiile singure nu sunt suficiente pentru formularea tuturor situatiilor
ce apar in matematica. O versiune formalizata a limbajului matematic trebuie sa fie
considerabil mai bogata. Trasaturile caracteristice limbajului matematic constau in
folosirea frecventa a variabilelor si a simbolurilor speciale, precum si in posibilitatea
legarii variabilelor cu ajutorul cuantificatorilor logicii predicatelor: cuantificatorul
esential ( ) si cuantificatorul universal ( ).
De exemplu: logica propozitiilor nu este capabila sa cuprinda urmatorul enunt
privind numerele rationale:
( ) x ( ) y ( ) z (x < y => x < z < y)
ceea ce, in cuvinte, inseamna:
intre oricare doua numere rationale distincte se gaseste un numar rational diferit de
acestea. De aceea, structurile mai fine ale enunturilor matematice apeleaza la logica
predicatelor.
Predicatul (sau propozitia cu variabile) este un enunt p ( x1, x2, ... xn) ce depinde
de variabilele x1, x2, ... xn (n N* ), care are proprietatea ca pentru orice valori date
variabilelor din multimile A1, A2, ... An el devine o propozitie logica.
Deci un predicat este bine precizat de enuntul sau si de multimile in care
variabilele iau valori (aceste multimi formeaza ceea ce se numeste domeniul de definitie
al predicatului). Predicatele sunt unare, binare, ternare, ... dupa cum depind, respectiv de
una, doua, trei, ... variabile.
De exemplu: p(x): x + 2 = 4 , x Z; predicatul p(x) este adevarat pentru x = 2, dar
este fals pentru x = 1.
Ecuatiile, inecuatiile, identitatile sunt predicate. Teoremele matematice sunt
bazate pe predicate.
Propozitiile se pot compune cu ajutorul asa-numitilor conectori logici: non, si, sau
dand propozitii din ce in ce mai complexe.
Negatia propozitiilor:
Propozitia notata p (se citeste non p), care este adevrata cand p este falsa si falsa
cand p este adevarata, se numeste negatia propozitiei p.

Valoarea de adevar a propozitiei

p
1
0

p este data in tabelul urmator:

p
0
1

Conjunctia propozitiilor:
Propozitia notata p q (se citeste p si q), care este aevarata daca si numai daca
propozitiile p si q sunt simultan adevarate, se numeste conjunctia propozitiilor p si q.
Valoarea de adevar a propozitiei p q este data in tabelul de adevar urmator:
p
1
1
0
0

pq
1
0
0
0

q
1
0
1
0

Disjunctia propozitiilor:
Propozitia notata p V q (se citeste p sau q), care este adevarata daca si numai
daca este adevarata cel putin una dintre propozitiile p, q se numeste disjunctia
propozitiilor p si q.
Valoarea de adevar a propozitiei p V q este data in tabelul de adevar urmator:
p
1
1
0
0

q
1
0
1
0

pVq
1
1
1
0

Implicatia propozitiilor:
Propozitia ( p) V q, care se noteaza p q si se citeste p implica q, se numeste
implicatia propozitiilor p, q (in aceasta ordine).
In implicatia p q, propozitia p se numeste ipoteza implicatiei (antecedentul),
iar propozitia q se numeste concluzia implicatiei (consecventul).
Valoarea de adevar a propozitiei compuse ( p) V q este data in tabelul de adevar
urmator:
p
1
1
0
0

q
1
0
1
0

P
0
0
1
1

PVq
1
0
1
1

Observatie: Propozitia de mai sus este falsa atunci si numai atunci cand p este adevarata
si q falsa, in celelalte cazuri fiind adevarata.
Echivalenta propozitiilor:
Propozitia (p q) (q p), care se noteaza p q si se citeste p daca si numai
daca q, se numeste echivalenta propozitiilor p si q.
Valoarea de adevar a propozitiei (p q) (q p) este data in tabelul de adevar
urmator:
p
1
1
0
0

q
1
0
1
0

pq
1
0
1
1

qp
1
1
0
1

pq
1
0
0
1

Definitiile precedente pot fi sintetizate in urmatorul tabel de valori de adevar:

p
1
1
0
0

q
1
0
1
0

p
0
0
1
1

pq
1
0
0
0

pVq
1
1
1
0

pq
1
0
1
1

qp
1
1
0
1

pq
1
0
0
1

Din tabelul de adevar de mai sus, se constata ca pentru a stabili daca o implicatie
este adevarata (adica, pentru a demonstra o implicatie), trebuie verificat doar ca: daca
ipoteza este adevarata, rezulta ca si concluzia este adevarata. De asemenea, din acelasi
table, rezulta ca daca ipoteza este falsa, indiferent cum este concluzia (falsa sau
adevarata), implicatia este adevarata. Tot din table se constata ca echivalenta p q este
adevarata daca si numai daca ambele propozitii sunt simultan adevarate sau false.
Similar calcului algebric, se poate dezvolta un calcul propozitional.
Cu ajutorul unor propozitii (p, q, r..) date, aplicand de un numar finit de ori
conectori logici se pot obtine propozitii complexe numite propozitii compuse.
Calculul propozitiilor studiaza propozitiile compuse din punctual de vedere al
adevarului sau al falsului lor, in raport cu valorile de adevar ale propozitiilor simple care
le compun.
Pentru a dezvolta calculul propozitiilor se porneste de la o colectie de simboluri
fundamentale de tipul:
1) variabile pentru propozitii: p, q, rp1, p2...;

2) conectorii logici: , , V, , ;
3) simbolurile tehnice: (,) ;
si, similar expresiilor algebrice, se definesc diferite expresii numite formule ale calcului
propozitional, pe care il notam cu ,
Fie = (p,q,r) o formula in scrierea careia intra variabilele q,r; ori de cate
ori inlocuim literele p,q,r cu diverse propozitii, obtinem o noua propozitie (falsa sau
adevarata) care se va numi valoarea formulei pentru propozitiile p,q,rdate.
O formula (p,q,r) care are valoarea o propozitie adevarata indiferent care sunt
valorile de adevar ale propozitiilor p, q, r... se numeste tautologie.
Doua formule si in scrierea carora intra aceleasi variabile p,q,r... se numesc
echivalente si scriem = daca si numai daca pentru orice inlocuire a literelor p,q,r... cu
diverse propozitii, valorile celor doua formule sunt propozitii care au aceeasi valoare de
adevar (mai corect, valorile celor doua formule sunt propozitii care apartin aceleiasi
valori de adevar). Astfel, = corespunde semnului = din calcului algebric.
Notiunea de predicate are o importanta deosebia in matematica. Fara a exagera,
aproape orice teorema din matematica este un enunt ce contine unul sau mai multe
predicate.
Se numeste predicat (sau propozitie cu variabile) un enunt p(x 1, x2, ... xn)
depinzand de varabilele x1, x2, ... xn (n N*), care are proporietatea ca pentru orice valori
date variabilelor x1, x2, ..., respectiv xn din multimile A1, A2, .....respectiv An el devinde o
propozitie logica.
Deci, un predicat este bine precizat de enuntul sau si de multimile in care
variabilele iau valori (aceste multimi formeaza ceea ce se numeste domeniul de definite
al predicatului).
Predicatele sunt unare, binare, ternare,... dupa cum depind respectiv de una, doua,
trei..., variabile.
De exemplu: in enuntul x + 2 < 3 se vede ca daca inlocuim x cu 2, obtinem o
propozitie falsa, 2+ 2<3. Daca inlocuim x cu 0, obtinem propozitia adevarata 0+2<3.
Strans legata de notiunea de predicat apare notiunea de cuantificator: universal si
esential.
Echivalenta predicatelor:
Doua predicate p ( x, y, z...), q ( x, y, z...) se numesc echivalente si se scriu p ( x,
y, z...) q ( x, y, z...), daca oricum am alege valorile variabilelor x 0, y0... propozitiile p
( x, y, z...)si q ( x, y, z...) au aceeasi valoare de adevar.
Daca oricum am alege valorile variabilelor x0, y0... pentru care propozitia p ( x0,
y0...) este adevarata, rezulta ca si propozitia q (x0, y0...) este adevarata, vom scrie p ( x, y,
z...) q ( x, y, z...). Se vede ca p ( x, y, z...) q ( x, y, z...) atunci si numai atunci cand p
( x, y, z...) q ( x, y, z...) si q q ( x, y, z...) p ( x, y, z...).
Propozitii universale si existentiale:

Fie predicatul P(x), x D. D este domeniul in care x poate lua valori. Enuntul:
pentru orice valoare admisa x a variabilei X, propozitia P(x) este adevarata este
propozitie si se numeste propozitia universala atasata predicatului P (X). Se noteaza
( X), P(X).
O propozitie universala este adevarata daca este indeplinita conditia explicita din
enuntul ei. O propozitie universala este falsa daca nu este indeplinita conditia din enuntul
ei , respectiv daca exista x0 D, astfel incat propozitia P(x0) este falsa.
Fie predicatul P(X), X D. D este domeniul in care X poate lua valori. Enuntul
exista cel putin o valoare a variabilei X pentru care propozitia P(x 0) este adevarata este
propozitie si se numeste propozitie existentiala atasata predicatului P(x). Se noteaza ( X),
P(X).
Propozitia existentiala este adevarata daca este indeplinita conditia explicita din
enuntul ei. Propozitia existentiala este falsa daca nu este indeplinita conditia din enuntul
ei, respectiv daca oricare ar fi valoarea admisa X D, propozitia P(x) este falsa.
Un rol deosebit in matematica il joaca implicatiile. Orice teorema se poate pune
sub forma unei implicatii, unde cele doua predicate constituie ipoteza, respectiv concluzia
teoremei.
De obicei, o teorema data se numeste teorema directa. Fiind data o teorema,
putem forma trei noi propozitii: reciproca teoremei, contrara teoremei si contrara
reciprocei.
Reciproca teoremei este implicatia care se obtine din teorema data luand
concluzia teoremei drept ipoteza si ipoteza drept concluzie. Daca reciproca teoremei este
o propozitie adevarata, ea se numeste teorema reciproca (TR) a teoremei date.
Contrara teoremei este implicatia care se obtine din teorema data inlocuind
ipoteza prin negatia ei si concluzia prin negatia ei. In cazul in care contrara teoremei este
o propozitie adevarata, ea se numeste teorema contrara (TC) a teoremei date.
Dupa cum stim, reciproca unei teoreme si contrara teoremei nu sunt, in general,
propozitii adevarate.
Fiind data o teorema, ipoteza ei este o conditie suficienta pt concluzie, iar
concluzia este o conditie necesara pt ipoteza. De foarte multe ori, reciproca unei teoreme
este o propozitie adevarata. In acest caz, se obisnuieste ca teorema directa si cea reciproca
sa se contopeasca intr-un singur enunt folosind cuvintele de legatura: daca si numai
daca sau este necesar si suficient. Un astfel de enunt il vom numi criteriu.
In matematica, o teorema des folosita in rationamente (considerata aproape o
axioma) se numeste principiu. O teorema de mai mica importanta este numita, simplu,
propozitie, iar o teorema care ne ajuta numai la demonstrarea unei teoreme importante se
numeste lema. O teorema de mai mica importanta, care rezulta in mod evident dintr-o
teorema importanta, va fi numita consecinta sau corolar.

Exercitii:
1) Sa se determine valoarea de adevar a urmatoarelor propozitii:
a) 2 + 3 = 5
b) 2 3 < 6
c) 4 4 = 16
d) 4 + 3 < 1 + 5
e) 4 5 6 = 2 7
a)
b)
c)
d)
e)

1
0
1
0
1

2) Sa se decida care din enunturile urmatoare sunt propozitii si ce valori de adevar

au:
a) 2 3 = 6
b) ( 2 + 5 ) ( 3 + 8 ) = 80
c) | x | > 0 (x numar real)
d) Inchide cartea!
e) Dreptele d si d sunt paralele.
a)
b)
c)
d)
e)

este propozitie, 1
este propozitie, 0
nu este propozitie
nu este propozitie
nu este propozitie

3) Fie predicatul p (x, y) : x divide y, unde x si y desemneaza numere naturale. Sa se

determine valoarea de adevar pentru propozitiile :
a) p ( 2,6 )
b) p (7,15 )
a) 1
b) 0
4) Sa se determine valoarea de adevar pentru urmatoarele propozitii:

a)
b)
c)
d)
e)
f)

exista un numar intreg x, astfel incat x2 2x 3 = 0

exista un numar real x, astfel incat | x 1 | + | x 2 | = 0
exista un numar real x, astfel incat x2 x + 1 = 0
exista un numar real x, astfel incat | x 1 | + | x2 3x + 2 | = 0
exista un numar real x, astfel incat | x 1 | - | x 2 | < 0
oricare ar fi numar real x, avem x2 + ( x 1 )2 > 0

a)
b)
c)
d)
e)
f)

1
0
0
1
1
1

5) Sa se determine valoarea de adevar a urmatoarelor propozitii:

a) x2 5x + 6 = 0, unde x desemneaza un numar intreg
b) 2x2 x 3 = 0, unde x desemneaza un numar intreg pozitiv
c) ( 2x 6 < 0 ), unde x desemneaza un numar intreg pozitiv
a) 1
b) 0
c) 1

BIBLIOGRAFIE:

Lavrov, L. L. Maksimova, Probleme de teoria multimilor i logic matematic ,

Seria Culegeri de probleme de matematic i fizic, Editura tehnic, Bucureti
1974;
C. Lupu, Aritmetica pentru nvtori,Editura Alma Mater,Bacu,2014;

Gr. C. Moisil, Elemente de logic matematic i teoria mulimilor , M Matematic

Enciclopedia de buzunar, Editura tiinific, Bucureti, 1969;

P. S. Novikov, Elemente de logic matematic, Editura tiinific, Bucureti,

1966.