Ecuatia lui Laplace

1. Introducere
Primul obiectiv al electrostaticii este sa aflam campul
electric datorat unei distributii stationare de sarcini.
In principiu raspunsul este dat de legea lui Coulomb in
forma:

(1)
De obicei aceste integrale sunt dificil de calculat chiar
pentru distributii simple de sarcina. Uneori putem folosi
legea lui Gauss in cazurile care prezinta simetrie, dar
cea mai buna metoda este sa calculam potentialul
electric, V, care este dat de expresia:

(2)
Totusi si aceasta expresie este de multe ori dificila de
tratat analitic. In probleme in care apar corpuri
conductoare ρ nu poate fi cunoscuta dinainte: deoarece
sarcina este libera sa se miste, tot ce putem controla
este sirect este sarcina totala si poate potentialul fiecarui
conductor.
In astfel de cazuri este mai eficient sa tratam problema
in forma diferentiala, folosind ecuatia lui Poisson:

(3)
ρ
∇ E=
⃗
ε0
ρ
⃗E =−∇ V ⇒ ∇ (−∇ V )= ⇒
ε0
ρ
⇒ ΔV=−
ε0
 Coordinate cilindrice.

care, impreuna cu conditiile la limita potrivite, este

echivalenta cu expresia (2) a potentialului. Adesea
auntem interesati de aflarea potentialului intr-o regiune
unde ρ=0 (Daca ρ = 0 peste tot desigur V = 0 si
schluss!).
 In acest caz ecuatia lui Poisson devine ecuatia lui
Laplace:

care in coordinate carteziene are expresia:

Putem spune ca aproape toata electrostatica este studiul

acestei ecuatii Laplace. Ea apare si in alte ramuri ale
fizicii: gravitatie, magnetism, teoria caldurii, studiul
baloanelor de sapun. In matematica joaca un rol major
in teoria functiilor analitice. Pentru a capata o intuitie a
ecuatiei Laplace si a solutiilor sale (numite functii
armonice) vom incepe cu versiunile sale uni- si bi-
dimensionale pentru a ilustra proprietatile esentiale ale
cazului tridimensional.

2.Ecuatia Laplace unidimensionala

Presupunem V = V(x). Ecuatia Laplace devine:
Solutia generala este:

adica ecuatia unei drepte cu panta m si intersectia cu axa

V egala cu b. Conditiile la limita ne permit sa determinam
aceste constante. De exemplu, daca V = 4 in x = 1 si V =
0 in x = 5, obtinem m = -1 si b = 5 a.i. V(x) = - x + 5:

Observatii:
 a) V(x) = (1.2)[V(x+a) + V(x-a)]
adica V(x) este valoarea medie a lui V(x+a) si V(x-a)
pentru orice a. Ecuatia Laplace este un fel de instructiune
de mediere: iti spune sa atasezi punctului x o valoare
medie a valorilor din stanga si din dreapta lui.
b) Ecuatia Laplace nu admite nici minime si nici
maxime locale: valorile extreme se intalnesc la
capete. Aceasta este o consecinta a proprietatii (a)
pentru ca daca V ar fi maxim intr-un punct x, el nu ar
putea fi valoarea medie a valorilor din stanga si din
dreapta, care sunt mai mici. Altfel spus, derivata a
doua a unei functii e negativa in punctele de maxim
si pozitiva in punctele de minim.

3. Ecuatia Laplace bidimensionala

Daca V depinde de doua variabile, ecuatia Laplace

devine:

(3)
Aceasta nu mai este o ecuatie diferentiala ordinara ci o
ecuatie diferentiala cu derivate partiale. Sa ne imaginam
urmatorul exemplu fizic: avem o membrana de cauciuc
(sau o pelicula de apa cu sapun) intinsa pe un cadru. Apoi
luam o cutie de carton si taiem pe laterala, cu o linie
ondulata, capacul. Lipim ferm cadrul pe care avem foia de
cauciuc pe taietura ondulata astfel incat obtinem un fel de
toba ondulata. Daca planul (x, y) este pe fundul cutiei,
inaltimea V(x, y) a foii de cauciuc deasupra punctului de
coordonate (x, y) va satisfice ecuatia lui Laplace (3):

Functiile armonice in 2D au aceleasi proprietati pe care

le-am observat in cazul unidimensional:
a) Valoarea lui V in punctul (x, y) este valoarea medie a
celor din jurul punctului. Daca desenam un cerc de
raza R in jurul punctului (x, y) valoarea medie a lui V
 in punctele corespunzatoare cercului este egala cu
valoarea din centru:

b)V nu are maxime si minime locale: toate extremele se

produc la margine. Asa cum linia dreapta
minimizeaza in cazul unidimensional distanta dintre
doua puncte, o functie armonica in doua dimensiuni
minimizeaza aria marginita de cadrul care margineste
suprafata.

4. Ecuatia Laplace in trei dimensiuni

Aceleasi proprietati mentionate raman valabile si in cazul

3D:
a) Valoarea lui V in punctul a carui pozitie este
specificata de raza vectoare r este egala cu valoarea
medie a lui V pe suprafata unei sfere de raza R al
carei centru se afla in punctul cu vectorul de pozitie
r:
b) Ca o consecinta V nu are maxime sau minime locale.
Ele se ating doar la margine.
Demonstratie:

Calculam valoarea medie a potentialului pe o sfera de

raza R, produs de o sarcina punctiforma q aflata in
afara sferei (vezi figura de mai sus). Potentialul intr-
un punct de pe suprafata este:
Acesta este chiar potentialul campului produs de q in
centrul sferei! Aplicand principiul superpozitiei
putem spune ca pentru orice multime de sarcini din
exteriorul sferei potentialul lor mediu pe sfera este
egal cu potentialul net pe care ele il produc in centrul
sferei.
Exemplu, Teorema lui Earnshaw: O particula
incarcata nu poate fi in echilibru doar in prezenta
fortelor electrostatice.

q 1 q 8
V centru =4 ⋅ = ⋅
4 πε 0 √ 3 4 πε 0 a √ 3
a
2
 dV q 8
=− ⋅ 2 ≠0
da 4 πε 0 a √ 3
d2 V q 16
2
= ⋅ 3
>0
da 4 πε 0 a √ 3
Conditiile de echilibru stabil (Ep=minima) nu sunt
satisfacute.

5.Conditii la margine si teorema de unicitate

Ecuatia lui Laplace nu poate oferi solutia V prin ea insasi;

trebuie adaugate conditiile la margine. Aceasta ridica o
problema delicata: care sunt conditiile potrivite, suficiente
pentru a oferi raspunsul, dar nu atat de puternice incat sa
genereze inconsistente? In cazul unidimensional este
simplu, Solutia generala V = mx + b contine doua
constante arbitrare si astfel sunt necesare doua conditii la
margine. Putem avea valoarea functiei la cele doua
capete, sau valoarea functiei si derivata sa la un capat, etc.
Nu este sufficient sa avemdoar valoarea sau doar derivate
la un capat – informatia este insuficienta. Nici daca
specificam derivatele la ambele capete – aceasta ar putea
fi redundanta (daca valorile sunt egale) sau inconsistenta
(daca nu sunt).
In cazul bi- si tri-dimensional avem ecuatii cu
derivate partiale si nu e usor sa vedem ce ar insemna
conditii la margine acceptabile. Teorema de unicitate ne
ajuta sa raspundem la aceste intrebari. Exista multe
teoreme in electrostatica si vom prezenta doua dintre ele:
Prima teorema de unicitate: Solutia ecuatiei Laplace
intr-un volum V este unic determinata daca potentialul V
este specificat pe suprafata de marginire S.
Demonstratie:

In desen vedem un domeniu de volum V marginit de

suprafata S. Am putea avea “insule” in interior daca stim
potentialul V pe suprafetele lor. De asemenea suprafata
exterioara ar putea fi la infinit unde luam V = 0.
Sa pp. ca exista doua solutii ale ecuatiei Laplace:

presupunand ca au aceeasi valoare specificata pe

suprafata S. Vrem sa demonstram ca sunt egale. Sa
consideram diferenta lor:
Aceasta satisface ecuatia Laplace:

In cazul in care in domeniu se afla sarcini (V satisfice

ecuatia Poisson) avem:

Din nou V3 = V1 – V2 satisface ecuatia Laplace si are

valoarea 0 la margine astfel incat V1 = V2.
Corolar: Potentialul in volumul V este unic determinat
de:
- Densitatea de sarcina peste tot in regiune;
- Valoarea potentialului V pe toate marginile –
specificata.

6. Conductorii si a doua teorema de unicitate

Cel mai simplu mod de a pune conditii la limita intr-o
problema de electrostatica este sa specificam valoarea
potentialului V pe toate suprafetele care marginesc
regiunea de interes. Aceasta situatie este des intalnita in
practica: in laborator avem conductori conectati la baterii,
care mentin un anumit potential, sau la pamant, care este
expresia experimentatorului pentru V = 0. Sunt, insa
imprejurari in care nu cunoastem potentialul la frontiera,
ci sarcinile de pe anumite suprafete conductoare. Ca
exemplu sa pp. ca punem sarcina Q 1 pe primul conductor,
Q2 pe al doilea s.a.m.d fara sa precizam cum sarcinile se
redistribuie pe conductoare, aceasta realizandu-se intr-un
mod pe care nu-l controlam. De asemenea sa ne imaginam
ca avem o densitate de sarcina cunoscuta ρ in spatiul
dintre conductoare. Este campul electric unic determinat?
Sau sunt mai multe moduri de rearanjare a sarcinilor pe
conductori care sa produca diferite campuri electrice?
A doua teorema de unicitate: Intr-un volum V inconjurat
de conductoare si continand o densitate de sarcina
cunoscuta ρ, campul electric este unic determinat daca
sarcina totala de pe fiecare conductor este cunoscuta
(Regiunea ca intreg poate fi inconjurata de un alt
conductor, sau poate fi nemarginita).
Demonstratie:
Presupunem ca sunt doua campuri care satisfac conditiile
problemei. Ambele satisfac teorema lui Gauss in spatial
dintre conductoare:

Ambele satisfac teorema lui Gauss in forma integrala

pentru suprafetele gaussiene care inconjoara fiecare
conductor:
Examinam acum diferenta lor: care
satisface:

in regiunea dintre conductoare si

pe fiecare suprafata de frontiera.

Acum exploatam si urmatoarea informatie pe care o
avem: desi nu stim cum sarcinile Qi se distribuie pe
fiecare suprafata a conductorului indexat cu “i”, stim ca
suprafetele sunt echipotentiale si astfel V3 este constant pe
fiecare suprafata (nu neaparat aceeasi constanta). Avem:

Unde am folosit faptul ca . Integrand peste

intreaga regiune dintre conductori si aplicand teorema
divergentei in membrul stang obtinem:
Integrala de suprafata se refera la toate suprafetele din
regiunea respectiva – conductorii si suprafata exterioara.
Acum V3 este constant pe fiecare suprafata (pe cea de la
infinit V3 = 0), el iese in fata integralei si obtinem 0 


Deoarece integrandul e mereu pozitiv 
si teorema este demonstrata.

Sa dam un exemplu: Consideram figura de mai jos care

prezinta patru conductoare cu sarcinile ±Q situate astfel
incat sistemul pare stabil. Ce se intampla daca le unim
cu fire conductoare subtiri? Am putea crede ca nu se
intampla nimic, configuratia inca pare stabila. Aceasta a
doua configuratie este imposibila pentru ca avem doi
conductori cu sarcina totala nula. Conform cu teorema a
doua de unicitate sarcinile se vor anihila si campul total
va fi zero.
 Metoda separarii variabilelor

Acum vom ataca direct ecuatia lui Laplace prin metoda

separarii variabilelor, favorita fizicienilor in rezolvarea
ecuatiilor diferentiale. Metoda se poate aplica in cazul in
care cunoastem potentialul V sau densitatea de sarcina σ
pe frontiera unui domeniu si noi trebuie sa aflam
potentialul inauntru. Cautarea solutiilor este simpla:
cautam solutii produs de functii care depind fiecare doar
de o una dintre variabile.
Exemplul 1: Doua placi de metal infinite, legate la
pamant sunt asezate parallel in planul xz, una in y=0 si
una in y=a. Capetele din x=0 sunt inchise cu o banda
infinita izolata de cele doua placi si mentinuta la un
potential V0(y). Aflati potentialul in aceasta banda.
Solutie: Configuratia nu depinde de z, astfel ca avem o
problema bidimensionala:

cu conditiile la margine:

Ultima conditie deriva din considerentul fizic care

statueaza ca pe masura ce ne indepartam de banda
incarcata din x=0 potentialul terbuie sa tinda la zero.
Deoarece potentialul este cunoscut pe toate frontierele
raspunsul este unic determinat.
Primul pas este sa cautam solutii de forma:

Introducem in ecuatia Laplace si obtinem:

Separam variabilele (impartim la V=XY) si avem:


Egalitatea este posibila doar daca f(x) si g(y) sunt fiecare
egale cu o constanta.
Rezulta:

Ce am realizat: o ecuatie diferentiala cu derivate partiale

(Laplace) a fost transformata in doua ecuatii diferentiale
ordinare, mai usor de rezolvat:
Cele patru constante de integrare rezulta din conditiile la
frontiera:
- conditia a patra impune A=0 

dupa ce B a fost absorbit de C si D.

- Prima conditie cere ca D=0 =>

- Conditia a doua cere ca:

sin ka = 0 
 ka = nπ => k = nπ / a (n = 1, 2, 3, ….)

Acum vedem de ce am ales C1 pozitiv si C2

negativ: Daca X ar fi fost sinusoidal nu am fi putut
sa-l facem sa tinda la zero la infinit, si daca Y ar fi
fost exponential nu puteam sa-l facem sa se
anuleze si in 0 si in a. De asemenea n nu poate fi
zero pentru ca in acest caz potentialul se anuleaza
peste tot. De asemenea am exclus valorile negative
ale lui n.
Mai departe separarea variabilelor ne-a dat o
familie infinita de solutii (una pentru fiecare
valoare a lui n) si deoarece nici una singura nu
satisfice a treia conditie in x=0, trebuie sa le
combinam in asa fel incat impreuna sa o satisfaca.
Ecuatia Laplace este liniara in sensul in care daca
V1, V2,…. o satisfac, atunci si o combinatie liniara
a lor o satisface V=α1V1+ α2V2+ α3V3+…., unde αi
sunt coeficienti constanti.

Astfel construim o solutie generala:

Ce coeficienti Cn trebuie sa alegem pentru a

satisfice si conditia a 3-a?

Trebuie sa recunoastem aceasta suma ca o serie

Fourier de sinusuri.
Cum aflam coeficientii Cn intr-o suma infinita?
Metoda lui Fourier: inmultim ecuatia de mai sus cu
sin(n’πy/a) unde n’ este intreg pozitiv si integram
de la 0 la a:
Avem:

Toti termenii seriei din membrul stang sunt zero,

mai putin termenul pentru n=n’ cand membrul
stang devine (a/2)Cn’:

Deci ecuatia:

este solutie cu coeficientii Cn scrisi mai sus.

Ca exemplu sa consideram banda din x=0 este o
placa de metal cu potential constant V 0 (ea este
izolata de placile impamantate din y = 0 si y = a).
Avem:

Astfel:
Figura 3.18 este un grafic al potentialului. Figura
3.19 arata cum primii termeni din seria Fourier se
combina pentru a face o aproximare din ce in ce
mai buna a constantei V0: (a) doar n=1, (b) n de la
1 la 5, (c) suma primilor 10 termeni si (d) suma
primilor 100 de termeni.
Suma infinita din solutie poate fi calculata:

In aceasta forma putem verifica direct ca ecuatia

Laplace este satisfacuta si deasemenea cele patru
conditii la limita.
Functiile:

cu

Au doua proprieteti deosebite: completitudine si

ortogonalitate.
O multime de functii fn(y) este completa daca orice
alta functie f(y) poate fi exprimata ca o combinatie
liniara a lor:

Functiile sin(nπy/a) au proprietatea de

completitudine pe intervalul 0 ≤ y ≤ a. Ele sunt si
ortogonale asa cum am vazut.

Exemplul 2:
Doua placi metalice impamantate infinit de lungi
in y = 0 si y = a sunt conectate in x = ±b prin benzi
metalice mentinute la potential constant V0 (un
strat subtire de isolator la colturi previne
scurtcircuitul lor). Aflati potentialul in interiorul
sistemului.

Solutie:
Configuratia nu depinde de z. Ecuatia Laplace
bidimensionala:

are conditiile la limita:

Obtinem, la fel ca in exemplul anterior:

In acest caz nu putem pune A = 0, deoarece acum
x nu tinde la ꝏ. Pe de alta parte situatia este
simetrica in raport cu x, V(-x, y) = V(x, y) cu
consecinta
A = B. Din

obtinem:

Conditiile la limita (i) si (ii) implica D = 0 si

k=nπ/a:

Deoarece V(x, y) este par in x satisface automat

conditia (iv) si satisface (iii).
Vom construi o combinatie liniara:

in care coeficientii Cn satisfac conditia (iii):

Concluzie:
Exemplul 3:
O teava rectangulara lunga de laturi a si b este
legata la pamant, un capat, in x=0, este mentinut la
un potential specificat V0(x,y), ca in figura. Aflati
potentialul in interiorul tubului.

Solutie:
Aceasta este o problema 3D:
cu conditii la limita:

Factorizam solutia:

Punem C2 = -k2 , C3 = -l2 si deducem C1 = k2 + l2

si:

Solutiile sunt:
Conditia (v) implica A = 0, (i) ne da D = 0, iar (iii)
F = 0, in timp ce (ii) si (iv) necesita k = nπ/a si
l = mπ/a unde n si m sunt intregi pozitivi.
Solutia va fi:

Ea satisfice toate conditiile la limita cu exceptia

conditiei (vi). Contine doi intregi nespecificati (n
si m) si prin suprapunerea tuturor solutiilor
posibile obtinem:

Cerem ca ea sa satisfaca si conditia (vi):

Pentru a afla coeficientii Cn,m care o satisfac

inmultim cu sin(n’πy/a) sin(m’πz/b), unde n’ si m’
sunt intregi pozitivi arbitrari si integram:
In acord cu:

membrul stang al ecuatiei de mai sus este:

de unde deducem:

Ecuatia (3.48) cu coeficientii (3.50) este solutia

problemei. Daca la capatul tubului avem un
conductor cu potentialul constant V0,

In acest caz:
 De observat ca acesti termeni descresc rapid si o
aproximare rezonabila se poate obtine pastrand
doar cativa dintre primii.

Coordonate sferice
In coordinate sferice ecuatia lui Laplace are
expresia:

In cazul simetriei azimutale, cand V nu depinde de

longitudinea ϕ ecuatia se reduce la:

Ca si mai devreme, cautam solutii sub forma de produs:

Introducem in ecuatia Laplace si impartim la V:

Deoarece primul termen depinde numai de r, iar al doilea
depinde doar de θ rezulta ca fiecare este constant:

Ca de obicei ecuatia diferentiala cu derivate partiale a

fost transformata in ecuatii diferentiale ordinare. Ecuatia
radiala:

are solutia generala:

asa cum putem verifica usor. A si B sunt constante

arbitrare de integrare.
Solutia ecuatiei unghiulare:
este mai complicata. Solutiile sunt polinoamele Legendre
in variabila cosθ:

Polinoamele Legendre sunt cel mai convenabil definite

de formula lui Rodrigues:

Tabelul prezinta primele polinoame Legendre:

Observati ca polinomul Legendre de ordinul l in x

contine doar puteri pare ale lui x daca l e par si puteri

impare daca l este impar. Factorul a fost ales

astfel incat
 Pl(1)=1 (3.63)

Sunt acceptabile fizic doar solutiile pentru l intreg

pozitiv.
In cazul simetriei azimutale solutia generala a ecuatiei
Laplace in coordonate sferice este o combinatie luniara a
solutiilor ecuatiilor separate:

Exemplul 1: Se cunoaste potentialul V0(θ) pe suprafate

unei sfere goalein interior de raza R. Aflati potentialul in
interior.
Solutie:
In acest caz Bl = 0 pentru toti l, in caz contrar potentialul
va tinde la infinit in centrul sferei. Astfel:

Cand r = R, V = V0(θ):
Cum aflam coeficientii Al? Polinoamele Legendre
formeaza un set complet de functii in intervalul -1≤ x ≤1
(0 ≤ θ ≤ π). Acum tinem cont de faptul ca polinoamele
Legendre sunt functii ortogonale:

Daca inmultim ecuatia 3.67 cu Pl’(cosθ)sinθ si integram,

obtinem:

sau

Ecuatia 3.66 este solutia cu coeficientii dati de 3.69.

Poate fi dificil sa evaluam integrale de forma 3.69
analitic si in practica e uneori mai usor sa rezolvam
ecuatia 3.67 intuitiv. De exemplu, daca am sti ca
potentialul pe sfera este:

unde k este o constanta:

Introducand in ecuatia 3.67 obtinem imediat ca A 0 = k/2

si A1 = -k/(2R), ceilalti coeficienti anulandu-se. Astfel:

Exemplul 2: Potentialul V0(θ) este specificat pe

suprafata unei sfere de raza R si trebuie sa aflam
potentialul in exterior presupunand ca nu avem sarcini
aici.
Solutie:
In acest caz coeficientii Al’ (3.65) trebuie sa fie nuli
pentru ca V sa se anuleze la infinit, astfel incat:

La suprafata sferei cerem ca:

Inmultim cu Pl’ (cosθ)sinθ si integram folosind relatia de
ortogonalitate:

sau

Ecuatia 3.72 cu coeficientii 3.73 este solutia problemei.