Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” , Iaşi

Facultatea de Electrotehnică
Secţia: Inginerie Energetică
Specializarea: Ingineria Sistemelor Electroenergetice

Coordonator: Absolvent:

Prof. Dr. Ing. Valeriu David

IAŞI
-2009-
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” , Iaşi
Facultatea de Electrotehnică
Secţia: Inginerie Energetică
Specializarea: Ingineria Sistemelor Electroenergetice

Tema Proiectului:

Măsurarea Câmpului Magnetic

IAŞI
-2009-

2
 Cuprins

1. Memoriu Justificativ………………………………….5
2. Instrumentaţie pentru măsurarea câmpului
magnetic………………………………………………..8
2.1. Sisteme de măsurare…………………………....9
2.2. Senzori de câmp magnetic………………….....11
2.2.1. Senzori pasivi de câmp magnetic……….12
2.2.2. Senzori activi de câmp magnetic………...17
2.2.2.1. Bobină cu amplificator de tensiune....17
2.2.2.2. Senzor cu compensare în frecvenţă...18
2.2.2.3. Bobină cu amplificator de curent......20
2.3. Mijloace de transmitere a semnalului de la
senzorul de câmp la aparatul de
măsurare.....................................................................21
2.4. Măsurări în domeniul timp-măsurări în domeniul
frecvenţă.....................................................................24

3. Proiectarea unor senzori de câmp magnetic.............28

3.1. Senzori activi pentru măsurarea în domeniul timp
şi în domeniul frecvenţă a lui H................................30
4. Măsurări de câmp magnetic......................................38
4.1. Măsurarea câmpurilor electrice şi magnetice
generate de liniile de putere......................................39
4.2. Măsurarea câmpurilor electrice şi magnetice în
locuinţe, birouri şi laboratoare..................................40
4.2.1. Măsurarea câmpurilor electrostatice
perturbatoare........................................................42
4.2.2. Măsurarea câmpurilor magnetice şi
electrice de fond...................................................43

3
 4.2.3. Măsurarea câmpurilor generate de
terminalul video al calculatorului (VDT).............44
4.3. Influenţa câmpului electromagnetic de joasă
frecvenţă asupra corpului uman.................................46
4.3.1. Influenţa câmpului
electric................................................................46
4.3.2. Ecuaţiile generale ale
fenomenelor.......................................................47
4.3.3. Influenţa câmpului
magnetic.............................................................51
4.4. Rezultatele măsurării câmpurilor
electrostatice în câteva
zone....................................................................................53
4.4.1. Măsurări ale câmpului electromagnetic
în mai multe locuri de acelaşi
tip.......................................................................................56
4.4.1.1. Înconjurătorul electromagnetic în
zona liniilor de înaltă tensiune şi a staţiilor de
transformare.......................................................................56

5. Discuţii şi concluzii.......................................................62

Bibliografie.......................................................................63

4
 Capitolul 1.

Memoriu Justificativ

IAŞI
-2009-

5
 Diversele fenomene perturbatoare de natură magnetică şi electrică ce însoţesc
funcţionarea echipamentelor electrice, indiferent dacă acestea se află în uz industrial sau
casnic pot duce la o comportare necorespunzătoare a lor sau a sistemelor
tehnice/biologice din preajmă.
Mediul înconjurător este locul unor fenomene electromagnetice complexe
care, de cele mai multe ori, pot conduce la efecte negative asupra oamenilor, instalaţiilor
şi a echipamentelor din zona respectivă. Principalele fenomene electromagnetice, care pot
conduce la apariţia unor perturbaţii în mediul ambiant, pot fi împărţite in următoarele
categorii:
 Fenomene de joasă frecvenţă.
 Fenomene de înaltă frecvenţă.
 Descărcări electrostatice.
 Impuls electromagnetic nuclear.
Câmpul magnetic perturbator de joasă frecvenţă apare, de regulă în apropierea
liniilor de energie electrică aeriene sau în cabluri tranzitate de curentul electric, în
vecinătatea transformatoarelor de putere sau de forţă, în apropierea liniilor de cale ferată
electrificate, precum şi in apropierea echipamentelor industriale şi a echipamentelor
birotice.
Influenţa câmpului magnetic asupra organismelor vii este amplu studiată in
literatura de specialitate, fără a fi in totalitate elucidată.
Perturbarea electromagnetică a mediului înconjurător este specifică societăţii
moderne şi are, în cele mai multe cazuri, efecte negative asupra organismelor vii. Pentru
a putea menţine nivelul perturbaţiilor electromagnetice care apar în mediul înconjurător
este necesară cunoaşterea acestor perturbaţii, monitorizarea atentă a lor, precum şi
adoptarea unor măsuri eficiente în vederea limitării acestora la valorile admise.
Se vor face măsurători ale câmpurilor magnetice lângă liniile de înaltă tensiune
şi a staţiilor de transformare.
Analizând aceste date s-a observat că pentru liniile de înaltă tensiune aflate în
exploatare intensitatea câmpului în zone învecinate variază între 1 kV/m pentru tensiunea
de serviciu 120 kV şi 17 kV/m pentru tensiunea de 1200 kV.

6
 Astfel se citează situaţii în care proprietarii de terenuri s-au opus construirii
unor linii de înaltă tensiune care urma să treacă pe aceste terenuri, în ciuda
despăgubirilor consistente promise.
Câmpurile magnetice din locuinţe şi birouri sunt un cumul complex de câmpuri
de la diferite surse, fiecare dintre ele având o distribuţie spaţială şi temporală proprie.
Este important cunoaşterea valorii acestor câmpuri in zonele menţionate anterior
(locuinţe şi birouri, respectiv laboratoare), atât din punct de vedere al compatibilităţii
electromagnetice a aparaturii electrocasnice, de birou sau din laboratoare cu alte
echipamente electrice, cât şi din punct de vedere al compatibilităţii biologice al
persoanelor aflate in acele încăperi.
S-au efectuat măsurători ale câmpului magnetic în apropierea terminalelor video
ale calculatoarelor (VDT) deoarece unul din principalele dispozitive electrice care se află
în laboratoare, birouri sau locuinţe este calculatorul. De asemenea, distanţa operator-
calculator este mică.
Scopul măsurărilor a fost determinarea câmpurilor magnetice în anumite zone cu
probleme, astfel s-au pus în evidenţă marile diferenţe care există între nivelele câmpului
magnetic de fond dintre două locuri de acelaşi tip, dar şi marea variabilitate temporală şi
spaţială a câmpului pentru unul şi acelaşi loc.
Cunoaşterea şi deci măsurarea câmpurilor electromagnetice este necesară în
proiectarea şi exploatarea sistemelor electrice datorită:
 Sensibilităţii acestora la câmpuri electromagnetice perturbatoare (naturale sau
artificiale).
 Comportării lor ca surse de câmp, cu efecte asupra sistemelor tehnice sau
biologice.

7
2. INSTRUMENTAŢIE PENTRU MĂSURAREA
CĂMPULUI MAGNETIC

2.1 SISTEME DE MĂSURARE

Instrumentaţia utilizată la măsurarea câmpului electromagnetic depinde de tipul

câmpului ce trebuie măsurat (permanent sau tranzitoriu) şi scopul măsurării (unde se
intenţionează a se folosi rezultatul măsurării). Oricum, un sistem de măsurare a câmpului
electric şi/sau magnetic trebuie să conţină următoarele elemente: senzorii de câmp,
mijloacele (căile) de transmisie a semnalului, echipamentele de măsurare, iar
topologia lui poate fi între cele două limite date în fig. 2.1 şi fig. 2.2a.
În figura 2.2 toate cele 3 elemente, care pot fi independente sau pot constitui
părţi ale unui echipament de măsură unitar (de sine stătător), sunt în contact direct cu
câmpul electromagnetic (mărimea de măsurat).
Ideal, senzorii ar trebui să fie sensibili doar la E(r, t), respectiv la H(r, t)
(câmpul generat de sursa ce interesează), sau la câmpul electric, respectiv magnetic,
rezultant din punctul O’ de coordonate r(x, y, z) , iar mijloacele de transmisie şi achiziţie
să fie imune la ambientul electromagnetic (bineînţeles, sistemul trebuie să fie imun la toţi
factorii fizici de mediu).

Senzori

EE r , t Echipamente
O’ Mijloace (căi) de transmisie semnale de măsurare
(mijloace de
H achiziţie)

r(x, y, z) SURSĂ DE
CÂMP
O(0,0,0)
Înconjurătorul electromagnetic
Înconjurătorul fizic

Fig. 2.1 Măsurarea câmpurilor electromagnetice.

8
 În figura 2.2a se dă un senzor cu o topologie specială, la care prelucrarea
semnalului, afişarea, înregistrarea sau memorarea rezultatului se fac în interiorul
senzorului. În această situaţie doar senzorul este în contact direct cu mediul
electromagnetic, el constituind un ecran pentru celelalte două părţi.
În fig. 2.2b se arată o posibilitate de măsurare a câmpului electromagnetic la
care doar senzorul este introdus în zona de interes, restul sistemului de măsurare fiind în
afara câmpului. Această metodă poate fi utilizată la măsurarea câmpului intrasistem (de
exemplu câmpul într-un modul ecranat) sau, în general, la măsurarea câmpului în
apropierea unui plan de masă. De exemplu, la măsurarea la sol a câmpului
electromagnetic produs de o descărcare atmosferică, situaţie în care senzorii sunt instalaţi
la nivelul pământului deasupra unei camere ecranate amenajate în interiorul solului şi
care conţine mijloacele de măsurare.

Senzor de câmp Senzor de câmp

(sferă) (semibuclă)
E

E Plan de
H Prelucrare masă
Afişare H
E, H
Ecran pentru
sistemul de
Mâner sau suport prelucrare
susţinere Achiziţie semnal

a) b)

Fig 2.2 a) Mijloc de măsurare compact; b) Senzor asimetric, cu sistemul de transmitere şi

prelucrare în afara cămpului de măsurare

În ambele situaţii din fig. 2.2 se elimină modificarea câmpului de către linia de
transmisie a semnalului, precum şi culegerea parazită a semnalului de către aceasta (efect
de antenă de recepţie a liniei de transmisie). Totodată mijloacele de achiziţie nu

9
influenţează şi nu sunt influenţate de către câmp. Singura problemă rămasă este aceea a
distorsionării câmpului de către senzor.
În cele ce urmează, se prezintă o clasificare a măsurărilor de câmp, după câteva
criterii:

1. În funcţie de distanţa ”r” dintre sursa de câmp şi punctul de măsurare:

 măsurări în câmp apropiat;
 măsurări în câmp îndepărtat.

2. În funcţie de modul (domeniul) de efectuare al măsurării:

 măsurări în domeniul timp;
 măsurări în domeniul frecvenţă.

3. În funcţie de componenta câmpului care se măsoară:

 măsurarea E;
 măsurarea H;
 măsurarea simultană E şi H.

4. În funcţie de caracteristica de transfer a senzorului:

 măsurarea câmpului (E sau H);
E H
 măsurarea derivatei în raport cu timpul a câmpului ( sau  t ).
t

5. În funcţie de directivitatea senzorului de câmp:

 măsurări uniaxiale;
 măsurări biaxiale;
 măsurări triaxiale.

6. În funcţie de locul de măsurare (selectarea sau neselectarea fizică a sursei):

 măsurarea CEM în locuri contolate;
 măsurarea CEM “in situ”.

2.2 SENZORI DE CÂMP MAGNETIC

Senzorul de câmp magnetic - este o buclă la întreruperea (interstiţiul) căreia se

conectează o impedanţă de sarcină.
Dacă acest senzor este “iluminat” (se află sub influenţa) de un câmp magnetic
Hi (câmp magnetic incident), atunci la bornele lui apare o tensiune Ugol h (tensiune în gol

10
pentru senzorul de câmp magnetic), sau dacă bornele sunt în scurtcircuit, un curent de
scurtcircuit Isc h (curentul de scurtcircuit pentru senzorul de câmp magnetic).

Există o mare diversitate de senzori de câmp magnetic:

 senzori bazaţi pe efectul Hall - sensibili la B ;

 senzori “poartă de flux” (flux gate sensors) - sensibili la B ;
 dispozitive supraconductoare cu interferenţă cuantică - sensibile la  B
(deviaţia de la nivelul de referinţă al densităţii de flux);
B
 bobine de câmp - sensibile la  t .

Parametrii de bază ai senzorului de câmp magnetic sunt:

 A ech h - aria echivalentă;
 l ech h - lungimea echivalentă;
 L - inductivitatea;

2.2.1. SENZORI PASIVI DE CÂMP MAGNETIC

Funcţionarea bobinelor ca senzori de câmp magnetic este bazată pe legea

inducţiei electromagnetice (legea lui Faraday):
 Tensiunea electrică de-a lungul unei curbe închise  este egală cu viteza
de scădere în timp a fluxului magnetic printr-o suprafaţă S care se sprijină pe
curba .

d
u   Eds   dt  B dA (2.1)
S

În cele ce urmează se studiază numai bobinele fixe ce se utilizează la măsurarea

câmpului magnetic alternativ (cele mobile sunt utilizate la măsurarea câmpului magnetic
constant în timp).

11
 Se menţionează că în timpul citirii, senzorul trebuie să fie fix în spaţiu sau, când
este cazul, să existe un filtru de eliminare a componentelor de joasă frecvenţă, datorate
mişcării accidentale a bobinei, într-un eventual câmp magnetic continuu.
Dacă bobina are “n” spire, cu aria buclei S, iar câmpul magnetic nu are variaţie
spaţială în zona ocupată de senzor, tensiunea indusă este:

dB
ui   n  S  (2.2)
dt

Se observă că:

 Tensiunea indusă în gol (ui = ugol; se preferă în acest subcapitol notaţia ui -

tensiune indusă) este proporţională cu derivata inducţiei magnetice.

 Sensibilitatea creşte cu creşterea numărului de spire “n” (cu preţul scăderii

frecvenţei superioare de operare) şi cu creşterea ariei buclei (fapt ce conduce la
scăderea frecvenţei superioare şi la neîndeplinirea condiţiei de câmp magnetic fără
variaţie spaţială în suprafaţa buclei).
Pentru inducţia magnetică de variaţie sinusoidală B  Bm  cos(  t ) ,

ui  n  S    Bm  sin(  t )  n  S      H m  sin(  t ) (2.3)

Dacă B  Bm1  cos(  t )  Bm2  cos( 2    t )... Bmk  cos( k    t ) , atunci


ui  n  S    Bm1  sin(  t )  2    Bm2  sin( 2    t ) ...  (2.4)
Din relaţiile (2.3) şi (2.4) rezultă că:
 Există posibilitatea măsurării intensităţii câmpului magnetic cu variaţie
sinusoidală în timp sau a amplitudinilor fiecărei armonici a unui câmp magnetic
periodic.
 Sensibilitatea senzorului de câmp magnetic este proporţională cu
frecvenţa, deci nu se pot face măsurări în domeniul timp ale lui H.
 Creşterea sensibilităţii la măsurarea intensităţii câmpului magnetic H poate
fi făcută mărind permeabilitatea magnetică a miezului bobinei (bobină cu miez
magnetic de mare permeabilitate).

12
 În schema electrică echivalentă a unei bobine ca senzor de câmp (fig. 2.3) apar:
L - inductivitatea bobinei;
Rcc - rezistenţa bobinei în curent continuu (rezistenţa firului de cupru):

l D
Rcc     4  n 2
S d

unde:  este rezistivitatea cuprului;

D este diametrul mediu al buclei;
d este diametrul firului de cupru;
l este lungimea firului de cupru);
Rca - reprezintă creşterea pierderilor în bobină la înaltă frecvenţă datorită efectelor
pelicular şi de proximitate, curenţilor turbionari, pierderilor în ecran;
C - reprezintă capacitatea distribuită între spirele şi straturile adiacente;
Rs - reprezintă rezistenţa de sarcină.

În cazul în care bobina are miez de înaltă permeabilitate magnetică, apar în

schema echivalentă două rezistenţe Rct şi Rh :
Rct - rezistenţa echivalentă pierderilor prin curenţi turbionari şi Rh - rezistenţa
echivalentă pierderilor prin histerezis în miez.

Bobină Miez magnetic Sarcină

Rcc Rca Rct Rh

L
R
C U Rs
Ui ~

Fig. 2.3 Schemă electrică echivalentă a bobinei de câmp

13
 1. Ecuaţia de funcţionare (Sensibilitatea senzorului)

Sensibilitatea senzorului, Ss, este dată de relaţia:

U
Ss  (2.5)
H

În domeniul antenelor se defineşte şi se utilizează termenul de factor de antenă

(Fa). El are aceeaşi expresie ca inversul sensibilităţii (constanta senzorului - Ks):

H 1
Fa    Ks
U Ss

Sensibilitatea SS poate fi pusă şi sub forma:

Ui U
Ss   (2.6)
H Ui

Pentru un câmp magnetic sinusoidal de frecvenţă , tensiunea indusă este:

U i  n  S     H , (2.7)

iar sensibilitatea senzorului:

Ss  n  S     T (2.8)

în care:

U
T 
Ui

este atenuarea circuitului şi poate fi calculată din schema echivalentă (fig.2.3).

14
 1
Rs 
j   C Ui

1 1
Rs  Rs 
j   C j   C ,
 j    L  R 
1
Rs 
j   C
T
Ui

sau, după o prelucrare simplă a expresiei rezultă:

1
T
Rs  R  L  (2.9)
  2  L  C  j      R  C 
Rs  Rs 

Modulul lui T este:

1
T  1
 R  R 
2
 L  2
2
(3.0)
 s   2  L  C   2    R  C 
 Rs   Rs  
 

2. Frecvenţa de rezonanţă se obţine din ecuaţia:

dT
0
d

În funcţie de domeniul de frecvenţă, de geometria senzorului şi de sarcină, în

anumite situaţii se poate neglija efectul lui C sau R, rezultând astfel simplificări.

1
Pentru situaţia în care C poate fi neglijat ( R s    C ):

Rs
1 Rs  R
T  , (3.1)
Rs  R L L
 j  1  j 
Rs Rs Rs  R

iar modulul:

15
 1
T  1
R  R 2 L 2 2 (3.2)
[( s ) ( ) ]
Rs Rs

Circuitul se comportă ca un filtru trece jos, cu frecvenţe de tăiere sau frecvenţa critică
(frecvenţa la care T se reduce cu 3dB), dată de expresia :

Rs  R
 cr  .
L

Rs
Pentru  cr , rezultă T  ,
Rs  R

Rs 
iar pentru    cr , rezultă T   cr
Rs  R 

3. Sensibilitatea senzorului este:

Rs
S s ( )  n  S      ;
Rs  R
(3.3)
Rs  R
pt.    cr 
L

Rs  cr Rs
S s ( )  n  S        n  S     cr ;
Rs  R  Rs  R

Rs  R
pt.    cr 
L

4. Pragul de sensibilitate al senzorului este dat, în principal, de zgomotul

termic datorat lui R:

16
 U z, R  4  k  T  R  f (3.4)

Bobinele fără miez sau cu miez magnetic, ecranate electrostatic, sunt utilizate ca
senzori pasivi pentru măsurarea câmpului magnetic, în domeniul de frecvenţă 20 Hz 
100 kHz precum şi 10 kHz  30 MHz.
Frecvenţa inferioară este limitată de sensibilitatea senzorului (ea poate fi scăzută
de exemplu la 0,1 Hz prin utilizarea miezurilor magnetice de mare permeabilitate), iar
frecvenţa superioară este limitată de frecvenţa de rezonanţă a bobinei.

2.2.2. SENZORI ACTIVI DE CÂMP MAGNETIC

Pentru compensarea în frecvenţă a răspunsului (lăţime de bandă mare) şi/sau

creşterea sensibilităţii, s-a recurs la senzori activi de câmp magnetic.
Există trei configuraţii de bază de senzori activi de câmp magnetic:
 buclă sau bobină cu amplificator de tensiune;
 buclă sau bobină cu compensare în frecvenţă prin reacţie negativă;
 buclă sau bobină cu amplificator de curent.

2.2.2.1 BOBINĂ CU AMPLIFICATOR DE TENSIUNE

Schema de principiu a unui astfel de senzor este dată în fig.2.4 unde:

-Rs este rezistenţa de amortizare;
-Ri (tipic Ri >1 M) - rezistenţa de intrare a amplificatorului;
-Ci (tipic Ci < 10 pF) - capacitatea de intrare a amplificatorului;

17
 Ci
R Ri
+
A
-
L R2
C Rs U UA
Ui ~ R1

Rezistenţă de Amplificator de
Bobină de câmp amortizare tensiune

Fig 2.4 Bobina conectată la amplificatorul de tensiune.

Ecuaţia de funcţionare. Tensiunea la ieşirea amplificatorului, UA, este:

 R 
U A  1  2   U
 R1 

 R2   R2 
U A  1    S S  H  1    T  n  S     H (3.5)
 R1   R1 

unde T a fost calculat şi este dat la (2.9).

1 R R
Pentru Rs  şi    cr  s , conform (3.3)
 C L

 R2  Rs
U A  1    n  S     H , (3.6)
 R1  Rs  R

răspunsul senzorului este proporţional cu frecvenţa. În vederea compensării în

frecvenţă se utilizează un circuit integrator la ieşirea amplificatorului.
Pragul de sensibilitate al senzorului se obţine prin transformarea tensiunii de
zgomot de la ieşire, în intensitate de câmp (de zgomot) echivalent la intrare - H ech [A/m]
sau Hech [A/m(Hz)1/2]

18
2.2.2.2. SENZOR CU COMPENSARE ÎN FRECVENŢĂ

Un circuit cu compensarea răspunsului în jurul frecvenţei de rezonanţă se dă în

fig. 2.5. Lc, Cc, Rc sunt elementele de compensare în frecvenţă, iar Rfi,fs este o rezistenţă
pentru limitarea amplificării la capetele benzii (fi - frecvenţă inferioară, fs - frecvenţă
superioară).

R
+
A
-
Lc
L Rfi,fs
C Rs Cc
U UA
Ui ~ Rc

Fig. 2.5. Bobină cu amplificator de tensiune şi compensare în frecvenţă.

Dependenţa de frecvenţă a sensibilităţii senzorului (bobinei de câmp), S S, este

compensată de funcţia de transfer (TA) a amplificatorului, astfel încât:

S s  T A  ct (3.7)

U
unde ct este o constantă în raport cu frecvenţa, S s  este dat de (2.8) şi (2.9), iar
H
funcţia de transfer a amplificatorului este:

1
j    Lc 
UA j    Cc 1   2  Lc  Cc  j    Cc  Rc (3.8)
TA   1 
U Rc j    Cc  Rc

Dacă înlocuim valorile lui SS şi TA, condiţia (3.7) este satisfăcută pentru:

19
 Rs
LC  Lc  Cc
Rs  R

L R  Rs  C
  Cc  Rc
Rs  R Rs  R

şi deci răspunsul:

Rs nS 
UA   H (3.9)
Rs  R Cc  Rc

este independent de frecvenţă.

Pe acest principiu se realizează compensarea la frecvenţe relativ mari, zeci de kHz
 zeci de MHz.

2.2.2.3 BOBINĂ CU AMPLIFICATOR DE CURENT

Schema electrică a acestui senzor este dată în figura 2.6

Deoarece rezistenţa de intrare a amplificatorului de curent “R in" este foarte mică,

capacitatea C a senzorului este şuntată de aceasta şi creşte astfel frecvenţa superioară de
operare.

Ecuaţia de funcţionare

Ui
U A   R1  I1   R1 
 R  Rin   j    L

Înlocuind valoarea lui Ui dată la (2.7) obţinem:

n  S   
U A  R1  H (4.0)
 R  Rin   j    L

20
Dacă  R  Rin     L

  n  S  R1
UA  H , (4.1)
L

răspunsul senzorului este independent de frecvenţă.

Prin compararea relaţiei (4.1) cu valoarea tensiunii pe impedanţa Z c

corespunzătoare senzorului tip buclă rezultă valoarea lungimii echivalente a senzorului de
câmp magnetic - lech h:
 n  S
l ech h  ,
L

iar în continuare dacă comparăm această relaţie cu (4.2), obţinem valoarea ariei
echivalente a senzorului de câmp magnetic:

Aech h  n  S

R1
R Rin
-
I1 A
+
L
UA
Ui ~

Fig. 2.6. Bobină conectată la amplificator de curent.

Principalele probleme la acest senzor sunt: obţinerea unei frecvenţe critice cât
mai mici şi realizarea unui amplificator de curent de bandă largă.

21
 2.3. MIJLOACE DE TRANSMISIE A SEMNALULUI
DE LA SENZORUL DE CÂMP LA APARATUL DE
MĂSURARE

Semnalele care se transferă sunt in general analogice ( ieşirile senzorului).

Fiind intim legate de senzor , conexiunile nu trebuie să distorsioneze
mărimea de măsurat ( câmpul electromagnetic) şi să fie insensibile la câmp ( eliminarea
efectului de antentă parazită).Prezintă mare importanţă, de asemenea, adaptarea liniei
( căii) de transmisie la senzor şi la receptor (detector), dezadaptările fiind cauzate
importante de erori.
După natura lor, legăturile senzor –aparat de măsuare ( mijloc de achiziţie)
se împart în :
 legături conductoare;
 legături directe în hiperfrecvenţă sau optice ( telemetrie în
hiperfrecvenţă, telemetrie optică);
 legături prin ghiduri de undă dielectrice –hiperfrecvenţă
 legături prin fibre optice.
Legăturile conductoare ( cablurile coaxiale, liniile bifilare ecranate), cel
puţin pe distanţe foarte mici , sunt în puţine cazuri evitate. Pe distanţe mai mari şi în
afara radiaţiei electromagnetice directe, se obţin rezultate destul de bune, în
hiperfrecvenţă folosindu-se cabluri rigide (dielectric aer).
Există două concepte de mare interes în instalarea senzorilor: topologia şi
simetria.
a) Senzorul trebuie să măsoare un parametru electromagnetic la
suprafaţa unui bun conductor electric.

Cablul de legătură trece de la senzor la blocul de prelucrare ( cutie

ecranată), sau la un modulator, de la care semnalul care transmis mai departe, luându-se
următoarele precauţii:

22
  Localizarea obiectelor de dimensiuni mari, aferente sistemelor de
măsurare (module ecranate, modulatoare de transmisie ), se face la
distanţe mari de senzor sau în locuri unde influenţa acestora asupra
senzorului este împiedicată de conductorul originar ( deja existent fig
2.10)
 Fantele din conductorul originar nu sunt traversate de cablul de legătură,
ci sunt evitate , rulând cablul de-a lungul lor.
 Se evită trecerea directă a cablului de la rack ( şaşiu) la o altă structură
( conductorul trebuie să urmeze rackul până ce acesta este conectat la alt
conductor).
 Acolo unde este posibil, se poate folosi conductorul originar ca ecran,
minimizând astfel efectul cablurilor asupra măsurării precum şi zgomotul
cules de cabluri.

În fig. 2.11, se arată o posibilitate de măsurare a câmpului

electromagnetic la care doar senzorul este introdus în zona de interes, restul sistemului de
măsurare fiind în arafa câmpului.Această metodă poate fi utilizată la măsurarea
câmpului intrasistem ( de exemplu, câmpul într-un modul ecranat), sau la măsurarea la
sol a câmpului electromagnetic produs de o descărcare unei camere ecranate amenajate în
interiorul solului şi care conţine mijloacele de măsurare.

23
 Incinta ecranată
(subsistem)

Placă cu circuite
electronice

Senzor Echipamente de
Prelucrare semnal măsurare

Planul de
masă al
senzorului Cablu coaxial
Ecran

Fig 2.11. Senzor asimetric, cu sistemul de prelucrare şi transmisie în afara

câmpului de măsurat

b) Dacă senzorul trebuie să măsoare un parametru în spaţii deschise,

fără suprafeţe conductoare în apropiere, atunci simetria senzorului combinată cu simetria
în câmp şi/sau cabluri poate fi folosită să minimizeze efectele dispersiei anumitor
componente ale câmpului de către senzor şi cabluri.

În acest scop se recomandă:

 Cablurile de conectare să fie ortogonale la câmpul electric incident.

 Componentele de câmp mari, dispersate de cablarea exterioară, să fie
ortogonale la caracteristicile de răspuns ale senzorului ( senzor simetric
în raport cu cablarea).

24
 Legăturile conductoare, în general, modifică câmpul electromagnetic (mărimea
de măsurat) şi sunt susceptibile de a fi supuse efectelor câmpurilor, de aceea sunt folosite
cu mare precauţie.
Domeniul de utilizare al calblurilor este, mai ales, pentru transmisia
semnalelor prelevate la sol, situaţie în care ele sunt dispuse sub planul de masă.
Cablurile coaxiale care conectează senzorul la aparatul de măsurare pun
probleme serioase,în special, la măsurarea câmpurilor electromagnetice tranzitorii
(Electromagnetic Pulse- EMP).
Există situaţii cănd se utilizează pentru transmisia semnalului linii rezistive.
În acest caz, senzorii detectează local( de exemplu, cu dioda introdusă între
elementele dipolului sau interstiţiului buclei) câmpul electric sau magnetic şi transmis
semnalul de curent continuu obţinut la aparatul de măsurare, printr-o linie rezistivă.Deşi
are dezavantajul prinderii informaţiei de frecvenţă şi fază şi al atenuării semnalului de
linia rezistivă, metoda este utilizată la etaloane de transfer sau la senzori izotropi de câmp
electric şi magnetic.

2.4. MĂSURĂRI ÎN DOMENIUL TIMP -MĂSURĂRI

ÎN DOMENIUL FRECVENŢĂ

Câmpurile electromagnetice pot avea o prezenţă continuă în timp (câmpuri

permanente) sau o apariţie singulară, de scurtă durată (câmpuri tranzitorii).
Instrumentaţia şi metodele de măsurare diferă mult în cazul celor două tipuri de
semnale. Se fac în general măsurări în domeniul frecvenţă pentru primul caz şi măsurări
în domeniul timp pentru al doilea.
Dacă pentru câmpurile (semnalele) cu prezenţă continuă, pe lângă măsurările în
domeniul frecvenţă se pot face şi măsurări în domeniul timp, pentru câmpurile cu apariţie
singulară este posibilă doar înregistrarea formei variaţiei lor în timp.

25
 O reprezentare în domeniul timp şi în domeniul frecvenţă a unui semnal este
dată în fig.2.12. În această figură se arată doar caracteristica de amplitudine U(f),
caracteristica de fază (f) este sugerată prin timpii t1 = 1T1/2, t2,…tn, care sunt diferiţi
de la o sinusoidă la alta.

f
u(t) U(f) 3T3/2

2T2/2

1T1/2
Domeniul
t frecvenţă

u(t) U(f) f

Domeniul
timp

Fig. 2.12. Analiză în domeniul timp - analiză în domeniul frecvenţă.

În tabelul 1.1 se face o comparaţie între cele două moduri de măsurare, notând cu
(+) avantajele şi cu (-) dezavantajele.

Comparaţie între măsurările în domeniul frecvenţă şi măsurările în domeniul timp. Tabelul 1.1

26
 Măsurări în domeniul frecvenţă
Se reprezintă spectrul semnalelor
permanente. Spectrul semnalului are două
componente (amplitudinea şi faza)
(-) Domeniul de aplicaţie restrâns (semnale
periodice)
(+) Aparatura necesară este disponibilă în
multe laboratoare
- receptoare de perturbaţii
electromagnetice (Hz - zeci de GHz)
- analizoare de spectru (Hz - peste 100
GHz)
(+) Standardele, normele şi modul de
utilizare al rezultatului sunt bine puse la
punct (datorită “vechimii” acestui mod de
măsurare).
(-) Nu este totdeauna posibilă efectuarea
măsurărilor de fază şi deci nu se poate
trece din domeniul frecvenţă în domeniul
timp.
(+) Utilizarea unor filtre foarte selective
permite:
- raport semnal - zgomot mare
- domeniu dinamic mare 80 - 120 dB
spectru, care sunt adesea înecate în zgomot.
(-) Măsurările sunt foarte sensibile la
reflexiile datorate pereţilor conductori sau
absorbanţilor imperfecţi (la măsurări de
semnale radiate).
(-) Aceste măsurări se efectuează într-un
timp mare, rezultând astfel un cost ridicat
Trecerea dintr-un domeniu în altul se poate face utilizând transformata Fourier
directă şi indirectă:

F ( )   f ( t )  e  j t dt


1 j t
f (t ) 
2  F ( )  e

27
Măsurări în domeniul timp
Se reprezintă amplitudinea semnalului
funcţie de timp.
(+) Domeniul de aplicaţie mult mai mare
(orice fel de semnale)
(-) Aparatura necesară este mai complexă:
- osciloscoape (cu banda de trecere în timp
real - câţiva GHz)
- înregistratoare numerice de formă de
undă
(-) Experienţa în domeniul acestui tip de
măsurări este mai redusă.
(+) Furnizează rapid o informaţie globală,
există posibilitatea de a trece prin calcul în
domeniul frecvenţă şi posibilitatea
deducerii răspunsului la alte tipuri de
excitaţie.
Au aplicabilitate în domeniul cercetării,
studiului şi modelării.
(-) Datorită lărgimii mari de bandă,
zgomotul termic, zgomotul de eşantionare
şi numerizare limitează domeniul dinamic
la 40 - 60 dB.
De aceea nu se pot calcula, de exemplu,
amplitudinile frecvenţelor înalte din
(+) Se poate uneori scăpa de reflexiile
parazite dacă măsurarea se face rapid,
înainte ca impulsul reflectat să ajungă la
sistemul de măsurare.
(+) Permit reducerea timpului de măsurare
cu aproximativ un ordin de mărime faţă de
cele din domeniul frecvenţă
(5.0)
d (5.1)
 În ultima perioadă, măsurările în domeniul timp cunosc o continuă extindere.
Schema bloc simplificată a unui sistem de măsurare se reprezintă în fig. 2.13.

Condiţionare
Sistem de Înregistrator de Afişare
Senzori analogică de
transmisie formă de undă semnal
semnal

Sursă de Unitate de Sistem de

Memorare prelucrare date
semnal control

Date pentru utilizatori

Fig 2.13. Sistem de măsurare în domeniul timp al câmpului electromagnetic .

Cu toate că sunt mai greu de realizat (mai complexe), măsurările în domeniul

timp au avantajul trecerii în domeniul frecvenţă şi deci a prelucrării suplimentare în acest
domeniu (obţinerea informaţiilor şi din domeniul frecvenţă).
Uneori se efectuează ambele tipuri de măsurări pentru verificare sau pentru
efectuarea unor corecţii (fig.2.14 ):

Receptor de GPIB
Senzori de măsură EMI
camp;
Măs. în dom. frecvenţă Sistem de
Antene calcul
Măs. în dom. timp
Filtru trece GPIB
Preamplificator jos Osciloscop
(antialiasing)

Fig 2.14 . Măsurări comparative în domeniul frecvenţă - domeniul timp.

3. PROIECTAREA UNOR SENZORI DE CÂMP

MAGNETIC

28
 Există multiple preocupări în efectuarea de măsurări în domeniul timp ale
câmpului electromagnetic, datorită avantajelor acestora faţă de măsurările în domeniul
frecvenţă: scăderea timpului de măsurare cu aproximativ un ordin de mărime şi deci
reducerea costurilor în cazul testelor din compatibilitatea electromagnetică; posibilitatea
de identificare şi caracterizare a sursei de câmp pe baza „semnăturii electromagnetice”. În
plus a crescut importanţa măsurărilor în domeniul timp ale câmpului electromagnetic
datorită aplicaţiilor lor în domeniul cercetării, al detecţiei şi studiului unor surse de câmp
naturale sau artificiale (descărcări atmosferice - lightning, cutremure, descărcări
electrostatice –ESD, studiul efectelor biologice şi al efectelor asupra sănătăţii ale
câmpurilor tranzitorii).
Pe lângă cerinţele generale specifice senzorilor şi instrumentaţiei utilizate la
măsurarea câmpurilor, în cazul măsurării în domeniul timp sunt necesare o bandă de
frecvenţă foarte largă şi un domeniu dinamic foarte mare.
Funcţia de transfer a unui senzor de câmp electromagnetic prezintă două zone
distincte: una este zona de proporţionalitate cu derivata câmpului (pentru frecvenţe, f <
fcr) şi una este zona de proporţionalitate cu câmpul (pentru f > f cr). În cazul în care
senzorul funcţionează pe partea de proporţionalitate la câmp, trebuie redusă frecvenţa
critică fcr, iar în cazul în care el funcţionează pe partea de proporţionalitate la derivata
câmpului, trebuie crescută frecvenţa critică. În acest caz sensibilitatea senzorului este mai
redusă şi în plus este necesară o prelucrare a semnalului pentru a obţine şi răspuns
proporţional la câmp.
În cele ce urmează se prezintă doi senzori activi de câmp magnetic realizaţi şi
calibraţi: unul care funcţionează pe partea de proporţionalitate la derivata câmpului şi
unul ce funcţionează pe partea de proporţionalitate la câmp.

29
 3.1. SENZORI ACTIVI PENTRU MĂSURĂRI ÎN
DOMENIUL TIMP ŞI ÎN DOMENIUL FRECVENŢĂ A
LUI H

Senzorul tip buclă încărcat cu o singură sarcină este sensibil atât la câmp
magnetic cât şi la câmp electric.

Sensibilitatea la câmp electric poate fi redusă dacă bucla este electric foarte mică (
kb  1 ), adică:

f
2 b  1 (5.2)
c

sau dacă se utilizează configuraţii speciale (ecranare, configurţie Moebious).

Una din importantele aplicaţii ale buclei este la măsurarea în domeniul timp a
câmpului magnetic.
Pentru bucla electric foarte mică, schema echivalentă a senzorului se reduce la
cea din figura 3.1a.
Circuitul echivalent şi caracteristica de frecvenţă ale unui senzor de câmp
magnetic de tip buclă cu o singură sarcină sunt date în figura 3.1.
Valoarea frecvenţei critice fcr, care delimitează cele două zone de funcţionare ale
senzorului, este:
Zc
f cr  (5.3)
2L

Deoarece condiţia de buclă electric foarte mică presupune scăderea dimensiunii

(în condiţiile în care se doreşte o frecvenţă superioară mare), iar scăderea dimensiunii
determină scăderea sensibilităţii, se recurge la senzori activi de câmp magnetic.

30
 ~
Uh (s)
Ih ~ ~ ~ ~
Uh (s)  Aeq  sHi (s) Uh (s)  Hi (s)  leq  Zc

L 2
Uh Zc 3 dB
 i
Aeq  B
t 1

Senzor Sarcină s
scr
(buclă)
a) fcr f
b)

Fig. 3.1. a) Circuitul echivalent al senzorului; b) Caracteristica de frecvenţă a

senzorului

În figura 3.2 sunt date cele două tipuri principale de senzori activi.
C

Rp
L A m p l if ic a t o r R
Uh d e t e n s iu n e -

A eq  Bi U i e , 1 = S 1 (  H / t )
t + O s c i lo s c o p
U ie , 2 = S 2 H ( t )

S e n z o r ( b u c lă ) Z in > >  L
C ir c u it d e in t e g r a r e
a)

R R2
Ih
Cp
- R1
+ -
L
R
l eq  H i
O s c i lo s c o p
Cp U ie = S H ( t )
- R1
+
+
R2
Z in < <  L
S e n z o r ( b u c lă ) A m p l if ic a t o r d e c u r e n t
b)

Fig. 3.2. Senzori activi de câmp magnetic: a) senzor cu amplificator de tensiune; b)

senzor cu amplificator de curent

La senzorul cu amplificator de tensiune, ieşirea amplificatorului este

proporţională cu derivata în raport cu timpul a lui H(t), iar dacă se doreşte răspuns
proporţional la H(t) atunci se utilizează un circuit de integrare.

31
 La senzorul cu amplificator de curent, răspunsul la ieşirea amplificatorului este
proporţional cu H(t).
S-au realizat şi calibrat doi senzori activi de câmp magnetic unul care
funcţionează pe partea de proporţionalitate la derivata câmpului (Fig. 3.2a) şi unul ce
funcţionează pe partea de proporţionalitate la câmp (Fig. 3.2b).

Senzorul activ 1, care lucrează în zona de proporţionalitate la câmp (având

domeniul de amplitudine nT ÷ µT, domeniul de frecvenţă 50 Hz ÷ 170 kHz).
Senzorul activ 2, care lucrează pe partea de proporţionalitate la derivata
câmpului (având domeniul de amplitudine nT ÷ µT, domeniul de frecvenţă 50 Hz ÷ 600
kHz).
Aceşti senzori, alcătuiţi din senzorul de câmp magnetic propriu-zis şi o parte de
prelucrare electronică, sunt arătaţi în figura 3.3. Senzorii au fost calibraţi prin metoda
câmpului etalon. În plus, ei au fost verificaţi prin efectuarea de măsurări comparative ale
câmpului în acelaşi punct utilizând atât senzorii propuşi cât şi senzori clasici (senzori sau
măsurătoare de câmp achiziţionaţi de la firmele de profil).

Fig. 3.3. (în stânga)-Senzorul activ 1 şi (în dreapta)-Senzorul activ 2

Senzorul activ 1 este alcătuit dintr-o bobină de câmp de tip solenoid şi un

amplificator de curent, pe principiul din fig.3.2b.
Deoarece impedanţa de intrare a amplificatorului de curent este mică, senzorul
are răspuns proporţional la câmp magnetic H (t). O reducere suplimentară a frecvenţei

32
critice, dată de relaţia (5.3), este obţinută prin creşterea inductivităţii senzorului propriu-
zis. Din acest motiv, bobina de câmp a fost realizată pe miez de ferită (r mare).
Atât bobina de câmp cât şi amplificatorul de curent au o configuraţie ecranată şi
simetrică pentru a reduce sensibilitatea senzorului la câmp electric şi pentru a elimina
perturbaţiile de mod comun.
Pentru scăderea capacităţii senzorului, înfăşurarea s-a făcut pe galeţi. Au fost
luate în consideraţie mai multe dimensiuni în vederea reducerii erorilor datorate medierii
câmpului în zona ocupată de senzor, precum şi mai multe tipuri de miezuri de ferită.
Astfel s-au realizat un set de senzori (bobine de câmp) ce pot fi conectate la
amplificatorul de curent.
Calibrarea senzorului s-a făcut prin metoda câmpului etalon, utilizând ca
generator de câmp o bobină circulară. Curbele de calibrare pentru senzorul I şi senzorul
II din setul de bobine de câmp sunt date în fig.3.4
Fig. 3.4. Curbele de calibrare pentru două bobine de câmp ale senzorului
activ 1
450

400

350

300

250
Uout [mV rms]

200
B0=126 nT sensor I
150 B0=126 nT sensor II

100

50

0
0.01 0.1 1 10 100 1000
f [kHz]

Scăderea răspunsului senzorului la frecvenţe joase se datorează valorii relativ

mari a frecvenţei critice fcr, iar scăderea răspunsului senzorului la frecvenţe înalte se
datorează frecvenţei superioare limită a amplificatoarelor operaţionale utilizate. Desigur,
aceste limitări pot fi depăşite utilizând miezuri de ferită cu permitivitate magnetică mai
mare şi amplificatoare operaţionale de frecvenţă mai înaltă.

33
 Senzorul activ 2 permite măsurarea în domeniul timp atât a derivatei câmpului
magnetic, cât şi a câmpului magnetic. El a fost calibrat prin citirea tensiunii la ieşirea lui,
atunci când a fost introdus în centrul unei bobine care generează un câmp magnetic ce
poate fi calculat cu precizie.
A fost verificată liniaritatea răspunsului senzorului cu frecvenţa, în cazul
generării unui câmp magnetic sinusoidal. Curbele de calibrare pentru două valori ale
inducţiei magnetice (63 nT şi 126 nT) şi cele două game de măsurare (câştigul
amplificatorului de instrumentaţie 10 şi 100) sunt date în figura 3.5. Pentru a verifica
performanţele senzorului la măsurări în domeniul timp, a fost generat un câmp magnetic
de formă dreptunghiulară, iar răspunsul senzorului la acest câmp este dat în figura 3.6.
Fig. 3.5. Curbele de calibrare ale senzorului activ 2

250

200

A=100 B0=126nT
Uout [mV rms]

150 A=100 B0=63nT

A=10 B0=126nT
A=100 B0=12.6nT
100

50

0
0.01 0.1 1 10 100 1000
f [kHz]

Fig. 3.6. Răspunsul senzorului activ 2 la câmp magnetic dreptunghiular

34
 Comparând caracteristicile tensiune de ieşire - frecvenţă la câmp magnetic
constant ale celor doi senzori (Fig.3.4 şi Fig. 3.5), se observă o comportare în frecvenţă
mult mai bună a senzorului activ 2.
În vederea verificării concordanţei între indicaţiile celor doi senzori activi
realizaţi şi calibraţi, s-au făcut măsurări ale câmpului magnetic într-un punct utilizând
ambii senzori activi. Formele de undă ale câmpului magnetic obţinute cu cei doi senzori
sunt date în fig.3.7 şi fig.3.8.

Fig. 3.7. Forma de undă a câmpului magnetic obţinută cu senzorul activ 1

Fig. 3.8. Forma de undă a câmpului magnetic obţinută cu senzorul activ 2

35
 Se observă că există o bună concordanţă între cele două indicaţii, atât în ceea ce
priveşte formele de undă, cît şi valorile câmpului (Bvâf la vârf, indicat 1= 2888 nT faţă de Bvâf la
vârf, indicat 2 = 2772 nT şi Befectiv indicat 1= 662 nT faţă de Befectiv indicat 2 = 624 nT.
Trebuie specificat că cele două măsurări, cu senzorul activ 1 şi cu senzorul activ
2, ale căror înregistrări sunt date în fig.3.7 şi fig. 3.8, au fost efectuate în acelaşi punct din
spaţiu, dar succesiv în timp. Se pare că, pe durata de câteva secunde cât au durat cele
două înregistrări, câmpul magnetic nu s-a modificat semnificativ. Pentru a lua în
consideraţie variabilitatea temporală, care, mai ales în cazul câmpului magnetic
perturbator, este foarte mare şi se poate produce brusc, ar trebui efectuate măsurări
simultane cu cei doi senzori, dar în acest caz ele nu ar mai putea fi efectuate în acelaşi loc
din spaţiu.
Întrucât cei doi senzori nu pot fi poziţionaţi simultan în acelaşi punct, măsurările
comparative vor fi afectate fie de erorile datorate variabilităţii spaţiale (măsurări
simultane, dar în puncte diferite), fie de erorile datorate variabilităţii temporale ale
câmpului magnetic (măsurări în acelaşi punct, dar la momente diferite).

Concluzii
S-au realizat şi calibrat doi senzori activi de câmp magnetic: Senzorul activ 1,
care lucrează pe caracteristica de proporţionalitate la câmp; Senzorul activ 2, care
lucrează pe caracteristica de proporţionalitate la derivata câmpului. Senzorul 2 are o
comportare în frecvenţă mai bună decât Senzorul 1.
Fiecare din ei, împreună cu analizorul - Fluke 43 Power Quality Analyser şi
calculatorul portabil - HP Notebook Compaq NX9010, formează un sistem de măsurare
autonom (alimentare la baterii şi acumulatori), portabil, care a fost utilizat la
supravegherea câmpului magnetic şi stocarea datelor măsurării. Sistemul de măsurare a
câmpului magnetic obţinut prin utilizarea senzorului activ 2 este arătat în fig.3.9.
Faţă de senzorii clasici, senzorii propuşi au banda de frecvenţă mult mai largă şi
permit atât măsurări în domeniul timp (înregistrarea „semnăturii electromagnetice” a
sursei de câmp), cât şi măsurări în domeniul frecvenţă.
Prin efectuarea de măsurări comparative în acelaşi punct s-a găsit o bună
concordanţă între formele de undă ale câmpului magnetic obţinute cu cei doi senzori.

36
 Senzorii sunt adecvaţi măsurării câmpului magnetic generat de sistemul de
alimentare cu energie electrică, aparate electro-casnice, monitoarele calculatoarelor sau în
general supravegherea înconjurătorului electromagnetic, unde este necesară determinarea
unui număr cât mai mare de parametri ai câmpului (valoare efectivă, valoare vârf la vârf,
forme de undă). Incertitudinea de măsurare de 5 % ÷ 10 % sau chiar 30 % este
acceptabilă, datorită marii variabilităţi temporale şi spaţiale a măsurandului
(înconjurătorul electromagnetic).

Fig. 3.9. Sistem de măsurarea a câmpului magnetic cu stocarea rezultatelor

Performanţele senzorilor realizaţi pot fi îmbunătăţite. Astfel, pentru senzorul 1

caracteristica amplitudine-frecvenţă poate fi aplatizată, iar banda de frecvenţă (frecvenţa
superioară) crescută, prin utilizarea unor miezuri de ferită şi amplificatoare operaţionale
cu performanţe în frecvenţă mai bune.
Se preconizează continuarea cercetărilor în vederea realizării unor senzori pentru
măsurări în domeniul timp a câmpului magnetic ce are componente de frecvenţă până în
domeniul zecilor sau sutelor de MHz.
De asemenea, plecând de la cei doi senzori activi uniaxiali pot fi continuate
cercetările pentru obţinerea unor senzori triaxiali, care sunt adecvaţi măsurării câmpurilor
magnetice complexe (măsurări vectoriale).

37
 4. MĂSURĂRI DE CÂMP MAGNETIC

4.1. MĂSURAREA CÂMPURILOR ELECTRICE ŞI

MAGNETICE GENERATE DE LINIILE DE PUTERE

În zona unei linii electrice aeriene sunt generate următoarele câmpuri:

 Un câmp electric şi un câmp magnetic, datorate tensiunii, respectiv
curentului în linia electrică de transmisie sau de distribuţie a energiei electrice, având
frecvenţa reţelei (50 Hz şi armonicile);
 Un câmp electromagnetic de bandă largă (zeci de MHz  sute de MHz)
datorat efectului corona pe conductoarele liniei.
Doar câmpul electric şi magnetic de frecvenţa reţelei este considerat în cele ce
urmează.
Amplitudinile câmpurilor depind de configuraţia geometrică a liniei, de punctul
în care interesează valoarea câmpului, precum şi de tensiunea liniei, de curentul prin
aceasta pentru E, respectiv pentru H.
Determinarea câmpului generat este posibilă atât prin calcul, cât şi prin
măsurări.
Calculul câmpului magnetic se face funcţie de: înălţimea stâlpilor; distanţa
dintre stâlpi; distanţa dintre faze; ordinea fazelor; sarcina de lucru.
La estimarea lui H, spre deosebire de cea a lui E, există câteva probleme şi
anume:
 curenţii (amplitudine şi fază), care intră în calculul lui H, nu sunt
cunoscuţi cu precizie, ei au variaţii (zilnice şi anuale) destul de mari, ce nu pot fi
întotdeauna estimate pe baza datelor anterioare;
 pentru un set de conductoare ale unei linii de putere, curenţii nu sunt, în
general, egali în amplitudine şi defazaţi la 120 grade.

38
 De aceea, în cazul câmpului magnetic, se face o tratare statistică pe baza
informaţiilor disponibile despre variaţiile zilnice şi anuale ale curenţilor.

Referitor la măsurare se poate remarca:

 se măsoară atât H cât şi E, deoarece punctul de măsurare se află în
regiunea de câmp apropiat;
 se măsoară şi se reprezintă un profil lateral (transversal) al lui E şi H
pentru distanţe de aproximativ 1,5 m între puncte şi 1 m deasupra solului;
 se măsoară şi se reprezintă un profil longitudinal al lui E şi H.
Polarizarea lui E şi H este, în general, eliptică. Din acest motiv, este important a
se măsura atât valoarea maximă (axa mare a elipsei), cât şi valoarea efectivă a rezultantei.

4.2. MĂSURAREA CÂMPURILOR ELECTRICE ŞI

MAGNETICE ÎN LOCUINŢE, BIROURI,
LABORATOARE

Câmpurile electrice şi magnetice din locuinţe sunt o combinaţie complexă de

câmpuri de la diferite surse, fiecare din ele având o distribuţie spaţială şi temporală
proprie.
Principalele surse de câmp din locuinţe sunt:
 liniile de transmisie;
 liniile de distribuţie;
 sistemul de conectare la masă (conexiunile între firul neutru şi obiectele
metalice);
 configuraţia de cablare (aşezarea firelor, care este foarte diversă şi poate
da naştere la bucle generatoare de câmp magnetic - din acest motiv, se face o corelaţie
între configuraţia firelor şi intensitatea câmpului);
 aparatele electro-casnice, monitoarele video ale calculatoarelor, etc.

39
 La măsurarea câmpurilor electrice şi magnetice în locuinţe trebuie să se
ţină cont de faptul că:
 Amplitudinea câmpului magnetic este mai mică cu aproximativ două
ordine de mărime decât cea de la liniile de putere (ea poate fi mai mică de 1 mG = 0,1
µT).
 Conţinutul în armonici este mai important faţă de liniile de putere
(armonicile pot constitui mai mult de 30 %).
 Distribuţia spaţială a amplitudinii câmpului este mai complicată decât
lângă liniile de putere; ea nu poate fi estimată şi depinde de: traseul liniei de distribuţie;
numărul de conectări locale; tipul conexiunii (împământării) de întoarcere.
 Variaţiile temporale pe o perioadă de o zi, o săptămână, un anotimp, un an
sunt mari.
 Polarizarea câmpului este complexă şi nu se cunoaşte.

Toate acestea, precum şi perspectiva utilizării rezultatelor, trebuie luate în

consideraţie la efectuarea măsurării.
Compararea datelor obţinute de diverşi investigatori este dificilă. De aceea,
datele trebuie însoţite de foarte multe informaţii (locul de măsurare, punctele de
măsurare, surse de câmp, cablare cu fire, tipul împământării, instrumentaţia utilizată,
metode, condiţii climaterice: temperatură, umiditate, etc.)
Uneori, acelaşi grup de investigatori, cu aceleaşi aparate, efectuează măsurări în
locuri diferite, pentru a da o relevanţă şi a putea compara aceste locuri din punct de
vedere al poluării electromagnetice.
O măsurare a câmpului în locuinţe, ca şi în birouri, ar putea să conţină:
 un profil lateral al câmpului generat de liniile de distribuţie şi de transport,
extins şi peste locul de amplasare al locuinţei;
 un profil al câmpului în jurul locuinţei, din care se pot identifica câmpurile
datorate căilor de curent (îngropate în pământ sau aeriene) B = f(x,y);
 măsurări în interiorul locuinţei (în sufragerie, în dormitoare, în bucătărie) sau
birou.

40
 În interiorul locuinţei trebuie să se realizeze:
 măsurarea factorilor de mediu (temperatură, umiditate relativă);
 determinarea încărcării electrostatice a persoanei, în cameră, la
diverse distanţe de televizor, sau monitorul video al calculatorului. Această
determinare se poate realiza cu un aparat de măsură de câmp electrostatic;
 determinarea câmpurilor electrice şi magnetice de fond într-un larg
domeniu de frecvenţe, în mai multe puncte din cameră, fără a se apropia prea
mult de aparatele electrocasnice, sau o parte a acestora să fie deconectate pe
timpul măsurării;
 determinarea variaţiei spaţiale a câmpurilor electrice şi magnetice
în jurul aparatelor electrocasnice, monitoarelor video, etc.
De mare importanţă este selectarea locuinţelor şi birourilor în care se fac
măsurările, pentru ca acestea să fie cât mai reprezentative, precum şi prelucrarea statistică
a rezultatelor.
Prin importanţa şi dificultatea de efectuare, supravegherea poluării
electromagnetice constituie o provocare în domeniul măsurărilor de câmp.

4.2.1. MĂSURAREA CÂMPURILOR

ELECTROSTATICE PERTURBATOARE

Încărcarea electrostatică a unei persoane se poate determina prin intermediul

potenţialului la care ajunge corpul său, deplasându-se (mers normal) în cameră sau birou,
aceasta pentru diferite covoare şi diferite tipuri de încălţăminte. Persoana ce se
deplasează ţine în mână o tijă conductoare (metalică), care este conectată printr-un fir la o
placă de aluminiu cu diametrul de 10 cm. Aceasta se află la o distanţă de 5-15 cm de o a
doua placă, identică cu prima, care constituie masa unui măsurător de câmp electrostatic
modulator (tip “moarã de câmp”).

41
 Câmpul electrostatic al ecranului unui VDT se măsoară cu acelaşi aparat,
montat de astă dată la centrul unei plăci de aluminiu circulare cu diametrul de 50 cm.
Placa se aşează la 10 cm de ecran. Monitorul trebuie să fie deschis cu câteva zeci de
minute înainte de măsurare.

4.2.2. MĂSURAREA CÂMPURILOR MAGNETICE ŞI

ELECTRICE DE FOND
Aceste câmpuri au ca principale surse:
 reţeaua de alimentare cu energie electrică;
 aparatele electrocasnice;
 câmpurile de RF generate de emiţătoarele radio din zonă.
Se face măsurarea câmpului într-un punct (centrul camerei şi înălţimea de 1
metru) la un moment dat „spot measurement”, în fiecare cameră şi se notează rezultatele.
În această situaţie nu este nici o informaţie despre variaţiile spaţiale şi temporale
ale câmpului.
Pentru a lua în consideraţie variaţiile spaţiale ale câmpului de fond, se poate
face media aritmetică a 5 măsurări, una în centru şi celelalte la mijlocul distanţei între
centrul camerei şi colţurile ei.
Variaţiile temporale pot fi obţinute prin măsurări la diverse intervale de timp,
sau înregistrând câmpul într-un punct, utilizând un sistem de măsurare complet
automatizat.
O posibilitate de supraveghere automată şi înregistrare a ambientului
electromagnetic, este utilizând un senzor izotrop pentru măsurarea simultană a lui E şi H
şi conectarea acestuia prin fibră optică la un calculator.
Sistemul din figura 4.0, introdus într-o cutie de plexiglas şi instalat astfel încât
să nu deranjeze, permite măsurarea lui E şi H într-o locuinţă cu câmp neuniform.
Senzorul (proiectat pentru măsurarea câmpurilor de RF, de exemplu cele
generate de emiţătoarele radio) este alcătuit din trei semibucle montate pe o sferă
conductoare. În interiorul sferei se află partea electronică de prelucrare, care presupune:

42
  sumarea celor două tensiuni de la sarcinile diametral opuse ale fiecărei
bucle;
 multiplexare (se foloseşte un singur canal de prelucrare pentru toate cele 9
tensiuni de la senzor);
 compensare în frecvenţă;
 amplificare RF;
 detecţie;
 transmisie.
Sensor
izotrop
E şi H

Cutie din
plexiglas 1m
Calculator

0,45 cm

Fig.4.0. Măsurarea automată a lui E şi H în locuinţe, birouri

Calculatorul controlează funcţionarea senzorului (compensarea cu temperatura,

liniarizarea detecţiei), afişează valorile componentelor lui E şi H, calculează Etotal, Htotal,
impedanţa de radiaţie, vectorul Poynting.

4.2.3. MĂSURAREA CÂMPURILOR GENERATE DE

TERMINALUL VIDEO AL CALCULATORULUI (VDT)

Există două metode de măsurare distincte, prezentate în figura 4.1:

 E  H
a) determinarea lui E, (eventual şi  t ) şi H, (eventual şi  t ) în mai multe

puncte situate în jurul unui VDT (video display terminal) la distanţe între 30 cm şi 100
cm.

43
 Aceasta presupune utilizarea unui senzor de câmp electric şi a unui senzor de
câmp magnetic precum şi un număr mare de măsurări.

sistem TLAS
VDT z
puncte de măsurare VDT

50 cm

y
a) b)

Fig. 4.1. Măsurarea câmpului generat de VDT

b) Monitorul video este introdus în interiorul unui sistem de trei antene tip buclă
perpendiculare una pe cealaltă, fiecare dintre ele încărcată cu două sarcini situate
diametral opus - TLAS (Three Loop Antenna System). Printr-o prelucrare
corespunzătoare se face determinarea dipolilor magnetic şi electric echivalenţi, de la care
se poate determina câmpul generat E şi H în orice punct din jurul dispozitivului (VDT).
Complexitatea sistemului de măsurare TLAS este compensată prin măsurarea
simultană a lui E şi H şi lipsa mişcării (rotirii) obiectului de testat (VDT) sau a aparatului
de măsurare, deci obţinerea multor informaţii (determinarea lui E şi H în orice punct)
într-un timp scurt.
Pe această cale pot fi măsurate câmpurile emise de orice dispozitiv care poate fi
introdus în centrul sistemului TLAS.
Pentru situaţia a) se măsoară atât E cât şi H.

Senzorul de câmp se situează în punctele din jurul VDT-ului, (de exemplu, cele
marcate în figura 4.1a) şi trebuie să aibă dimensiuni mici pentru ca eroarea de mediere
datorată variaţiei câmpului în zona ocupată de senzor să fie mică. Se poate calcula
această eroare de mediere funcţie de dimensiunea senzorului şi de distanţa sursă-senzor.

44
 Pentru H se utilizează o bobină - senzor uniaxial - ce măsoară componenta lui H
după o direcţie sau trei bobine perpendiculare - senzor triaxial - care împreună cu un
sistem de prelucrare adecvat măsoară valoarea efectivă a câmpului magnetic rezultant.
Pentru E se utilizează un senzor tip dipol (tijă, sferic, paralelipipedic, plan
încastrat), iar transmisia senzor - sistem de prelucrare, este de preferat să fie realizată prin
fibră optică. Cele trei părţi ale sistemului de măsurare pot fi independente, ca în figura 4.2
sau poate fi folosit un măsurător de câmp compact.

Senzor de Cablu coaxial sau

câmp (E, H) fibră optică Analizor de EMI
Analizor de spectru,
Osciloscop,
Înregistrator

Fig. 4.2. Măsurarea lui E si /sau H

Se poate utiliza, de asemenea, un senzor pentru măsurarea simultană a lui E şi

H.
 E  H
Uneori se măsoară şi derivatele câmpului (  t şi  t ).
Domeniul de frecvenţă în care se măsoară câmpul este de la zeci de Hz la sute
de kHz (maximum 1 MHz), de obicei cu doi senzori (5 Hz  2 kHz şi 2 kHz  400 kHz).

4.3 INFLUENŢA CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC

DE JOASĂ FRECVENŢĂ ASUPRA CORPULUI UMAN

4.3.1 INFLUENŢA CÂMPULUI ELECTRIC

Acţiunea câmpului electric asupra unui organism viu se manifestă prin

următoarele fenomene:

45
  inducerea unor curenţi electrici de foarte mică intensitate;
 descărcări electrice tranzitorii;
 efecte superficiale, de natură electrostatică.
Intensitatea curenţilor induşi este foarte slabă, aceştia traversând diferitele organe
interne unde se înregistrează valori locale infinitezimale ale densităţii de curent.Astfel,
intr-un câmp cu intensitatea de 10 kV/m, existent sub o LEA de 800kV, curentul total
indus într-o persoană stând în picioare este mic de 0,2 mA, densitatea de curent pe craniu
fiind de numai 4.1010 A/ mm 2 .

4.3.2 ECUAŢIILE GENERALE ALE

FENOMENELOR
Se consideră exemplul din fig 4.3 al unui corp metalic M, amplasat sub

conductoarele unei linii electrice aeriene trifazate aflate respectiv la tensiunile U1 , U 2 , U 3

; corpul considerat poate fi izolat faţă de pământ ( fig.4.3a) sau la potenţialul acestuia( fig
4.3b).
Ecuaţia genarală a electrostaticii, stabilind dependenţa dintre potenţialul U 0 şi
sarcina relativă la corpul M se scrie sub forma:

3
q   U k Ck (5.4)
k 0

Deoarece în cazul în care corpul este izolat faţa de pământ sarcina q este nulă

încăt, din (5.4) pentru potenţialul flotant U 0 se obţine:

U C k k
(5.5)
U0  k 0

C0

Între coeficienţii de capacitate Ci (i=0,1,…3), utilizaţi în relaţiile (5.4), (5.5) şi

capacităţile K i (i=0,1,….3), reprezentate în fig 4.3, există relaţiile următoare:

46
 3
K i  Ci (i  0), K 0  C0   Ci (5.6)
i 1

3
Deoarece, în mod obişnuit, C0   Ci , K 0 şi C0 au valori foarte apropiate.
i 1

În cazul fig. 4.3b, corpul este legat la pământ, deci are potenţialul nul.Sarcina
electrică existentă pe acesta prin inducţie este dată de relaţia:
3
q   U k Ck (5.7)
k 1

S S

R
U1 U2 T
U3 R
U1 U2 T
U3
K2 K3 K2 K3
K1 K1

M
U0 M
U0
Sol K0 Sol i0

a b
Fig 4.3 Corp metalic (M) sub o linie electrică trifazată

În regim permanent sinusoidal, prin legătura la pământ circulă curentul de

intensitate , i0 care are expresia:

I0   j q (5.8)

47
 Ţinând seama de (5.5), (5.8) rezultă sistemul de ecuaţii:

3
I0   j  U k Ck
k 1
(5.9)
I
U0  0
jC0

În conformitate cu fig.4.3 şi relaţiile (5.4)…. (5.9), sistemul format din sol şi

corpul M se poate considera ca reprezentând bornele unei surse de alimentare

caracterizată prin tensiunea de mers in gol U 0 , curentul de scurtcircuit i0 şi care posedă

o impedanţă internă dată de relaţia:
1
Z0  (6.0)
jC0

Calculul intensităţii curentului i0 , mărime foarte importantă pentru evaluarea

fenomenelor de inducţie electrică sub LEA, reprezentând o problemă de maximă
dificultate.
În general , considerând corpul legat la pământ, se determină configuraţia
câmpului electric superficial E(S) în care toate punctele suprafeţei exterioare S a
obiectului.
În aceste condiţii, densitatea de sarcină pe suprafaţa S se calculează utilizând
relaţia:

J  j  j 0 E (6.1)

Curentul total se obţine prin integrare, cu ajutorul relaţiei:

I0  j 0  E ( S )ds (6.2)

s

48
 Calculele şi măsurătorile efectuate în cazul unei persoane stând in picioare pe
un sol plan sub o LEA arată că intensitatea curentului indus penetrând prin picioare,fără
ca izolaţia încălţămintei să aibă vreo influenţă, este de ordinul 15 106 A pe kV/m;

intensitatea curentului care traversează craniul şi circula prin gât este de ordinul 5 106

A pe kV/m. Astfel, sub o LEA de 400 kV, aceşti curenţi ar fi de circa 80 106 A,

respectiv 25 106 A. Aceste valori sunt cu un ordin de mărime inferioare pragului de

percepţie al omului, care este de aproximativ 1mA pe traseul dintre cele două mâini şi
de aceea ei nu sunt sesizaţi. Într-o situaţie asemănătoare, dar sub acţiunea unui câmp
mult mai intens, se găsesc persoanele care efectuează lucrări sub tensiune.
Acţiunea câmpului electric asupra unei persoane aflate la sol poate fi simulată

prin intermediul unui sistem de două sarcini electrice q1 , q2 , la înălţimile h1 şi h2  2h1 ,

deasupra solului. Se arată că dacă sarcinile electrice q1 , q2 sunt date de relaţiile:

8 4
q1  2 0 Eh12 , q2  2 0 Eh12 (6.3)
9 9

atunci suprafeţele echipotenţiale corespunzătoare condiţiei U=0 , care sunt de

revoluţie, iau forma asemănătoare unei siluete umane. Curenţii care o traversează se pot
calcula cu relaţiile:

i1   q1
i2   q2 (6.4)
i0  i1  i2

unde: i1,i2 reprezintă intensităţile curentului care traversează trunchiul respectiv

craniul şi gâtul, i0 fiind intensitatea curentului total, care penetrează prin picioare.
Dacă persoana considerată are o izolaţie foarte slabă în raport cu solul, corpul
său se află în întregime la potenţialul nul al solului, la contactul acesteia cu orice structură
legată la pământ neînregistrându-se nici un efect.
Dacă persoana este izolată în raport cu solul (încălţăminte de cauciuc, obiect
electroizolant sub picioare etc), curentul indus va circula prin partea corpului care vine la

49
un moment dat în atingere cu pământul; valoarea acestuia rămâne de ordinul de marime
dat de relaţia (6.4).
În cazul atingerii de către o persoană aflată la potenţialul pământului a unei
structuri izolate faţă de acesta, curentul care traversează corpul uman corespunde valorii
induse în structura atinsă; dacă aceasta este metalică şi de dimensiuni suficient de mari ,
intensitatea curentului care circulă la pământ prin corpul uman poate atinge zeci de
miliamperi.Legarea la pământ pemanentă a structurilor conductoare voluminoase
amplasate în vecinătatea LEA este o măsură de protecţie necesară.
Dacă se are în vedere că limita periculoasă pentru om este de circa 30mA, se
constată că aceasta nu se poate ajunge nici prin atingerea unui vehicul de mare gabarit
(0,20/0,25 mA pe kV/m), staţionat sub o LEA de foarte inaltă tensiune (750kV).
Un risc important apare în cazul amplasării depozitelor de carburanţi sau a
staţiilor de benzină în zone apropiate de culoarele LEA de înaltă tensiune.Descărcările
electrice produse între corpuri şi/sau structuri metalice din aceste depozite sau staţii în
prezenţa vaporilor de carburant, pot conduce la explozia amestecurilor carburante
formate în aer şi la declanşarea unor incendii. Se constată că energia necesară aprinderii
unui amestec normal de benzină cu aer, care este de circa 0,25 mJ poate fi relativ uşor
înmagazinată într-un vehicul de mari dimensiuni, aflat sub o LEA de înaltă tensiune.

4.3.3 INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC

Câmpul magnetic produs de reţelele electrice , fie că sunt formate din LEA sau
LEC interesează cu valorile sale de la sol, unde poate interacţiona cu corpuri
conductoare, inclusiv cu cel uman şi în care induce o tensiune electromotoare care
generează curenţi.
Majoritatea obiectelor şi construcţiilor nu reprezintă decăt un slab efect de ecran
pentru câmpurile magnetice; rezultă astfel că intensitatea câmpului magentic în interiorul
unei locuinţe este, de exemplu, rezultatul surselor atât interioare cât şi
exterioare.Aparatele electrocasnice, respectiv instalaţiile industriale şi electroenergetice
din apropierea unei locuinţe produc câmpuri magnetice în imediata vecinătate care au

50
valori foarte diferite, în funcţie de distanţe şi de curenţii generatori;uneori intensitatea
câmpului magnetic produs de aparatele electrocasnice poate fi mai mare decăt cea a
câmpului provenit de la o LEA din apropiere.
O acţiune indirectă a câmpului magnetic de frecvenţă industrială constă în
inducerea de tensiuni electromotoare de aceeaşi frecvenţă în obiecte conductoare şi în
corpul uman.
Traseele acestor curenţi, inchizându-se în plane perpendiculare pe direcţia
câmpului, depind foarte mult şi de aceasta, aşa cum se arată în fig. 4.4.
Admiţând un contur circular de rază r amplasat într-un mediu infinit izotrop,
ecualtiile lui Maxwell conduc, pentru intensitatea câmpului electric al curenţilor de
conducţie la expresia:

r dB
E (6.5)
2 dt

Ţinând seama că Emax  16 E , pentru densitatea de curent se obţine:

Br
J  (6.6)
2

 fiind conductivitatea electircă a ţesuturilor, iar   pulsaţia intensităţii

câmpului magnetic.

51
 B
B

I
I

Fig.4.4 Dependenţa traseelor curenţilor induşi de direcţia câmpului

Cercetări recente care dovedesc posibilitatea existenţei unor efecte negative ale
expunerii la câmp magnetic de frecvenţă industrială fac posibilă normarea dozelor de
expunere, aşa cum se încearcă în diferite lucrări de specialitate.

4.4. REZULTATELE MĂSURĂRII CÂMPURILOR

ELECTROMAGNETICE ÎN CÂTEVA ZONE

Pentru estimarea înconjurătorului electromagnetic s-au efectuat măsurări de

câmp electric şi magnetic în câteva zone specifice (zone cu apartamente, laboratoare,
birouri; lângă linii de înaltă tensiune; lângă emiţătoare radio – tv; în spitale) toate situate
în interiorul şi în preajma oraşului Iaşi.

52
 Instrumentaţia utilizată la măsurări a fost constituită din:

- Magnetometrul ELF 01 (10 Hz ÷ 1000 Hz, Terraflux Control Iaşi).

- „Gaussmeter C.A 40” (EMF Sensor 30 Hz ÷ 300 Hz, Chauvin Arnoux).
- Sondele de câmp apropiat pentru E şi H (near field probe set ETS, EMCO,
model 7405; domeniul de frecvenţă 100 kHz ÷ 500 MHz).
- Antenele de tip dipol reglabil (Adjustable Dipole, ETS, EMCO, model 3121;
domeniul de frecvenţă 28 MHz ÷ 400 MHz).
- Senzorul activ 1, cu domeniul de frecvenţă 40 Hz ÷ 170 kHz, utilizat la
măsurări în domeniul timp şi măsurări în domeniul frecvenţă.
- Senzorul activ 2, cu domeniul de frecvenţă 50 Hz ÷ 600 kHz, utilizat la
măsurări în domeniul timp şi măsurări în domeniul frecvenţă.
- Analizorul - Fluke 43 Power Quality Analyser (osciloscop şi analiză
armonică).
- Calculatorul portabil - HP Notebook Compaq NX9010, utilizat la măsurări „in
situ”.
- Analizorul de spectru - IFR 2398 Spectrum Analyser (Frequency range 9 kHz
÷ 2,7 GHz; Measurement Range +20 dBm ÷ – 105 dBm).
În mai multe zone de acelaşi tip (de exemplu linii de înaltă tensiune, camere de
electroterapie, emiţătoare radio - tv., laboratoare, apartamente) s-au făcut măsurări ale
câmpului o dată sau de câteva ori într-o perioadă de câţiva ani, iar pentru unele zone
(două laboratoare, două apartamente) s-a făcut o supraveghere pe termen lung (un număr
foarte mare de măsurări pentru o perioadă mai mare de un an de zile şi anume 20 de luni
consecutive).
Cunoaşterea câmpului în aceste zone este importantă atât din punctul de vedere
al compatibilităţii electromagnetice, cât şi din punctul e vedere al compatibilităţii
biologice.
Referitor la ultimul aspect, efecte biologice şi asupra sănătăţii ale câmpurilor
electromagnetice, există instituţii naţionale şi internaţionale, care fac reglementări în
acest domeniu, dintre care pot fi amintite:

53
  International Commission on Non Ionizing Radiation Protection –
ICNIRP [ICNIRP Guidelines for limiting exposure to time- variing electric, magnetic and
electromagnetic fields (up to 300 GHz), Health Physics, vol 74, No. 4, April 1998, pp.
494-522], [Guidance on for determining compliance of exposure to pulsed and complex
non-sinusoidal waveforms below 100 kHz with ICNIRP Guidelines, Health Physics, vol
84, N0. 3, March 2003, pp. 383-387].
 National Radiological Protection Board - NRPB [Advice on Limiting
Exposure to Electromagnetic Fields (0-300 GHz), Documents of the NRPB, vol 15, No.
2, 2004, pp. 1-35].
 IEEE [IEEE Standard for Safety Levels with Respect to Human Exposure
to Radio Frequency Electromagnetic Fields, 3 kHz to 300 GHz, IEEE Std C95.1, 1999
Edition, pp. 1-73]; [IEEE Standard for Safety Levels with Respect to Human Exposure to
Radio Frequency Electromagnetic Fields, 3 kHz to 300 GHz Amendment 2: Specific
Absorption Rate (SAR) Limits for the Pinna, IEEE Std C95.1b, 2004, pp. 1-6]; [IEEE
Standard for Safety Levels with Respect to Human Exposure to Electromagnetic Fields, 0
to 3 kHz, IEEE Std C95.6, 2002, pp.1-43].
Trebuie specificat că nivelele de referinţă diferă de la un organism de
reglementare la altul, în general în funcţie de tipul de efecte biologice luate în
consideraţie (de exemplu, efectele termice au loc la nivele mai mari ale câmpului decât
cele necesare stimulării celulelor).
În ultima perioadă există o tendinţă de scădere a nivelelor de referinţă, o tendinţă
de luare în consideraţie a efectelor biologice ale câmpurilor electromagnetice tranzitorii
(pulsuri electromagnetice).
De asemenea, pe lângă efectele biologice ale câmpurilor de intensitate mare,
care sunt evidente, s-au semnalat şi efecte biologice la nivele mai mici. De aceea se
studiază efectele biologice ale câmpurilor de intensitate mai mică în cazul expunerii
permanente (de foarte lungă durată).
Scopul acestor analize este studiul şi cercetarea în domeniul măsurărilor de
câmp electromagnetic „in situ”, supravegherea înconjurătorului electromagnetic, în
vederea estimării efectelor biologice şi asupra sănătăţii, identificarea principalelor surse
de câmp, etc.

54
 4.4.1. MĂSURĂRI ALE CÂMPULUI
ELECTROMAGNETIC ÎN MAI MULTE LOCURI DE
ACELAŞI TIP
S-au efectuat măsurări în mai multe locuri specifice: zone cu linii de înaltă
tensiune şi staţii de transformare; locuinţe şi laboratoare.

4.4.1.1. ÎNCONJUTĂTORUL ELECTROMAGNETIC ÎN

ZONA LINIILOR DE ÎNALTĂ TENSIUNE ŞI A
STAŢIILOR DE TRANSFORMARE

S-au efectuat măsurări ale câmpului magnetic în 4 zone din Iaşi traversate de
linii de înaltă tensiune: Zona 1 conţine trei linii de înaltă tensiune ce traversează un drum
principal; în Zonele 2, 3 şi 4, liniile de înaltă tensiune sunt amplasate în preajma unor
blocuri de locuinţe.
La măsurări au fost utilizate cele 2 magnetometre monobloc, portabile
(Magnetometrul ELF 01, „Gaussmeter C.A 40”), precum şi cei doi senzori activi de câmp
magnetic (senzorul activ 1 şi senzorul activ 2).Primele două instrumente afişează
valoarea efectivă a inducţiei magnetice.
Cu senzorul 1 şi senzorul 2, care au fost conectaţi la analizorul - Fluke 43 Power
Quality Analyser, s-au efectuat atât măsurări în domeniul timp (forma de undă, valoarea
vârf la vârf, valoarea efectivă), cât şi măsurări în domeniul frecvenţă (valorile efective ale
componentelor de frecvenţă).
Întrucât senzorii de câmp sunt uniaxiali, în fiecare punct de măsurare s-au
determinat succesiv componentele câmpului după cele trei direcţii perpendiculare (B x, By,
Bz).

 
Vectorul câmp magnetic B (r , t ) poate fi scris sub forma:

55
        
B ( r , t )  B x ( r , t )  e x  B y ( r , t )  e y  Bz ( r , t )  e z (6.7)

Valoarea efectivă a câmpului magnetic rezultant este:

T   
1 
B   B (r , t )  B (r , t )  dt (6.8)
T 0
unde T este perioada câmpului magnetic.

Deoarece:
      
B ( r , t )  B ( r , t )  Bx2 ( r , t )  By2 ( r , t )  Bz2 ( r , t ) (6.9)

rezultă:

B 2  Bx2  By2  Bz2 (7.0)

2
unde Bx2 , By , Bz2 sunt valorile efective ale componentelor vectorului câmp magnetic
T
   1 
Bx (r , t ) , B y ( r , t ) , Bz ( r , t ) , ridicate la pătrat (de exemplu Bx2    Bx2 ( r , t )  dt ).
T 0

 
Astfel valoarea efectivă - B a vectorului câmp magnetic rezultant - B (r , t ) se
determină cu relaţia:

B Bx2  By2  Bz2 (7.1)

În cele 4 zone menţionate s-au trasat atât profile transversale, cât şi profile
longitudinale ale câmpurilor magnetice generate de liniile de înaltă tensiune.
În Fig.4.5 şi Fig.4.6 sunt date un semiprofil transversal spre dreapta şi un
semiprofil transversal spre stânga pentru o linie de înaltă tensiune din zona 1.

56
 Fig. 4.5. Semiprofil transversal spre dreapta pentru linia de 1  220 kV (zona 1)

800

700

600

500
B [nT]

400

300

200

100

0
0.00 0.56 1.12 1.68 2.24 2.80 3.36 3.92 4.48 5.04 5.60 6.16 6.72 7.28 7.84
distance [m]

700

600

500

400
B [nT]

300

200

100

0
0 0.56 1.12 1.68 2.24 2.8 3.36 3.92 4.48 5.04 5.6 6.16 6.72 7.28
distance [m]

Fig. 4.6. Semiprofil transversal spre stânga pentru linia de 1  220 kV (zona 1)

Pentru linia din zona 2 se dau semiprofilele transversale spre dreapta şi spre
stânga, precum şi un semiprofil lateral în Fig. 4.7, respectiv Fig.4.8, respectiv Fig.4.9.

57
 800

700

600

500
B [nT]
400

300

200

100

0
0 1.68 3.36 5.04 6.72 8.4
distance [m]

Fig.4.7. Semiprofil transversal spre dreapta pentru linia de 2  110 kV (zona 2)

700

600

500

400
B [nT]

300

200

100

0
0 1.68 3.36 5.04 6.72 8.4
distance [m]

Fig.4.8. Semiprofil transversal spre stânga pentru linia de 2  110 kV (zona 2)

58
 700

600

500

400
B [nT]

300

200

100

distance [m]

Fig.4.9. Semiprofil longitudinal pentru linia de 2 × 110kV (zona 2)

Măsurările au fost efectuate atât în zile lucrătoare, cât şi în zile de week-end, iar
maximele valorilor efective ale câmpului magnetic rezultant din zona liniilor de înaltă
tensiune considerate sunt sintetizate în tabelul 4.1.(prezentat mai jos)
Deoarece curenţii prin aceste linii au valori mici, intensităţile câmpurilor
magnetice generate sunt destul de scăzute.

Tabelul 4.1.Valorile maxime ale lui B generate de câteva linii de înaltă tensiune

Zonele Liniile Data efectuării măsurării B [nT]

Zona 1 2  110 kV 2004, zi lucrătoare 209

2005, zi de week-end 112

1  220 kV 2004, zi lucrătoare 678
2005, zi de week-end 211
1  110 kV 2004, zi lucrătoare 470
2005, zi de week-end 159
Zona 2 2  110 kV 2004, zi lucrătoare 698
Zona 3 4  110 kV 2005, zi lucrătoare 202
Zona 4 4  110 kV 1998, zi de week-end 319

2004, zi lucrătoare 370

2004, zi lucrătoare 180

59
 S-au efectuat şi măsurări în domeniul timp ale câmpurilor magnetice generate de
liniile de înaltă tensiune, utilizându-se Senzorul activ 1 şi Senzorul activ 2 prezentaţi la
§3.1. Astfel s-au înregistrat formele de undă şi conţinutul în armonici ale componentelor
câmpului magnetic.
În general, formele de undă ale câmpurilor magnetice generate de liniile de
înaltă tensiune sunt sinusoidale. Prin reprezentarea conţinutului în armonici a câmpului s-
au găsit contribuţii în procente ale armonicilor din valoarea efectivă totală a câmpului
(Total Harmonic Distorsion –THD) cu valori sub 10 %. Cu toate acestea există şi forme
de undă distorsionate. Cel mai mare conţinut în armonici înregistrat de noi lângă liniile de
înaltă tensiune a fost de 26,9 %. Reprezentarea în domeniul timp şi reprezentarea în
domeniul frecvenţă a acestei componente a câmpului magnetic este dată în Fig.5.0 şi
Fig.5.1

Fig.5.0. Forma de undă a unei componente a lui B de la linia 1×110 kV (Zona 1)

Valorile efectivă şi vârf la vârf ale componentei câmpului magnetic de lângă

linia de înaltă tensiune, dată în Fig.5.0 sunt 130 nT şi respectiv 456 nT. Referitor la
reprezentarea în domeniul frecvenţă a aceleiaşi componente obţinută la câteva secunde
după reprezentarea în domeniul timp şi arătată în Fig.5.1, conţinutul în armonici (Total
Harmonic Distorsion –THD) este de 26,9 %.

60
 De asemenea, s-au efectuat măsurări ale câmpurilor magnetice în mai multe
puncte din câteva staţii de transformare din municipiul Iaşi.

Fig.5.1. Reprezentarea armonicilor lui B de la linia 1×110 kV (Zona 1)

Valorile câmpului magnetic la cele trei staţii de transformare în care s-au făcut
măsurări (tabelul 4.2) sunt mult mai mari decât cele din preajma liniilor de înaltă tensiune
(tabelul 4.1)
Tabelul 4.2.Valorile câmpului magnetic în câteva puncte din staţiile de transformare

Staţia Locul de măsurare B [nT]

Staţia 1 Lângă transformator 8480
(1998)
Cameră de control Birou 363
Panouri cu echipamente 521
Redresoare 5900
Staţia 1 Lângă transformator 1040
(2005) Cameră de control Birou 77
Panouri cu echipamente 1603
Redresoare 1078
Staţia 2 Transformator 220 kV/110 kV 17095
(2004)
Sub bara de 110 kV 12083
Staţia 3 Lângă transformator 6583
(2005) Sub bara de 20 kV 17101
Cameră de control Birou 540
Panouri cu echipamente 1323

61
 5.Discuţii şi concluzii

Pentru câteva linii de înaltă tensiune care traversează zone cu locuinţe din Iaşi şi
pentru câteva staţii de transformare s-au efectuat măsurări ale câmpului magnetic.
Acestea au fost efectuate în domeniul timp precum şi în domeniul frecvenţă,
determinându-se valorile efective ale câmpului magnetic rezultant, valoarea vârf la vârf şi
valoarea efectivă a componentelor câmpului şi conţinutul lor în armonici.
De asemenea, există posibilitatea determinării valorii efective şi a valorii vârf la
vârf a componentei maxime a câmpului magnetic (componenta după direcţia axei mari a
elipsei, în cazul polarizării eliptice), iar prin compararea acesteia cu valoarea efectivă a
rezultantei se poate determina polarizarea câmpului.
Pentru liniile considerate s-au trasat profile transversale şi profile longitudinale.
Măsurările au fost repetate după intervale mari de timp şi chiar dacă au fost
găsite mari variaţii temporale, totuşi nivelele câmpului la acele linii sunt destul de mici
(sub 700 nT), comparativ cu cele găsite în unele laboratoare, sau locuinţe.
În staţiile de transformare, datorită curenţilor relativ mari şi a scăderii distanţei
conductor - punct de măsurare (conductoarele prin care circulă curentul sunt la înălţime
mai mică), valoarea inducţiei magnetice este mult mai mare. Totuşi cea mai mare valoare
a câmpului magnetic găsită în staţiile de transformare (aproximativ 20 mT) este sub limita
maximă recomandată de ICNIRP (International Commision on Non Ionizing Radiation
Protection) pentru accesul publicului larg (100 mT).
În perspectivă, atât pentru liniile de înaltă tensiune, cât şi pentru staţiile de
transformare se va încerca corelarea nivelelor câmpului magnetic cu valorile curenţilor
prin linie.
Conform celor prezentate in lucrarea de faţă sa arătat că este necesară
cunoaşterea nivelului de poluare electromagnetică deoarece aceste fenomene complexe în
anumite condiţii pot să determine efecte negative asupra organismelor vii, instalaţiilor şi
echipamentelor din zonele respective.
Perturbarea electromagnetică a mediului înconjurător este specifică societăţii
moderne şi are , în cele mai multe cazuri, efecte negative asupra organismelor vii.

62
 Bibliografie

V.David, M. Creţu, Măsurarea intensităţii câmpului electromagnetic,Teorie

şi aplicaţii, Editura. Venus, Iaşi, 2006
Adrian Baraboi,Cătălin Pancu,M. Adam,P.Sorin, Emisii electromagnetice
poluante ale echipamentelor şi instalaţiilor electrice, Editura Venus,Iaşi,
2006
CE. Baum, Sensors for Electromagnetic Puise Measurements Both Inside
Away from Nulear Source Regions.IEEE trans. Aut. And Prop. Voi. PJ -26
Ianuarie 1978

63