RTAE

Universitatea Maritimă din Constanța
Facultatea de Electromecanică Navală

Secția Electrotehnică
Curs:
REGIMURI TRANZITORII ALE
APARATELOR ELECTRICE
Titular: Prof.hab.dr.ing. Bogdan HNATIUC
1
Cuprins:
2
Capitolul 1. Regimul tranzitoriu al circuitelor electrice
1.1 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent continuu

1.2 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent alternativ.
Supracurenti de comutaţie
1.3 Conectarea circuitelor R-L-C de curent continuu
1.4 Conectarea circuitelor R-L-C de curent alternativ
1.1 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent

continuu
În mod obişnuit funcţionarea aparatelor electrice este considerată în regim «normal », ceea
ce înseamnă în principal la tensiunea nominală, Un, curentul nominal, In, durata de conectare
preconizată la proiectare, DC şi frecvenţa de conectare nominală, fc.
În timpul funcţionării aparatelor electrice intervin şi situaţii de defect, în fapt regimuri
tranzitorii specifice în care, după sesizarea defectului (chiar la eventuala «conectare » pe defect), se
impune deconectarea consumatorului într-un timp cât mai scurt, td (timpul de deconectare).
În cele ce urmează se vor examina aceste regimuri tranzitorii de funcţionare în principal prin
considerarea valorilor curentului ce parcurge căile de curent ale aparatului electric de comutaţie,
AEC, corespunzător schemei electrice de principiu date în Figura 1.1. Un circuit inductiv real, cu
parametrii reţelei L1, R1, L2 și respectiv R2 este alimentat de la o sursă de tensiune u(t), în cazul de
faţă continuă și constantă, prin intermediul contactului K al AEC, [5], [11], [13], [14], [15].
Figura 1.1 – Circuit electric cu caracter rezistiv – inductiv alimentat în curent continuu
Fără a compromite calitativ rezultatele, dar pentru a facilita calculul matematic, se vor accepta
ipotezele propuse mai jos :
𝑅1 + 𝑅2 = 𝑅
{𝐿 𝐿1 +
𝐿
𝐿2 = 𝐿
𝐿
(1.1).
1
= 2 = =𝑇
𝑅1 𝑅2 𝑅
unde T este constanta de timp electrică a circuitului.

Dacă circuitul dat este alimentat de la o sursă de tensiune continuă :
u(t) = U = const. (1.2)
atunci valoarea curentului continuu ce parcurge în mod normal contactul K , considerat drept curent
nominal, este :
3
𝑈𝑛
𝐼𝑛 = (1.3).
𝑅
În cazul alimentării de la o sursă de tensiune continuă, ecuaţia ce descrie comportarea
circuitului la conectare în regim normal de funcţionare, este :
𝑑𝑖
𝐿 + 𝑅𝑖 = 𝑈 (1.4),
𝑑𝑡
cu i(0)=0, având soluția:
i(t) = In ( 1 – e-t/T ) (1.5).
Evoluţia curentului în circuit este prezentată în Figura 1.2. Dacă se examinează curba din
Figura 1.2 se constată evoluţia continuu crescătoare a curentului i(t), cu o viteză iniţială (maximă)
de creştere impusă practic de constanta de timp a circuitului, T, atingându-se valoarea de regim
permanent normal (nominal), I n, după epuizarea regimului tranzitoriu, practic după un timp t > 4T.
Figura 1.2 Evoluţia curentului în circuitele R-L de curent continuu în cazul regimului tranzitoriu de
conectare
Conectarea AEC şi deci închiderea contactului electric K, poate interveni şi după ce între
punctele M şi N ale schemei electrice din Figura 1.1 intervine o legătură accidentală, care
micşorează rezistenţa (impedanţa) consumatorului.
În cazul alimentării de la o sursă de tensiune continuă ecuaţia ce descrie comportarea
circuitului la apariţia curentului de defect este :
𝑑𝑖1
𝐿1 + 𝑅1 𝑖1 = 𝑈 (1.6),
𝑑𝑡
cu valoarea inițială i 1(0)=In și având soluţia:
𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼𝑛 + (𝐼1 − 𝐼𝑛 ) (1 − 𝑒 −𝑇 ) (1.7),
unde T =L1 / R1, iar valoarea I 1 a curentului de regim permanent depăşeşte valoarea I n:
𝑈
𝐼1 = ≫ 𝐼𝑛 (1.8).
𝑅1
Evoluţia curentului de defect în circuit este prezentată în Figura 1.3.
4
Figura 1.3 Evoluţia curentului de defect în circuitele R-L de curent continuu
Se poate observa că evoluţia curentului are aceeaşi alură ca şi în cazul precedent cu menţiunea
ca valoarea finală are valoarea I1 , adică valoarea curentului de defect, iar panta acestuia este mult
mai mare decât în cazul conectării curentului nominal (T’>T).
1.2 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent alternativ.

Supracurenti de comutaţie
Dacă sursa de alimentare a circuitului, u(t), este de tensiune alternativă :
𝑢(𝑡) = 𝑈√2 𝑠𝑖𝑛 (𝜔𝑡 + 𝜃) (1.9)
unde U este valoarea efectivă a tensiunii sursei de alimentare, caracterizată în plus prin pulsaţia ω şi
faza iniţială θ, având în vedere impedanţa totală a circuitului, Z :
𝑍 = √𝑅2 + 𝜔 2𝐿2 (1.10)
valoarea efectivă a curentului nominal alternativ , In, va fi :
𝑈
𝐼𝑛 = (1.11)
𝑍
cu o evoluţie în timp dată de relaţia :
𝑖(𝑡) = 𝐼√2 sin(𝜔𝑡 + 𝜃 − 𝜑 ) (1.12)
unde φ este unghiul de defazaj dintre tensiunea u(t) şi curentul i(t) :
5
𝜔𝐿
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (1.13)
𝑅
aşa cum este arătat în Figura 1.4.
Figura 1.4 Evoluţia curentului şi tensiunii în circuitele R-L de curent alternativ
După închiderea contactului K, la unghiul ψ de la trecerea tensiunii a sursei prin valoarea

zero, este valabilă relaţia:
𝑑𝑖
𝑈𝑆 = 𝑈𝑚𝑎𝑥 sin(𝜔𝑡 + Ψ) = 𝑅 𝑖 + 𝐿 (1.14).
𝑑𝑡
Prin aplicarea transformatei Laplace, se obţine soluţia în domeniul imagine :

𝜔
(𝑅 + 𝑠𝐿) 𝐼 = 𝑈𝑚𝑎𝑥
𝑠2 +𝜔2
𝐴𝑠+𝐵 𝐶
𝐼 (𝑠) = + 1 (1.15)
𝑠2 +𝜔
2 𝑠+
𝑇
−𝜔 𝑇 2 𝑈 𝜔𝑇𝑈 𝜔 𝑇2 𝑈
{𝐴 = 𝐿(1+𝜔2 𝑇 2 )
, 𝐵=
𝐿(1+𝜔2 𝑇 2 )
, 𝐶=
𝐿(1+𝜔2 𝑇 2 )
𝑈𝑚𝑎𝑥 𝜔𝐿 𝑠 𝜔𝐿 𝜔 𝜔𝐿 1
𝐼(𝑠) = (− + + )
√𝑅 2 + 𝜔 2𝐿2 √𝑅 2 + 𝜔 2 𝐿2 s 2 + ω2 √𝑅 2 + 𝜔 2𝐿2 s 2 + ω2 √𝑅 2 + 𝜔 2 𝐿2 𝑠 + 1
𝑇
𝑈𝑚𝑎𝑥 s ω 1
𝐼 (𝑠) = (– sin φ + cos φ + sin 𝜑 1 ) (1.16)
√𝑅 2 +𝜔2 𝐿2 s2 +ω2 s2 +ω2 𝑠+
𝑇
cu notaţiile:
𝐿
𝑇=
𝑅
{ 𝜔𝐿 (1.17)
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝑅
6
Pentru a obţine funcţia original i(t) s-a aplicat transformata Laplace inversă cu privire la
funcțiile de bază pentru exponențială, sinus și cosinus. Relația obținută este:
𝑈𝑚𝑎𝑥 𝑡 𝑡
𝑖(𝑡) = [sin 𝜑 𝑒 −𝑇 + 𝑠𝑖𝑛 (𝜔 𝑡 − 𝜑 )] = 𝐼𝑚𝑎𝑥 [sin 𝜑 𝑒 −𝑇 + 𝑠𝑖𝑛 (𝜔 𝑡 − 𝜑 )]
𝑍
(1.18),
pentru care s-au utilizat notațiile I max – valoarea de vârf a curentului și α - unghiul de comutaţie:
𝑈𝑚𝑎𝑥
𝐼𝑚𝑎𝑥 =
{ √𝑅 2 +𝜔2 𝐿2 (1.19).
𝛼 = 𝜑−𝜓
Evoluţia curentului in circuit este prezentată în Figura 1.5.
Figura 1.5 - Evoluţia curentului în circuitele R-L de curent alternativ
Curba prezentată în Figura 1.5 evidenţiază o componentă armonică şi una continuă

amortizată a curentului i(t), ceea ce face ca, în prima semiperioadă de la momentul conectării, să se
obţină o valoare maximă a curentului ce parcurge AEC, inferioară dublului amplitudinii curentului
de regim permanent. Această valoare este totuşi superioară amplitudinii curentului de regim
permanent, ce se stabileşte după terminarea regimului tranzitoriu de conectare, deci după un timp
t > 4T.
In cazul apariţiei regimului de scurtcircuit acesta este caracterizat de faptul că, prin dispariţia
sarcinii active a receptorului, rămâne ca sarcină numai reţeaua, care are un pronunţat caracter
inductiv. Această modificare a circuitului se poate urmari în Figura 1.6 a. Tinând seama că valorile
curentului de scurtcircuit sunt aproximativ cu două ordine de mărime mai mari decât cele ale
curentului nominal se poate considera, ca model de calcul pentru curentul de scurtcircuit, schema
din Figura 1.6 b, în care circuitul cu rezistenţa R1 si inductivitatea L1 se conectează la o sursa de
curent alternativ u(t), [23], [25], [29], [30], [31], [32].
Ecuaţia care descrie matematic evoluţia curentului de defect în circuitul prezentat devine:
𝑑𝑖
𝑅1 𝑖 + 𝐿1 = 𝑈𝑚𝑎𝑥 sin(𝜔𝑡 + 𝜓) (1.20).
𝑑𝑡
7
Figura 1.6 Relativ la regimul tranzitoriu de defect în circuitele R-L de curent alternativ
Rezolvarea relaţiei (1.20) se poate face ținând seama că în regim tranzitoriu curentul i(t) are o
componentă corespunzătoare unui regim permanent (forţat), i p(t) şi una corespunzătoare unui regim
liber i l(t), deci:
𝑖(𝑡) = 𝑖𝑙 (𝑡) + 𝑖𝑝 (𝑡) (1.21).
Se fac ipotezele simplificatoare:
𝐿1 𝐿
= =𝑇
𝑅1 𝑅
{ (1.22),
𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑍1 𝑅12 +𝜔2 𝐿21
𝑚= = =√
𝐼1 𝑍 𝑅 2 +𝜔2 𝐿2
și se consideră condiția inițială la momentul producerii defectului (t =0) ce corespunde unui regim
nominal:
𝑖(0) = 𝑖𝑙 (0) + 𝑖𝑝 (0) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 sin(𝜓 − 𝜑 ) (1.23).
Considerând forma generală a celor 2 componente ale curentului de defect:
𝑡
{ 𝑖𝑙 (𝑡) = 𝐴 𝑒 −𝑇 (1.24),
𝑖𝑝(𝑡) = 𝐼1 sin(𝜔𝑡 + 𝜓 − 𝜑 )
se obține:
𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼1 [sin(𝜔𝑡 + 𝜓 − 𝜑 ) − (1 − 𝑚) sin(𝜓 − 𝜑 ) 𝑒 −𝑇 ] (1.25),
unde m este raportul între impedanţa liniei, Z1, şi impedanţa de sarcină, Z.

Evoluţia curentului de scurtcircuit i(t) pentru un unghi de comutaţie oarecare α=ψ-φ este
prezentată în Figura 1.7. Pe această evoluție se pot pune în evidență 2 componente:
- curentul simetric: dacă unghiul de conectare α = φ – ψ = 0 (kπ) curentul de scurtcircuit
este lipsit de componenta aperiodica, se numeşte simetric şi are expresia:
𝑖(𝑡) = 𝐼1 sin(𝜔𝑡) (1.26);
- curentul de asimetrie maximă: dacă unghiul de conectare α = φ – ψ = π/2, curentul de
scurtcircuit are expresia:
𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼1 [cos ωt +(1 − 𝑚) 𝑒 −𝑇 ] (1.27).
Evoluția în timp a curentului de asimetrie maximă se poate observa în Figura 1.8,
corespunzătoare valorii m = 0.
8
Figura 1.7 Evoluţia curentului de scurtcircuit pentru un unghi de comutaţie oarecare
Figura 1.8 – Evoluția curentului de asimetrie maximă
Curentul de şoc apare la o valoare a unghiului ωt aproximativ egală cu 2π:

2𝜋 2𝜋 2𝜋𝑅
−
𝑖𝑠𝑜𝑐 = 𝐼𝑚𝑎𝑥 (cos 2𝜋 + 𝑒 𝜔𝑇 ) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 (1 + 𝑒 −𝜔𝑇 ) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 (1 + 𝑒 − 𝑋 ) (1.28),
Se definește χ care reprezintă factorul de șoc:
2𝜋𝑅
−
𝜒= 1+𝑒 𝑋 (1.29),
respectiv curentul de șoc:
𝑖𝑠𝑜𝑐 = 𝐼𝑚𝑎𝑥 𝜒 = √2 𝐼 𝜒 (1.30).
Factorul χ depinde de raportul R/X dupa diagrama din Figura 1.9. În cazurile practice nu
există reţea cu amortizare nulă. De aceea valoarea cea mai mare care se poate accepta pentru χ este
de 1.8, iar valoarea curentului de şoc se poate scrie aproximativ:
𝑖𝑠𝑜𝑐 = 1.8 √2 𝐼 = 2.54 𝐼 (1.31).
9
Figura 1.9 Evoluţia factorului χ funcţie de raportul R/X
Dacă se compară curbele ce descriu comportarea în regim de defect a circuitului propus în

curent continuu, Figura 1.3, cu cea din Figura 1.8 obținută în curent alternativ, se pot face
următoarele observaţii :
- pentru o sursă de alimentare de tensiune continuă, U, curentul de defect dobândeşte valoarea
maximă, I 1, după epuizarea regimului tranzitoriu de defect, t > 4 T ; dacă deconectarea intervine
după un timp td suficient de mic, AEC întrerupe de fapt un curent inferior curentului maxim de
defect prezumat, I d;
- pentru o sursă de alimentare de tensiune alternativă, u(t), evoluţia în timp a curentului de
defect comportă o componentă armonică şi o componentă continuă amortizată, ţinând seama atât de
parametrii circuitului (locul de manifestare a defectului), cât şi de momentul de manifestare a
acestuia;
- în prima semiperioadă de la manifestarea defectului curentul i(t) prezintă o valoare maximă,
i max, numită şi valoare « de şoc », i soc, inferioară dublului amplitudinii curentului de defect de regim
permanent, care se obţine după un timp t > 4 T ; curentul maxim de defect în cazul curentului
alternativ se manifestă deci la începutul procesului tranzitoriu de defect şi de obicei trebuie suportat
în bune condiţii de AEC, aşa cum precizează condiţiile de stabilitate dinamică şi respectiv de
stabilitate termică, dacă timpul de deconectare t d este superior unei semiperioade (0,01 s pentru
frecvenţa de 50 Hz), ceea ce corespunde performanţelor obişnuite ale acestora ;
- momentul de producere a defectului influenţează evoluţia în timp a curentului i(t), astfel
încât, dacă este satisfăcută o condiţia de simetrie prezentată mai sus, stabilirea regimului permanent
de defect decurge fără componenta de « şoc » a acestuia, practic instantaneu.
Cum momentul de producere a defectului este aleatoriu, pentru proiectarea şi construcţia
aparatelor electrice se consideră practic cele mai defavorabile condiţii de funcţionare, care se
precizează prin valori ale coeficientului de şoc, Ksoc, definit ca fiind :
𝐼𝑚𝑎𝑥
𝐾𝑠𝑜𝑐 = (1.32),
√2 𝐼
ale cărui valori sunt de obicei de (1,3 – 1,4) pentru circuite de joasă tensiune, respectiv de (1,8 –
1,9) pentru circuite de înaltă tensiune.
În legătură cu stabilitatea termică a AEC de curent alternativ, prezintă importanţă valoarea
efectivă a curentului de şoc, care se poate aprecia cu relaţia :
𝐼𝑠𝑜𝑐 = 𝐼 √1 + (𝐾𝑠𝑜𝑐 + 1)2 (1.33).
10
Diferenţele subliniate mai sus cu privire la comportarea în regim de defect a AEC de curent
continuu şi respectiv alternativ, se manifestă evident în condiţiile impuse la etapa de proiectare, dar
şi în funcţionarea şi exploatarea acestora, [35], [36], [37], [38].
1.3 Conectarea circuitelor R-L-C
În ipoteza că la închiderea circuitului din Figura 1.10, sarcina condensatorului este nulă,
ecuaţiile de funcţionare sunt:
Figura 1.10 Conectarea unui circuit RLC la o sursă de curent alternativ
𝑑𝑖 1 𝑑 2 𝑢𝑐 𝑅 𝑑𝑢𝑐 1 1
𝑅𝑖+𝐿 + ∫ 𝑖 𝑑𝑡 = 𝑢𝑆 ⇔ + + 𝑢𝑐 = 𝑢𝑠 (1.34).
𝑑𝑡 𝐶 𝑑𝑡 2 𝐿 𝑑𝑡 𝐿𝐶 𝐿𝐶
Se consideră notațiile:
𝑅
𝛿=
2𝐿
{ 1 (1.35).
2
𝜔0 =
𝐿𝐶
În cazul alimentării circuitului de la o sursă de tensiune continuă și prin aplicarea
transformatei Laplace directe relației (1.34) și respectiv inverse se obține:
𝑈
𝑢𝑠 = 𝑈 = 𝑐𝑠𝑡. ⇒ 𝑢𝑠 (𝑠) = (1.36),
𝑠
𝜔20 𝑈
𝑈𝑐 (𝑠) = (1.37).
𝑠 (𝑠2 +2 𝛿 𝑠+𝜔20 )
În raport cu soluțiile polinomului de gradul 2 de la numitor, există două cazuri posibile:
𝛿 < 𝜔0 ⇒ 𝜔𝑒 = √𝜔02 − 𝛿 2
a) { (1.38).
𝑠1,2 = −𝛿 ± 𝑗 𝜔𝑒
Se obține, prin descompunerea în fracții simple, următoarea expresie a tensiunii pe
condensator în domeniul complex, Uc(s):
𝐴 𝐵(𝑠+𝛿)+𝐶 𝑈 𝑈(𝑠+𝛿) 𝑈𝛿 𝜔𝑒
𝑈𝑐 (𝑠) = + (𝑠+𝛿)2 = − − (1.39).
𝑠 +𝜔22 𝑠 [(𝑠+𝛿)2 +𝜔2𝑒 ] 𝜔𝑒 [(𝑠+𝛿)2+𝜔2𝑒 ]
Soluția finală în domeniul timp este de forma:
𝑈 𝛿 −𝛿𝑡 𝑒 −𝛿 𝑡
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝑈 − 𝑈 𝑒 −𝛿𝑡 cos 𝜔𝑒 𝑡 − 𝑒 sin 𝜔𝑒 𝑡 ⟺ 𝑢𝑐 (𝑡) = 𝑈 [1 − sin(𝜔𝑒 𝑡 + 𝜑)]
𝜔𝑒 sin 𝜑
(1.40).
S-a folosit notația:
𝜔𝑒
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (1.41).
𝛿
11
Din relația (1.40), prin derivare și multiplicare cu valoarea capacității C, se obține expresia
curentului electric din circuit:
𝜔0 𝐶 𝑈 𝑒 −𝛿 𝑡
𝑖(𝑡) = sin 𝜔𝑒 𝑡 (1.42).
sin 𝜑
Din relația (1.42) se poate observa că răspunsul circuitului este unul periodic amortizat, iar
evoluția sa este prezentată în Figura 1.11.
Figura 1.11 – Evoluția curentului electric de tip periodic amortizat
Timpul t m și valoarea maximă corespunzătoare a curentului I m sunt:

2 𝐿 1 tan−1 √𝑚2 −1
𝑚 = √ > 1 ⇒ 𝑡𝑚 =
{ 𝑅 𝐶 𝛿 √𝑚2 −1 (1.43).
𝐼𝑚 = 𝜔0 𝐶 𝑈 𝑒 −𝛿 𝑡𝑚 sin 𝜔𝑒 𝑡𝑚
Panta de creștere a curentului în primul moment este U / L, deci toată tensiunea se aplică în
acest moment bobinei ideale, iar valoarea inductanței bobinei impune panta inițială.
Dacă rezistența circuitului este nulă, atunci regimul va fi unul periodic neamortizat, cu o
evoluție după relația:
𝜔0 𝐶 𝑈
𝑖(𝑡) = 𝑈 sin 𝜔0 𝑡 = sin 𝜔0𝑡 (1.44).
1 𝜔0 𝐿
𝛿 > 𝜔0
b) { (1.45).
𝑠1,2 = −𝛿 ± √𝛿 2 − 𝜔02 = −𝛿 ± 𝛽
În acest caz, prin aplicarea transformatei Laplace și descompunerea în fracții simple, se obține
căderea de tensiune la bornele condensatorului de forma:
𝜔02 𝑈 𝐴 𝐵 𝐶
𝑈𝑐 (𝑠) = = + +
𝑠(𝑠 − 𝑠1 )(𝑠 − 𝑠2 ) 𝑠 𝑠 − 𝑠1 𝑠 − 𝑠2
𝑈 𝑈(−𝛿−𝛽) 1 𝑈(𝛿−𝛽) 1
𝑈𝑐 (𝑠) = + + (1.46).
𝑠 2𝛽 𝑠−𝑠1 2𝛽 𝑠−𝑠2
Prin aplicarea transformatei Laplace inverse se obține evoluția în timp a tensiunii pe
condensator de forma:
𝑈 𝑒 −𝛿𝑡 𝛿
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝑈 + [ (𝑒 −𝛽𝑡 − 𝑒 𝛽𝑡 ) − (𝑒 −𝛽𝑡 + 𝑒 𝛽𝑡 )] (1.47).
2 𝛽
Folosind notațiile:
12
𝛽 𝑅2𝐶
sin 𝑏 = =√ −1
𝜔0 4𝐿
(1.48),
𝛼 𝑅 𝐶
cos 𝑏 = = √
{ 𝜔0 2 𝐿
se obține forma finală a tensiunii pe condensator:
𝑒 −𝛿𝑡
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝑈 [1 − sinh (𝜔𝑡 + 𝑏 )] (1.50),
sinh 𝑏
respectiv curentul electric prin circuit de forma:
𝑑𝑢𝑐 𝑈
𝑖(𝑡) = 𝐶 = 𝑒 −𝛿𝑡 sinh 𝛽𝑡 (1.51).
𝑑𝑡 𝛽𝐿
În acest caz răspunsul circuitului este unul aperiodic amortizat, având o evoluție ca cea din
Figura 1.12.
Figura 1.12 – Răspunsul aperiodic amortizat al unui circuit de ordinul 2
Timpul t m și valoarea maximă corespunzătoare a curentului I m, vezi Figura 1.12, sunt:

2 𝐿 1 tanh−1 √1−𝑚2
𝑚= √ < 1 ⇒ 𝑡𝑚 =
𝑅 𝐶 𝛿 √1−𝑚2
{ (1.52).
𝑈 −𝛿𝑡𝑚
𝐼𝑚 = 𝑒 sinh 𝛽𝑡𝑚
𝛽𝐿
Pentru alimentarea circuitului de la o sursă de curent alternativ și prin aplicarea

transformatei Laplace relației (1.34) se obține căderea de tensiune la bornele condensatorului:
𝑅 1 1 𝜔𝑈 𝜔 𝜔20 𝑈
𝑈𝑐 (𝑠) (𝑠 2 + 𝑠 + )= ⇒ 𝑈𝑐 (𝑠) = (𝑠2 (1.53).
𝐿 𝐿𝐶 𝐿𝐶 𝑠2 +𝜔2 +𝜔2 )(𝑠2 +2𝛿𝑠+𝜔20 )
În raport cu valorile parametrilor circuitului electric există două cazuri distincte, similar cu
alimentarea circuitului în curent continuu:
a) Regim periodic amortizat
𝛿 < 𝜔0 ⇒ 𝜔𝑒 = √𝜔02 − 𝛿 2
{ (1.54).
𝑠1,2 = −𝛿 ± 𝑗 𝜔𝑒
Prin descompunerea în fracții simple a relației finale (1.53) și aplicarea transformatei Laplace
inverse se obține evoluția tensiunii pe condensator în domeniul timp după cum urmează:
𝐴𝑠 + 𝐵 𝐶𝑠 + 𝐷
𝑈𝑐 (𝑠) = 2 2
+
𝑠 +𝜔 (𝑠 + 𝛿)2 + 𝜔𝑒2
13
𝑠 𝐵 𝜔 𝑠+𝛿 𝐷−𝐶𝛿 𝜔𝑒
𝑈𝑐 (𝑠) = 𝐴 + + 𝐶 (𝑠+𝛿)2 + (1.55).
𝑠2 +𝜔2 𝜔 𝑠2 +𝜔2 +𝜔2𝑒 𝜔𝑒 (𝑠+𝛿)2+𝜔2𝑒
𝐵 𝐷 − 𝐶𝛿 −𝛿𝑡
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝐴 cos 𝜔𝑡 + sin 𝜔𝑡 + 𝐶 𝑒 −𝛿𝑡 cos 𝜔𝑒 𝑡 + 𝑒 sin 𝜔𝑒 𝑡
𝜔 𝜔𝑒
𝐵2 𝜔𝐴 (𝐷 − 𝐶𝛿)2 𝜔𝑒 𝐶
𝑢𝑐 (𝑡) = √𝐴2 + 2
sin (𝜔𝑡 + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ) + 𝑒 −𝛿𝑡 √ 2
𝐶 + 2 sin (𝜔𝑒 𝑡 + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 )
𝜔 𝐵 𝜔𝑒 𝐷 − 𝐶𝛿
(1.56),
unde constantele A, B, C și D au următoarele valori:
2 𝜔 𝛿 𝜔02
𝐴 = −𝑈 (𝜔−𝜔 )2 2
0 +(2 𝛿 𝜔)
𝜔 𝜔2 (𝜔2 −𝜔2 )
𝐵 = 𝑈 (𝜔−𝜔 0)2 0 2
0 +(2 𝛿 𝜔)
(1.57).
2 𝜔 𝛿 𝜔02
𝐶 = 𝑈 (𝜔−𝜔 2 2
0 ) +(2 𝛿 𝜔)
𝜔 𝜔02 (𝜔2 −𝜔02 +4𝛿2 )
{𝐷 = 𝑈 (𝜔−𝜔0 )2 +(2 𝛿 𝜔)2
Curentul din circuit și tensiunea pe condensator vor avea o evoluție de tip periodic
amortizat. Se fac notațiile suplimentare:
𝐵2
𝐶1 = √𝐴2 +
𝜔2
(𝐷−𝐶𝛿)2
𝐶2 = √𝐶 2 +
𝜔𝑒2 (1.58).
𝜔𝐴
𝜑1 = −𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝐵
𝜔𝑒 𝐶
{ 𝜑2 = −𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝐷−𝐶𝛿
Cu ajutorul acestor notații se poate scrie tensiunea pe condensator într-o formă simplificată:
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝐶1 sin(𝜔𝑡 − 𝜑1 ) + 𝐶2 𝑒 −𝛿𝑡 sin(𝜔𝑒 𝑡 − 𝜑2 ) (1.59),
respectiv curentul electric prin circuit:
𝑖(𝑡) = 𝜔𝐶 𝐶1 cos(𝜔𝑡 − 𝜑1 ) + 𝐶2𝑒 −𝛿𝑡 [−𝛿 sin(𝜔𝑒 𝑡 − 𝜑2) + 𝜔𝑒 cos(𝜔𝑒 𝑡 − 𝜑2)]
(1.60).
𝑖(𝑡) = 𝜔𝐶 𝐶1 cos(𝜔𝑡 − 𝜑1 ) + 𝜔0𝐶 𝐶2𝑒 −𝛿𝑡 sin(𝜔𝑒 𝑡 − 𝜑2 − 𝜑)
Se observă că între componentele periodice ale curentului din circuit, respectiv ale tensiunii
la bornele condensatorului există un defazaj de 90o. Valoarea maximă a tensiunii la bornele
condensatorului se obține în primul moment după comutare dacă faza inițială se apropie de π/2 și
factorul de amortizare este apropiat de zero, adică rezistența circuitului de ordinul 2 este
aproximativ nulă, [30], [48], [49], [51], [56], [58].
Evoluția în timp a celor 2 mărimi din momentul comutării se poate observa în Figura 1.13.
14
80
60
40
tensiune (V)
20
-20
-40
-60
-80
0.00 0.05 0.10 0.15 0.20
timp (sec)
10
curent (A)
-10
0.00 0.05 0.10 0.15 0.20

timp(sec)
Figura 1.13 – Evoluția tensiunii la bornele condensatorului și a curentului pentru un regim periodic
amortizat al circuitului de ordinul 2 alimentat de la o sursă de curent alternativ
b) Regim aperiodic amortizat

𝛿 > 𝜔0
{ (1.61)
𝑠1,2 = −𝛿 ± √𝛿 2 − 𝜔02 = −𝛿 ± 𝛽
În acest caz, prin aplicarea transformatei Laplace și descompunerea în fracții simple, se obține
căderea de tensiune la bornele condensatorului de forma:
𝜔 𝜔20 𝑈 𝜔 𝜔20 𝑈
𝑈𝑐 (𝑠) = (𝑠2 = (𝑠2 (1.62).
+𝜔2 )(𝑠2 +2𝛿𝑠+𝜔20 ) +𝜔2 )(𝑠2 −𝜔2𝑒 )
Prin aplicarea transformatei Laplace inverse se obține:
𝑈√2 sin(𝜔𝑡+Ψ−𝜙1 ) 𝑈𝜔20 𝑒 −(𝛿−𝜔𝑒)𝑡 sin(𝜙2 −𝜓) 𝑒 −(𝛿+𝜔𝑒)𝑡 sin(𝜙3 −𝜓)
𝑢 𝑐 (𝑡 ) = + [ − ] (1.63).
1 2 √2𝜔𝑒 √(𝜔𝑒 −𝛿)2 +𝜔2 √(𝜔𝑒 +𝛿)2+𝜔2
𝜔𝐶√𝑅 2 +(𝜔𝐿− )
𝜔𝐶
15
Pornind de la expresia tensiunii uc(t) la bornele condensatorului din circuit se determină
evoluția curentului i(t) de forma:
𝑖(𝑡) =
𝑈 √2 cos(𝜔𝑡+Ψ−𝜙1 ) 𝑈 𝑒 −(𝛿−𝜔𝑒)𝑡 (𝛿−𝜔𝑒 ) sin(𝜙2 −𝜓) 𝑒 −(𝛿+𝜔𝑒)𝑡 (δ+ωe )sin(𝜙3 −𝜓)
+ [− + ]
√𝑅 2 +(𝜔𝐿− 1 )
2 √2𝜔𝑒 𝐿 √(𝜔𝑒 −𝛿)2+𝜔2 √(𝜔𝑒+𝛿)2 +𝜔2
𝜔𝐶
(1.64).
Valorile constantelor Φ 1, Φ2, Φ 3 și I max sunt:
2𝛿𝜔
tan 𝜙1 =
𝜔20 −𝜔2
𝜔
tan 𝜙2 = −
𝜔𝑒 −𝛿
𝜔 (1.65).
tan 𝜙3 =
𝜔𝑒 +𝛿
𝑈𝑚𝑎𝑥
𝐼𝑚𝑎𝑥 = 2
{ √𝑅 2 +(𝜔𝐿− 1 )
𝜔𝐶
Se consideră inductanța nulă a circuitului, adică sursa de alimentare furnizează o energie

care este disipată pe rezistență și înmagazinată în câmpul electric al condensatorului.
În acest caz curentul electric este:
𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 [sin(𝜔𝑡 + 𝜓 + 𝜑) + tan 𝜑 sin 𝜓 𝑒 −𝑇 ] (1.66).
Dacă comutarea are loc la ψ=φ=π/2 atunci:
𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 (− sin 𝜔𝑡 + tan 𝜑 𝑒 −𝑇 ) (1.67).
Valoarea maximă a curentului se obține în momentul comutării la t = 0:
𝑖(0) = 𝐼𝑚𝑎𝑥 tan 𝜑 (1.68).
Evoluția în momentul imediat ulterior comutării a curentului electric este prezentată în Figura
1.14.
Figura 1.14 – Evoluția curentului ca răspuns aperiodic amortizat pentru inductanță nulă în circuit
16
Dacă capacitatea din circuit tinde la infinit, atunci sursa de alimentare de curent alternativ
furnizează energie circuitului R-L. O parte din această energie este disipată pe rezistență, iar o altă
parte este înmagazinată în câmpul magnetic al inductanței.
Conectarea condensatoarelor la surse de curent alternativ se efectuează după două principii şi
anume:
a) În cazul condensatoarelor de joasă tensiune se preferă conectarea directă, fără rezistenţă de
amortizare. Contactorul utilizat în acest scop are o construcţie deosebită, în sensul că vibraţia
contactelor trebuie să fie redusă la minimum pentru ca oscilaţiile de curent să nu apară exact pe
durata vibraţiei contactelor. Valorile maxime ale curentului la conectare sunt foarte mari și pot
atinge (20..100)I .
n
b) Conectarea condensatoarelor la medie tensiune se preferă a se efectua cu ajutorul unei
rezistenţe de amortizare, care limitează curentul la aproximativ (2-3)I . Această rezistenţă este
n
şuntată ulterior pentru a nu consuma inutil energie în exploatare normală.
În cazul alimentării în curent continuu capacitatea circuitului de ordinul II este una parazită,
de ordinul pF, care ar trebui să fie conectată în paralel cu grupul R – L. În general răspunsul
circuitului este unul oscilant amortizat prin îndeplinirea condiției:
𝐿
𝑅 < 2√ .
𝐶
Acest lucru se justifică și din valorile obișnuite ale circuitelor în care rezistența este de ordinul
zecilor de kΩ, iar inductanța de ordinul 0.8 – 1 H.
Dacă rezistența circuitului tinde la zero atunci răspunsul de forma curentului din circuit este
de tip aperiodic critic.
În cazul circuitului R – L – C serie alimentat în curent alternativ, valoarea practică a
capacității este în jurul valorii de 5 μF.
17
Particularități de manifestare a
solicitărilor electrodinamice în
regim de defect
Particularităţi de manifestare a solicitărilor
electrodinamice în regim de defect (cc)
• Solicitările electrodinamice la funcţionarea AEC depind de pătratul valorii
instantanee a curentului :
Fed  C  i 2 t 
• curentul de defect în cc este (Isc >> In):
t
i sc
( t )  In  (Isc  In )(1  e ) T
• Iar forta electrodinamica corespunzatoare este: 2

   t
Fedsc  C  I n  I sc  I n   1  e 

T
  
• dobândind o valoare maxima la sfârsitul procesului tranzitoriu:
Fedsc max = C · Isc2

Curs Aparate Electrice 2
Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice în
regim de defect pentru AE de c.c.
• Curbe isc (t) si F(t);
• întrerupătoare ultrarapide de curent continuu: Fed* << Fedmax

electrodinamice pentru situaţii de defect în circuite de
curent alternativ
• In cazul circuitelor monofazate de curent alternativ, regim normal:
it   2  I n  sin   t    
F ed  2  C  I n  sin   t       C  I n  1  cos 2    t     
2 2 2
400
i(t) Fed(t)
300
200
100
0
0 100 200 300 400 500
-100
-200
-300 Curs Aparate Electrice 4

electrodinamice pentru situaţii de defect în circuite de
curent alternativ
• Pentru un defect de tip scurtcircuit monofazat:
i t   2  I  sin   t       1  m   sin      e 
t

T
sc
sc

• Iar forta electrodinamica este:
2
 t
Fedsc t   2  C  I  sin   t      1  m   sin     e 


2 T
sc
 

electrodinamice pentru situaţii de defect în circuite
monofazate de curent alternativ
• pentru valoarea de şoc a curentului de defect, se manifestă o forţă
electrodinamică de şoc, ce intervine practic ca un impuls, în prima
semiperioadă de la manifestarea defectului

electrodinamice pentru situaţii de defect în circuite
trifazate de curent alternativ
• In cazul circuitelor trifazate de curent alternativ, dispunerea căilor de
curent este de tip coplanar, pentru AEC, sau corespunzător vârfurilor unui
triunghi echilateral, în cazul liniilor de distribuţie a energiei electrice
• În cazul dispunerii coplanare a căilor de curent:
 2l
i1t Im sin t F F   i t   i t  
0
  4 
1 2 2 1 1 2
a
i 2t Im sin  t  2  l
   i t   i t  
3 F F  0
i3t Im sin  t  2 13

4 
31
a
1 3
3
 2l
F F   i t   i t  
0
4 
2 3 3 2 2 3
a
Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice dintre
căile de curent ale AE trifazate dispuse coplanar
• Pentru regimul normal:

Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice dintre căile de
curent ale AE trifazate dispuse coplanar (regim normal)
• Forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent « 1 » :

F1(t) = F1-2+F1-3 cu  2l
C 0

• Rezultând: 4  a
 3   
F1 t   
3
C  Im  
2
 cos 2    t  
4  2  6 
• Cu o valoare maxima (0,805)I si o valoare minima (0,055)I
  3  3
F1 max  3  3 1CI2m
4  2
F1   1    C  I m2
 min
4  2 

Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice dintre căile de
curent ale AE trifazate dispuse coplanar (regim normal)
• forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent « 2 »:

F2(t) = F2-1 – F2-3
• Obtinându-se o evolutie simetrica în timp, cu valoare medie nula (0,87):
F2t  3 CI2m sin 2 t 

2 3
 
F.e.d. pentru sistem trifazat, cu cai de curent dispuse
în vârfurile unui triunghi echilateral
• In cazul circuitelor trifazate cu căile de curent dispuse în vârfurile unui triunghi

echilateral de latură a şi de lungime l, solicitările electrodinamice sunt echilibrate
pentru cele trei faze, pentru conductorul « 1 », în regim normal, rezultând, de
exemplu :
F1(t) = F1-2(t) + F1-3(t)

 2l
F t    i t   i t  
0
4 
1 2 1 2
a
 2l
F t    i t   i t  
0
4 
13 1 3
a
 0I2m l
F1t   1cos2 t 
4 a
Forţe electrodinamice în regim normal şi în regim de defect
pentru căi de curent dispuse în vârfurile unui triunghi
echilateral
• Fazorii fortelor urmaresc un cerc (regim normal) sau o elipsa (la defect)

SOLICITARI ALE AE DATORATE
COMUTATIEI
• AEC reprezintă cea mai largă categorie de AE
• Acestea trebuie să asigure « conectarea » şi « deconectarea » în circuitele

în care sunt incluse, în condiţii normale de funcţionare sau chiar în condiţii
de defect
• La manevra de conectare, arcul electric se amorsează, dacă viteza de

deplasare a contactelor mobile este prea mică.
• Dacă aceasta depăşeşte (0,5 – 1) [m/s] pentru AE de joasă tensiune şi

respectiv (5 -10) [m/s] în cazul AE de înaltă tensiune, arcul electric de
conectare este evitat
• Intervenţia arcului electric la deconectare conduce la solicitări, în

principal termice, la nivelul contactelor AE şi al elementelor componente ale
camerelor de stingere, dar şi la solicitări dielectrice, datorate
supratensiunilor de comutaţie, ce intervin imediat după stingerea arcului
electric, regăsite de fapt sub numele de « tensiune tranzitorie de restabilire »
(TTR)
Curs RTAE 1
Amorsarea arcului electric de
comutaţie
• Apariţia arcului electric de comutaţie în funcţionarea AE cu
contacte intervine la deschiderea contactelor (deconectare)
• Efecte: «arderea» pieselor de contact, în fapt încălziri excesive,

posibila topire şi deteriorare a acestora, uzura contactelor
• Arcul electric de conectare, la închiderea contactelor, se stinge

repede (dacă viteza de deplasare a contactelor mobile este
suficient de mare), prin atingerea celor două piese de contact
• Este importantă eliminarea vibraţiei pieselor de contact la

conectare, ce poate genera deteriorarea, lipirea sau sudarea lor
Curs RTAE 2
Amorsarea arcului electric de comutaţie
• Amorsarea arcului electric la deconectarea circuitelor se poate explica

apelând la modelul simplu al unui circuit R –L de curent continuu, alimentat
de la o sursă de tensiune U, în care contactul K al unui AEC se deschide
Curs RTAE 3
• Evoluţia în timp la deconectare a rezistenţei contactului K, r(t), curba reală:

t
r t   r0  
 t0 
• Evoluția rezistenței contactului, r(t), curba ideală (treaptă):
r(t) = 0 pentru t<0

r(t) = rmax pentru t=0
r(t) = rmax pentru t>0
rmax = m · R , m >> 1
Curs RTAE 4
• Ecuaţia care descrie comportarea circuitului la deconectare
dit 
L R rt it U , i0In  U
dt R
• şi admite soluţia
  t

it  U 1me T  , T L
Rm1   Rm1
Curs RTAE 5
• Valorile constantei de timp a circuitului, T, sunt mult mai mici decât valoarea
(L / R), pe durata regimului tranzitoriu de deconectare (m tinde practic la
infinit), ceea ce indică o evoluţie foarte rapid scăzătoare în timp a curentului
i(t)
• căderea de tensiune pe contactul K al AEC în primul moment al desprinderii
:
pieselor de contact, UK(0), rezultă
UK(0) = rmax · i(0) = m · U >> U

• intensitatea câmpului electric dintre piesele metalice de contact situate la
distanţa d, E(0), va fi peste valoarea de autoemisie electronică:
U K (0)
E(0)  
d Curs RTAE 6
• Deoarece distanţa d este initial practic nulă, E(0) poate depăşi limita de
3·107 [V/cm] și se manifestă spontan fenomenul de autoemisie electronică.
• Purtătorii de sarcină, (pereche), ce apar între piesele de contact, în

deplasarea lor orientată sub acţiunea câmpului electric, asigură amorsarea
unei descărcări de tip scânteie electrică.
• Prin bombardarea catodului, de către ionii pozitivi din descărcarea iniţială,

temperatura acestuia creşte (local) foarte mult, putând depăşi final 20000 K,
în zona ce va fi numită « pată catodică », astfel încât în această zonă se
manifestă spontan fenomene de autoemisie termică.
• Dacă puterea sursei de alimentare a circuitului este destul de mare, se

produce transformarea scânteii electrice iniţiale în descărcare de tip arc
electric, (plasmă termică), această evoluţie având loc în 1 [ns].
Curs RTAE 7
• Scânteia electrică este deci o descărcare de scurtă durată, instabilă, de

formă arborescentă, de culoare alb-violet, caracterizată prin valori mici ale
curentului ce o parcurge şi ale densităţii de curent, dar prin valori relativ mari
ale tensiunii dintre piesele de contact.
• Arcul electric este o descărcare de lungă durată, stabilă (autonomă), sub

forma de coloană, de culoare alb-gălbui, caracterizată prin valori mari ale
curentului şi mai ales ale densităţii de curent, dar prin valori relativ reduse
ale tensiunii dintre piesele de contact, doar de (20-30) [V].
• Există și descărcări electrice de tip plasmă rece, ce generează specii

active, capabile să întreţină reacţii electrochimice de degradare a
poluanţilor, în absenţa catalizatorilor chimici.
Curs RTAE 8
Fenomene de ionizare în coloana de arc
electric. Factori de influenţă
• Arcul electric reprezintă un continuu echilibru dinamic între fenomenele de
ionizare şi cele de deionizare ce decurg concomitent în coloana de arc.
• In functie de aceste fenomene arcul electric are tendinta de a se dezvolta,

de a se stinge sau de a se mentine stationar.
• Fenomenele de ionizare din coloana de arc pot fi :
- Ionizare prin autoemisie electronică şi/sau termică ;
- Ionizare prin ciocniri ;
- ionizare termică.
Curs RTAE 9
Fenomene de ionizare prin autoemisie
• In etapa iniţială, de amorsare a arcului electric, intervin în principal
fenomenele de ionizare prin autoemisie electronică şi/sau termică,
respectiv fenomenele de ionizare prin ciocniri, în timp ce arderea stabilă a
arcului electric are la bază fenomenele de ionizare termică.
• Fenomenele de ionizare prin autoemisie electronică intervin de obicei în

primul moment după desprinderea pieselor de contact la deconectarea AE,
când intensitatea câmpului electric este suficient de mare.
• densitatea de curent de autoemisie electronică putându-se evalua cu

ajutorul relatiei:
 b
J ae Aa E e
2 2 a  E
Curs RTAE 10
Fenomene de ionizare prin autoemisie
• Intensitatea fenomenelor de ionizare prin autoemisie electronică se
diminuează pe măsură ce distanţa dintre piesele de contact creşte.
• Temperatura la nivelul catodului, bombardat de ionii pozitivi din descărcarea
iniţială, crește si se manifestă fenomene de ionizare prin autoemisie termică.
• Densitatea de curent corespunzătoare poate fi evaluată cu ajutorul relaţiei:

b
J at  AT 2 e T
• Contribuţia totală a fenomenelor de autoemisie în dezvoltarea arcului
electric, Ja, este dată de relaţia lui Richardson:
 b
J a AT aE  e
2 T  a E
Curs RTAE 11
Fenomenele de ionizare prin ciocniri
• Sub acţiunea forţelor electrostatice, pe seama câmpului electric E produs de
tensiunea de alimentare U dintre piesele de contact, situate la distanţa d,
purtătorii de sarcină (vom considera mai ales contribuţia electronilor), având
sarcina electronului, e şi masa m, vor dobândi acceleraţia a :
a = F/m , F=e· E , E = U/d

deci, după un timp τ dobândesc viteza
v=a · τ
mv2
deci energia cinetică Wc 
2
Dacă această valoare a energiei cinetice depăşeşte valoarea energiei de
ionizare, Wi : Wi = e · Ui , deci pentru viteze:
v 2eUi  2eEi  2eUi
Curs RTAE m m md 12
Fenomenele de ionizare prin ciocniri
• Pentru a evidenţia mai clar influenţa diferiţilor factori asupra
fenomenelor de ionizare prin ciocniri vom accepta ca în mediul
gazos dintre piesele de contact drumul mediu liber al electronilor, λe
este comparabil cu drumul mediu liber necesar pentru a realiza
ionizarea, λi, şi ţinând seama că pentru un gaz oarecare, la
presiunea p : λe · p = C = const.
• Rezulta: (a se considera purtatorii de sarcina liberi!!!/cmc)
v 2eUC
mpd 
Curs RTAE 13
Fenomene de ionizare termică
• Asemenea fenomene intervin atunci când, după amorsarea descărcării,
temperatura absolută a gazului în zona de descărcare, T, este în fapt o
măsură a energiei cinetice de agitaţie termică a particulelor de gaz aşa cum
indică relaţia
mv2 3
 kT
2 2
N
• gradul de ionizare : 
N 0
p  2 11600U i

 315,8  T 2, 5
e T
10 3
1  2
Curs RTAE 14
Fenomene de ionizare termică- Influente
• Influenta naturii gazului
si a presiunii
Curs RTAE 15
Fenomene de ionizare termică-
Influente
• valorile densităţii de curent corespunzătoare fenomenelor de
ionizare termică, Jt, sunt în concordanţă cu valorile obişnuite
ale densităţii de curent în coloana de arc, Jarc= (104 – 105)
[A/mm2], şi se pot evalua cu relaţia
e
J t  J arc    N1  E  b  q , 4
b  7,05 10   T
p
• în care γ reprezintă gradul de ionizare, N1- numărul de

particule ce se găsesc într-un cm3 de gaz la temperatura T, b -
mobilitatea purtătorilor de sarcină, iar q - sarcina electrică a
acestora, celelalte mărimi păstrând semnificaţiile definite
anterior, cu presiunea p exprimată în [Pascal].
Curs RTAE 16
Fenomene de deionizare în coloana de arc
• Fenomenele de deionizare în coloana de arc electric de comutaţie decurg
prin recombinare sau prin difuzie
• Fenomenele de deionizare prin recombinare au loc prin neutralizarea a
două particule cu sarcini electrice diferite, rezultând o particulă neutră şi
eliberându-se energia primită la ionizare. Datorită mobilităţii diferite a ionilor
pozitivi, mai lenţi decât cei negativi (electroni), ciocnirea directă cu
recombinare a acestora este puţin probabilă, acest fenomen de recombinare
decurgând prin ataşarea unui electron la o particulă neutră, după care,
aceasta deplasându-se cu viteza comparabilă cu aceea a ionilor pozitivi,
intervine practic recombinarea, ce generează două particule neutre şi
eliberează energia absorbită la ionizare
• Fenomenele de recombinare decurg bipolar, cu viteza de scădere a
densităţii purtătorilor de sarcină data de relatia:
dn  dn  n  n 

dt dt Curs RTAE 17
• Deoarece numarul purtatorilor de sarcina pozitivi si negativi este acelasi
dn
 n 2
dt
• si cu condiţia iniţială n(0) = n0, rezulta soluţia
nt  n 0
1 n 0 t
• Dacă numărul de particule ionizate pe unitatea de lungime a arcului electric
de diametru d este N0, se pot scrie succesiv relaţiile (camere înguste STIS !)
 d 2 4 N0
N0  n 2 , n 2  4N20 , dn 
4  d dt  d 2
Curs RTAE 18
• Fenomenele de deionizare prin difuzie constau în deplasarea perechilor de
purtători de sarcină către exteriorul coloanei de arc, unde are loc
recombinarea acestora cu eliberarea energiei absorbite la ionizare
• Această deplasare decurge după o direcţie perpendiculară pe direcţia

coloanei de arc electric şi se explică, considerând interiorul camerei de
stingere ca un sistem termodinamic caracterizat prin existenţa unui
important gradient de temperatură, de concentraţie a sarcinilor electrice sau
de câmp electric, orientate mereu transversal faţă de coloana de arc electric
• Viteza de deionizare prin difuzie poate fi descrisă cu ajutorul relaţiei
dn  2Dn , D e v
dt r2 3
Curs RTAE 19
Fenomene de deionizare prin difuzie
• Pentru a stimula fenomenele de deionizare prin difuzie se impune a evita
formarea norului spaţial de sarcini electrice pozitive, mai puţin mobile, în
vecinătatea coloanei de arc.
• În acest scop se acţionează asupra coloanei de arc electric, prin suflaj cu
fluide, ce poate fi transversal, longitudinal sau mixt, care favorizează deci
stingerea arcului electric la deconectare
• O soluţie duală o reprezintă utilizarea suflajului magnetic în construcţia
camerelor de stingere ale AEC, ce asigură deplasarea coloanei de arc
electric de comutaţie către zone neionizate, şi acest efect cumulat cu
alungirea mecanică a coloanei de arc facilitează întreruperea circuitelor
• Se observă că aceiasi factori influenţează atât fenomenele de deionizare ca
si fenomenele de ionizare, (temperatură, presiune, intensitatea câmpului
electric, raza coloanei de arc),
• Deci intervenţia asupra unuia dintre aceşti factori favorizează stingerea
arcului electric în camerele de stingere ale AEC atât prin scăderea
intensităţii fenomenelor de ionizare cât şi prin creşterea intensităţii
fenomenelor de deionizare
Curs RTAE 20
Arcul electric de comutaţie ca descărcare
autonomă.
Curbele lui Paschen
• Manifestarea arcului electric de comutaţie ca descărcare autonomă
înseamnă menţinerea acestei descărcări electrice chiar dacă fenomenele de
ionizare iniţiale ce stau la baza amorsării acesteia încetează
• Considerăm de exemplu un electron ce se deplasează între piesele de
contact, situate la distanţa d, care în prezenta câmpului electric se manifestă
ca un catod , K, respectiv un anod, A.
Curs RTAE 21
Cu privire la arcul electric ca descărcare
autonomă
• Corespunzător modelului lui Townsend, un electron situat la distanţa x de
catod, în deplasarea sa către anod, pe distanţa dx, produce α ionizări, unde
α reprezintă numărul de ionizări produse de un electron în deplasarea sa
către anod, pe unitatea de lungime.
• Numărul de noi perechi de purtători de sarcină (electroni) ce sunt produşi

astfel, pentru n electroni existenţi între piesele de contact, dn, va fi :
dn = n · α · dx , n(0) = n0
• astfel încât rezulta succesiv:
nx  n 0 e x nd n 0 e d

Curs RTAE 22
Cu privire la arcul electric ca
descărcare autonomă
• Fenomene similare de ionizare prin ciocniri au loc şi datorită ionilor pozitivi
în deplasarea lor către catod, a căror intervenţie e caracterizată de numărul
de ciocniri cu ionizare pe unitatea de lungime a deplasării lor, β, dar valorile
β <<α justifică neglijarea contribuţiei acestora, fără a influenţa concluziile
• Numărul de ioni pozitivi nou formaţi ce ciocnesc catodul, ni, va fi :
n i nd n 0 n 0  e d 1  
• Astfel încât numărul de noi electroni generaţi, la nivelul catodului, n*, este (γ
 
fiind numărul de electroni extraşi din catod la ciocnirea acestuia de către un
ion pozitiv):
n*   ni  n 0  e 1
 d
Curs RTAE 23
• Pentru descărcarea electrică sub formă de arc electric să se stabilizeze, la
un număr iniţial de electroni, n0, şi pentru un număr n* de electroni nou
produşi, se poate scrie o ecuaţie de bilanţ al numărului de electroni:
n* n 0  n*  e d 1  
• astfel încât numărul de electroni în regim staţionar, n*, va fi:
n0
n* 

1    e d  1 
• iar în vecinătatea anodului numărul de electroni devine n1:
n0  e d
n1  n * e d 

1    e d  1
Curs RTAE
 24
• Densitatea de curent a descărcării de tip arc electric, Ja, va fi desigur
proporţională cu numărul de electroni, n1 :
e d
Ja  J0 

1    e d  1 
• iar arcul electric de comutaţie se comportă ca o descărcare autonomă dacă
manifestarea sa continuă, Ja cu valori nenule, chiar la încetarea fenomenelor
iniţiale de ionizare, J0=0, deci dacă este satisfăcută condiţia:
1  e d 1 0 

sau   ln1 
1
d  
1 
Curs RTAE 25
Curbele lui Paschen
• Această condiţie poate fi utilizată pentru a deduce relaţia lui Paschen
referitoare la valorile tensiunii care asigură manifestarea autonomă a
descărcării de tip arc electric de comutaţie, procedând astfel:
• pentru o valoare λe a drumului mediu liber al electronilor, numărul de ciocniri
posibile pentru deplasarea acestora pe unitatea de lungime a parcursului
dintre piesele de contact este nc:
1
nc 
e
i

• probabilitatea de a realiza o ciocnire cu ionizare, Pi, este: e
Pi  e
• numărul ciocnirilor cu ionizare pe unitatea de lungime a deplasării
electronului, y, rezultă: 
 i 1
e
y  nc  Pi  e
e
Curs RTAE 26
Curbele lui Paschen
• Aceasta corespunde în fapt definiţiei coeficientului α, astfel încât se scrie:
i
1 
e 1  1
y   sau e  ln 1  
e d  
• Tinând seama de relaţiile
λe · p = C= const. , Ui = λi·E , E =U / d ,
• se obţine expresia curbelor lui Paschen: U
U i pd 
C
ln
pd 

Cln1  1 
 
Curs RTAE 27
Curbele lui Paschen
• tensiunea de alimentare limită pentru care descărcarea de tip arc electric de
comutaţie se manifestă ca descărcare autonomă, depinde de (pd):
Curs RTAE 28
Curbele lui Paschen
• Se constată că aceste curbe U(p·d) prezintă un minim, la
Umin si (pd)min:
U min eUi ln1 1  pd min Celn1 1 

   
• Examinând aceste curbe se pot defini trei zone distincte :
• o primă zonă, sub curbele lui Paschen, pentru valori (pd) inferioare valorii de
minim, ce corespunde AEC ce funcţionează la presiune scăzută, eventual
celor cu comutaţie în vid ;
• o a doua zonă, tot sub curbele lui Paschen, dar pentru valori (pd) superioare
valorii (pd)min, ce corespunde realizării AEC cu fluid sub presiune, (chiar pe
seama energiei disipate de arcul electric), sau AEC cu aer comprimat ;
• o a treia zonă, deasupra curbelor lui Paschen, ce corespunde situaţiilor în

care se doreşte utilizarea arcului electric ca descărcare autonomă, cum este
cazul cuptoarelor electrice cu arc utilizate în siderurgie ; (similar pentru
plasma rece)
Curs RTAE 29
Ardere stabilă şi ardere instabilă a
arcului electric de comutaţie
• Pentru ca AEC să asigure deconectarea circuitelor în care sunt
incluse, se impune evitarea condiţiilor de manifestare a arcului
electric ca descărcare autonomă, prin favorizarea fenomenelor de
deionizare.
• Valori limită ale curentului pentru arderea arcului electric sunt cu
atât mai mici cu cât tensiunea este mai mare:
1,3 [A] la 50 [V] si respectiv 0,5 [A] la 220 [V] pentru cupru
1 [A] la 50 [V] si respectiv 0,25 [A] la 220 [V] pentru argint

5 [A] la 50 [V] si respectiv 0,1 [A] la 220 [V] pentru carbon
• Procesele ce au loc diferă în cazul AE de curent continuu faţă de
AE de curent alternativ, dar sunt influenţate şi de natura circuitului
de deconectat.
Curs RTAE 30
Ardere stabilă şi instabilă a arcului electric
de curent continuu în circuite pur rezistive
• Se consideră un circuit pur rezistiv, pentru care deconectarea se realizează
prin deschiderea contactului K al AEC
• Ecuatia circuitului este de forma: U = R · I + Ua(I)
Curs RTAE 31
• Daca se accepta relaţia propusă de Ayrton, se obtine:
U=R·I+α+  = f(I)
I
Curs RTAE 32
• Aceasta este o ecuaţie algebrică de gradul doi în raport cu valorile
curentului, având rădăcinile:
I1,2  U 
2R
 U
2R
  R
2
• Condiţia de ardere stabilă a arcului electric implică pe de o parte existenţa

unor soluţii reale pentru curenţii I1,2
U 2
R
4
• dar şi :

df (I)
0 R 2
dI I
• deci:  R  U 2
4
Curs RTAE 33
I2
Ardere critica a arcului electric în
circuite pur rezistive de cc
• Punctul stabil de ardere al arcului electric corespunde valorii mai mari a
curentului, I2, iar deconectarea se poate obţine dacă valorile rezistenţei R
depăşesc limita dată de relaţia anterioara
• Arderea critică a arcului electric corespunde situaţiei în care funcţia f(I) este
tangentă la paralela la axa absciselor de ordonată U, când orice perturbaţie
în circuitul respectiv conduce la stingerea descărcării
• Comportarea arcului electric în timpul procesului de deconectare, presupune
cresterea lungimii acestuia, l=vt, pe seama deplasării contactului mobil cu
viteza v, până la valoarea critică, lcr, după care se obţine întreruperea
circuitului
• Considerând relatiile: α=a+c·v·t ,β=b+d·v·t

• Obtinem:
2R 2R

Iat  Ua cvt  Ua cvt  bdvt
R
2
Curs RTAE 34
• Conditiile de ardere critica a arcului înseamna:
2
 U a cvt  b  dvt
   0
 2R  R
• cu valoarea critică, Ia cr, dată de relaţia:
Ia cr  Ua cvt cr lcr = v · tcr

2R
• tcr fiind soluţie a ecuaţiei :
Ua2Rcvt  bdRvt
cr
2
cr
0
Curs RTAE 35
Evolutia în timp a curentului de arc în
• Curba ce corespunde evoluţiei în timp a curentului Ia(t) pe durata procesului
de deconectare este:
• si evidenţiază o scădere a valorii curentului, faţă de valoarea nominală, în

momentul de amorsare a arcului electric, t0, când acesta devine (< In):
Ua
I0 
R Curs RTAE 36
Conditii critice de stingere a arcului
de comutatie în circuite pur rezistive
de cc
• Dacă se evaluează puterea disipată de arcul electric corespunzătoare
arderii critice a acestuia, Pa cr
Pa cr Ua cr Ia cr  a clcr  bdlcr Ia cr

 Ia cr 
• şi se ţine seama de condiţia de ardere critică, se constată că se poate scrie

o relaţie de forma:
2 2
U U
Pacr   0,25PS , Ps 
4R R
Curs RTAE 37
Lungimea critica a arcului de comutatie
în circuite pur rezistive de cc
• Arderea critică a arcului electric de comutaţie în circuite pur rezistive de
curent continuu poate fi abordată şi considerând aproximarea caracteristicii
volt – amper a arcului electric corespunzătoare modelului cilindric
n
U  R I  CI
• ceea ce conduce la:
U  I  n U
   1    I In 
C  In  R
Curs RTAE 38
• Considerând condiţia de ardere critică a arcului electric, scrisa sub forma :
dl
0
dI
• rezultă :
1
Ia cr  n In I acr   In
n1 3
• şi deci: nn
lcr  U  I n
C n 1n 1 n
Curs RTAE 39
• Lungimea critică a arcului electric de comutaţie este importantă pentru
construcţia AEC, permiţând definirea înălţimii H a camerei de stingere,
pentru o distanţă δc dintre piesele de contact în poziţia « deschis »
H1 lcr2  c2
3
Curs RTAE 40
de comutaţie în circuite inductive reale de
c.c.
• Se consideră circuitul inductiv real, (R – L), de cc, a cărui comportare pe
durata procesului tranzitoriu de deconectare, realizată prin deschiderea
contactului K al unui AEC, este descrisă de ecuaţia :
L RiUai U
di
dt
U
i ( 0)  I n 
R
Curs RTAE 41
Evoluţia în timp a curentului la
deconectarea circuitelor R-L de c.c.
• pentru aproximarea tensiunii de arc electric, Ua(i), se acceptă relaţia
propusă de Ayrton şi se neglijează termenul (β/i), ceea ce nu compromite
calitativ concluziile, se obţine:
Ldi RiUa cvt

dt
• ecuaţie diferenţială ce admite soluţia :
  t 
it  U  cvT a 1e T  cvt
R R R   R
• unde s-a considerat:
L
i ( 0)  I n , T 
R
Curs RTAE 42
circuite R-L de cc
• Valorile curentului de deconectare, i(t), devin nule după durata
de ardere a arcului electric, ta L-R, care este mai mare în cazul
circuitelor inductive reale de curent continuu decât în cazul
circuitelor pur rezistive, practic suma între timpul de arc pentru
circuite pur rezistive şi constanta de timp a circuitului inductiv
real, T: taR-L = taR + T > taR
• Pentru o viteză dată a contactelor mobile ale AEC, se vor

obţine lungimi critice mai mari în cazul arcului electric de
comutaţie pentru circuitele inductive reale faţă de circuitele pur
rezistive, afirmaţie confirmată dacă se evaluează energia
disipată de coloana de arc electric la deconectare, W a :
Curs RTAE 43
circuite R-L de cc
• considerând ecuaţia circuitului considerat, şi multiplicând-o cu i·dt,
rezultă după integrarea pe durata de ardere a arcului electric, ta L-R
t a LR
0 
UiRi2 dt
Ik
L
0
idi
t a LR
0 Ua idt
• respectiv :
Wa = Ws + Wmagn
• stingerea arcului electric în circuitele inductive reale de curent continuu
decurge mai dificil decât în circuitele pur rezistive, şi este însoţită de
supratensiuni la bornele AEC
UK(ta L-R) = U + L di > U

dt
Curs RTAE 44
Ardere stabilă şi instabilă a arcului
electric în circuite R-L de cc
• Se scrie ecuaţia ce descrie comportarea unor asemenea circuite în prezenţa
arcului electric, sub forma echivalentă :
di
(U – R · i) – Ua(i) = L
dt
Punctele de intersecţie dintre (U-Ri) si

di
Ua(i) corespund unor valori 0
dt
deci arderii arcului electric în regim
staţionar
Se foloseste metoda micilor perturbatii,
a lui Poincaré, pentru analiza stabilitatii
arcului electric
Curs RTAE 45
Particularităţi legate de stingerea arcului electric
de curent alternativ
• În ceea ce priveşte stingerea arcului electric de curent alternativ intervin
particularităţi specifice, datorate evoluţiei armonice a tensiunii de alimentare
a circuitului, ce asigură treceri « naturale » prin zero ale curentului din
coloana de arc pentru fiecare semiperioadă (10 ms), deci momente de
ardere « critică » ale acestuia, urmate de reamorsarea pentru semiperioada
următoare a tensiunii de alimentare.
• Atunci când această reamorsare nu mai este posibilă, fie datorită creşterii
lungimii coloanei de arc (pentru AEC de joasă tensiune), fie datorită unor
intense fenomene de deionizare asociate trecerii naturale prin zero a
valorilor curentului de arc (pentru AEC de înaltă tensiune de obicei), se
obţine firesc stingerea arcului electric de comutaţie şi deci deconectarea
circuitului.
Curs RTAE 46
Particularităţi legate de stingerea arcului
electric de curent alternativ în circuite
pur rezistive
• În cazul unui circuit pur rezistiv, de rezistenţă R, alimentat de la o sursă de
tensiune alternativă, u(t), de valoare efectiva U, de pulsaţie ω şi de fază
iniţială θ
u ( t )  2  U  sin   t  
• ecuaţia care-i descrie comportarea la deconectare, este:

u(t) = R · i + ua(i)
• ce se poate scrie sub forma, daca se considera relatia lui Ayrton:
2Usint  a cvt bdvt
i2 2 i 0
2R R
• cu solutia: 2Usin( t )a cvt 2Usin( t )a cvt 2 bdvt
 [ ] 
2R 2R R
Curs RTAE 47
Particularităţi legate de stingerea arcului
electric de curent alternativ în circuite
pur rezistive
• Se constată că există mai multe momente,
tk, de ardere critică a arcului electric de
comutaţie, ce reprezintă soluţii ale ecuaţiei
2Usin(  t k )a cvt k 2 bdvt k

[ ]  0
2r R
• Tensiunea de arc se poate accepta
în primă aproximaţie dată de relaţia :
ua(t) = E · v·t
Curs RTAE 48
în circuite pur rezistive de ca
• Pentru circuite pur inductive de curent alternativ, de reactanţă X, ecuaţia ce
descrie procesul de deconectare cu arc electric se poate scrie:
U  X  I  u (i)
2 2 2 2
a
a
• pentru u a (i)  C    i rezultând:
U  i 2
 2n
   1 2 i
C  I n 

• deci curentul corespunzător arderii critice a arcului electric, ca soluţie a
ecuaţiei
n
d(i)
0 i cr  I n
di Curs RTAE n 1 49
Evoluţia în timp a curentului de
deconectare: sarcina inductivă şi capacitivă
• deconectarea circuitelor inductive
reale de c.a. are loc înaintea trecerii
naturale prin zero a curentului, în
timp ce pentru circuite capacitive
reale de ca deconectarea intervine
după trecerea naturala prin zero a
curentului ce parcurge coloana de
arc, ceea ce în anumite situaţii
poate conduce la deteriorarea
izolaţiei condensatoarelor.
Curs RTAE 50
Progrese actuale în asigurarea
comutatiei
• Comutaţia fără arc electric este o realizare a
ultimilor decenii, şi se poate realiza ca o
comutaţie sincronizată, ca o comutaţie hibridă,
sau ca o comutaţie statică, după cum s-a
comentat anterior
• Un domeniu inedit, ce face obiectul unor
cercetări intense în laboratoare specializate din
întreaga lume, îl constituie realizarea AEC cu
contacte metalo-lichide
C8 - Aparate Electrice 1
Fenomene post-arc la bornele AEC
• În funcţionarea AEC, după stingerea arcului electric, zona
dintre piesele de contact nu dobândeşte instantaneu calităţi
izolante
• Refacerea rigidităţii dielectrice decurge în timp, corespunzător

construcţiei şi performanţelor camerei de stingere
• De asemenea, natura circuitului în care este inclus AE se
manifestă cu particularităţi specifice legate de creşterea
tensiunii dintre piesele de contact
• O întrerupere « reuşită » a circuitului în care este inclus un
AEC, rezultă dacă valorile tensiunii ce se manifestă între
piesele de contact, după stingerea arcului electric, numită
obişnuit tensiune tranzitorie de restabilire, UTTR(t), rămân
inferioare tensiunii de ţinere, ce corespunde refacerii rigidităţii
dielectrice dintre piesele de contact, UR(t)
Fenomene post-arc pentru AEC de
curent continuu (circuite pur rezistive)
• În cazul AEC ce realizează deconectarea circuitelor pur rezistive de cc,
procesul de deconectare se bazează pe alungirea coloanei de arc electric
de comutaţie, şi, la depăşirea lungimii critice a acesteia se obţine
stingerea descărcării
• Tensiunea ce intervine între contactele AEC la întrerupere devine practic
tensiunea nominală de alimentare a circuitului
Fenomene post-arc pentru AEC de
cc în circuite inductive reale
• La bornele AEC se manifesta supratensiuni: Uk(0)=Umax=Un+
4
C8 - Aparate Electrice
Limitarea efectelor supratensiunilor
de comutatie in cicruite R-L reale
• În acest scop se folosesc scheme ce realizează « şuntarea » inductanţei
circuitului, şi limitarea valorilor acestor supratensiuni la aproximativ
Umax = (1,1- 1,4) ·Un
Limitarea supratensiunilor la deconectarea
circuitelor R-L reale folosind două întrerupătoare
• Prin utilizarea unui întrerupător ultrarapid, I1, ce este şuntat de rezistenţa de
limitare R*, şi a unui întrerupător normal, I, ale cărui contacte se deschid,
desigur, după cele ale întrerupătorului ultrarapid, se micsoreaza energia
câmpului magnetic
1 U 1 U
Wmo   L  I2 I Wm1   L  I12 I1 
2 R 2 R R*
Fenomene post-arc pentru AEC de cc la
deconectarea circuitelor R – L – C
• Se considera un circuit R – L – C, alimentat de la o sursă de cc de tensiune
U, ca mai jos
• Fenomenele la întrerupere sunt descrise de ecuatia:
d2Uc d Uc
 2  dUc  2Uc  2U
0 0 cu Uc(0) = t0
dt2 dt dt
• Cu notatiile uzuale:
R 1
i( t ) 
dq
q( t )  C  U c , 2  ,  
2
,
LC
, o
dt L
• Rezultând solutia:
 t  
U c (t )  U K ( t )  U  1  e (cos e t  sin e t ),
 e 
• Care pentru:
 2  o2  e2 ,   e ,
• Devine final:
 t
U c ( t )  U K ( t )  U(1  e cos e t ),
• Se constată că valoarea maximă a supratensiunii ce se poate
manifesta între contactele AEC la deconectarea circuitelor R –
L – C de curent continuu este de (1,4 – 1,6) U
• solicitările AEC la deconectarea circuitelor R –L – C de curent

continuu nu depind doar de valoarea maximă a tensiunii ce se
manifestă între piesele de contact după stingerea arcului
electric de comutaţie, ci şi de viteza de creştere a acesteia, deci
de pulsaţia ωe
• Daca valorile UR(t) ramân mereu mai mari decât UTTR(t) atunci
avem o întrerupere reusita, în caz contrar se reamorseaza arcul
electric de comutatie, cu o întrerupere nereusita
Intrerupere reusita si întrerupere
nereusita pentru circuite R-L-C de cc
• Intrerupere reusita Intrerupere nereusita
Fenomene post-arc la deconectarea AEC
de ca
• În cazul circuitelor pur rezistive de curent alternativ fenomenele de
deconectare cu ajutorul AEC decurg similar cu cele prezentate în cazul
circuitelor de curent continuu, întreruperea fiind favorizataa de trecerile
naturale prin zero ale curentului din circuit
• În cazul circuitelor inductive reale, după cum s-a precizat anterior,

întreruperea intervine înaintea trecerii naturale prin zero a curentului ce
parcurge circuitul, prin “tăierea” curentului, şi este însoţită de supratensiuni
datorate comutaţiei magnetice inverse
• deconectarea circuitelor capacitive reale de curent alternativ prezintă

particularitatea că întreruperea are loc prin « smulgerea » valorilor
curentului, după trecerea naturală prin zero a acestuia
TTR pentru circuite R-L-C de ca
• Schema electrica de principiu a unui asemenea circuit este:
• Iar ecuatia care-i descrie comportarea la deconectare se scrie:
L Ri idtUsin t  
di 1 t
dt C
• In raport cu tensiunea la bornele condensatorului, Uc, în fond aceeaşi cu
tensiunea la bornele contactului, UK , de fapt tensiunea tranzitorie de
restabilire ce se manifestă între piesele de contact ale AEC, UTTR avem:
Uc(t) = UK(t) = CidtUTTRt 

1 t
• Si deci ecuatia echivalenta a circuitului se scrie:

d2Uc dUc  2Uc  2Usin t  
 2  0 0
dt2 dt
• Cu solutia de forma:
Usin t   1 
UTTRt   U1e t sin et  
2
 C R 2  L 1 
  C 
 e2   02   2
 R
2L C8 - Aparate Electrice 13
• Curba UTTR(t):
Conform solutiei Definirea celor 4 parametri de baza
f0  1
2t v
dUTTR 4f0U
dt
Intrerupere reusita si întrerupere nereusita
în ca
• Compararea curbelor UTTR(t) si UR(t):
Intrerupere reusita Intrerupere nereusita
Solutii pentru a evita reamorsarea arcului
electric datorita vitezei de crestere a TTR
• Soluţiile constructive pentru a împiedica reamorsarea arcului
electric după stingerea prealabilă a acestuia, sunt:
• mărirea vitezei iniţiale de creştere a tensiunii UR(t), prin

utilizarea unui jet suplimentar de fluid neionizat orientat către
zona ocupată anterior de arcul electric (cazul întrerupătoarelor
IUP)
• scăderea vitezei de creştere a TTR, folosind rezistenţe de

şuntare convenabil calibrate (cazul întrerupătoarelor cu aer
comprimat)
Întreruperea curenţilor mici (capacitivi sau
inductivi) cu ajutorul AEC de
înaltă tensiune de ca
• La întrerupere intervine transformarea energiei câmpului magnetic în
energie a câmpului electric, putându-se scrie o relatie de bilant:
1LI2max  1CU2max
2 2
• astfel încât tensiunea maximă ce se poate manifesta între contactele AEC
este:
L
Umax Imax  U
C
Aceste supratensiuni pot genera ceea ce obişnuit se numeşte defect
« evolutiv » pentru funcţionarea AEC de înaltă tensiune, ce are la bază
deteriorarea izolaţiei acestora la întrerupere, după care intervine de fapt un
defect veritabil datorat izolatiei C8 - Aparate Electrice
deteriorate 17
Particularitati de întrerupere pentru
AEC trifazate
• Solicitările sunt diferite, după cum AEC sunt incluse în circuite cu neutrul
izolat sau în circuite cu neutrul « tratat »
• In cazul circuitelor cu neutrul izolat, faza care se întrerupe prima este mai
solicitată, ea preluând practic 50% din puterea consumatorului, şi suportând
o TTR de valoare :
U1max 1,5 2Unf
• unde Unf reprezintă tensiunea nominală de fază, în timp ce celelalte două
faze suportă doar tensiunea:
U2max U3max 0,5 2Unf

• În cazul AEC ce deconectează circuite trifazate cu neutrul tratat se obţine un
efect favorabil, de echilibrare a solicitărilor pentru cele trei faze, cu o valoare
maximă a TTR de doar (1,3 – 1 ,4)  2U nf
ELECTROMAGNETI
• Electromagneţii sunt ansambluri larg utilizate în electrotehnicǎ
sau/şi în automaticǎ, intervenind atât ca surse de energie, fiind
bine adaptaţi pentru acţionarea aparatelor electromagnetice de
comutaţie, cât şi ca elemente de protecţie (relee) sau de
automatizare (de execuţie).
Electromagneţii sunt definiţi ca fiind dispozitive, care transformǎ energia

electricǎ primitǎ de o bobinǎ de la o sursǎ de alimentare, în energie a
câmpului magnetic, localizatǎ mai ales la nivelul întrefierului de lucru şi
concretizatǎ în acţiuni mecanice (forţe sau cupluri) care pot realiza deplasǎri
utile, predeterminate şi univoce, în sensul micşorǎrii întrefierului.
Sursa de alimentare poate fi de tensiune sau de curent, cu funcţionare în curent

continuu sau în curent alternativ.
Curs 11 - Aparate Electrice 1
ELECTROMAGNETI
• Principalele pǎrţi componente ale electromagneţilor, sunt :
• bobina (de tensiune sau de curent), 1, care este eventual amplasatǎ pe o
carcasǎ ;
• miezul feromagnetic, ce cuprinde elemente fixe, 2, dar şi elemente mobile,
cum este armǎtura mobilǎ, 3, (cu mişcare de rotaţie sau de translaţie);
• întrefierul de lucru, 4, (existǎ şi întrefieruri parazite, mult mai mici), situat
între elementele fixe şi cele mobile ale miezului.

ELECTROMAGNETI
• electromagneţi cu circuit magnetic ramificat
1-bobina, 2-opritorul, 3-armǎtura mobilǎ, 4-întrefierul de lucru

ELECTROMAGNETI
• Electromagneţi polarizaţi, cu macar doua surse de solenatie, una continua
(magnet permanent) de polarizare

ELECTROMAGNETI
• Clasificarea electromagneţilor:
• Dupa miezului feromagnetic mai evidenţiazǎ posibilitatea realizǎrii acestuia
din fier masiv (de obicei în c.c.) sau din tole (obişnuit în c.a.)
• Dupa circuitul bobinei electromagneţi cu bobinǎ de tensiune (cu spire
numeroase şi subţiri) şi respectiv electromagneţi cu bobinǎ de curent (cu
spire puţine, iar la limitǎ una singurǎ şi cu rezistenţǎ electricǎ mai micǎ
desigur faţǎ de bobinele de tensiune)
• Dupǎ valorile timpului de acţionare electromagneţii pot fi:
• ultrarapizi, cu acţionare în timp de ordinul milisecundelor (de obicei
electromagneţii polarizaţi);
• rapizi, cu timpi de acţionare de ordinul 10-2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.a.);
• lenţi, cu timpi de acţionare de ordinul 0,1-0,2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.c.).
• Dupǎ ipotezele care pot fi acceptate în legǎturǎ cu studiul lor,
electromagnetii pot fi:
- cu solenaţie constantǎ (ipotezǎ valabilǎ pentru electromagneţii de c.c.)
- cu flux constant (ipotezǎ preferatǎ pentru electromagneţii de c.a.)
ELECTROMAGNETI
• Elementele de bazǎ ale unui electromagnet sunt:
• bobina, care reprezintǎ circuitul electric;
• miezul, care reprezintǎ circuitul magnetic;
• armǎtura mobilǎ şi accesoriile aferente, care
reprezintǎ ansamblul mecanic.
• Fiecare dintre aceste ansambluri sunt descrise de

relatii specifice, dar important este sa studiem
electromagnetii ca un sistem unic cu interactiunile
dintre partile componente.

MǍRIMI ŞI RELAŢII DE BAZǍ ÎN STUDIUL
ELECTROMAGNEŢILOR
• Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul electric al
electromagneţilor. Scheme echivalente pentru circuitul electric al
electromagneţilor
δ(t), L[δ(t)]

L
i
( Ni)
N
 () N()   N2 N2 k
L()     
i i i     Fe 2  a
 Fe
 o S  Fe S
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul
electric al electromagneţilor
• Dependenta inductantei de intrefier
o k
N  o  Fe S
2 1
a   Fe L ( ) 
k 2  Fe a
2

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Ecuaţia care descrie comportarea electricǎ a circuitului bobinei unui
electromagnet:
di pentru poziţia de întrefier iniţial (maxim)
L o  Ri  u ( t )
dt
di pentru poziţia de întrefier final (minim)
L1  Ri  u ( t )
dt
d ()
 Ri  u ( t )
dt pe durata mişcǎrii armǎturii mobile
di dL()
L ( )  i  Ri  u ( t )
dt dt
di dL() d forma echivalentǎ ce evidentiaza

L ( )  i   Ri  u ( t ) viteza de miscare a armaturii mobile, v
dt d dt
d
v Curs 11 - Aparate Electrice 9
dt
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Cu privire la acţionarea electromagneţilor
 (i)
 (i)  a 1  i  a 3  i 3 L(i)   a 1  a 3i 2  o  1  ...   n  0
i

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ pentru circuitul
magnetic al electromagneţilor
• Circuitul magnetic al electromagneţilor, este un ansamblu de materiale
feromagnetice, care asigurǎ trecerea fluxului magnetic cǎtre zona activǎ a
întrefierului de lucru, pe seama solenaţiei proprii bobinei, ale cǎrei spire sunt
parcurse de curentul „i”.
• Practic bobina electromagneţilor este deci un element dual, care intervine
prin parametrii R şi L(δ) în circuitul electric de alimentare, respectiv prin
solenaţia produsǎ, în circuitul magnetic de cele „N” spire, F = Ni.
• Calculul circuitelor magnetice are la bazǎ analogia electric-magnetic, care
face sǎ corespundǎ fluxul magnetic - curentului I, reluctanţa magneticǎ -
rezistenţei R şi respectiv solenaţia F - tensiunii electromotoare E.
•   B S [Wb]
Legea lui Ohm pentru circuite magnetice
1
Um     [A] 

 dx


Curs 11 - Aparate Electrice 
µ S
11
0 µ ( x )  S( x )
• In cazul circuitelor magnetice ramificate se folosesc teoremele lui Kirchhoff
pentru circuite magnetice, care se enunţǎ astfel:
• suma algebricǎ a fluxurilor magnetice , incidente unui nod de circuit
magnetic, este nulǎ, ce reprezintǎ prima teoremǎ a lui Kirchhoff pentru
n

circuite magnetice:
i 0
i 1
• suma algebricǎ a cǎderilor de tensiune magneticǎ, i   i , ce intervin pe

ramurile unui ochi al unui circuit magnetic ramificat, este egalǎ cu suma
algebricǎ a solenaţiilor , surselor care intervin pe acele ramuri
o p

i 1
i   i  Fj
j1

• Schema magneticǎ echivalentǎ pentru un electromagnet
Ipotezele pentru calculul miezului electromagnetilor

-considerarea parametrilor circuitului magnetic ca fiind concentraţi (deşi
aceştia sunt de fapt uniform distribuiţi),
-neglijarea fluxurilor magnetice de dispersie (deşi dispersia magneticǎ este
de fapt importantǎ, în condiţiile în care gradul de comutaţie magneticǎ este
de doar 1000-100000
-considerarea solenaţiei concentrate, F ,Electrice
Curs 11 - Aparate desi fizic este uniform 13
distribuitǎ, pe coloana pe care este amplasatǎ bobina
• Punct optim de funcţionare pentru un circuit magnetic neramificat
• Se considerǎ un electromagnet de c.c. cu miez de tip U-I, prevǎzut cu o
bobinǎ de tensiune care produce o solenaţie F,
 2
Wmagn  
2 µ o S
energia câmpului magnetic, W magnδ, este localizatǎ în principal la nivelul

întrefierului de lucru, δ , aceasta fiind proporţionalǎ cu produsul   
2
Valorile maxime ale energiei magnetice presupun ca derivata acesui produs sa

fie nulǎ
dWmagn 
Curs 11 - Aparate Electrice 0 14
d
 Fe
• Corespunzator rezulta succesiv:
d d 2
2   0
2 
d d 
ceea ce semnaleaza faptul ca existǎ o interdependenţǎ între poziţia armǎturii
mibile, δ şi valoarea fluxului magnetic din miez .
Dacǎ se considerǎ acum solenaţia dezvoltatǎ de bobina electromagnetului, F,
ca având o componentǎ corespunzǎtoare
, circuitului magnetic din fier, FFe şi o
componentǎ corespunzǎtoare întrefierului de lucru, Umδ, se poate scrie relaţia:
F = FFe + Umδ
dupǎ împǎrţirea la lungimea circuitului magnetic din fier,  Fe
si considerând solenaţia raportatǎ, f, rezulta:
f = HFe + fδ f = F/  Fe HFe = FFe/  Fe fδ =Umδ/  Fe

• Cum funcţionarea electromagneţilor de curent continuu decurge la solenaţie
constantǎ, prin derivarea energiei magnetice în raport cu variabila se obţine:
dF dFFe dU m
  0
d d d
dFFe dU m 2
   
d d µo S
)=
dFFe  d( Fe  H Fe )   Fe  dH Fe d  S  dB Fe
dB Fe dB  Fe
   tg  const .
dH Fe dH S   

• Cu privire la punctul optim de funcţionare pentru un miez feromagnetic
neramificat
Semnalǎm faptul cǎ, pe seama considerentelor prezentate mai sus, stau la

baza realizǎrii unui calcul expeditiv al circuitelor magnetice neramificate, cu o
precizie acceptabilǎ, folosind metoda raportǎrii
• Calculul circuitelor magnetice cu armǎturǎ mobilǎ interioarǎ bobinei,
specifice electromagneţilor de tip plonjor, trebuie sǎ considere intervenţia
dispersiei magnetice, deoarece fluxurile de dispersie contribuie la realizarea
forţei de atracţie a acestora.
• In plus se impune şi considerarea solenaţiei înfǎşurǎrii ca fiind uniform
distribuitǎ, în concordanţǎ cu sonstrucţia „suplǎ” sau „înaltǎ” a bobinei
acestor electromagneţi, ce sunt utilizaţi de obicei în c.c.
2    o  h b
 
D
ln
d
 2    o
  
hb D
ln
( NI) d
Curs 11 - Aparate Electrice f  18
hb
• fluxul de dispersie elementar d  x , corespunzǎtor elementului infinitesimal
dx, situat la distanţa x de la baza miezului, v. figura anterioara, se scrie:
d x  f    (z  x )  dx
pentru lungimea z a plonjorului, obtinându-se:
z ( NI) ( NI) z2
 z   d x      (z  x )  dx  
0 hb hb 2
Corespunzǎtor fluxului magnetic total, considerând spirele bobinei uniform
distribuite pe înǎlţimea hb ca fiind ( N ), deci la nivelul lui dx sunt N
(z  x )
spire, rezultǎ succesiv: hb h b
x N I N I
2 2
x N
x   (z  x )  d x      ( z  x ) 2
 dx     ( z  x ) 3
0 hb 0 h 2b 3  h 2b
iar pentru întreg plonjorul de lungime z se obtine:
N2  I
z     z 3
3 hb
2
• Un raţionament similar la nivelul opritorului de lungime m, care defineşte
fluxul m, permite sǎ scriem expresia fluxului magnetic total, tot ,sub forma
3 3
z m
tot    z  m  N 2  I  (      )
3 hb2
3 hb2
iar energia câmpului magnetic este:

3 3
1 1 z m
Wmagn    I   ( NI) 2  (      )
2 2 3 hb2
3 hb2
care evidenţiazǎ atât contribuţia întrefierului de lucru cât şi aportul opritorului şi

al plonjorului

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ referitoare la
ansamblul mecanic al electromagneţilor
• Ansamblul mecanic al electromagneţilor cuprinde armǎtura mobilǎ a

acestora, ca şi toate elementele ataşate acesteia, considerându-le şi pe cele
cu rol de susţinere sau de ghidare a mişcǎrii sale univoce.
• Pentru evaluarea stǎrii de mişcare la nivelul armǎturii mobile a unui

electromagnet, se impune definirea acţiunilor mecanice utile (forţe sau
cupluri de atracţie), ca şi a acţiunilor mecanice rezistente, care se opun
mişcǎrii, (frecǎri, mase în mişcare, resorturi antagoniste etc.).

• Astfel, pentru un aparat electromagnetic de comutaţie, de tip contactor de
c.a., cu mişcare de translaţie a ansamblului mobil, diagramele forţelor active,
F(δ) şi rezistente, FR(δ) sunt date în figura de mai jos

• Ecuaţia de mişcare la acţionare, care decurge dupǎ direcţia x, în sensul
micşorǎrii întrefierului, considerându-se o masǎ de mişcare echivalentǎ, m*,
eventual masa redusa, se poate scrie sub forma
2
d x dx 
m * 2    ( )  k  x  F( x )  FR ( x )
dt dt
dx 
( )
unde componenta dt se referǎ la forţele rezistente de naturǎ vâscoasǎ, ce depind de
viteza de deplasare la un exponent supraunitar, kx – forţa elasticǎ a resortului antagonist, F(x) –
caracteristica electromecanicǎ a electromagnetului, iar FR(x) – totalitatea celorlalte forţe
rezistente ce se opun mişcǎrii. Aceasta este evident o ecuaţie diferenţialǎ neliniarǎ (eventual cu
coeficienţi variabili, cum este m* în anumite situaţii), care sugereazǎ totuşi faptul cǎ aceastǎ
comportare mecanicǎ, concretizatǎ în soluţia x(t), depinde esenţial de comportarea electricǎ, prin
valorile curentului din circuitul bobinei, ale inductanţei bobinei, L(δ), respectiv ale fluxului
magnetic din miez, acestea fiind la rândul lor influenţate de comportarea ansamblului mecanic,
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Interdependenţele între mişcarea armǎturii lor mobile şi comportarea
electricǎ a circuitului bobinei care se manifestǎ în funcţionarea
electromagneţilor, sugereazǎ faptul cǎ este mai riguros ca aceste dispozitive
sǎ fie privite ca un tot unitar, ca un sistem electromecanic de conversie a
energiei cu doua grade de libertate.
d T T P 
 ( )    Qx ,
 dt x
 x x x



d T T P 
 ( )    Qq ,

 dt q
 q q q

1 1
T( x , q )  M  x ( t ) 2  L( x )  q ( t ) 2
2 2
k  x ( t )  b ( x , q )  1 R  q ( t ) 2  1 D  x ( t ) 2
1
P( x , q ) 
2
2 2 2 24
Curs 11 - Aparate Electrice
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Qx şi Qq sunt forţele generalizate corespunzǎtoare coordonatelor
generalizate, x(t) respectiv q(t):
Qx  M  g Q q  u(t)
sistemul de ecuaţii care descrie comportarea electromagnetilor considerati ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei se scrie sub forma:

M  x ( t )  D  x ( t )  k  x ( t )  b 
L'
   
q ( t ) 2
 Mg ,
2  x ( t )  b
2




 L'  q( t )  R  L'x ( t )   q ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)  q (0)  0
 x(t)  a
  x ( t )  a 2

o
L'
L( x ) 
x(t)  a
Electromagnetii ca sisteme electromecanice
de conversie a energiei
• Dacǎ se foloseşte drept coordonatǎ generalizatǎ electricǎ fluxul magnetic
total ψ(t):
 ( t )  L( x )  q ( t )  L( x )  i( t )
sistemul de ecuaţii diferentiale neliniare se scrie:
 (t) 2
M  x( t )  D  x ( t )  kx ( t )  b   M  g,
 2  L'


  ( t )  R x ( t )  a    ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)   (0)  0.
 L'
o

• Semnalǎm faptul cǎ funcţionarea electromagneţilor poate decurge la
acţionare fie pornind de la armǎtura mobilǎ în echilibru mecanic în poziţia
iniţialǎ, de întrefier maxim δo, când avem o funcţionare cu flux de pornire
nul, (FPN), când
k  ( o  b)  M  g
fie cu armǎtura mobilǎ ce nu este în echilibru mecanic la întrefierul iniţial, când avem
o funcţionare cu flux de pornire nenul , (FPNN), cazul cel mai frecvent întâlnit în
practicǎ , când:
k  ( o  b)  M  g
p2
k  ( o  b)   Mg p  2  L'M  g  k ( o  b
2  L'

• In cazul electromagneţilor ce funcţioneazǎ cu FPNN, acceptând schimbarea
de variabilǎ
x( t )   o  y( t ),  ( t )  p  ( t )
cu condiţiile iniţiale care se scriu acum sub forma
d ( t  t p )
y(0)  y (0)  0, (0)  0,  (0) 
dt
şi utilizând notaţiile
R k 1 R  p
Ao  ,  o  , Bo 
2
,Go  ,
Lo M M  L' L'
Ao d ( t  t p )
Co  , Eo  , E 1  E o  u ( t p ), Fo (t )  E o dacǎ u(t)=U=const.
o  a dt
 1 Fo ( t )  E1  U sin( t p  )
 
y ( t )   2
o  y ( t )  B o   p  ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ), u ( t )  U sin( t  )
• Pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPN, sistemul de ecuatii
diferentiale neliniare este de forma:
 1

y ( t )   2
o  y ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A   ( t )  u ( t )  C  y( t )   ( t ),
 o o
Menţionǎm cǎ pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPNN

acţionarea se produce cu întârziere la pornire, dupǎ care începe practic
mişcarea armǎturii lor mobile, în timp ce pentru electromagneţii care
funcţioneazǎ cu FPN, mişcarea armǎturii lor mobile începe imediat ce este
alimentat circuitul bobinei.
Procedând similar, se poate defini sistemul de ecuaţii diferenţiale

neliniare ce descrie comportarea electromagneţilor la revenire pe durata
mişcǎrii armǎturii lor mobile, cu observaţia cǎ la revenire electromagneţii
funcţioneazǎ cu FPNN. Curs 11 - Aparate Electrice 29
Caracteristica de tip releu pentru electromagneţi
• Se considerǎ un electromagnet de tip U-I de curent continuu cu FPN,
pentru care mişcarea armǎturii sale mobile începe imediat ce bobina
acestuia este alimentatǎ şi se acceptǎ modificarea crescǎtoare, foarte lentǎ
a tensiunii de alimentare, U; pentru fiecare valoare a acesteia vor
corespunde perechi de valori (Yo, ψo) de regim staţionar, ca soluţii ale
sistemului de ecuaţii diferentiale neliniare care se scrie sub forma
echivalentǎ
1
  Yo  B o  o2
2
o A o  o  U  C o  Yo  o
2
astfel încât rezultǎ succesiv:
U 2 2
 Y  ( A  C  Y ) 2
o  U2  o o o o o
A o  C o  Yo Bo
ecuaţia a II-a definind practic una sau trei valori posibile pentru poziţia Yo a armǎturii
mobile a electromagnetului, pentru o valoare datǎ a tensiunii de alimentare U.

Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Considerând acum funcţiile:
f ( y o )  y o  (1  y o ) 2
Yo o
yo   1
o  a o  a
Bo  U 2
g ( y o , U) 
2 o2  A o2  ( o  a )
poziţia armǎturii mobile va fi
definitǎ de ecuaţia f(yo)=g(yo,U),
prin punctele de intersecţie
dintre curbele f(yo) şi paralelele
la axa absciselor g(yo,U),
rezultate practic pentru o
succesiune de valori ale
tensiunii de alimentare (U1, U2,
..., Un). Curs 11 - Aparate Electrice 31
Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Punctul de extrem „A”, de ordonatǎ (4/27), premite chiar definirea tensiunii
de acţionare sigurǎ, Ua, pentru electromagneţii de c.c. cu FPN
B o  U a2 4

2   o  A o  ( o  a ) 27
2 2
8  k  L21
U a  R  o 
27  L o  (L1  L o ) 2

Forţa de atracţie la electromagneţii de
curent continuu. Factori de influenţǎ
• Pentru evaluarea forţei de atracţie dintre douǎ piese polare de suprafaţǎ S
(cu versorul n corespunzǎtor elementului de suprafaţǎ infinitezimalǎ dS),
prin care se închid linii de câmp magnetic de inducţie magneticǎ B , se
apeleazǎ la relaţia lui Maxwell:
1  1 
F C ( B  n)  B  2 ( B )  n   dS
2
µo
B2  S 2
F 
2 µ o 2 µ o S
  B S

• Forta de atractie se poate defini si ca forţa generalizata la nivelul
întrefierurilor de lucru, Fx
Wmagn 1 k k * N 2
Fx   Wmagn  L(, I)  I 2 L(, I)  
x 2 a a
Wmagn  1 k*  1 k*
F()      ( NI) 
2
  ( NI) 
2
   2 a 2 (  a ) 2
.

• Dacǎ pentru acelaşi electromagnet de tip U-I se scrie expresia energiei
câmpului magnetic sub forma
1 1 1 ( NI) 1 1
Wmagn    I  N    I  ( NI)   ( NI) 2    ( NI) 2   
2 2 2  2 2
unde permeanţa întrefierului, se calculeazǎ cu ajutorul relaţiei
µo S µo  a  b
  
 
Wmagn  1  1 2 µo S
F()      ( NI)     ( NI)
2
   2  2  2

• Forta de atractie in cazul unui întrefier cilindric, obţinut între un cilindru
exterior de diametru D şi un cilindru interior (armǎturǎ mobilǎ) de diametru d
d
2   µ o  x 2   µ o  x 2   µ o  x
   2
D d  2  
ln ln 
d d d
2   µ o 
Wmagn 2   µ o 1 2
Fx  
1
( NI) 2  Fx  ( NI) 2 
x 2 d  2 2 
ln
d

• In cazu electromagneţilor de tip plonjor cu circuit magnetic deschis
In cazul unui electromagnet cu

întrefier conic sau tronconic
m
2    µ o  rm (  x  sin )
  sin 
x  cos 
r1  r2
rm 
2
1 2    µ o  rm  m 2 2    µ o  rm
F ( NI) 2  2  ( NI)Curs
 112 - Aparate Electrice 37
2 x  sin   cos  x  sin 2
• In cazul unui electromagnet cu mişcare de rotaţie a armǎturii mobile

Wmagn µ  ( r  )
µo S o 1
2
M   
  2

µ o    (r1  )
1 2
M  ( NI) 2 
2 
Menţionǎm cǎ influenţa geometriei miezului feromagnetic asupra forţei
de atracţie pentru electromagneţi, este completatǎ de faptul cǎ poziţia bobinei
electromagnetului în raport cu întrefierul poate favoriza obţinerea unor forţe de
atracţie mai mari, dacǎ aceasta este mai aproape de întrefierul de lucru.
Putem afirma cǎ acţiunea mecanicǎ asupra armǎturii mobile a
electromagneţilor este influenţatǎ de o multitudine de factori, a cǎror
cunoaştere permite realizarea unor construcţii performante pentru asemenea
dispozitive. Curs 11 - Aparate Electrice 38
curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei electromagnetului variaza armonic în
timp
1 2 µ oS 1
i( t )  I sin t F(t )  ( NI) 2  k 1*  I 2  sin 2 t  k 1*  I 2 (1  cos 2t )
2  2
la fel ca şi inducţia magneticǎ sau fluxul magnetic din miez
B( t )  B sin t F( t )  B 2
( t )  S B 2
 S  sin 2
t B 2
S
  (1  cos 2t )
2 µ o 2 µ o 4 µ o
( t )    sin t  2 (t )  2  sin 2 t 2
F( t )    (1  cos 2t )
2 µ o S 2 µ o S 4 µ o S

curent alternativ
20
F(t)
15 Fosc
Fmed
10
i(t), F(t)
5
Fr
i(t), B(t)
T* T* T*
-5
0 2 4 6 8 10 12 14
t

curent alternativ
• Expresia forţei de atracţie pentru electromagneţii de curent alternativ, pune
în evidenţǎ o valoare medie, Fmed, egalǎ practic cu componenta oscilantǎ a
forţei lor de atracţie, Fosc, care sunt definite de relaţiile:
1 * 2 B2  S 2
Fmed  Fosc  k1  I  
2 4 µ o 4 µ o S
Fmin  Fmed  Fosc  0
Tinând seama de faptul cǎ funcţionarea unui dispozitiv electromagnetic presupune

dezvoltarea unor forţe active cu valori superioare forţelor rezistente, rezultǎ faptul cǎ
existǎ intervale de timp în care armǎtura mobilǎ are tendinţa de a se desprinde de
piesele fixe ale miezului feromagnetic, dupǎ care va fi din nou atrasǎ de miez,
putându-se manifesta deci vibraţii ale armǎturii mobile a electromagneţilor de curent
alternativ, de frecvenţǎ audio, dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.

curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet de c.a. are valoarea
U U U U
I    (  a )
Z R 2   2  L2 ()   L ()   k
pentru asemenea electromagneţi L()  R

valorile curentului I, fiind practic proporţionale cu întrefierul δ
Forţa de atracţie F(t), pentru un electromagnet monofazat de tip U-I de curent

alternativ, are valori care depind de pǎtratul solenaţiei, dar şi de pǎtratul întrefierului
1 µ  S 1 U 2
(   a ) 2
F( t )  ( NI) 2  o 2  N 2  µ o  S  2 2 
2  2  k 2
caracteristica electromecanicǎ F(δ) în c.a. este mai puţin cǎzǎtoare decât
în cazul acelorasi electromagneţi la functionarea înc.c.
curent alternativ
• Comparând caracteristica Fcc(δ) corespunzǎtoare funcţionǎrii în cc, pentru
un electromagnet de tip U-I de exemplu, cu caracteristica Fca(δ)
corespunzǎtoare aceluiaşi electromagnet la funcţionarea în ca,(pentru
valorile medii ale forţei), se constatǎ cǎ la alimentarea circuitului bobinei în
curent alternativ funcţionarea poate decurge la valori mai mari ale
întrefierului, pentru o forţǎ rezistentǎ FR datǎ, deşi forţa portantǎ în curent
alternativ este doar jumǎtate din valoarea acesteia la funcţionarea în curent
continuu, în condiţiile în care bobina realizeazǎ aceeaşi solenaţie

Problema vibraţiei armǎturii mobile la electromagneţii de c.a
• Soluţia pentru eliminarea vibraţiilor, este aceea de a asigura acţiunea localǎ,

în zona întrefierului, a douǎ fluxuri magnetice, defazate cu unghiul θ între
ele, şi , respectiv intervenţia inducţiilor magnetice B1(t) şi B2(t), astfel încât,
prin compunerea forţelor de atracţie corespunzǎtoare, F1(t) şi F2(t), forţa
rezultantǎ F3(t), prezintǎ valori minime nenule, mai mari decât forţa
rezistentǎ, FR, evitându-se astfel asemenea manifestǎri.

• Pentru obţinerea celor douǎ fluxuri magnetice defazate se pot folosi douǎ
miezuri care acţioneazǎ asupra aceleiaşi armǎturi mobile, cu douǎ bobine
alimentate de la douǎ surse de tensiune defazate între ele
1 (t )    sin t  2 (t)    sin( t  )
2 2
F1 ( t ) 
4 µ o S
(1  cos 2t ) F( t )  F1 ( t )  F2 ( t )  1  cos   cos(2t  )
2 µ o S
2
F2 ( t )  1  cos 2(t  )
4 µ o S
2
Fmed 
2 µ o S
2
Fosc   cos 
2 µ o S
2
Fmin  Fmed  Fosc  (1  cosCurs
) 11F-RAparate Electrice 45
2 µ o S
• Cea mai simplǎ soluţie pentru a obţine acţiunea localǎ, în zona pieselor
polare, a douǎ fluxuri magnetice defazate, apeleazǎ la spire în scurtcircuit
(sau spire ecran)
  1   2
S  S1  S2
S1
1  
S
S2
2  
S
S1
m m 1
S2 1   ,2  
m 1 m 1
• Datoritǎ intervenţiei locale a spirei ecran, în zona pieselor polare, se
manifestǎ un flux produs de aceasta,  sc astfel încât, acceptând fazorii
corespunzǎtori, fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ şi respectiv
în zona neecranatǎ  e1 respectiv  e 2 vor fi
 
 e1     m 1  sin 2
 sc  j  sin  sc  cos  sc
1 sc
 e1  
 m 1 1  3  sin  sc
2
,
 
 e2   2   sc
1 1  (2  m  3)  sin  sc  j  m  sin  sc  cos  sc
2
 e2   ,
 sc  L sc  I sc m 1 1  3  sin 2  sc
E sc
I sc 
Z sc
E sc   j    e1
Zsc  R sc  j    L sc

• Modulelor acestor fluxuri magnetice defazate sunt
m 1
 e1    1 ,
m 1 1  3  sin  sc
2
1 1  (m  1)( m  3)  sin 2  sc
 e2    2,
m 1 1  3  sin  sc
2
1  (m  1)( m  3)  sin 2  sc
Be2  B  B saturatie.
1  3  sin  sc
2
e( e1   e*2 ) 1  (m  1)  sin 2 sc

cos   
 e1   e 2 1  (m  1)( m  3)  sin 2 sc
• Fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ, respectiv în zona
neecranatǎ a pieselor polare genereazǎ componente medii şi oscilante ale
forţei de atracţie, astfel:
 2  2
Fmed 1  Fosc1  e1 Fmed 2  Fosc2  e2
4  µ o  S1 4  µ o  S2
obţinând
2 1  (m  3)  sin 2  sc  2 1  (m  3) x 2
Fmed  Fmed 1  Fmed 2      ,
4 µ o S 1  3  sin  sc
2
4µ o S 1  3x 4 µ o S
 2 1  2(m  3) x  (m  1)( m  3) x
2
Fosc  F 2
F
2
 2  Fosc1  Fosc2  cos 2  ,
1  3x
osc1 osc2
4µ o S
pentru forţa minimǎ de atracţie rezultând final
 2 1  (m  3) x  1  2(m  3) x  (m  1)( m  3) x
2
Fmin  Fmed  Fosc    FR max
4µ o S 1  3x
• Amplasarea spirelor în scurtcircuit pentru diferite tipuri de miezuri

feromagnetice, tipice pentru electromagneţii monofazaţi

• Pentru electromagneţii monofazaţi de tip E-I, realizaţi cu secţiunea
transversalǎ a coloanei mediane de douǎ ori mai mare decât aceea a
coloanelor laterale, se obţine final:
2
Fmed   2  ( m  6) x ,
2µ o S(1  3x )
2
Fosc   2  (6  m) x 2  32mx 2 ,
2µ o S(1  3x )
Fmin 
2
2µ o S(1  3x )

 2  ( m  6) x  2  (6  m) x 2  32mx 2  F
R max ,
condiţii de funcţionare optimǎ a unor asemenea ansambluri electromagnet-spirǎ ecran
 Fmin ( x, m) 2
 sc  x  0,0625
  0, sin
x m=4

 Fmin ( x, m)  0, sin 2  sc  x  0,0689
 m Curs 11 - Aparate Electrice 51
• In cazul electromagneţilor trifazaţi de curent alternativ, care se realizeazǎ de
obicei cu circuite magnetice E-I sau E-E
 2  4 
 2  R
F ( t )   1  cos( 2  t  ),
4 µ o S 
 R ( t )    sin( t  3 ),  3 
 
 2
 S ( t )    sin t , FS ( t )   (1  cos 2t ),
 4 µ o S
 2 
 T ( t )    sin( t  ),  2
 4 
FT ( t )   1  cos( 2t  ),
 3 
 4 µ o S  3 
3 2
F( t )  FR ( t )  FS ( t )  FT ( t )   const .
4 µ o S

• Trebuie semnalat faptul cǎ vibraţiile armǎturii mobile a electromagneţilor de
curent alternativ pot fi uneori utile, cum se întâmplǎ în cazul realizǎrii
vibratoarelor electromagnetice,
• Aceste vibratoare funcţioneazǎ de obicei unitact sau bitact, pe frecvenţa

sursei de alimentare a bobinei, deci ca vibratoare sincrone, sau cu o
frecvenţǎ dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului bobinei,
frecvenţa fiind inferioarǎ însǎ valorii de 100 [Hz].
• Pentru a obţine funcţionarea cu o anumitǎ frecvenţǎ a vibraţiilor, va trebui

folositǎ o sursǎ de alimentare convenabilǎ. Se pot realiza de asemenea
vibratoare electromagnetice de curent continuu, care funcţioneazǎ de obicei
la frecvenţe mai scǎzute.
• Pentru a obţine oscilaţii mecanice de frecvenţe ridicate, se folosesc fie

vibratoarele electrodinamice (f < 20.000 Hz), sau vibratoarele piezoelectrice,
ce pot funcţiona chiar în domeniul ultrasunetelor
FUNCŢIONAREA ELECTROMAGNEŢILOR ÎN REGIM DINAMIC
• Funcţionarea în regim dinamic a electromagneţilor presupune deplasarea

armǎturii lor mobile, fie în sensul «acţionǎrii», de la valoarea iniţialǎ
(maximǎ) a întrefierului cǎtre valoarea nulǎ a întrefierului final, fie în sensul
«revenirii», de la valoarea iniţialǎ (nulǎ), a întrefierului iniţial, cǎtre valoarea
finalǎ, maximǎ, a acestuia.
• In asemenea situaţii intervine atât un regim tranzitoriu electric, în circuitul

bobinei electromagnetului, cât şi un regim tranzitoriu mecanic, care implicǎ
deplasarea armǎturii sale mobile si un regim tranzitoriu magnetic
• ansamblul este descris de sisteme de ecuaţii diferenţiale neliniare pentru

funcţionarea ce poate decurge
• cu flux de pornire nenul(FPNN),

• cu flux de pornire nul(FPN).
• Regimul dinamic de conectare la electromagneţi de cc decurge în 3 etape
• o primǎ etapǎ, de regim tranzitoriu electric în circuitul bobinei electromagnetului de cc, respectiv
regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului, care începe la alimentarea circuitului
bobinei şi se sfârşeşte la începerea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, (armǎtura
mobilǎ nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ) , iar pe durata t1 a acesteia se modifica :
-curentul electric din circuitul bobinei electromagnetului de inductanţǎ L0, ca şi inducţia

magneticǎ şi respectiv fluxul magnetic din miezul electromagnetului considerat, pânǎ ce aceste
mǎrimi dobândesc valori „de pornire”, deci pentru care forţa de atracţie exercitatǎ asupra
armǎturii mobile echilibreazǎ forţele rezistente, astfel încât apoi devine posibilǎ mişcarea
armǎturii mobile, din poziţia iniţialǎ, cǎtre poziţia finala;
• o a doua etapǎ, cu deplasarea armǎturii mobile a electromagnetului, din poziţia iniţialǎ cǎtre
poziţia finalǎ de întrefier minim
-inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului se modifica de la L0 la L1 >L0, care se referǎ deci la un
regim tranzitoriu mecanic corespunzǎtor acestei deplasǎri, dar şi la un regim tranzitoriu electric
în circuitul bobinei, respectiv la un regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului ce-şi
schimbǎ starea de magnetizare,
-aceasta etapǎ se caracterizeazǎ prin dependenţa δ(t) respectiv i(t), B(t) sau pe durata timpului
de mişcare a armǎturii t2 = ; tm
• a treia etapǎ a regimului tranzitoriu de conectare pentru electromagneţii de curent continuu,
care începe dupǎ terminarea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, nemişcatǎ în poziţia
„acţionat” (întrefier minim), deci cu inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului de valoare L1 avand
doar la evolouţia curentului electric i(t), respectiv a inducţiei magnetice B(t) sau a fluxului
magnetic ( t ), durata acestei etape fiind t3.
• Pentru prima etapǎ a regimului tranzitoriu de acţionare, ecuaţia care descrie
comportarea electromagnetului de cc este de forma
t Un L0
di1 
L0  R  i1  U n i1 (0)  0 i (t )  I (1  e T0 In  T0 
1 n ), R R
dt
Aceastǎ evoluţie a curentului i 1(t) care
parcurge spirele bobinei electromagnetului, pe
durata primei etape a regimului dinamic de
„acţionare”, decurge cu armǎtura mobilǎ
nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ, de întrefier δ0 şi
dureazǎ pânǎ în momentul t1, în care valoarea
forţei de atracţie F, ce acţioneazǎ asupra
armǎturii mobile devine egalǎ cu valoarea
forţei rezistente iniţiale, FRi,, respectiv pânǎ în
momentul în care curentul din circuitul bobinei
dobândeşte valoarea de „pornire”, Ip, care
poate fi asociatǎ cu o valoare de „pornire” a
fluxului magnetic din miez,
respectiv cu o valoare de „pornire” a inducţiei magnetice din miez, B p.
• Durata acestei prime etape, t1, va rezulta ca soluţie a ecuaţiei :

t1
In Ip
i1 ( t 1 )  I n (1  e T0
)  Ip t 1  T0  ln t 1  T0  ln
1 
In  Ip 1  In
expresii care permit evidenţierea influenţei valorilor subunitare 

(„pornirea” este cu atât mai grea cu cât aceste valori  sunt mai mari, acestea
fiind cuprinse obişnuit între 0,5 şi 0,95)
respectiv a valorilor T0 ale constantei de timp a circuitului bobinei, asupra
duratei t1 a primei etape a acţionǎrii acestor electromagneţi.
• A doua etapǎ a „acţionǎrii” pentru electromagnetul de curent continuu
considerat presupune atât modificarea valorilor curentului i2(t) din circuitul
bobinei, cât şi deplasarea armǎturii mobile de la întrefierul iniţial δ0, la
întrefierul final, practic nul, astfel încât este raţional sǎ asimilǎm ansamblul
cu un sistem electromecanic de conversie a energiei având douǎ grade de
libertate, descris de un sistem de ecuaţii diferenţiale neliniare de forma
 1
 y( t )   o  y( t )  B o  p  ( t )  B o   ( t ),
2 2

 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
R k 1 R  p
Ao  ,  o  , Bo 
2
,Go  ,
Lo M M  L' L'
Ao d ( t  t p )
Co  , Eo  , E 1  E o  u ( t p ),
o  a dt
dacǎ u(t)=U=const., Fo (t )  E o
• Pentru a defini evolutia marimilor ce caracterizeaza electromagnetul

considerat folosim relatiile:
• δ(t) = δ0 – y(t), y(0) = 0 ,

 2 (t ) L'
 2 ( t )   p  ( t ), i 2 ( t )  , L( t ) 
L( t ) ( t )  a
Durata t2 a celei de a doua etape a regimului dinamic de „acţionare” a unui
electromagnet de curent continuu se poate evalua apelând la condiţiile :
 2 (t 2 )
y(t 2 )   0 i 2 (t 2 ) 
L1
Este posibilǎ şi precizarea valorii finale a curentului din circuitul bobinei pentru
aceastǎ etapǎ a acţionǎrii, i 2(t2).
• A treia etapǎ a regimului de”acţionare” a unui electromagnet de curent
continuu decurge cu armǎtura mobilǎ nemişcatǎ în poziţia de întrefier minim
(nul), referindu-se la modificarea curentului din circuitul bobinei (a fluxului
magnetic sau a inducţiei magnetice în miezul feromagnetic) si poate fi
descrisǎ de ecuaţia:
di 3 L1 L 0
L1  R  i 3  U n , i 3 (0)  i 2 (t 2 ), T1   ,
dt R R
cu soluţia:
t t
 
i 3 (t)  i 2 (t 2 )  e T1
 I n (1  e T1
) i 3 (t 3 )  I n
• Trebuie menţionat faptul cǎ de obicei se considerǎ timpul de „acţionare”

pentru electromagneţii de curent continuu, t a, ca sumǎ dintre timpul de
„pornire”, t1 şi timpul de mişcare, t2: ta = t1 + t2
• Regimul permanent „acţionat” pentru un asa electromagnet se obţine dupǎ
timpul a  t1  t 2  t 3
Evoluţia în timp a
curentului ce parcurge
spirele bobinei
electromagnetului de
curent continuu la
acţionare, ca şi aceea
a deplasǎrii y(t) a
armǎturii sale mobile
REGIMUL DINAMIC DE DECONECTARE PENTRU
ELECTROMAGNEŢI DE CC
• Regimul dinamic de „revenire” pentru electromagneţii de cc evolueazǎ
conform funcţionǎrii cu flux de pornire nenul (FPNN) si cuprinde trei etape
• o primǎ etapǎ a regimului dinamic de „revenire” începe la întreruperea
alimentǎrii circuitului bobinei şi decurge cu armǎtura mobilǎ nemişcatǎ, în
poziţia „acţionat”, la întrefier minim şi cu inductanţa bobinei
electromagnetului de valoare L1, pânǎ ce curentul din circuitul înfǎşurǎrii (ca
şi fluxul magnetic respectiv inducţia magneticǎ din miez) scad la valorile de
„pornire la revenire”, Ipr  pr respectiv Bpr
* o a doua etapǎ, în care se modificǎ atât curentul ce parcurge circuitul
bobinei cât şi poziţia armǎturii mobile (inductanţa bobinei electromagnetului
scade de la valoarea L1 la valoarea Lo), este posibil sǎ fie descrisǎ
considerând electromagnetul ca un sistem electromecanic de conversie a
energiei cu douǎ grade de libertate, având o duratǎ t2r
*a treia etapǎ a regimului dinamic de revenire începe în momentul în care
armǎtura mobilǎ a electromagnetului revine în poziţia „neacţionat”, la
întrefierul maxim δo (cu inductanţa bobinei de valoare Lo şi dureazǎ un timp
t3r, pânǎ ce curentul din circuitul bobinei scade la zero
• Corespunzǎtor evoluţiei curentului din circuitul bobinei pe durata primei
etape a regimului dinamic de revenire se poate scrie ecuaţia
di1r
L1  R  i1r  0, i1r (0)  I n
dt
care are soluţia:
t L1
i1r ( t )  I n  e

T1 T1 
R
t1 r t1 r
 
i1r ( t 1r )  I n  e  I pr i1r ( t 1r )  I n  e T1
 I pr
T1
In  pr
t 1r  T1  ln I pr 
I pr  pr  2L (Mg  kb),
'
L1
• Pentru a doua etapǎ a regimului dinamic de revenire este raţional sǎ se
asimileze electromagnetul de curent continuu cu un sistem electromecanic
de conversie a energiei cu douǎ grade de libertate, unul mecanic
corespunzǎtor deplasǎrii δ(t) = x(t) a armǎturii mobile şi unul magnetic sau
electric, cu referire la fluxul magnetic total din miez,  2 (t ) respectiv la
curentul din circuitul bobinei, i 2 (t) ,
Sistemul de ecuaţii diferenţiale neliniare care

descrie comportarea ansamblului pe durata
acestei etape a regimului dinamic se scrie
 1
 
x ( t )   2
0  x ( t )  B 0   pr  ( t )  B 0   2
( t ), x (0)  0
2

 ( t )  R  x ( t )  a   ( t )    R x ( t )  a , (0)  0,  ( t )    ( t ),
 L'
pr
L'
2 pr

L( t )  L '
 (t)  (t )
, i 2 (t)  2 , x(t 2r )   o , i 2 (t 2r )  2 2r ,
 ( t )  a L( t ) Lo

B  1 ,  2  k ,   2  L' (Mg  kb).
 o M  L' o M pr
• Evoluţia în timp a curentului ce parcurge spirele bobinei şi respectiv a
deplasǎrii armǎturii mobile pe durata celor trei etape ale regimului dinamic
de „revenire”
tr
t r  t 1r  t 2r
Timpul de „revenire”, tr
, în funcţionarea electromagneţilor de curent continuu se considerǎ a fi:
t r  t 1r  t 2r
• A treia etapa a regimului dinamic de revenire pentru electromagnetii de cc
este descrisa de ecuatia
Lo
di 3 (t )
 R  i 3 (t )  0, i 3 (0)  i 2 ( t 2 r )
dt
• si corespunde duratei t3r, de stabilire a regimului permanent deconectat in
circuitul bobinei
t

Lo
i 3 (t )  i 2 (t 2r )  e To
, To 
R
• rezultând deci valori t3r comparabile cu 4To

REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE CA
• Prima etapǎ a regimului dinamic de acţionare a unui electromagnet de
curent alternativ, cu circuitul bobinei alimentat de la o sursǎ de tensiune cu
valoarea efectivǎ Un, pulsaţia  şi faza iniţialǎ  decurge cu armǎtura
mobilǎ nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ, de întrefier maxim, δo, fiind descrisǎ de
ecuaţia diferenţialǎ de forma
di1 (t )
Lo  R  i1 (t )  2  U n  sin( t  ), i1 (0)  0
dt
având soluţia
  
t
Un
i1 ( t )  2  I n sin( t    )  sin(   )  e , I n o 
To
  R 2  2 L2o
L o Lo ce corespunde funcţionǎrii cu
tg  , To  flux de pornire nenul (FPNN)
R R
• Aceastǎ soluţie corespunde evoluţiei în timp a valorilor curentului ce

parcurge circuitul bobinei electromagnetului pânǎ la momentul t1, când sunt
îndeplinite condiţiile de „pornire” a mişcǎrii armǎturii mobile, deci când este
satisfǎcutǎ condiţia:
  1 
t
p
i1 ( t 1 )  2  I n sin( t 1    )  sin(   )e   I p , I p 
To
,
  Lo
De menţionat, pe de o parte, faptul cǎ valorile curentului i1(t) pot fi aproape

2 2  I n dupǎ un timp de 10 milisecunde de la conectare, depǎşind rapid deci
valoarea curentului de pornire, Ip, ceea ce susţine afirmaţia cǎ electromagneţii
de curent alternativ sunt „rapizi” în comparaţie cu cei de curent continuu
pe de altǎ parte faptul cǎ valorile duratei t1 a timpului de „pornire” sunt
influenţate de faza iniţialǎ  a tensiunii de alimentare, astfel încât pentru
aplicaţii speciale, (cum ar fi comanda comutaţiei sincronizate a aparatelor
electrice de comutaţie), aceşti electromagneţi nu pot fi folosiţi.
REGIMUL DINAMIC PENTRU
ELECTROMAGNEŢII DE CA
• Evolutia in timp a curentului ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet
de ca in prima etapa a actionarii
REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE
CA
• A doua etapǎ a regimului dinamic de „acţionare” pentru electromagneţii de
curent alternativ, presupune deplasarea armǎturii lor mobile din poziţia de
întrefier maxim, δo, pânǎ în poziţia de întrefier minim, practic nul, cu
schimbarea inductanţei bobinei acestora de la valoarea minimǎ Lo la
valoarea maximǎ L1, deci cu scǎderea valorilor efective ale curentului din
circuitul bobinei de la Ino, la valoarea In1, datǎ de relaţia
Un
I n1   I no
R 2   2  L21
Corespunzǎtor acestei etape a regimului dinamic de „acţionare” a
electromagneţilor de curent alternativ se poate apela la sistemul de ecuaţii
diferenţiale neliniare de forma:

y( t )   o2  y( t )  B o   p  ( t ), y(0)  y (0)  0,

 ( t )  A o  ( t )  2  U n  sin( t  t 1  )  E 1  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
 d ( t  t p )
(0)  0, E 1   u ( t 1 ),
 dt
REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE
CA
• Soluţia y(t) defineşte de fapt durata t2 a acestei a doua etape a „acţionǎrii”
acestor electromagneţi, apelând la condiţia
y(t 2 )   o
astfel încât pentru durata acestei etape se pot scrie relaţiile
 2 (t )  2 (t 2 )
 2 ( t )   p  ( t ), i 2 ( t )  , i 2 (t 2 ) 
L( t ) L1
O a treia etapǎ şi ultimǎ etapǎ a

regimului dinamic de „acţionare” a
electromagneţilor de curent alternativ,
se referǎ la stabilizarea valorilor
curentului în circuitul electric al
bobinei cu armǎtura mobilǎ atrasǎ
• Regimul dinamic de „revenire” pentru electromagneţii de curent alternativ
• Acesta decurge în trei etape, ca şi în cazul electromagneţilor de curent
continuu, fiind definit de valoarea curentului care parcurge spirele bobinei în
momentul întreruperii alimentǎrii acesteia
POSIBILITǍŢI DE MODIFICARE A COMPORTǍRII DE
REGIM DINAMIC A ELECTROMAGNEŢILOR
• Utilizarea corectǎ a electromagneţilor şi a ansamblurilor electromagnetice de
comandǎ-acţionare presupune cunoaşterea performanţelor acestora dar şi a
limitelor referitoare la posibilitǎţile lor de funcţionare.
• Astfel, pentru valori mari ale forţei portante vor fi preferaţi

electromagneţii de curent continuu, în timp ce pentru funcţionarea la valori
mari ale întrefierului iniţial sunt mai adaptaţi electromagneţii de curent
alternativ.
• De asemenea este recunoscut faptul cǎ electromagneţii de curent

alternativ sunt mai rapizi decât electromagneţii de curent continuu, însǎ
aceştia din urmǎ se caracterizeazǎ prin valori constante ale timpilor de
„acţionare” respectiv de „revenire”, în timp ce pentru electromagneţii de
curent alternativ intervin împrǎştieri mari ale acestor timpi, datoritǎ valorilor
aleatoare ale fazei iniţiale a tensiunii de alimentare în momentul „conectǎrii”
respectiv al „deconectǎrii”.
• Din aceastǎ cauzǎ, atunci când funcţionarea electromagneţilor decurge cu

condiţii de regim dinamic impuse, se preferǎ utilizarea electromagneţilor de
curent continuu, apelând eventual la soluţii speciale de modificare („forţare”)
a comportǎrii în regim dinamic a acestora.
• Modificarea comportǎrii de regim dinamic a electromagneţilor
de curent continuu se referǎ la:
• - scǎderea timpului de „acţionare” a acestora;

• - creşterea timpului de „acţionare” a acestora;
• - scǎderea timpului de „revenire” a acestora;
• - creşterea timpului de „revenire” a acestora.
• Soluţiile la care se apeleazǎ în acest scop sunt

urmǎtoarele:
• modificarea constantei de timp a circuitului bobinei

electromagnetului;
• realizarea de construcţii speciale de electromagneţi, cu douǎ
bobine;
• realizarea de surse de alimentare speciale pentru aceşti
electromagneţi.
• Scǎderea timpului de „acţionare” pentru electromagneţii de curent continuu
• Prin modificarea constantei de timp a circuitului bobinei ce defineste prima
etapǎ (de pornire) a procesului dinamic de „acţionare”
Lo In
To  t 1  To  ln
In  Ip
R
Lo In
To*  t 1  To  ln
* *
 t1
R  R1 In  Ip
• Forţarea regimului dinamic de „acţionare” pentru electromagneţii de curent
continuu apeleazǎ adesea la soluţia utilizǎrii unei rezistenţe economizoare,
Re, care limiteazǎ valorile curentului din circuitul bobinei la alimentarea
acesteia cu o tensiune mǎritǎ, U1 > Un, astfel încât curentul de regim
permanent scade de la valoarea I1, la valoarea de menţinere, Im < In:
U1 U
I1   n  I n
R R
U1
Im 
R  Re
• O altǎ soluţie pentru diminuarea timpului de „acţionare”, de fapt a timpului de
„pornire”, la conectarea bobinei electromagneţilor de curent continuu la o
sursǎ de tensiune continuǎ, se referǎ la realizarea acestora cu douǎ
înfǎşurǎri (fǎrǎ cuplaj magnetic)
• Scǎderea timpului de „acţionare” pentru electromagneţilor de cc se poate
obţine şi pe seama unor construcţii speciale ale sursei de alimentare a
circuitului bobinei, adaptate acestor cerinţe, asigurându-se valori mari ale
tensiunii, U1 > Un, pentru o duratǎ egalǎ sau puţin mai mare decât timpul de
acţionare, (fenomenele de „forţare” fiind similare cu situaţia în care se
foloseşte rezistenţa economizoare), dupǎ care sursa asigurǎ la bornele
bobinei doar o tensiune de menţinere, Um, care poate fi chiar mai micǎ decât
tensiunea nominalǎ, aşa cum indicǎ evoluţia u(t), datǎ mai jos
• Un exemplu de schemǎ de alimentare a unui electromagnet de
curent continuu, care permite „forţarea” regimului dinamic de
„acţionare”, pe seama conbstrucţiei speciale a sursei de
alimentare, este arǎtat mai jos
• Creşterea timpului de „acţionare” la conectarea bobinelor electromagneţilor
la o sursǎ de tensiune continuǎ prin intervenţie în circuitul bobinei, se referǎ
de obicei la modificarea constantei de timp a circuitului de alimentare a
înfǎşurǎrii, realizatǎ prin adǎugarea unei inductanţe, L*, astfel încât
constanta de timp devine T*: L*  L o L o
T 
*
  To
R R
• Intârzierea „acţionǎrii” electromagneţilor de curent continuu se poate realiza
şi apelând la un circuit de temporizare R*-C*, cu bobina conectatǎ în paralel
cu condensatorul, astfel încât atragerea armǎturii mobile începe dupǎ ce
tensiunea la bornele înfǎşurǎrii dobândeşte valoarea de „pornire”, deci dupǎ
un timp < 4R*C*
• Se poate obţine un efect similar de intarziere a actionarii pentru construcţii
speciale ale electromagneţilor de curent continuu, cu douǎ bobine, dintre
care una funcţioneazǎ în scurtcircuit
• Un alt exemplu de construcţie specialǎ a unui electromagnet de curent
continuu cu douǎ înfǎşurǎri care permite creşterea timpului de „acţionare”,
este prezentat mai jos
• Scǎderea timpului de „revenire” în funcţionarea electromagneţilor de cc la un
curent nominat dat, In, se referǎ de obicei la timpul de pornire la revenire, t 1r,
a cǎrui diminuare se obţine prin reducerea valorilor constantei de timp a
circuitului bobinei acestora, de la valoarea T 1 la valoarea T1*, ce rezultǎ de
exemplu prin introducerea unei rezistenţe suplimentare în circuit, R1
L1 L
T1*   1  T1
R  R1 R
i(t)
i(t), i1(t) In
i1(t)
i(t)
Im
Ipr
t t
O T1* t1r* < t1r

O t1r* T1* T1 t1r > t1r*
T1
a) b)
• Creşterea valorilor timpului de „revenire” în funcţionarea electromagneţilor
de curent continuu, este impusǎ atunci când doi electromagneţi identici
trebuie sǎ revinǎ succesiv la poziţia iniţialǎ a armǎturii mobile, într-o ordine
datǎ, mereu aceeaşi, dacǎ înceteazǎ simultan alimentarea circuitului
bobinei. Aceastǎ cerinţǎ presupune de obicei posibilitatea ca timpul de
pornire la revenire sǎ creascǎ, ceea ce se poate realiza comod prin
inserarea în circuitul bobinei a unei inductanţe suplimentare, L*,
• O soluţie frecvent folositǎ în scopul cresterii timpului de revenire o constituie
utilizarea unui circuit R*-C* în paralel cu bobina electromagnetului
VIBRATOARE ELECTRICE
• In tehnologiile actuale s-a extins utilizarea
vibratoarelor care au aplicaţii dintre cele mai diverse, de la
omogenizarea unor amestecuri în construcţii sau în industria
alimentarǎ, la realizarea unor tratamente medicale performante.
Principalele soluţii pentru realizarea vibratoarelor electrice se
referǎ la:
• utilizarea unui motor electric cǎruia i se ataşeazǎ un ansamblu
bielǎ-manivelǎ cu excentric;
• utilizarea electromagneţilor de curent alternativ în regim de
vibrator electromagnetic;
• utilizarea vibratoarelor electrodinamice.
• Frecvenţa oscilaţiilor mecanice obţinute este în funcţie de

turaţia motorului de antrenare în prima situaţie, dar depinde de
frecvenţa sursei de alimentare în cazul vibratoarelor
electromagnetice sau a celor electrodinamice
• Vibratoare cu motor electric
k
o 
M1
• Vibratoare electromagnetice
 1

y ( t )   2
o  y ( t )  B o   2 ( t ),
 2

 ( t )  A o   ( t )  u ( t )  C o  y( t )   ( t )
(t )  1  sin( t  )
y(t )  Yo  Y2  cos(2t  )
Y2 < Yo
B o  12
Y2 
4( o2  4  2 )
Se poate afirma deci cǎ, la funcţionarea vibratoarelor
electromagnetice uni-tact, spectrul fluxului magnetic total va
cuprinde componente multiplu impar al pulsaţiei sursei de
o  2  k   alimentare a circuitului bobinei, iar spectrul deplasǎrii armǎturii
mobile va conţine componente armonice de pulsaţii multiplu
par al pulsaţiei acestei surse
• Vibrator electromagnetic bi-tact sincron
  o
 1
 y( t )   o  y( t )  B o  p  ( t )  B o   ( t ),
2 2

 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
• Vibratoare electromagnetice sincrone, uni-tact si respectiv bi-tact
• Vibratoarele electrodinamice se caracterizeazǎ în principal prin frecvenţe de
funcţionare de valori mari, pânǎ la (20-40) kHz, mişcarea ansamblului mobil
rezultând prin interacţiunea dintre câmpul magnetic continuu de inducţie
magneticǎ B, produs de înfǎşurǎri de curent continuu sau de magneţi
permanenţi şi curentul alternativ care parcurge spirele unei bobine mobile,
amplasate în întrefierul unui circuit magnetic de obicei de formǎ cilindricǎ
F  B  i 2 (t )    k  ( N1  I1 )  N 2  i 2 (t )   D  K o  ( N1  I1 )  N 2  i 2 (t ) D
i 2 (t )  I 2  sin( t  )
STUDIUL APARATELOR DE PROTECȚIE MONOFAZATE
DE TIP DISPOZITIV DE DETECȚIE A ARCULUI
ELECTRIC DE DEFECT (AFDD)
B. Hnatiuc1
1 Universitatea Maritimă din Constanța
Curs 14 RTAE
EVOLUȚIA DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE MONOFAZATE
Planul cursului
1. Introducere
2. Statistici și cauze ale incendiilor
3. Dispozitive și tipuri de protecție
4. Aprinderea și condițiile de ardere ale arcului
5. Defect de tip arc electric paralel
6. Defect de tip arc electric serie
7. Standarde și cerințe pentru unități AFD
8. Exemple de unități AFDD
9. Funcții speciale și indicator de eroare
Curs 14 RTAE
INTRODUCERE
-AFDD = Arc Fault Detection Device reprezintă cel mai evoluat aparat electric de protecție pentru circuite
monofazate cu curenți nominali până la 40 A (10 A, 16 A, 25 A, 40 A);
- Funcționalitățile asigurate de AFDD sunt MCB (protecție la supracurenți), RCBO (protecție la curent diferențial) și
AFDD (protecție la producerea unui arc electric serie sau paralel și protecție la supratensiune);
- Principalii producători ai acestor aparate sunt Eaton, Siemens, Schrack, OEZ, Schneider;
- Aceste dispozitive a fost introduse în comerț începând cu 2014, însă firma Siemens are un avans tehnologic
considerabil;
- AFDD reprezintă principalul dispozitiv electric de prevenire a incendiilor în instalațiile electrice;
- În SUA, istoria detectării arcului electric există deja de câteva decenii. Primele dispozitive de 15/20A au fost
introduse ca urmare a unor brevete ce datează din 1983. În anii 1990 s-au făcut eforturi considerabile pentru a defini
cerințele adecvate și pentru a dezvolta produse potrivite pentru detectarea arcului electric.
- Introducerea practică a AFCI (întrerupător pentru circuit de defecțiune a arcului) a avut loc în SUA începând cu
2001. Din 2008, utilizarea AFCI a fost extinsă pentru a include protecția circuitelor ramificate în toate spațiile de
locuit.
Curs 14 RTAE
STATISTICI ȘI CAUZE ALE INCENDIILOR
- Mai mult de 2 milioane de incendii ce produc pagube importante sunt înregistrate în Europa
în fiecare an. Pe o notă mai gravă, aproximativ 500.000 de persoane sunt rănite și 25.000 își
pierd viața din cauza incendiilor. Faptul că multe victime ale incendiilor sunt surprinse
noaptea în somn și că peste 90% dintre ele mor din cauza efectelor otrăvitoare ale fumului
(CO) este deosebit de alarmantă.
- Dintre cele 2 milioane de incendii anuale, 33% au cauze ce țin de instalațiile electrice (anul
2009);
- Cele mai multe incendii încep cu o fază premergătoare focului în care camerele se umplu
rapid cu fum și gaze de combustie. Doar câteva respirații din aceste gaze pot provoca o
persoană să-și piardă conștiința sau chiar să moară.
Curs 14 RTAE
Statistici și cauze ale incendiilor (Germania, 2014)
Curs 14 RTAE
Statistici și cauze ale incendiilor (Finlanda, 2006)
Curs 14 RTAE
DEFECTE ȘI PRACTICI INTERZISE CA ȘI CAUZE ALE INCENDIILOR
a) Izolația cablurilor deteriorată datorită cuielor,

șuruburilor sau altor perforări;
b) Cablurile au o rază de îndoire prea mică
(strânsă) și sunt în pericol de rupere;
c) Cabluri ce trec prin ferestre sau uși deschise și
sunt ștrangulate la închiderea acestora
periclitând nivelul de izolație;
d) Deteriorarea izolației ca urmare a unor cauze
naturale precum radiațiile UV, temperatura,
umiditatea, prezența anumitor gaze;
e) Daune provocate de rozătoare;
f) Contacte imperfecte datorită nestrângerii lor
suficiente;
g) Conductori deteriorați de dispozitive de fixare
cu gheare.
Curs 14 RTAE
DISPOZITIVE ȘI TIPURI DE PROTECȚIE
- Defectele ce pot apare sunt de tip arc electric serie (scădere a curentului electric din circuit),
arc electric paralel între fază și nul, arc electric paralel între fază și împământare;
- Defecțiunile de tip arc paralel pot fi cauzate de ex. prin îmbătrânirea materialului izolator
sau prin prezența unor depuneri conductive între conductorii de linie.
- Defect de arc paralel între un conductor de linie (L) și un conductor de împământare (PE):
1) Curentul de arc trece prin conductorul de linie și conductorul PE. În acest caz, se
poate utiliza pentru protecția împotriva incendiilor RCD-ul cu un curent rezidual maxim de
300 mA. Acest lucru este necesar în mod expres pentru anumite zone (de ex., "Expuse la un
pericol de incendiu" conform IEC 60364-4-42, HD 384.4.482 S1).
Dispozitivele de protecție la supracurent nu oferă protecție în unele cazuri deoarece
impedanțele din circuitul defectuos pot fi prea mari. Este imposibilă astfel îndeplinirea
condițiilor de închidere cu timpii scurți necesari pentru a limita energia de la locul de defect la
valori care ar împiedica apariția focului.
Curs 14 RTAE
DISPOZITIVE ȘI TIPURI DE PROTECȚIE
2) Defecțiunile cauzate de arcul electric paralel între un conductor de linie și celălalt sau
între un conductor de linie și un conductor de nul: RCD-urile nu sunt potrivite în scopuri de
protecție în acest caz deoarece nu există curent prin PE sau pământ. Dispozitivele de protecție la
suprasarcină și la scurtcircuit ca MCB-urile pot oferi protecție numai în anumite condiții. Succesul
depinde de impedanțele din circuitul de defect, inclusiv de valoarea tensiunii arcului și dacă sunt
îndeplinite condițiile de închidere pentru astfel de valori de curent / timp, limitând astfel energia la
locul de defect la valori care ar preveni izbucnirea focului. Valorile ridicate ale impedanței
limitează nivelul de curent și pot împiedica oprirea în timp util, în special la locurile de defecțiune
cu rezistențe ridicate ale contactelor sau când cablurile prelungitoare sunt utilizate în aval de priză.
3) Defecțiune de arc serie la un conductor activ: În acest caz, curentul nu circulă la PE sau la
pământ, iar curentul de sarcină este chiar redus datorită tensiunii arcului în serie cu sarcina utilă.
RCD-urile și dispozitivele de protecție la supracurent nu pot oferi protecție în acest caz.
Pentru a rezuma, se poate spune că nu există o protecție pentru cazul unui defect de arc serie și că
nivelul de protecție trebuie îmbunătățit pentru defecțiuni de arc paralel între conductori activi.
Curs 14 RTAE
TIPURI ȘI DISPOZITIVE DE PROTECȚIE
Curs 14 RTAE
TIPURI ȘI DISPOZITIVE DE PROTECȚIE
Curs 14 RTAE
APRINDEREA ȘI CONDIȚIILE DE ARDERE ALE ARCULUI
ELECTRIC
-“Arcurile de contact" pot rezulta din contactul
direct sau indirect dintre piesele metalice la
locurile de defecțiune care se află în mișcare sau
au conductivitate. Mișcarea (vibrația,
expansiunea termică) pieselor metalice, care au
fost inițial în contact direct, produc arc electric,
încălzire și, în cele din urmă, o legătură topită.
Prin încălzirea ulterioară și ruperea repetată a
legăturii, se formează pentru scurt timp arcurile
instabile. Rezultă astfel temperaturi ridicate pe
părțile metalice (electrozi). Aerul este ionizat și,
după ce arcul se stinge la trecerea prin zero a
curentului, se aprinde din nou. Materialele
inflamabile din vecinătate sunt carbonizate.
Curs 14 RTAE
ELECTRIC
-Dacă izolația dintre două conductoare este deteriorată, pot apărea defecte de arc paralel
pe un spațiu de izolație conductiv, chiar și fără contact metalic direct. Dacă există depuneri
între conductori, proprietățile izolației pot fi afectate de îmbătrânire și încărcare chimică,
termică sau mecanică.
- Curenții de scurgere se pot forma pe suprafețe contaminate de murdărie sau condens.
Acesti curenți de scurgere și descărcările scurte pot încălzi și carboniza materialele
plastice.
- Temperaturile ridicate la locul de defect pot provoca o parte din materialul carbonizat să
se vaporizeze, încălzind foarte mult împrejurimile și aprinzând un arc stabil. Calea
carbonizată dintre conductorii electrici permite arcului să fie reaprins după trecerea prin
zero a curentului, cu încălzire ulterioară până la izbucnirea focului.
Curs 14 RTAE
ELECTRIC
Curs 14 RTAE
ELECTRIC
-Izbucnirea unui incendiu ca urmare a unui defect de arc serie va fi descrisă utilizând exemplul
unui cablu strâns. Densitatea de curent are ca rezultat temperaturi mai ridicate în zona de
strângere. Această creștere a temperaturii face cuprul fierbinte să se oxideze, ceea ce duce, la
rândul său, la o creștere a rezistenței și chiar la temperaturi mai ridicate și, în unele cazuri, la
topirea cuprului.
- Se formează gaze, în special datorită valorii de vârf a curentului. Acest lucru rezultă cel puțin
pentru scurt timp în zona de aer cu arc electric. Izolația la locul de defect este carbonizată. Pe
acest spațiu liber este posibil să se stabilească un arc electric, iar flăcările rezultate pot să provoace
un incendiu.
- Arcurile de tip serie au fost testate în condiții de laborator cu sarcini diferite folosind tensiunea
de 230 V față la pământ (tensiunea uzuală în Europa) și cablul NYM-J (cel mai utilizat tip de
cablu din Europa).
Curs 14 RTAE
ELECTRIC
- Definițiile termenilor utilizați în analiza și prezentarea condițiilor:
a) Arc - O descărcare luminoasă pe o izolație, care de determină vaporizarea parțială a
electrozilor. Arcul electric creează ulterior un zgomot de înaltă frecvență în bandă largă.
b) Stabilitatea arcului - Raportul dintre durata arcului și timpul de observare peste 100 ms.
Stabilitatea arcului este întotdeauna mai mică de 100%, datorită trecerilor prin zero ale tensiunii în
curent alternativ.
c) Incandescența (contactul incandescent) - O conexiune care, din cauza contactului slab pe
calea de curent, încălzește materialul de contact și îl face să devină incandescent. Nu este creat
nici un zgomot de înaltă frecvență, iar contactul cu incandescență poate fi considerat ca o
impedanță în serie în circuit.
d) Prima flacără - O flacără ce arde continuu timp de 5ms.
e) Flacăra semnificativă - O flacără ce arde continuu timp de 50ms.
f) Flacăra stabilă - O flacără ce arde continuu timp de 500ms.
Curs 14 RTAE
APRINDEREA ARCULUI ELECTRIC – FAZELE PRODUCERII SALE
Defect de arc serie cu valori până la 3 A ale curentului de arc

- Primul grafic de pe următorul slide ilustrează evoluția energiei în timp. Sunt prezentate două
curbe cu valori energetice. Cea neagră reprezintă energia electrică totală care este eliberată la locul
avariei, în principal sub formă de căldură și radiație. Curba roșie reprezintă energia arcului.
Diferența dintre ele se datorează în principal incandescenței. Evoluția creșterii energiei poate fi
împărțită în două etape:
1)“Faza de carbonizare" (secțiunea galbenă), este imposibil să creeze un arc stabil dacă
locația de defect nu este încă carbonizată. Arcurile scurte se formează numai atunci când distanța
dintre terminalele conductoare și locul de defect este suficient de mică, adică în momentul
contactului sau al întreruperii. Ca rezultat al stabilității joase a arcului (graficul de jos), valoarea
medie a puterii este scăzută, iar energia totală crește încet. În timpul fazei de carbonizare, proba de
cablu nu poate fi aprinsă, însă izolația din PVC suferă o carbonizare continuă.
2)“Faza de aprindere" (secțiunea roșie), locul de defect este suficient de carbonizat, iar
stabilitatea arcului crește rapid la 80%. Arcul devine foarte stabil, energia crește rapid și începe
formarea flăcărilor (penultimul grafic).
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
Defect de arc serie cu valori ale curentului electric ce variază de la 3 la 10 A

Graficele pot fi, de asemenea, împărțite într-o fază de carbonizare și o fază de aprindere pentru
acești curenți de arc mai mari. Din nou, stabilitatea arcului este inițial foarte scăzută, deoarece
locația de defect nu este încă carbonizată. Ca rezultat al stabilității scăzute a arcului, valoarea
medie a puterii este scăzută și energia totală crește încet, astfel încât proba de cablu nu poate fi
aprinsă.
După un timp mult mai scurt decât în cazul curenților până la 3 A, locul de defect este carbonizat
suficient și stabilitatea arcului crește rapid la peste 90%. Arcul devine foarte stabil, energia crește
rapid. După câteva secunde, izolația nu mai poate suporta căldura și se formează o flacără.
În timpul testului, tensiunea arcului este foarte scăzută, de la aproximativ 15 V până la 30 V.
Aceast lucru este tipic pentru un arc la tensiune joasă, deoarece un arc serie se poate forma numai
atunci când distanța dintre cei doi conductori sau electrozi este foarte mică.
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
Defect de arc serie cu valori ale curentului electric de peste 10 A

- În acest domeniu, puterea arcului electric este atât de mare încât flăcările se
produc foarte rapid și fără carbonizare. Evident, arcurile electrice cu putere mare nu
produc carbonizarea efectivă a locului de defect. Motivul constă în vaporizarea
materialului carbonizat deja format, ca rezultat al faptului că formarea unei căi
conductoare de carbon este împiedicată. În plus, arcurile serie cu putere mare sunt
capabile să sudeze cei doi conductori din cupru din nou, "vindecând" astfel locul de
defect.
- Impactul curentului de sarcină asupra izbucnirii focului
Testele privind izbucnirea focului au fost efectuate cu curenți de sarcină în
intervalul 1 A - 32 A. Următoarele figuri prezintă valorile medii pentru 100 de
măsurători.
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
APRINDEREA ARCULUI ELECTRIC SERIE – CONCLUZII
-În domeniul curenților mici, sub 3 A, energia electrică totală care este degajată la locul de defect
sub formă de căldură și radiație și care trebuie utilizată pentru formarea flăcărilor semnificative
este de două până la trei ori mai mare decât energia eliberată de arc. Această diferență de energie
este cauzată de incandescență. Sub 2 A, un arc electric stabil nu are suficientă putere pentru a
aprinde cablul, deci probabilitatea aprinderii este cu mult redusă.
- Probabilitatea apariției defectelor de arc electric este mai mare în intervalul mediu (3 A până la
10 A), care este categoria la care se utilizează cele mai comune aparate electrice de uz casnic. Aici
energia arcului este aproape la fel de mare ca energia electrică totală. Acest lucru este evidențiat
de dominația arcului asupra fenomenului de incandescență în această gamă. În acest interval
mediu de curent, cantitatea de energie necesară pentru aprinderea unui cablu din PVC este evident
că nu depinde de curentul de sarcină și este de aproximativ 450 J. Aici apariția primelor flăcări
semnificative rămâne de aproximativ 80%.
Curs 14 RTAE
APRINDEREA ARCULUI ELECTRIC SERIE – CONCLUZII
- În gama superioară (peste 10 A), puterea arcului este atât de ridicată, încât flăcările apar foarte
rapid și fără carbonizare. Prin urmare, flăcările semnificative și stabile apar din ce în ce mai rar.
Un motiv pentru aceasta este vaporizarea materialului carbonizat, care împiedică formarea unei
căi de carbon. Probabilitatea flăcărilor stabile scade sub 5%.
- În mod similar, stabilitatea arcului scade de asemenea în mod considerabil odată cu curenții mari
de sarcină. Stabilitatea joasă a arcului reduce puterea, cu greu permițând apariția unor aprinderi
serioase. În plus, arcurile serie de mare putere pot topi uneori cele două părți din cupru lipindu-le
împreună și pot "repara" astfel locul de defect. Chiar dacă arcurile stabile sunt rareori peste 10 A,
flăcările scurte și puternice care pot apărea în această gamă reprezintă un pericol grav.
Curs 14 RTAE
APRINDEREA ARCULUI ELECTRIC PARALEL
- Spre deosebire de defectele de arc electric serie, pentru care nu au fost disponibile dispozitive
de protecție până în prezent, defectele arcului paralel sunt detectate în anumite condiții de alte
dispozitive de protecție cum ar fi dispozitivele RCD și chiar cele MCB.
- Pentru oprirea defectelor de arc paralel prin dispozitive de protecție la supracurent este necesar
să se ia în considerare condițiile sistemului și valorile impedanței acestora. În cele ce urmează,
condițiile de declanșare pentru dispozitivele de protecție la supracurent (MCB și siguranțe) sunt
examinate pentru a vedea dacă sunt suficiente în toate cazurile pentru asigurarea fiabilă a
protecției contra incendiilor.
- Figura următoare prezintă curba tipică de curent și tensiune a unui defect de arc paralel. În plus
față de un arc electric stabil, curba de curent poate include și pauze lungi fără nici un curent,
deoarece arcul nu este întotdeauna reaprins după trecerea prin zero a curentului. Prin urmare, nu
există nicio asigurare că dispozitivul de protecție la supracurent va fi declanșat termic. Având în
vedere o tensiune mare a arcului electric și o impedanță mare a sistemului, este foarte posibil ca
valoarea de vârf a curentului să se situeze sub curentul magnetic de declanșare al MCB-ului.
Curs 14 RTAE
- Curenții mari de arc în aceste cazuri pot depăși 100 A și tensiunea arcului în domeniul de 60 V
produc o putere a arcului de mai mulți kW (de exemplu, cu 100 A și 60 V puterea arcului ar fi de 6
kW). Aceasta are ca rezultat densități de putere ridicate la locul de defect, care pot duce la
aprinderea rapidă a materialului izolator și prin urmare, la izbucnirea unui incendiu dacă oprirea
nu are loc în domeniul fracțiunilor de o secundă.
- Comportamentul la oprire al dispozitivelor de protecție la supracurent

Din măsurătorile potențialilor curenți de scurtcircuit de la prizele din clădirile de birouri și
apartamente este cunoscut faptul că majoritatea valorilor actuale ale curentului se află între 150 A
și 500 A. Declanșarea magnetică rapidă a MCB-ului B16 (în decurs de 100 ms) este asigurată în
majoritatea cazurilor.
Curs 14 RTAE
- Dacă defecțiunea nu apare la priză, ci la linia de alimentare către priză, situația se va îmbunătăți
datorită impedanței mici și a curentului de scurtcircuit ridicat rezultat. Cu defecțiuni la un cablu
prelungitor, pe de altă parte, impedanța va crește și, prin urmare, curentul de scurtcircuit va fi
redus considerabil. Astfel, MCB-ul nu mai este în măsură să furnizeze protecția dorită.
- În toate cazurile, o tensiune mare a arcului electric poate duce, de asemenea, la reducerea
curentului de scurtcircuit și previne declanșarea magnetică rapidă. În mod similar, timpul de
închidere al siguranțelor poate fi prea lung pentru protecția împotriva focului în condiții critice.
- Dispozitivele de protecție la supracurent pot funcționa numai atunci când intervalul de conducție
pentru un anumit nivel de curent se situează deasupra curbei de declanșare a dispozitivului
respectiv de protecție la supracurent. Figura următoare prezintă curbele de declanșare ale MCB-
urilor pentru caracteristicile B, C și D, precum și curba de declanșare a unității 5SM6 AFD.
- Timpii de declanșare ai unităților AFD oferă protecție suplimentară și îmbunătățită împotriva
defectelor arcului paralel în unele zone intersectate.
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
- Figura precedentă (dreapta) prezintă curbele de declanșare ale unei siguranțe gL și curba de
declanșare a unității Siemens AFD 5SM6. Este din nou evident că timpii de declanșare ai
unităților AFD oferă atât protecție suplimentară cât și îmbunătățită împotriva defectelor arcului
paralel în zona de intersecție.
- Figurile anterioare arată că dispozitivele de protecție la supracurent în amonte oferă o protecție

suficientă împotriva defecțiunilor arcului paralel în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea,
unitățile AFD pot rotunji protecția în zonele de intersecție în care există zone de defecte speciale.
- Beneficiul principal al unității AFD îl constituie protecția împotriva defecțiunilor de arc serie.
Aici timpii de răspuns pentru MCB-uri și siguranțe, adică dispozitive concepute în principal
pentru protecțiile de linii sunt atât de mari încât nu pot oferi protecție împotriva flăcărilor.
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC
- Figura anterioară prezintă design-ul de bază al unei unități AFDD. Pentru detectare, conductorul
de linie și conductorul neutru sunt trecuți prin unitate și comutați. Conductorul de linie (de fază)
este trecut prin doi senzori separați: un senzor de curent pentru detectarea semnalului de joasă
frecvență și un senzor HF pentru detectarea semnalelor de înaltă frecvență. Sistemul electronic
analogic pregătește semnalele de procesare și comandă declanșare în microcontroler.
- Intensitatea curentului de înaltă frecvență este scanată în intervalul frecvențelor de MHz. Se va
folosi parametrul RSSI ce reprezintă puterea arcului la o frecvență și pentru o lățime de bandă
definită. Când microcontrolerul detectează criteriile de defect de arc ca fiind îndeplinite, se va
crea semnalul de declanșare și va fi direcționat printr-un solenoid către mecanismul de comutare.
- În cazul unei unități AFDD este acționată o pârghie mecanică pentru funcționarea mecanismului
MCB-ului montat (Miniature Circuit Breaker) sau RCBO (Residual Current Operated Circuit
Breaker). Dispozitivul de protecție montat declanșează împreună cu contactele sale și rețeaua este
deconectată de la partea defectă. Pârghia poate acționa și un singur dispozitiv (SiArc).
Curs 14 RTAE
Diagrama logică a unui AFDD
Curs 14 RTAE
Detectarea unui defect de arc și montarea în instalație a unui AFDD
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC SERIE
- Detectarea defectelor de arc serie reprezintă aproximativ 80% din calculul efectuat de
microcontroller. Restul de 20% sunt preluate de detectarea arcurilor paralele.
- Detectarea defectelor de arc serie se bazează pe examinarea fronturilor abrupte ale RSSI.
Derivarea dRSSI/dt este utilizată pentru a calcula un semnal de referință care este "încărcat" de la
|dRSSI/dt| când frontul se află în zona de trecere prin zero a curentului I. Prin urmare detectorul de
arc transmite toate fronturile spre integratorul de defect (un fel de numărător), care compară
numărul obținut curent cu o referință. Trebuie să fie îndeplinite două condiții pentru ca sistemul să
interpreteze un semnal ca fiind un arc și, în consecință, ca integratorul/ numărătorul de defect să
fie incrementat:
- semnal de referință > valoarea limită G4
- RSSI atinge cel puțin pragul G2
- Imediat ce numărătorul de defect depășește valorea limită G5, microcontrolerul va trimite
comanda de declanșare către dispozitivul de comutare.
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC SERIE
Pentru a preveni opririle nedorite, trebuie făcută

o distincție între defectul de arc electric pe de o
parte și semnalele de la sarcini precum
motoarele cu perii și transformatoare electronice
pe de altă parte, care, în funcționare normală,
produc un nivel ridicat al zgomotului HF. Acest
lucru se realizează prin faptul că integratorul de
eroare este resetat imediat la zero atunci când
apar anumite evenimente "arc-atipice". O
caracteristică a unui astfel de eveniment este de
exemplu faptul că RSSI prezintă întreruperi în
curba semnalului.
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC PARALEL
Curs 14 RTAE
DETECTAREA DEFECTELOR DE TIP ARC ELECTRIC PARALEL
- Calculul cerut de microcontroler pentru a detecta arcul paralel este relativ mic în comparație cu
algoritmul general. Motivul este mai degrabă faptul că unele dintre variabilele de semnal care sunt
calculate pentru detectarea arcului serie pot fi de asemenea utilizate pentru detectarea arcului
paralel.
- Algoritmul pentru defectele arcului paralel calculează nu numai dRSSI/dt ci și derivata de curent
dI/dt. Funcția de detectare a arcurilor paralele nu devine activă până când valoarea pentru dI/dt
depășește valoarea pragului G6. Dacă relația RSSI > limita G2 este de asemenea adevărată,
semnalul de curent semiredresat va fi interpretat și ca un curent de arc, iar integratorul de defect
va fi incrementat cu o valoare proporțională cu curentul de arc. Dacă trece ceva timp fără să se
producă un alt semnal de curent redresat monoalternanță, integratorul de defecte va scade iar.
- Dacă într-un anumit timp există un număr suficient de semnale semiredresate de curent,
integratorul de defect va atinge pragul G8, iar microcontrolerul va trimite comanda de declanșare
la dispozitivul de comutare montat (AFDD, MCB sau RCBO).
Curs 14 RTAE
EVITAREA DECLANȘĂRILOR FALSE
- Pentru ca un dispozitiv de protecție să fie pe deplin acceptat, acesta nu trebuie doar să ofere
protecție fiabilă împotriva incendiilor cauzate de electricitate, dar, de asemenea, să răspundă
numai atunci când există defecte reale. Pentru unitatea AFD aceasta înseamnă că trebuie să facă
distincția corectă între defectele de arc, pentru care este necesară oprirea în limitele definite, și
arcul operațional al sarcinilor electrice, pentru care nu ar trebui să se producă opriri.
- Pe slide-ul următor sunt exemplificate un număr de sarcini electrice cu componente cu frecvență
ridicată a curentului, care - în special în cazul aprinderii scânteilor unei bormașini - se află foarte
aproape de semnalele unui defect de arc.
- Alte erori operaționale sunt de ex:
- curenții de încărcare ai lămpilor fluorescente
- arc prin contactele unui termostat, întrerupătoare de lumină (dimmere) etc.
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
- Pentru a decide în mod fiabil când este necesară oprirea pentru un defect de arc, sunt luați în
considerare un număr de factori și comparați cu semnale de defect cunoscute, cum se poate
observa pe figura din stânga de pe slide-ul anterior.
- Dacă analiza microcontrolerului pentru factorii enumerați în figura anterioară dezvăluie că
semnalul nu se află în câmpul roșu pentru "defecțiune arc", decizia va fi "fără oprire". Ceea ce a
fost detectat este o stare operațională a unui consumator.
- Pentru o fiabilitate mai mare împotriva declanșărilor nedorite, fundalul zgomotului de înaltă
frecvență existent în instalații a fost, de asemenea, luat în considerare. Pentru a obține o imunitate
ridicată la interferențe, scanarea este efectuată în gama MHz unde există o diferență optimă între
nivelul dintre zgomotul de arc și zgomotul de fundal al instalației.
- Parametrii și criteriile de analiză descrise se bazează pe experiența cu AFCI în S.U.A. și pe
investigații și simulări de laborator detaliate. Aplicabilitatea în condiții practice a fost confirmată
prin teste de teren detaliate.
Curs 14 RTAE
- Standardul EN62606 (VDE 0665-10) descrie cerințele și testele obișnuite, de ex. capacitatea de
comutare, durata de funcționare, încălzire și EMC, aplicate pentru dispozitivele AFDD.
- Dispozitivele speciale de testare sunt descrise pentru testarea declanșării defectelor tip arc serie
și paralel. Timpii de deconectare necesari sunt de asemenea verificați în condițiile definite.
Timpii de oprire pentru curenții mici de arc electric (tipic arcurilor serie) sunt definiți ca o funcție
a nivelului curentului de defect de arc, precum se poate observa în tabelul următor:
Curentul de 2.5 A 5A 10 A 16 A 32 A
arc testat
Timpul maxim
de 1 sec 0.5 sec 0.25 sec 0.15 sec 0.12 sec
deconectare
Curs 14 RTAE
- Pentru valori de la 2,5 A la 32 A ale defectelor de arc, curba de declanșare a unității AFD pentru
defectele de arc serie se află mult sub curbele de declanșare termică pentru MCB-uri și siguranțe .
Protecția împotriva incendiilor este implementată utilizând aceste valori scăzute de răspuns și
timpi scurți de oprire.
- Curbele de declanșare pentru defectele de arc paralel și serie sunt identice în această gamă de
curent (până la 32 A).
- Condiția de declanșare definită pentru curenții mari de arc paralel (tabelul următor) nu impune o
durată de declanșare fixă, ci un număr de unde semiredresate ale curentului de arc care sunt
permise să se producă la interval de 0,5 s. Acest lucru se întâmplă din cauza apariției sporadice și
a comportamentului instabil al defecțiunilor arcului paralel cu curenții mari.
Curent de test 75 A 100 A 150 A 200 A 300 A 500 A
al arcului
Nr. Maxim de 12 10 8 8 8 8
unde redresate
Curs 14 RTAE
Locații de amplasare practică a dispozitivelor AFDD
Curs 14 RTAE
FUNCȚII SPECIALE ȘI CODURI DE EROARE ALE AFDD
a) Autotest funcțional periodic - e o funcție de

testare internă a dispozitivelor AFDD, care se
activează la 15 h pentru a testa electronica
analogică și algoritmii de detectare. Software-ul
din microcontroller generează semnale HF
sintetice și semnale de curent, care sunt similare
cu semnalele unui defect de arc. Aceste semnale
sunt introduse în calea de detecție a sistemului
în spatele senzorilor și sunt evaluate de circuitul
analogic și de microcontroller. Este imperativ ca
microcontrollerul să creeze comanda de
declanșare. În timpul testării automate, semnalul
de declanșare al releului de declanșare este
dezactivat pentru o perioadă scurtă de timp (ms)
pentru a evita o declanșare reală.
Curs 14 RTAE
După un test de succes calea de declanșare este activată din nou. Rezultatul testului negativ va
determina declanșarea imediată a dispozitivului. Autotestul va fi amânat, totuși, dacă există semne
inițiale ale unui defect real de arc sau dacă consumul de curent în circuitul ramificat respectiv este
mai mare decât o valoare medie. Conceptul de testare este completat de un ceas de supraveghere
extern care verifică fluxul programului și integritatea firmware-ului la fiecare 20ms.
b) Test de funcționare inițiat manual
Un test funcțional poate fi efectuat pe dispozitiv în orice moment prin acționarea butonului Test /
Reset al unității AFDD în starea de funcționare normală. Unitatea AFDD montată cu MCB sau
RCBO trebuie să treacă la OFF. După ce aparatul se aprinde din nou, indicatorul iluminat trebuie
să redea codul inițial de funcționare.
c) Butonul de resetare
După ce aparatul AFDD se declanșează și pornește din nou, indicatorul iluminat al butonului Test
/ Reset va indica motivul declanșării. Acest afișaj poate fi resetat apăsând butonul Test / Resetare.
Curs 14 RTAE
Notă:
O auto-testare funcțională obișnuită nereușită nu poate fi resetată.
d) Protecție la supratensiune
În cazul în care crește tensiunea între conductorul de linie și conductorul neutru din cauza unor
defecțiuni ale sistemului, cum ar fi întreruperile conductorului neutru, unitatea AFDD se va opri la
tensiuni de peste 275 V. Astfel, sarcina conectată este protejată împotriva eventualelor deteriorări
la supratensiune.
e) Indicator de funcționare:
LED-ul butonului Test / Reset din față indică starea de funcționare a unității. Acest lucru oferă
utilizatorului informații simple și clare despre motivul declanșării.
Curs 14 RTAE
Produse Siemens – indicatori ai unui defect
Curs 14 RTAE
Produse Eaton
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
Curs 14 RTAE
- Modulul 5SM6 AFD este proiectat pentru protecția circuitelor ramificate, în special pentru
iluminat și prize. Este instalat la începutul circuitului pentru a proteja întregul circuit. Este logic să
se aloce unitatea direct către circuitul ramificat individual.
Următoarele beneficii sunt posibile:
- Numărul de sarcini defecte și segmente de cablu este limitat
- Este mai ușor să se identifice locația de avarie
- Căderile nedorite datorate interferențelor suprapuse sunt reduse
Procedura după declanșarea unității AFD
Atribuirea clară a unităților AFD circuitelor individuale ramificate aduce beneficii atunci când se
caută locația de defect deoarece permite o limitare inițială a câmpului de căutare. Următoarea
procedură de depanare este recomandată după apariția mesajului pe indicatorul de stare de
funcționare (vezi tabelele anterioare).
Curs 14 RTAE
EVOLUȚIA DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE MONOFAZATE
DISPOZITIVE DE DETECȚIE A DEFECTELOR TIP ARC ELECTRIC
Curs 14 RTAE
Concluzii generale
- Evoluția aparatelor de protecție monofazate a condus la integrarea mai multor funcționalități
într-un dispozitiv de tip AFDD.
- În cazul producerii unui arc electric în serie cu sarcina unui circuit monofazat, defectul este cel
mai dificil de detectat datorită scăderii curentului electric. Acest lucru se explică prin faptul că
rezistența arcului electric este mai mare decât a cablului sau contactului ce produce acel arc, în
condiții nominale de funcționare.
- Modificarea caracteristicilor de protecție ale AFDD are loc în sensul că la valori mici ale
curentului electric din circuit, apropiate de curentul nominal, timpii de deconectare vor fi de cel
puțin 3 ordine de mărime mai mici la producerea unui arc electric serie.
- Codurile de eroare indicate de AFDD ca urmare a fiecărui tip de defect detectat diferă la diferiți
producători de astfel de echipamente.
Curs 14 RTAE
APARATE ELECTRICE NEAUTOMATE DE JT
• Aparatele electrice de comutaţie sunt acele dispozitive pentru
care principala funcţie este aceea de a asigura conectarea şi
deconectarea în circuitele în care sunt incluse.
• Aceste aparate electrice de comutaţie (AEC) pot fi neautomate
sau automate, fiind automate dacǎ mǎcar una dintre manevre,
de obicei deconectarea, se efectueazǎ fǎrǎ intervenţia
operatorului, pe seama elementelor de protecţie de exemplu.
• Aparatele neautomate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:

• realizarea operaţiilor de conectare-deconectare prin intervenţia
operatorului uman;
• lipsa elementelor de mǎsurare-protecţie-control-reglaj;
• funcţionarea la valori ale curentului comparabile cu In;
• parametrii nominali cum sunt durata de viaţǎ (numǎrul de
manevre N) şi frecvenţa de conectare, fC), au valori reduse.
Aparate electrice - Curs13 1
• Dintre aceste aparate electrice neautomate
vom prezenta urmǎtoarele:
• prize şi fişe industriale;

• butoane de comandǎ;
• separatoare de joasǎ tensiune;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu pârghie;
• întrerupǎtoare şi comutatoare pachet;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu came;
• microîntrerupǎtoare şi limitatoare de cursǎ;
• controlere. Aparate electrice - Curs13 2
• Prize, fişe şi cuple industriale
• Aceste elemente sunt folosite pentru alimentarea consumatorilor mobili, prin
ataşarea la aceştia a unui cordon flexibil cu o fişǎ, care se poate conecta la
o prizǎ fixǎ. Ansamblul nu are de fapt funcţie de comutaţie, în acest scop
prevǎzându-se a se utiliza un întrerupǎtor, montat pe consumatorul mobil.
La manevrarea fişei, pentru a fi separatǎ de priza fixǎ, se impune a se
manipula fişa şi nu a se trage de cablul flexibil, acesatǎ situaţie fǎcând
posibile unele accidente. Frecvenţa de conectare pentru aceste ansambluri
este f C = 1 conectare/orǎ.
• Prizele se realizeazǎ sub forma unor teci, electroizolante (din plastic sau
chiar metalice cu elemente dielectrice), în interiorul cǎrora se gǎsesc
contacte electrice fixe, capabile sǎ suporte curenţi nominali de la 6 A (pentru
tensiunea de 250 V), pânǎ la 125 A (pentru tensiuni nominale de 500 V sau
660 V)
• Aceste prize se pot realiza în variante monopolare, bipolare, tripolare sau
multipolare, pentru uz casnic sau sub formǎ de cuple pentru uz industrial
• Contactele fixe ale prizelor se realizeazǎ obişnuit din alamǎ fiind convenabil
profilate pentru a asigura o valoare suficientǎ a forţei de apǎsare pe contact.
Pentru curenţi nominali mari se preferǎ chiar utilizarea unor resorturi
elastice, pentru a asigura forţa de apǎsare necesarǎ între piesele de
contact
• Prizele tripolare sau multipolare, dar chiar şi cele monopolare, sunt
prevǎzute cu contacte de protecţie, de „punere la pǎmânt”, care sunt
dispuse astfel încât se conecteazǎ primele şi se deconecteazǎ ultimele, la
manevrarea ansamblului prizǎ-fişǎ.
• In plus dispunerea contactelor ansamblului „prizǎ-fişǎ” se realizeazǎ astfel
încât se obţine o „cheie” care nu premite inversarea conexiunilor între prizǎ
şi fişǎ

• Dispunerea contactelor pentru o prizǎ tripolarǎ

• Fişele ataşate consumatorului mobil au contacte principale, care sunt
realizate ca picioruşe metalice de formǎ cilindricǎ (pentru consumatorii
casnici sau industriali) sau de forma dreptunghiularǎ (de obicei pentru
consumatorii industriali), la acestea adǎugându-se contactele de protecţie
(de punere la pǎmânt).

• Exemple de fişe, prize şi cuple industriale

• Butoanele de comandǎ sunt de fapt contacte normal deschise (care se
închid doar atâta timp cât dureazǎ intervenţia operatorului), respectiv
contacte normal închise (care se deschid atâta timp cât dureazǎ intervenţia
operatorului), folosite frecvent în circuitele de comandǎ ale aparatelor
electrice, caracterizându-se deci prin valori reduse ale curentului nominal,
inferioare valorii de 10 A.
Buton de comandǎ
cu contacte multiple

• Utilizarea contactului de automenţinere, Ca, în schema de comandǎ a
alimentǎrii unui electromagnet de acţionare, EMA, al unui contactor
electromagnetic

• Separatoare de joasǎ tensiune
• Separatoarele de joasǎ tensiune sunt folosite pentru separarea vizibilǎ a
douǎ porţiuni de circuit din instalaţiile de interior, realizându-se pentru valori
ale tensiunii nominale de sub 1 kV, pentru valori mari ale curentului nominal,
de la 200 A la 1250 A, dar având frecvenţa de conectare fC = 1 – 12
manevre/orǎ şi durata de viaţǎ N = 1000 manevre.

• Tipuri de separatoare de sarcinǎ de joasǎ tensiune

• Intrerupǎtoare şi comutatoare cu pârghie

• Posibilitǎţi de manevrare a întrerupǎtoarelor cu pârghie

• Comutatorul prezentat în stanga foloseşte la descǎrcarea energiei
magnetice a excitaţiei generatorului de curent continuu iar cel din dreapta
este un comutator cu pârghie folosit pentru pornirea motoarelor de curent
continuu

• Intrerupǎtoare şi comutatoare pachet
• Asemenea întrerupǎtoare se realizeazǎ prin împachetarea unui
numǎr convenabil de module (etaje), E, maximum 12, pe un ax
comun, cu observaţia cǎ acţiunea mecanicǎ a operatorului, în
sensul realizǎrii comutaţiei, intervine prin intermediul unui
dispozitiv de sacadare, DS. Maneta de acţionare, MA, asupra
cǎreia acţioneazǎ, operatorul, poate avea de la 2 la 8 poziţii
succesive distincte, unghiul minim dintre acestea fiind de 45°.
Acestea se folosesc la comanda maşinilor unelte şi la
asamblarea panourilor sau a pupitrelor de comandǎ în instalaţii
de automatizare.
• Parametrii nominali uzuali înseamnǎ tensiunea nominalǎ, Un,
cu valori de pânǎ la 440 V în curent continuu şi respectiv pânǎ
la 500 V în curent alternativ, pentru curenţi nominali, In, având
valori sub 100 A, pentru durata de viaţǎ de N=10000 manevre,
efectuate cu frecvenţǎ de conectare, fC, sub 10 cicluri/orǎ.
• Intrerupǎtoare şi comutatoare pachet

• Dispozitivul de sacadare DS

• Utilizarea ansamblului de sacadare, DS, în construcţia acestor
întrerupǎtoare pachet, conduce la avantaje tehnico-funcţionale,
dintre care menţionǎm:
• funcţionarea performantǎ a întrerupǎtorului indiferent de poziţia
sa, chiar în condiţii de şocuri sau/şi vibraţii mecanice;
• controlul corect al poziţiei contactelor mobile pentru fiecare din
poziţiile posibile ale manetei de acţionare, MA;
• creşterea vitezei de deplasare a contactelor mobile la
comutaţie, cu avantaje certe cu privire la stingerea arcului
electric de deconectare, care, pe lângǎ camera de stingere
îngustǎ realizatǎ între cele douǎ discuri electroizolante ale
fiecǎrui etaj, poate beneficia şi de principiul ruperii duble a
arcului valori ale curentului de rupere de 6 In pentru curenţi
nominali de pânǎ la 25 A, respectiv de 1,25 In pentru valori mai
mari ale curentului nominal;
• se pot realiza în construcţii speciale, etanşǎ sau antiexplozivǎ;
• permit realizarea unor funcţionalitǎţi diferite, de întrerupǎtor sau
de comutator, apelând eventual la conexiuni exterioare între
contactele diferitelor etaje ale ansamblului.
• Intrerupǎtoare şi comutatoare cu came
• Principial, întrerupǎtoarele şi comutatoarele cu came sunt realizate similar
cu întrerupǎtoarele şi comutatoarele pachet, prin asamblarea pe un ax
comun a unui numǎr de 1-12 etaje, care conţin însǎ fiecare câte douǎ
contacte, a cǎror acţionare se realizeazǎ cu o manetǎ de acţionare MA, prin
intermediul unui mecanism de sacadare de tipul celui descris mai sus, DS.
Maneta de acţionare poate avea pânǎ la 8 poziţii succesive, pentru unghiuri
de rotaţie de minim 45° şi maximum 180° (ce pot fi obişnuit de 90° dacǎ se
folosesc mai puţin de 4 poziţii succesive), dintre care unele pot fi cu
menţinere sau cu revenire .

• Valorile tensiunii nominale sunt de 440 V c.c. sau 500 V c.a., iar treptele de
curent nominal sunt de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A, 200 A,
cu frecvenţa de conectare de pânǎ la 300 cicluri/orǎ, pentru o duratǎ de
viaţǎ de 100000 manevre. Pentru valori ale curentului nominal peste 40 A,
se poate folosi şi câte o camerǎ de stingere cu grile metalice şi efect de
nişǎ, pentru fiecare loc de întrerupere.

• Realizarea unui inversor de sens pentru un motor asincron cu rotor bobinat,
necesita utilizarea unui comutator cu came cu 6 contacte, dispuse pe trei
etaje, care vor asigura conexiunile necesare, conform schemei

• Comutator stea-triunghi realizat cu întrerupǎtoare cu came
• Se observǎ cu uşurinţǎ faptul cǎ prin contactele C1-C2-C3 se asigurǎ alimentarea înfaşurǎrilor
motorului, în timp ce conexiunea stea este asiguratǎ prin închiderea contactelor C4-C5-C6, cu
conexiuni realizate pe comutator
• conexiunea triunghi se asigurǎ prin conectarea contactelor C7-C8-C9, când contactele C4-C5-
C6 trebuie sǎ fie deschise. Protecţia la supracureznţi este asiguratǎ cu siguranţele fuzibile, SF,
plasate în amonte de contactele C1-C2-C3. Momentul trecerii de la conexiunea stea la
conexiunea triunghi este la latitudinea operatorului.

• Microîntrerupǎtoare şi limitatoare de cursǎ
• Limitatoarele de cursǎ controleazǎ deplasarea unui ansamblu mobil, în sensul cǎ, la
extremitǎţile cursei acestuia (la final de cursǎ), se asigurǎ o comandǎ care va
permite doar deplasarea de „întoarcere”, între limitele preconizate prin amplasarea
acestora.
• Aceste limitatoare de cursǎ pot fi realizate pentru utilizare în circuitele de comandǎ
ale instalaţiilor industriale, când se numesc chiar limitatoare de cursǎ pentru circuite
secundare, caracterizându-se prin valori reduse ale curentului nominal, de 2 [A]
pentru curent continuu şi 6-10 [A] pentru curent alternativ, cu valori ale tensiunii
nominale de 250 [V] sau 500 [V]

• Limitatoarele de cursǎ pentru circuite primare se caracterizeazǎ prin valori
mai mari ale curenţilor nominali, de la 40 [A] la 100 [A], cu contacte ce
intervin direct în circuitele de forţǎ
• Un asemenea limitator conţine şurubul melc, 1, ce angreneazǎ cu roata melcatǎ, 2,
pe care sunt amplasate camele 5 şi 6; în funcţie de sensul de rotaţie al motorului de
antrenare, una dintre aceste came poate asigura comutaţia contactelor de forţǎ, 3
sau 4, asigurând astfel oprirea motorului la sfârşitul cursei preconizate; dupǎ
inversarea sensului de rotaţie, poate interveni o acţiune similarǎ la celǎlalt capǎt de
cursǎ. Evident parametrii nominali, la valori mai mari ale curenţilor nominali, vor
însemna duratǎ de viaţǎ mai redusǎ şi valori mai mici ale frecvenţei de conectare
faţǎ de limitatoarele de cursǎ pentru circuite secundare

• Limitatoare de cursǎ: a) capsulat cu rolǎ şi tijǎ, b) cu rolǎ şi tijǎ cu acţionare
liniarǎ, c) cu rolǎ şi braţ de lungime variabilǎ respectiv d) cu rolǎ şi pârghie

• Microîntrerupǎtoarele sunt de asemenea contacte comandate printr-o acţiune
mecanicǎ, similare cu limitatoarele de cursǎ secundare, dar sunt prevǎzute cu
dispozitive de sacadare cu resort şi punct mort, ceea ce le conferǎ performanţe
deosebite.
• Se realizeazǎ pentru funcţionarea în curent continuu, pentru curenţi nominali de (1-2)
[A] şi respectiv pentru curent alternativ pentru curenţi nominali de (6-10) [A], cu
frecvenţa de conectare de pânǎ la 1000 cicluri/orǎ şi duratǎ de viaţǎ având valori cu
atât mai mari cu cât curentul nominal este mai mic, ajungând la 30000000 acţionǎri
pentru In=0,1 [A], respectiv 15000000 acţionǎri pentru In =0,5 [A].

• Soluţii constructive pentru resortul elastic pentru microîntrerupǎtoare

• Controlere
• Controlerele reprezintǎ aparate electrice neautomate de comutaţie, ce pot
realiza funcţii complexe în alimentarea motoarelor electrice, astfel încât
acestea permit cuplarea, decuplarea, pornirea cu limitarea curentului prin
folosirea unor rezistenţe adiţionale, inversarea de sens, reglarea turaţiei sau
chiar funcţionarea dupǎ un program dat a motoarelor în schemele în care
sunt incluse.
• Controlerele pot fi realizate pentru circuite principale (primare), când sunt

caracterizate prin valori mari ale curentului nominal, deoarece intervin direct
în circuitul de forţǎ al motoarelor sau al componentelor instalaţiei industriale,
sau pentru circuite secundare, pentru curenţi nominali ce nu depǎşesc
valoarea de 6 [A].
• Controlerele pentru circuite primare se pot realiza constructiv de tip plan

(tobǎ) sau cilindric (tambur).

• Controler de tip plan (toba)

• Controler cilindric (tambur)

• Pentru a asigura succesiunea de conexiuni necesare pentru un proces tehnologic
care decurge ciclic, se poate apela la un controler de comandǎ realizat astfel:
• se defineşte durata ciclului şi se alege un ansamblu motor-reductor mecanic, care va
realiza o rotaţie completǎ a axului reductorului dupǎ un timp egal cu durata ciclului;
• se ataşeazǎ pe axul de ieşire al reductorului un numǎr de discuri, profilate
convenabil, egal cu numǎrul elementelor care se cer comandate în desfǎşurarea
procesului tehnologic considerat;
• profilul fiecǎrui disc se defineşte astfel încât palpatorul (rola) unui microîntrerupǎtor,
ataşat acestuia, sǎ realizeze programul de conexiuni impuse de procesul tehnologic;
singura comandǎ care necesitǎ eventual intervenţia operatorului fiind aceea de
reluare a ciclului de funcţionare.
• Progresele remarcabile ale tehnicii de calcul şi ale circuitelor numerice au
permis realizarea unor controlere de comandǎ cu microcontroler sau automat
programabil, care furnizeazǎ succesiunea de impulsuri de comandǎ la ieşire, în
concordanţǎ cu necesitǎţile procesului tehnologic considerat şi conform unei baze de
timp proprii acestui µ-controler şi în concordanţǎ cu un program care poate fi
implementat în unitatea proprie de memorie.
• Pentru procese tehnologice complexe existǎ posibilitatea extensiei controlerului de
comandǎ de bazǎ prin conectarea unor unitǎţi suplimentare cu aceeaşi structurǎ, pe
seama tehnicii modulului.
• Asemenea elemente funcţioneazǎ cu semnale tipizate, de micǎ amplitudine, care
rǎspund cerinţei de asigurare a izolaţiei galvanice faţǎ de circuitele de forţǎ, prin
utilizarea optocuplorilor de exemplu între semnalul de comandǎ şi elementul de
execuţie.
APARATE ELECTRICE AUTOMATE DE JT
• Aparatele automate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:
• realizarea a mǎcar uneia dintre operaţiile de conectare-
deconectare fǎrǎ intervenţia operatorului uman;
• utilizarea elementelor de mǎsurare-protecţie-control-reglaj ce
pot comanda deconectarea la intervenţia unor regimuri de
defect;
• funcţionarea la valori mari ale curentului, eventual chiar la
curentul de scurtcircuit;
• parametrii nominali cum sunt durata de viaţǎ (numǎrul de
manevre, N) şi frecvenţa de conectare, (fC), pot avea valori
considerabile
• Dintre aceste aparate electrice automate de comutaţie, vom

prezenta
• contactoarele
• întrerupǎtoarele automate de joasǎ
Aparate electrice - Curs13tensiune 32
• Contactoare automate de joasǎ tensiune
Definitie
• Contactoarele sunt aparate electrice automate de comutaţie cu

o singurǎ poziţie de repaos, acţionate altfel decât manual,
capabile sǎ conecteze, sǎ suporte şi sǎ deconecteze curenţii
nominali sau suprasarcinile de serviciu. Unele realizǎri sunt
prevǎzute sǎ suporte la nivelul contactelor principale chiar
curenţi de 4In sau de 8In, curenti deconectaţi cu siguranţe
fuzibile
• Remarcǎm faptul cǎ aceastǎ definiţie se referǎ în principal

la contactoarele cu contacte, dar se pot realiza şi contactoare
fǎrǎ contacte. Aparate electrice - Curs13 33
• Clasificarea contactoarelor
• Contactoarele pot fi clasificate dupǎ parametrii nominali, deosebind astfel

contactoare de joasǎ tensiune şi respectiv contactoare de înaltǎ tensiune,
sau contactoare de curent continuu respectiv contactoare de curent
alternativ (realizate de obicei în variantǎ trifazatǎ)
• Un alt criteriu de clasificare îl constituie sursa de energie care asigurǎ

deplasarea ansamblului mobil, care include şi contactele aparatului,
deosebind astfel contactoare electromagnetice, acţionate cu
electromagneţi, respectiv contactoare electropneumatice, acţionate prin
folosirea unui fluid sub presiune (aer), cu ajutorul unui corp de pompǎ şi al
unui piston.
• Dupǎ mediul în care are loc stingerea arcului electric de comutaţie,
contactoarele pot fi cu contacte în aer, obişnuite, sau cu contacte plasate în
incinte vidate (contacte în vid)
• Contactoarele mai pot fi realizate cu contacte (cu rupere simplǎ sau cu
rupere dublǎ), respectiv fǎrǎAparate
contacte (statice),
electrice - Curs13 fǎrǎ piese în mişcare, cu
34
folosirea, de obicei, a semiconductoarelor comandate.
• Pǎrţile componente ale unui contactor:
• circuitul de forţǎ, de curent nominal, care include bornele de

racord, cǎile de curent, camera de stingere şi contactele
principale, fixe şi mobile; dupǎ numǎrul de cǎi de curent ale
circuitului de forţǎ, contactoarele pot fi monopolare, bipolare,
tripolare sau multipolare;
• circuitul de comandǎ, izolat galvanic faţǎ de circuitul de forţǎ,
de curent nominal mic, de obicei sub 6 A, care include
butoanele de comandǎ, accesoriile de semnalizare sau de
interblocaj, ce asigurǎ alimentarea circuitului care permite
intervenţia sursei de energie pe seama careia se deplaseazǎ
contactele mobile, (deci a bobinei electromagnetului de
acţionare pentru contactoarele electromagnetice, sau a bobinei
ventilului electromagnetic de acces al fluidului sub presiune
pentru contactoarele electropneumatice).
• Scheme de principiu pentru diferite tipuri de contactoare, cu evidenţierea
circuitului de forţǎ şi a celui de comandǎ

• Scheme de principiu pentru diferite tipuri de contactoare, cu evidenţierea
circuitului de forţǎ şi a celui de comandǎ

• Contactoare şi ruptoare electromagnetice de curent continuu
• Contactoarele electromagnetice sunt foarte utilizate în instalaţiile electrice deoarece
acţionarea cu electromagneţi a aparatelor electrice de comutaţie se poate face de
fǎrǎ intervenţia mecanismului de transmitere

• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de curent
continuu de joasǎ tensiune:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valori de 250 V pentru variantele monopolare,

500V pentru variantele bipolare, sau 660 V pentru utilaj minier, ori 750 V
pentru tracţiunea electricǎ;
• tensiunea de serviciu, Us, ca valoare a tensiunii la care funcţioneazǎ de
fapt contactorul electromagnetic considerat;
• curentul nominal, In, cu valori uzuale de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100
A, 160 A, 200 A, 250 A, respectiv valoare nominalǎ toleratǎ de 80 A;
• curentul de serviciu, Is, ca valoare realǎ a curentului de funcţionare;
• numǎrul de poli, putând avea construcţii monopolare sau construcţii
bipolare;
• numǎrul şi tipul de contacte auxiliare, de obicei unul sau douǎ, ND sau
NI;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori care pot depǎşi 1000 manevre/orǎ;
• numǎrul de manevre, N, care defineşte de fapt durata de viaţǎ şi care are
valori de 100000-1000000;
• tensiunea de comandǎ a bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
continuǎ de obicei, cu valoriAparate
posibile de 6
electrice V, 12 V, 24 V, 48 V, 110 V sau
- Curs13 39
220 V
• Contactor electromagnetic bipolar pentru alimentarea unui motor de curent
continuu cu excitaţie derivaţie, cu siguranţe fuzibile (SF), pentru
deconectarea curenţilor de defect de tip scurtcircuit

• Scheme de comandǎ cu rezistenţǎ economizoare pentru contactoare
electromagnetice de curent continuu: scad atât timpul de actionare cât si
timpul de revenire

• Caracteristica rezistentǎ pentru un ruptor electromagnetic de c.c

• Categorii de utilizare pentru contactoare electromagnetice de curent continuu

Categorii de utilizare Tipul consumatorului
DC1 Pentru sarcini neinductive sau slab inductive
DC2 Pentru motoare derivaţie de curent continuu
DC3 Pentru pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri,

inversarea sensului de rotaţie
DC4 Pentru motoare serie cu porniri-opriri frecvente
DC5 Pentru pornirea motoarelor serie la funcţionarea cu şocuri şi

frecvente inversǎri de sens
DC6 Aparate electricePentru alimentarea lǎmpilor fluorescente

- Curs13 43
• Contactoare electromagnetice de curent alternativ
• Contactoarele electromagnetice de curent alternativ se realizeazǎ de obicei în
variantǎ tripolarǎ, fiind acţionate cu electromagneţi cu mişcare de translaţie a
armǎturii lor mobile, fǎrǎ mecanism de transmitere, datoritǎ alurii caracteristicii
electromecanice a acestora, bine adaptatǎ la forma caracteristicii forţelor rezistente

• Contactor electromagnetic de curent alternativ (In > 200 A)

• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de c. a. sunt:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valoarea obişnuitǎ de 500 V;

• tensiunea de serviciu, Us, având de obicei valoarea (efectivǎ) de 380 V între faze şi
220 V între oricare dintre faze şi nul;
• curentul nominal, In, cu valori de 6 A, 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A,
200 A, 250 A, 400 A; de menţionat faptul cǎ, datoritǎ utilizǎrii frecvente a
contactoarelor electromagnetice de curent alternativ pentru alimentarea motoarelor
electrice asincrone, se remarcǎ tendinţa de a accepta puterea nominalǎ a motorului
ce poate fi alimentat prin contactele principale ale aparatului drept parametru
nominal, ceea ce faciliteazǎ alegerea contactoarelor în schemele de acţionare
electricǎ.
• curentul de serviciu, Is, de valoare mai micǎ sau egalǎ cu curentul nominal;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori de la 120 [cicluri/orǎ] pânǎ la 3000 [cicluri/orǎ],
care reprezintǎ unul din principalele argumente pentru utilizarea contactoarelor în
schemele cu funcţionare ciclicǎ;
• durata de viaţǎ sau numǎrul de manevre, N, cu valori de (1-10) milioane manevre,
cele mai mari valori pentru aparatele electrice de comutaţie;
• numǎrul de poli, deosebind, pentru utilizǎri în scheme trifazate, aparate tripolare sau
tetrapolare;
• tensiunea de comandǎ din circuitul bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
alternativǎ, cu valori de 12 V, 24 V, 48 V, 110 V, 220 V, 380 V, care impun uneori
utilizarea unui transformator suplimentar pentru
Aparate electrice alimentarea circuitului de comandǎ
- Curs13 46
• Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic trifazat

• Condiţii tehnice de funcţionare a electromagneţilor de acţionare
Tipul de comportare Electromagnet de c.c. Electromagnet de c.a.

Atragerea şi menţinerea
armǎturii mobile în poziţia (0,85 – 1,05) Uc (0,85 – 1,05) Uc
acţionat, fǎrǎ vibraţii, cu
funcţionare normalǎ timp
nelimitat
Menţinerea armǎturii mobile în
poziţia acţionat, cu eventuale (0,7 – 0,85) Uc (0,7 – 0,85) Uc
vibraţii
Eliberarea armǎturii mobile,
atrasǎ anterior, la scǎderea (0,15 – 0,7) Uc (0,35 -0,7) Uc
tensiunii de alimentare a bobinei
în domeniul

• Caracteristica I(U) pentru electromagnetul de acţionare al unui contactor de
c.a.

• Categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice de c. a.
Categorii de utilizare Tipul consumatorului

AC-1 Sarcini neinductive sau uşor inductive (cuptoare cu
rezistenţǎ)
AC-2 Motoare asincrone cu rotor bobinat, funcţionare la
conectare-deconectare
AC-3 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare)
AC-4 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare şi inversare de sens)
AC-5a Alimentarea lǎmpilor cu vapori de mercur
AC-5b Alimentarea lǎmpilor cu incandescenţǎ
AC-6a Alimentarea transformatoarelor
AC-6b Comutarea bateriilor de condensatoare
AC-7a Alimentarea sarcinilor slab inductive pentru
aplicaţii domestice şi similare
AC-7b Alimentarea motoarelor pentru aplicaţii domestice
şi similare
AC-8a Alimentarea compresoarelor ermetice de la
instalaţii frigorifice
AC-8b Alimentarea cu reanclanşare automatǎ a circuitelor
cu declanşatoarelor de suprasarcinǎ
• Scheme de comandǎ pentru contactoare
• Se pot identifica douǎ tipuri de scheme de comandǎ pentru contactoarele
electromagnetice:
- scheme de comandǎ cu butoane simple sau duble;
- scheme de comandǎ care evitǎ intervenţia operatorului la dispariţii momentane de
tensiune în circuitul bobinei electromagnetului de acţionare

• Scheme pentru evitarea efectelor la dispariţiile momentane de tensiune

• Scheme pentru evitarea efectelor la dispariţiile momentane de tensiune

• Aplicaţii ale contactoarelor electromagnetice
• Schema de forţǎ a unui inversor de sens cu contactoare electromagnetice

• comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
(schema de forta)

• comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
(schema de comanda)

• Comutator automat „stea-triunghi” cu douǎ contactoare electromagnetice
(schema de forţǎ)

• Schema de comandǎ pentru comutatorul automat stea-triunghi cu douǎ
contactoare electromagnetice

• Contactoare speciale
• contactoare cu comutaţie în vid;

• contactoare sincronizate
• contactoare adaptate pentru alimentarea motoarelor destinate
tracţiunii electrice;
• contactoare cu remanenţǎ;
• contactoare cu comutaţie fǎrǎ arc electric (staticǎ sau hibridǎ)
• Aparatele electrice cu comutaţie în vid folosesc drept camere

de stingere incinte etanşe, în care presiunea este menţinutǎ la
valori foarte scǎzute, sub 10-7 atmosfere, astfel încât cursa
contactelor mobile este foarte micǎ, de ordinul câtorva
milimetri, iar durata de ardere a arcului electric de deconectare
este sub 1 ms
• Contactor cu comutaţie în vid

• Performanţele contactoarelor cu comutaţie în vid avansat le-au
impus pentru utilizǎri diverse, dintre care amintim:
• alimentarea consumatorilor inductivi (motoare electrice
asincrone);
• alimentarea consumatorilor capacitivi (baterii de condensatoare
pentru compensarea factorului de putere);
• alimentarea consumatorilor în medii cu pericol de explozie
(mediul minier);
• alimentarea unor instalaţii performante de acţionare electricǎ
sau de automatizare, ce beneficiazǎ de valorile mari ale
curenţilor de rupere, de posibilitǎţile de a funcţiona cu f C mare şi
de durata de viaţǎ, N, mare a unor asemenea ansambluri.
• Realizarea contactoarelor trifazate cu comutaţie în vid avansat
apeleazǎ de obicei la asamblarea comunǎ a trei module
monofazate independente, pentru care comanda acţionǎrii se
asigurǎ cu trei electromagneţi de acţionare, câte unul pentru
fiecare fazǎ, ceea ce face posibilǎ obţinerea unor ansambluri
cu comutaţie fǎrǎ arc electric de tip comutaţie sincronizatǎ, mai
rar utilizându-se varianta cu electrice
Aparate un singur
- Curs13electromagnet de 61
acţionare.
• Scheme de comandǎ pentru electromagnetul de acţionare a contactoarelor
cu comutaţie în vid avansat

a) cu sursǎ de tensiune continuǎ b) cu sursǎ de tensiune alternativǎ
• Contactoare cu comutaţie sincronizatǎ
• Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic cu comutaţie sincronizatǎ,
unde elementul ZC este reprezentat de un electromagnet de curent alternativ cu
bobina de curent

• Cu privire la elementul ZC realizat cu un electromagnet special

• Contactor electromagnetic cu comutaţie sincronizatǎ cu TC

• Element ZC cu TC saturat si cu privire la ajustarea comutaţiei sincronizate
T
t EM  t Z  t K    n  Aparate
, electrice - Curs13 66
2
• Contactor sincron, cu capacitate de conectare de 100 kAef şi tensiunea
nominalǎ de 1,1 kV, care asigurǎ conectarea, cu o împrǎştiere mai micǎ de
5° electrice, a consumatorilor pentru o staţie de încercǎri a AE de jt
Comanda de închidere sincronǎ a circuitului

principal, dintre cuţitul de contact 8 şi piesele fixe
de contact, 9, se asigurǎ prin trecerea unui curent
de impuls prin înfǎşurarea de excitaţie 6, ceea ce
realizeazǎ saturarea magneticǎ a istmurilor 4 ale
circuitului magnetic al EMR, astfel încât fluxul
magnetic al MP nu mai trece prin armǎtura mobilǎ
5, iar aceasta va fi eliberatǎ şi sub acţiunea forţei
dezvoltate de resortul 7 va asigurǎ închiderea
circuitului principal între piesa mobilǎ de contact, 8
şi piesele fixe de contact, 9. Traseul special al
cǎilor de curent pânǎ la bornele de racord A şi B,
asigurat cu ajutorul conexiunilor flexibile CF,
favorizeazǎ intervenţia fed la nivelul contactelor
principale, sporind forţa de apǎsare pe contact,
având în vedere valorile mari ale curentului din
circuit
• Contactoare pentru motoare de curent continuu

• Contactoare cu remanenţǎ

• Caracteristica B(H) a materialului magnetic miezului electromagnetului de
acţionare al contactorului cu remanenţǎ

• Schema de comandǎ pentru contactorul cu remanenţǎ cu doua bobine

• Contactor electromagnetic cu remanenţǎ cu o singurǎ înfǎşurare

• Contactoare cu comutaţie hibridǎ
• Contactor electromagnetic cu comutaţie hibridǎ cu diode (c.a.)

• Contactor electromagnetic de c.a. cu comutaţie hibridǎ cu tiristoare

• Contactor electromagnetic de curent continuu cu comutaţie hibridǎ

• Contactoare cu comutaţie staticǎ
• Principiul comutaţiei statice de curent continuu
Un Un
I min  * I max  *
R min  R s
R max  R s
• Posibilitǎţi de realizare a comutaţiei statice cu elemente neliniare (S sau N)
respectiv cu amplificatoare cu reactie (+)
A
A A*  77 * ,
Y  AX Y  A(X  K r  Y)
Aparate Y 
electrice - Curs13  X  A * X 1 Kr
1 Kr  A
• Comutaţie staticǎ cu elemente semiconductoare

• contactor static de curent alternativ cu semiconductoare
Contactor static de curent Contactor static de c. a. cu

alternativ cu semiconductoare semiconductoare şi comandǎ prin
subordonare
• Contactor static de curent alternativ cu un singur tiristor

• Contactoare statice trifazate cu semiconductoare

• Comutaţie staticǎ cu elemente de tip bobinǎ comandatǎ
• Schema de principiu şi caracteristicile intrare-ieşire ale amplificatorului magnetic

• Amplificator magnetic cu reacţie internǎ
tg
K r Aparate
1  electrice - Curs13
tg
83
• Comutaţie staticǎ realizatǎ cu amplificator magnetic cu reacţie pozitivǎ

• Circuit ferorezonant cu caracteristicǎ U(I) de tip „N” în regim de comutaţie

• Comutaţie staticǎ realizatǎ cu circuit ferorezonant prin modificarea curentului
de comandǎ

• Contactoare cu relee

• Intrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele mai
complexe aparate electrice de comutaţie, capabile sǎ
conecteze, sǎ deconecteze şi sǎ suporte curenţii de regim
normal, dar şi curenţii de defect (suprasarcinǎ şi
scurtcircuit), caracterizându-se prin aceea cǎ mǎcar una
dintre manevre, de obicei cea de deconectare, decurge
automat, pe seama elementelor specializate de protecţie.
• Atunci când conectarea întrerupǎtoarelor decurge manual,
prin intervenţia operatorului, dar deconectarea decurge
automat, fǎrǎ intervenţia operatorului, pe seama elementelor
de protecţie, aceste aparate electrice de comutaţie se
numesc disjunctoare. Menţionǎm cǎ existǎ şi
întrerupǎtoare care pot realiza automat atât conectarea cât
şi deconectarea, acestea numindu-se adesea
conjunctoare, acestea permiţând realizarea de cicluri cu
reanclanşare automatǎ Aparate electrice - Curs13 88
• Functii îndeplinite: de COMUTATIE si de PROTECTIE
• Particularitati constructive pentru întrerupatoarele automate de jt
• construcţia deosebitǎ a contactelor întrerupǎtoarelor, cu specializarea lor
funcţionalǎ, cu contacte principale (de calitate), contacte intermediare (care
uneori lipsesc) şi contacte de rupere, (amplasate la partea superioarǎ a
aparatului de comutaţie pentru a prelua stingerea arcului electric), acestea
fiind conectate între ele în paralel, asigurând şi contururi favorabile pentru a
utiliza efectul forţelor electrodinamice;
• folosirea unui dispozitiv de acţionare, ansamblu cinematic special adaptat,
care asigurǎ zǎvorârea contactelor întrerupǎtorului în poziţia închis, fǎrǎ
consum de energie (spre deosebire de contactoarele electromagnetice de
exemplu), prin realizarea unor poziţii de „punct mort”; pe seama acestor
poziţii speciale ale ansamblului cinematic, comanda de deconectare,
realizatǎ de operator sau de intervenţia elementelor de protecţie, permite
scoaterea dispozitivului de acţionare din poziţia de punct mort, cu intervenţia
unui ansamblu de liberǎ deschidere, care face sǎ rezulte viteze mari de
deplasare a contactelor mobile, necesare la deconectarea în regim de
defect, la comanda datǎ de elemente de protecţie specializate, (pentru
curenţi de suprasarcinǎ sau pentru curenţi de scurtcircuit, respectiv
declanşatorul de minimǎ tensiune), în funcţionarea întrerupǎtoarelor
deconectarea fiind operaţiunea prioritarǎ;
• cumularea a minim douǎ procedee de stingere a arcului electric de
comutaţie (de exemplu suflajul magnetic şi utilizarea grilelor metalice),
pentru a reduce durata comutaţiei electrice la întreruperea curenţilor de
defect.
• Principalele tipuri constructive de întrerupǎtoare automate de
joasǎ tensiune sunt:
• întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ, reprezentate de seria

AMRO-USOL;
• întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ, reprezentate de seria

OROMAX-ASRO;
• întrerupǎtoarele ultrarapide, cu efect de limitare.
• Realizǎrile reuşite de întrerupǎtoare automate de joasǎ

tensiune sunt cele cǎrora le corespund valori performante ale
unor indicatori tehnico-economici, cum ar fi de exemplu raportul
între curentul de rupere, Ir [kA] şi volumul aparatului, V [dm3],
acestea fiind de (0,2 – 0,44) [kA/dm3] pentru întrerupǎtoarele în
construcţie universalǎ Aparate
şi respectiv
electrice - Curs13de 0,8 [kA/dm3] pentru
90
întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ
• Schema de principiu a unui întrerupǎtor automat de joasǎ tensiune

• Specializare funcţionalǎ a contactelor unui întrerupǎtor automat de j.t.
i  i1  i 2
di1 di 2
u MN  R  i1  L1
*
1  R 2  i2  L2
*
I  I1  I 2 dt dt
di1 di 2 di 2 di
I1    I 0 0  1
dt dt dt dt
I 2  (1  )  I di 2 1
  (R 1*  i1  R *2  i 2 )  0
  (0,6  0,9) dt L1  L 2
ce implicǎ valori pozitive ale parantezei
U MN  R 1  I1  R 2  I 2 , Aparate electrice - Curs13 92
(R  i  R  i )  R  i  (R  R )  i 2  0
*
1 1
*
2 2
*
1
*
1
*
2
• De remarcat şi faptul cǎ folosind trasee de contacte, principale şi de rupere,
conectate în paralel, se reduce contribuţia nedoritǎ a forţelor electrodinamice în
regim de defect, aceea de a produce micşorarea forţei de apǎsare pe contact sau
chiar autodeschiderea acestuia, aşa cum sugereazǎ relaţiile de mai jos, ce considerǎ
„n” trasee de contact în paralel
• -contact unic Fsc1  k  I sc

2
2
 I sc  1
• contribuţiei unui singur contact din cele n, Fscn Fscn  k     2  Fsc1
 n  n
1
• toate cele „n” contacte, Fscn*: F *
scn  n  Fscn   Fsc1
n
• condiţia de întrerupere fǎrǎ manifestarea unui arc electric pe contactul principal se scrie
di
impunând ca tensiunea de arc, Ua, sǎ satisfacǎ inegalitatea U a  ( L1  L 2  M )
Aparate electrice - Curs13 93dt
• Dispozitiv de acţionare pentru un întrerupǎtor automat de joasǎ tensiune

• Soluţii cu clichet pentru zǎvorârea contactelor întrerupǎtoarelor automate

• In cazul întrerupǎtoarelor automate limitatoare de curent, este chiar necesar
ca viteza de deschidere a contactelor sǎ fie cât mai mare, aceasta
realizându-se prin cumularea efectului forţelor electrodinamice, Fed, cu
acela al forţelor de repulsie, Fr

• Caracteristica de protecţie t(I) pentru un întrerupǎtor automat

• Parametrii nominali ai întrerupatoarelor automate de jt
Tensiunea 24; 36; 48; 110 sau 127; 220 sau 250; 380;
c.a.
normală 660; 1000
Un[V] c.c. 24; 48; 110; 125; 220; 250; 400; 800 (1000)
Curentul 2; 4; (5); 6; 10; 16; 25; 32; 40; 63; 80; 100; (125); 160; 200;
nominal 250; 315; 400; 630; 800; 1000; 1600; 2000; 2500; 3150; 4000;
In [A] 5000; 6000
Intre parametrii nominali, care individualizeazǎ întrerupǎtoarele automate de

joasǎ tensiune în raport cu celelalte aparate electrice de comutaţie, semnalǎm
durata relativǎ de conectare, DC, frecvenţa de conectare, fC, durata de viaţǎ
sau numǎrul de manevre, N, dar maielectrice
Aparate ales curentul
- Curs13 de rupere, IR. 98
• Durata relativǎ de conectare, DC, ţine seama de faptul cǎ
întrerupǎtoarele nu funcţioneazǎ ciclic, deci DC=1, valoare
justificatǎ atât prin complexitatea construcţiei aparatului cât şi
prin funcţionalitatea sa.
• Frecvenţa de conectare, fC, pentru aparatele electrice de tip
întrerupǎtor automat, are valori mult mai mici decât în cazul
contactoarelor electromagnetice de exemplu, acestea fiind
obişnuit sub 100 cicluri/orǎ, justificate din aceleaşi motive ca şi
durata relativǎ de conectare, DC.
• Durata de viaţǎ, N, a întrerupǎtoarelor automate de joasǎ
tensiune este de ordinul 1000 de manevre, dupǎ care se impun
intervenţii tipice de mentenanţǎ (verificare şi reconfirmare a
performanţelor)
• Parametrul nominal care caracterizeazǎ oarecum construcţia
şi funcţionarea întrerupǎtoarelor automate de joasǎ tensiune
este curentul de rupere, IR, ale cǎrui valori cresc, firesc, la
creşterea curentului nominal al aparatului, dar depǎşesc 99
Aparate electrice - Curs13
obişnuit (10-20) kA.
• Intrerupǎtoare automate compacte de joasǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele monopolare pentru instalaţii interioare, denumite impropriu siguranţe
automate, se caracterizeazǎ prin curenţi nominali de valori reduse, pânǎ la 25 A, asociate cu
valori ale curentului de rupere de (1,5-2,5) kA, pentru tensiunea nominalǎ de 250 V sau 500 V,
cu funcţionare în c.c. sau în c. a.
Intrerupǎtor automat monopolar Schema cinematicǎ a dispozitivului de

pentru instalaţii interioare acţionare
Aparate electrice - al unui întrerupǎtor monopolar de100
Curs13 j.t.
Intrerupǎtoarele automate compacte de joasǎ tensiune din
seria USOL se realizeazǎ pentru curenţi nominali de 100 A,
250 A, 500 A, 630 A, 800 A, şi curenţi de rupere de circa 50 kA,
pentru tensiuni nominale de 500 V (660 V), utilizându-se în
curent alternativ sau în curent continuu, când se apeleazǎ la
construcţii bipolare sau la cǎile de curent marginale ale unor
construcţii trifazate.
Pentru valori mai mici ale curentului nominal se utilizeazǎ
întrerupǎtoare din seria AMRO, având curenţii nominali de (10-
16-25-40-100) A, cu curenţi de rupere de pânǎ la 25 kA,
tensiunea nominalǎ fiind de 660 V, având o construcţie
similarǎ.
• Intrerupǎtoarele din seria USOL se realizeazǎ în variantǎ debroşabilǎ sau
nedebroşabilǎ (fixǎ), în acest ultim caz fiind posibil ca bornele pentru
conexiuni sǎ fie accesibile în faţa aparatului (cu legǎturi faţǎ, LF), sau ca
bornele de conexiuni sǎ fie accesibile în spatele aparatului (cu legǎturi
spate, LS).
• elemente componente ale unui întrerupǎtor automat compact de joasǎ
tensiune de tip USOL 250

• Intrerupǎtor automat de tip USOL acţionat cu electromagnet

• Intrerupǎtor automat de tip USOL acţionat cu motor electric

• Schema cinematicǎ a dispozitivului de acţionare pentru întrerupǎtoarele
automate ale seriei USOL

• Elementele de protecţie la supracurenţi ale întrerupǎtoarelor USOL 100

• Intrerupǎtoare automate universale de joasǎ tensiune
• întrerupǎtoarele din seria OROMAX, realizate pentru tensiuni nominale de 500 V sau 660 V şi
curenţi nominali de (1000-1600-2000-2500-4000) A, având curentul de rupere de (50-70) kA,
sau chiar 100 kA pentru tipodimensiunea de curent nominal de 4000 A.

• Contactele întrerupǎtoarelor automate de tip OROMAX

• Construcţia întrerupǎtorului automat de joasǎ tensiune OROMAX 4000

• Schema cinematicǎ a dispozitivului de acţionare pentru seria OROMAX

• Elementele de protecţie de tip H din construcţia întrerupǎtoarelor automate
de joasǎ tensiune de tip OROMAX

• Caracteristica de protecţie asiguratǎ de elementele de protecţie de tip MK
din construcţia întrerupǎtoarelor automate OROMAX de joasǎ tensiune

• Ansamblul MK de protecţie la curenţi de suprasarcinǎ din construcţia
întrerupǎtoarelor automate tip OROMAX

• Ansamblul cu mecanism de ceasornic pentru zona dependentǎ a funcţionǎrii
declanşatorului tip MK pentru întrerupǎtoare din seria OROMAX

• Ansamblul electromagnetic de protecţie al declanşatorului MK (OROMAX)

• Intrerupǎtoare automate ultrarapide de joasǎ tensiune
• De menţionat faptul cǎ realizǎrile performante de întrerupǎtoare ultrarapide
se bazeazǎ pe soluţii care rezolvǎ toate aspectele problemei comutaţiei
(comutaţia electricǎ, comutaţia magneticǎ şi comutaţia mecanicǎ),
• cerinţele impuse acestora depind de natura sursei de alimentare şi chiar de
naturǎ circuitului în care funcţioneazǎ întrerupǎtorul, timpul de comutaţie
ultrarapidǎ fiind obişnuit de (15-20) milisecunde în curent continuu, dar doar
de (1-3) milisecunde în curent alternativ, deoarece dupǎ 10 milisecunde de
la producerea defectului de tip scurtcircuit se manifestǎ deja curentul de şoc.
• Ameliorarea comutaţiei magnetice are în vedere reducerea pierderilor în miezul feromagnetic,
care se realizeazǎ din tole, dar şi practicarea unor istmuri de secţiune transversalǎ mai micǎ, a
cǎror saturaţie provoacǎ creşterea reluctanţei magnetice a miezului şi scǎderea fluxului
magnetic, deci a forţei de atracţie exercitate asupra unei armǎturi mobile
Funcţionarea ultrarapidǎ decurge când, prin

alimentarea înfǎşurǎrii amplasate în istmul
3, se obţine saturaţia magneticǎ a zonei de
secţiune transversalǎ redusǎ a circuitului
magnetic, reluctanţa magneticǎ a miezului
creşte considerabil, iar fluxul magnetic din
miez scade,
• Posibilitǎţi de zǎvorâre mecanicǎ pentru întrerupǎtoare ultrarapide

• Efectul de limitare pentru comutaţia ultrarapidǎ
L1 L 2 L
R 1  R 2  R, L1  L 2  L,   T
R1 R 2 R
di U U
L1 1  R 1  i1  U, i 1 ( 0)  I n  , I sc   In
dt R R1
t

i a  i1  i 2
i1 ( t )  I n  (I sc  I n )(1  e T
)
di 2
L1  R1  i 2  Ua  U
dt
i a  i1  i 2
di a
L1  R1  i a  Ua
dt
i a (0)  0 118
• Pentru viteze de deplasare a contactelor mobile la deconectare suficient de
mari, se poate considera cǎ întreruperea ultrarapidǎ, cu arc electric a
circuitului cu defect de tip scurtcircuit, cu tensiunea de arc, Ua, care ajunge
practic instantaneu la valori acceptate ca fiind constante
t t
 
i a ( t )  I a (1  e T
), i a  i1  i 2 i 2 ( t )  i1 ( t )  i a ( t )  I n  (I a  I n  I sc )(1  e )T

• Efectul de limitare în cazul unui circuit inductiv real de curent alternativ
L1
L1
di1 i
 R 1  i1  U  sin( t  ) 1 ( 0)  I sc  sin(   ),   arctg
dt R1
  
t
m
Z1
1
i1 ( t )  I sc sin( t    )  (1  m) sin(   )  e T  Z
 
L1
di 2
 R 1  i 2  U o  U  sin( t  ) i a  i1  i 2
dt
t
di  Uo
L1 a  R 1  i a  U o i a ( t )  I o (1  e T
) Io  I sc
dt R1
  
t

t
i 2 ( t )  I sc sin( t    )  (1  m) sin(   )e T   I o (1  e T )
 

Efectul de limitare în cazul unui circuit inductiv real de curent alternativ

• întrerupǎtorul ultrarapid electrodinamic

• Intreruperea ultrarapidǎ a circuitului dintre
bornele de racord A şi B este favorizatǎ
mecanic, de vitezele mari de „smulgere” a
contactului mobil 4, pe seama eliberǎrii energiei
resortului 8, la rotirea pârghiei 13 şi deschidere
zǎvorului 9, ce permite rotirea cǎii de curent 6,
dar şi electric, prin piesele divergente 5, care
asigurǎ alungirea rapidǎ a coloanei de arc
electric, deci stingerea acestuia.
• Mişcarea de rotaţie a contactului mobil, 4,
impune utilizarea Aparate
conexiunii
electrice - Curs13flexibile, 7. 123
• Intrerupǎtor ultrarapid de c.c. cu electromagnet de reţinere

• Intrerupǎtoare statice de joasǎ tensiune de cc

• Intrerupǎtoare statice de joasǎ tensiune de cc cu doua condensatoare

• Întrerupator static de ca cu un singur condensator de stingere

• Intrerupǎtor static de cc cu tiristoare
Elemente componente tipizate
• blocul de alimentare, BA;

• traductoarele de curent, TC;
• blocul de protecţie de curent, BC;
• blocul de protecţie de tensiune, BT;
• formatoarele de impulsuri de comandǎ, FI;
• blocul de comandǎ a fazei impulsurilor, BCF;
• blocul de comenzi logice, BLC;
• schema ce asigurǎ comutaţia forţatǎ, SCF, care conţine bloul ce comandǎ
încǎrcarea condensatoarelor, ÎC, sistemul logic de comandǎ, SLC şi blocul
de reanclanşare automatǎ rapidǎ, RAR.

Schema de principiu a întrerupǎtorului de c.c. cu tiristoare

• Intrerupǎtor static de curent alternativ cu tiristoare

• Intrerupǎtoare de joasǎ tensiune cu contacte metalo-lichide

• Intrerupǎtoare de joasǎ tensiune cu contacte metalo-lichide cu eutectic
galiu-indiu-staniu
Infǎşurarea de curent 8,
amplasatǎ la partea superioarǎ
a incintei 1, limiteazǎ tendinţa
de urcare a eutecticului
metalic, ceea ce ar putea
întrerupe conexiunea între
electrozii metalici de contact,
4, în zona medianǎ inferioarǎ.
La deconectarea circuitului,
arcul electric de comutaţie,
care se amorseazǎ între
electrozii de contact 4 şi
eutecticul metalic 2, se stinge
în mediul lichid inert 3

ELEMENTE DE PROTECTIE A INSTALATIILOR
ELECTRICE
• Elementele de protecţie trebuie deci sǎ fie „cele mai slabe
componente ale schemei” în raport cu parametrul fizic pentru
care se urmǎreşte obţinerea comenzii de protecţie, deoarece
acestea trebuie sǎ „cedeze” controlat, în mod repetat, înaintea
altor elemente ale schemei, în scopul de a realiza protecţia
acestor consumatori.
• Dupǎ modul în care intervin, elementele de protecţie pot fi:
• -declanşatoare, care, în situaţii de defect, asigurǎ o comandǎ

mecanicǎ cǎtre dispozitivul de acţionare al unui întrerupǎtor
automat, rezultând deconectarea circuitului respectiv;
• -relee de protecţie, care în situaţii de defect realizeazǎ
închiderea sau deschiderea unui contact, ce se concretizeazǎ
final într-o comandǎ fermǎ de deconectare, completatǎ
eventual cu semnalizarea aferentǎ.
ELECTRICE
• Tipuri de defecte în instalaţiile electrice. Caracteristici de
protecţie
• Defectele care se referǎ la valorile curentului, pot consta în
urmǎtoarele:
• depǎşirea unei valori normale, prescrise, a curentului din circuit,
când pot interveni supracurenţi, de suprasarcinǎ sau de
scurtcircuit, cum sunt situaţiile de scurtcircuit (monofazat,
bifazat sau trifazat), respectiv punerile la pǎmânt;
• scǎderea valorilor curentului sub o valoare minimǎ impusǎ,
eventual întreruperea curentului ce parcurge una dintre fazele
unui sistem trifazat;
• inversarea sensului curentului pe o porţiune de circuit, sau
inversarea sensului câmpului învârtitor pentru un sistem trifazat
(la inversarea a douǎ faze);
• diferenţe prea mari între valorile curenţilor pe porţiuni ale
aceluiaşi circuit sau pentru
fazele unui sistem trifazat. 134
ELECTRICE
• Defectele care se referǎ la valorile tensiunii pot fi:
• depǎşirea valorii normale (nominale) prescrise a
tensiunii, deci manifestarea unor supratensiuni (de
comutaţie sau atmosferice);
• scǎderea valorilor tensiunii sub o valoare impusǎ, ce
condiţioneazǎ funcţionarea unei instalaţii, eventual
întreruperea tensiunii pe una dintre fazele unui sistem
trifazat;
• inversarea polaritǎţii sau modificarea fazei tensiunii,
cu schimbarea eventualǎ a sensului câmpului
învârtitor al unui sistem trifazat;
• dezechilibru între fazele unui sistem trifazat, cu
tensiune de deplasare a neutrului.
ELECTRICE
• Defectele care se referǎ la puterea electricǎ pot fi:
• cu privire la depǎşirea unei valori limitǎ a puterii;
• cu privire la controlul unor valori ale puterii, care nu sunt acceptate sub un
anumit prag;
• cu privire la sensul de circulaţie al puterii în reţelele buclate, cu alimentǎri
multiple.
• Comanda de protecţie a circuitului în care se manifestǎ un defect, depinde

atât de natura defectului cât şi de natura circuitului.

ELECTRICE
• De exemplu, pentru defecte de tipul curent de suprasarcinǎ, comanda de
protecţie, care are în vedere ca obiectul protejat sǎ nu depǎşeascǎ o valoare
impusǎ, admisibilǎ, a temperaturii proprii, corespunde unei caracteristici de
protecţie timp de deconectare-curent, t(I), de tipul dependent, cu valori ale
timpului de deconectare cu atât mai mici cu cât valorile curentului sunt mai
mari, depǎşind valoarea nominalǎ, In,

ELECTRICE
• Parametrii şi caracteristicile releelor de protecţie
• Principalele pǎrţi componente ale unui releu clasic de protecţie sunt :

• elementul sensibil, sau blocul de intrare, BI;
• elementul de comparaţie, sau blocul de prelucrare şi decizie, BPD;
• elementul sau blocul de execuţie, BE.

ELECTRICE
• Intre parametrii care definesc performanţele unui releu mai semnalǎm:
• consumul propriu al releului, mǎsurat în [W] sau [VA], de dorit cât mai mic;
• timpul de rǎspuns al releului de protecţie, de ordinul 1 [ms] pentru relee
ultrarapide sau de 10 [ms] pentru relee obişnuite;
• capacitatea de comutare a contactelor releului pentru un numǎr dat de
manevre, obişnuit de ordinul a 1 [A];
• gabaritul releului, un indicator tehnico-economic de calitate, ce poate fi
corelatcu parametrii nominali dar şi cu costul aparatului.
• Principalele calitǎţi impuse elementelor de protecţie, dar şi sistemului de

protecţie în ansamblul sǎu, sunt urmǎtoarele:
• selectivitatea;
• sensibilitatea;
• rapiditatea;
• siguranţa în funcţionare
ELECTRICE
• Caracteristica de tip releu
Xr
Kr 
Factor de
Factor de siguranță revenire
Aparate electrice - Curs13 Xa 140
Variante constructive de relee de protecţie
• Clasificarea releelor de protecţie
• dupǎ natura mǎrimii de intrare, X, deosebim:

• relee electrice, când mǎrimea de intrare este de exemplu curentul electric,
tensiunea electricǎ, puterea electricǎ, impedanţa electricǎ, frecvenţa
tensiunii;
• relee neelectrice, când mǎrimea de intrare este presiunea, temperatura,
deplasarea mecanicǎ etc.
• dupǎ principiul de realizare a elementului sensibil, putem avea:

• relee electrice;
• relee electromagnetice;
• relee electrodinamice;
• relee de inducţie;
• relee magnetoelectrice;
• relee polarizate;
• relee electronice, ce pot fi cu prelucrare analogicǎ sau numericǎ a
semnalelor.

• dupǎ modul de intervenţie a elementului de execuţie, pot exista:
• relee cu contacte, la care mǎrimea de ieşire, Y, evolueazǎ între valorile
limitǎ ale logicii binare, „0 şi „1”;
• relee fǎrǎ contacte, realizate adesea cu semiconductoare, pentru care
mǎrimea de ieşire se modificǎ practic între o valoare minimǎ, asimilatǎ cu
„0” logic, de obicei sub un anumit prag de funcţionare şi o valoare
maximǎ, asimilatǎ cu „1” logic, de obicei peste un anumit prag de
funcţionare.
• dupǎ modul în care acţioneazǎ la modificarea valorilor mǎrimii de intrare,
X, existǎ:
• relee maximale, care acţioneazǎ la creşterea mǎrimii de intrare peste o
valoare Xa;
• relee minimale, care acţioneazǎ la scǎderea mǎrimii de intrare sub o
valoare, Xa;
• relee de timp, la care acţionarea se realizeazǎ dupǎ o întârziere reglabilǎ.
• dupǎ tipul contactelor releului, deosebim:
• relee cu contact normal deschis, ND;
• relee cu contact normal închis, NÎ;
• relee cu contacte duble, ND + NÎ;
• relee polarizate sau bipoziţionale, care memoreazǎ ultima stare a releului,
dupǎ întreruperea intervenţiei mǎrimii
Aparate electrice de intrare, X, putând deci142avea
- Curs13
douǎ stǎri ale contactului la întreruperea mǎrimii de intrare.
• dupǎ forma caracteristicii de protecţie, întâlnim:
• relee cu caracteristicǎ de protecţie independentǎ;
• relee cu caracteristicǎ de protecţie dependentǎ.
• dupǎ numǎrul mǎrimilor de intrare, putem avea:
• relee cu o singurǎ mǎrime de intrare;
• relee cu douǎ mǎrimi de intrare;
• relee cu mai multe mǎrimi de intrare.
• dupǎ modul în care intervin releele de protecţie în circuit,
semnalǎm:
• relee primare, care sunt montate direct în circuitul protejat;
• relee secundare, care intervin în circuitul protejat prin
intermediul unor transformatoare de protecţie, de curent
sau/şi de tensiune:
• pentru instalaţiile de înaltǎ tensiune, releele de curent au
obişnuit curentul nominal, impus de secundarul
transformatorului de curent TC, de 1 A sau de 5 A, în timp ce
tensiunea nominalǎ, impusǎ de secundarul transformatorului
de tensiune, TT, esteAparate
de 100electrice - Curs13
V. 143

RTAE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RTAE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Maritimă din Constanța

Facultatea de Electromecanică Navală

Titular: Prof.hab.dr.ing. Bogdan HNATIUC

1.1 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent continuu

1.1 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent

unde T este constanta de timp electrică a circuitului.

1.2 Regimul tranzitoriu de conectare a sarcinilor rezistiv-inductive de curent alternativ.

Dacă sursa de alimentare a circuitului, u(t), este de tensiune alternativă :

𝑢(𝑡) = 𝑈√2 𝑠𝑖𝑛 (𝜔𝑡 + 𝜃) (1.9)

𝑍 = √𝑅2 + 𝜔 2𝐿2 (1.10)

valoarea efectivă a curentului nominal alternativ , In, va fi :

cu o evoluţie în timp dată de relaţia :

𝑖(𝑡) = 𝐼√2 sin(𝜔𝑡 + 𝜃 − 𝜑 ) (1.12)

unde φ este unghiul de defazaj dintre tensiunea u(t) şi curentul i(t) :

Figura 1.4 Evoluţia curentului şi tensiunii în circuitele R-L de curent alternativ

După închiderea contactului K, la unghiul ψ de la trecerea tensiunii a sursei prin valoarea

Prin aplicarea transformatei Laplace, se obţine soluţia în domeniul imagine :

Evoluţia curentului in circuit este prezentată în Figura 1.5.

Figura 1.5 - Evoluţia curentului în circuitele R-L de curent alternativ

Curba prezentată în Figura 1.5 evidenţiază o componentă armonică şi una continuă

unde m este raportul între impedanţa liniei, Z1, şi impedanţa de sarcină, Z.

Figura 1.8 – Evoluția curentului de asimetrie maximă

Curentul de şoc apare la o valoare a unghiului ωt aproximativ egală cu 2π:

Dacă se compară curbele ce descriu comportarea în regim de defect a circuitului propus în

1.3 Conectarea circuitelor R-L-C

Figura 1.10 Conectarea unui circuit RLC la o sursă de curent alternativ

Figura 1.11 – Evoluția curentului electric de tip periodic amortizat

Timpul t m și valoarea maximă corespunzătoare a curentului I m sunt:

Figura 1.12 – Răspunsul aperiodic amortizat al unui circuit de ordinul 2

Timpul t m și valoarea maximă corespunzătoare a curentului I m, vezi Figura 1.12, sunt:

Pentru alimentarea circuitului de la o sursă de curent alternativ și prin aplicarea

0.00 0.05 0.10 0.15 0.20

b) Regim aperiodic amortizat

Se consideră inductanța nulă a circuitului, adică sursa de alimentare furnizează o energie

• Iar forta electrodinamica corespunzatoare este: 2

Fedsc max = C · Isc2

• întrerupătoare ultrarapide de curent continuu: Fed* << Fedmax

Curs Aparate Electrice 3

-300 Curs Aparate Electrice 4

• Pentru un defect de tip scurtcircuit monofazat:

• Iar forta electrodinamica este:

Fedsc t   2  C  I  sin   t      1  m   sin     e 

Curs Aparate Electrice 5

Curs Aparate Electrice 6

• În cazul dispunerii coplanare a căilor de curent:

i3t Im sin  t  2 13

Curs Aparate Electrice 8

• Forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent « 1 » :

Curs Aparate Electrice 9

• forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent « 2 »:

• Obtinându-se o evolutie simetrica în timp, cu valoare medie nula (0,87):

F2t  3 CI2m sin 2 t 

• In cazul circuitelor trifazate cu căile de curent dispuse în vârfurile unui triunghi

F1(t) = F1-2(t) + F1-3(t)

Curs Aparate Electrice 12

• Acestea trebuie să asigure « conectarea » şi « deconectarea » în circuitele

• La manevra de conectare, arcul electric se amorsează, dacă viteza de

• Dacă aceasta depăşeşte (0,5 – 1) [m/s] pentru AE de joasă tensiune şi

• Intervenţia arcului electric la deconectare conduce la solicitări, în

• Efecte: «arderea» pieselor de contact, în fapt încălziri excesive,

• Arcul electric de conectare, la închiderea contactelor, se stinge

• Este importantă eliminarea vibraţiei pieselor de contact la

• Amorsarea arcului electric la deconectarea circuitelor se poate explica

r(t) = 0 pentru t<0