Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURETI DEPARTAMENTUL DE FIZIC LABORATORUL DE TERMODINAMIC I FIZIC STATISTIC BN 119

DETERMINAREA COEFICIENTULUI ADIABATIC C = p AL AERULUI UTILIZAND METODA CV CLMENT-DESORMES

2005

Cp CV AL AERULUI UTILIZAND METODA CLMENT-DESORMES


DETERMINAREA COEFICIENTULUI ADIABATIC =

1.Scopul lucrarii Lucrarea are drept scop determinarea coeficientului adiabatic al aerului, presupus gaz ideal si supus unor transformari termodinamice simple. 2.Definitii Capacitatea calorica molara a unei substante reprezinta cantitatea de caldura schimbata cu exteriorul de un mol din acea substanta pentru a-si varia temperatura cu un grad dQ C= (1) dT Daca schimbul de caldura intre substanta si mediul exterior are loc la presiunea constanta sau la volum constant, capacitatile calorice molare corespunzatoare vor fi C p ,

respectiv CV , iar raportul


= Cp CV

(2)

se numeste coeficient adiabatic. Diferenta ntre cele doua capacitati calorice molare depinde de substanta considerata, iar pentru gazele ideale: C p Cv = R (3) (relatia lui Robert-Mayer) Tot n cazul gazelor ideale, cele doua capacitati calorice molare depind de numarul i de grade de libertate ale particulelor din care e compus gazul: i CV = R 2 (4) i+2 C p= R 2 unde R este constanta universala a gazelor ideale (R = 8,310 J/mol K) In acest caz i+2 (5) = i Pentru gazele ideale monoatomice i = 3, pentru cele cu molecule liniare i = 5, etc. In cazul gazelor reale, expresia coeficientului e mai complicata si e legata de ecuatia termica de stare a gazului respectiv. Determinarea coeficientului adiabatic este foarte importanta deoarece intervine in probleme legate de propagarea sunetului n gaze, de curgerea gazelor la viteze supersonice, etc. Pentru gazele ideale, acest coeficient intervine in descrierea proceselor adiabatice, conform ecuatiei lui Poisson:
pV = const
(6)

3. Metoda lucrarii Exista mai multe metode de determinare a coeficientului : - metoda calorimetrica de determinare a capacitatilor calorice, - metoda acustica-bazata pe dependenta de a vitezei sunetului n gaze, etc. Pentru gazele ideale, vom descrie in anexa metoda propusa de Clment si Desormes. 4. Dispozitivul experimental (fig.1) consta dintr-un balon de sticla B cu capacitatea de aprox. 20 l, prevazut la partea superioara cu un robinet R cu deschidere mare, prin care comunica cu atmosfera si cu tubul lateral T care face legatura pe deoparte cu un manometru cu lichid M si pe de alta parte cu pompa aspiratoare P prin intermediul robinetului r si a tubului de cauciuc C.

Fig.1

5. Modul de lucru Cu robinetele R si r deschise, se verifica daca presiunea aerului din balon e aceeasi cu cea atmosferica (acelasi nivel al lichidului n ambele brate ale manometrului) Se inchide robinetul R si cu robinetul r deschis, se aspira aer din balon cu pompa P, apoi se nchide si robinetul r. In acest mod s-a realizat n balon o anumita depresiune, masurata prin denivelarea h(mm) a lichidului n ramurile manometrului-care se citeste si se noteaza. Starea aerului din balon n acest moment: - p1 = g (H h ), - volumul V1 al balonului, - T1 - temperatura camerei este starea initiala de echilibru. Se deschide cu atentie robinetul R, pentru un timp foarte scurt; n acest mod, aerul atmosferic patrunde peste aerul din balon comprimandu-l. Rotirea robinetului R nu trebuie sa se faca brusc; el va fi rotit cu viteza potrivita, ascultand suieratul provocat de intrarea aerului in balon. Robinetul R trebuie nchis exact n clipa cnd se opreste suieratul, adica atunci cand sa terminat patrunderea aerului in balon, deci cand presiunea aerului din balon devine egala cu presiunea atmosferica (nivelele lichidului n bratele manometrului vor fi egale). Comprimarea brusca a aerului din balon are caracter adiabatic, deoarece pe durata scurta a acestui proces aerul din balon nu are timp sa schimbe caldura cu peretii balonului. Variatiile parametrilor de stare n timpul acestui proces adiabatic sunt foarte mici. Starea de echilibru a gazului n acest moment e descrisa de valorile: p 2 H , V2 V1 si T2 > T1 ale parametrilor de stare *
In continuare, aerul din balon incepe sa se raceasca pana ce se atinge din nou temperatura camerei; racirea se produce la volum aproximativ constant si e nsotita de
*

Presiunea p 2 reprezinta de fapt presiunea masei totale de aer din balon, nu numai a celei existente la nceputul comprimrii adiabatice. Volumul gazului existent initial in balon este evident mai mic dect al balonului doar n primele momente ale intrarii gazului atmosferic 2

scaderea presiunii. Procesul de racire izocora nceteaza atunci cand presiunea indicata de manometru se stabilizeaza, de aceasta data ntre nivelele lichidului din ramurile manometrului existnd denivelarea h (care se citeste si se noteaza). Starea finala de echilibru a aerului din balon va fi caracterizata de presiunea p3 g (H h') si temperatura T1 a camerei. Experienta se repeta de zece ori, schimband de fiecare data depresiunea h. 6. Indicatii pentru prelucrarea datelor experimentale Cu valorile h si hmasurate de fiecare data, se calculeaza dupa relatia dedusa pe baza metodei Clment si Desormes. Rezultatele se trec ntr-un tabel de forma:
Nr.crt.

h (mm)

h(mm)

h-h(mm)

h h h'

Referatul va cuprinde: descrierea metodei experimentale utilizate, tabelul de rezultate, valoarea medie a lui , eroarea cu care s-a determinat (dispersia asupra mediei) calculata cu formula pentru marimile masurabile indirect si sursele de erori. Facultativ: Exprimati presiunea atmosferica n mm coloana de apa (H) si comparati valorile h si H. m f mi Calculati raportul , unde mi este masa de gaz existenta in balon n starea mi initiala si m f masa de gaz existenta in balon la sfarsitul experientei. Apreciati daca se justifica ipoteza masei de gaz constanta in timpul succesiunii proceselor descrise. Apreciati avantajele folosirii manometrului cu apa fata de unul cu mercur. Faceti aprecieri asupra cvasistationaritatii proceselor suferite de gazul din balon.

ANEXA
Sa presupunem ca avem un recipient cu aer - presupus gaz ideal - la o presiune p1 = (H - h)g unde gH e presiunea atmosferica masuraa cu un manometru cu lichid de densitate iar gh e diferenta dintre presiunea atmosferica si cea din recipient, masurata cu acelasi manometru. Gazul ocupa volumul V1 al recipientului si are temperatura T1 a mediului ambiant. Daca acest gaz sufera o comprimare adiabatica, n urma careia volumul se micsoreaza, presiunea creste la p2 = g H , iar temperatura creste si ea la T2 , ecuatia Poisson care descrie procesul se va scrie:
1 T1 p1 = T2 p1 2 Inlocuind valorile presiunilor p1 si p 2 , ec.(7) devine:

(7)

1 T T h = 1 2 1 (8) 1 T2 H Daca h << H, variatia de temperatura T2 T1 e foarte mica: T2 T1 << T2 , deci fractiile din parantezele expresiei (8) vor fi foarte mici; parantezele se pot dezvolta n serie de puteri si se pot pastra numai termenii de ordinul ntai:

1 ( 1) de unde

T T h 1 2 1 H T2

(9)

T T 1 H 2 1 = h (10) T2 Daca n continuare gazul sufera o racire izocora, de la T2 la temperatura T1 a camerei, presiunea lui va scadea la p 3 , mai mica cu gh decat presiunea atmosferica [ p3 = g (H h')], astfel ncat p 2 p3 (11) = T2 T1 sau H H h' = (12) T2 T1 de unde T2 T1 h' = (13) T2 H care nlocuita n (10) duce la h = (14) h h' Deci, daca experimental se pot masura valorile h si h, se va putea calcula coeficientul adiabatic .