Fizica

1) Marimi fizice. Unitati de masura

 Marimile fizice definesc proprietatile corpurilor sau caracterizeaza procese
in care schimbarile ce survin pot fi descrise cantitativ
 Masurarea oricarei marimi fizice presupune compararea marimii respective
cu o alta marime fizica de aceeasi natura, considerata drept unitate de
masura etalon
 Unele marimi fizice sunt marimi fundamentale, ele fiind definite numai prin
descrierea procedeului de măsurare.Unitatile de masura asociate marimilor
fundamentale se numesc unitati fundamentale,iar cele care sunt definite
cu ajutorul celor fundamentale se numesc marimi si unitati secundare.In
sis.international :ex lungimea ,timpul,masa
 Clasificare marimifizice: dupa calitatea matematica(scalare vectoriale),dupa
scala(micro sau macroscopice)
2) Analiza dimensionala
Principiul invariantei legilor fizicii
a) la trecerea dintr-un sistem de unitati in altul, deci la schimbarea unitatilor
de masura, legile fizicii nu-si modifica forma”
EX:consideram marimea fizica [X]  f (L, M, T) si [Y]   (L, M, T ) daca x=y atunci f (L, M, T )   (L, M, T )
Pentru ca principiul invariantei legilor fizicii sa se mentina, trebuie ca functiile f si
φ sa-si pastreze forma la schimbarea unitatilor de masura , ceea ce face ca fiecare
     
sa fie de forma unui produs de factori: f (L, M, T)  L M T ; (L, M, T)  L M T
1 1 1

unde : α ,β ,γ ,α1,β1,γ1 se numesc dimensiunile si a=a1,b=b1,y=y1.

 
reprezinta conditia de omogenitate a formulelor fizice, iar expresia : [ X ]  L M T

este formula dimensionala a unitatii derivate [X] si serveste la:

a. alcatuirea denumirii unitatilor derivate;

b. determinarea valorii numerice a unitatilor derivate;

c. verificarea conditiei de omogenitate a unei formule matematice;

d. determinarea expresiei matematice a unei legi fizice pe baza conditiei de omogenitate.

3) Cinematica punctului material
Punctul material- reprezinta un obiect cu dimensiuni reduse (neglijabile)
comparativ cu distantele pana la corpurile vecine. Miscarea unui p.m. presupune
exprimarea dependentei temporale a vectorului sau de pozitie la orice moment
de timp.Pozitia p.m. se face in raport cu un sistem de referinta.Miscarea p.m. in
spatiul 3D este descrisa prin trei grade de libertate. Pozitia p.m. este determinata
in orice moment de timp prin vectorul de pozitie in raport cu un reper fix O ales
arbitrar Exprimarea vectorului de poz. se realizeaza in:

i) coordonate carteziene – miscare liniara

ii) coordonate cilindrice sau sferice – miscare de rotati

 x t  
 
r  r t  sau r t    y t  sau r t   xi  y j  z k
 z t  
a)Locul geometric  

b)Legea miscarii x  f1 t ; y  f 2 t ; z  f 3 t 

c)Distanta parcursa de mobil in timpul deplasarii Δr  r 2  r1

r t  t   r t  Δr
 v  
d) Viteza medie t  t   t t

e) Viteza momentana este tangenta la traiectorie

     
 vx   x 
Δv dv
       
a  lim   v  r   vy    y 
t  0 t dt      
  
 z 
f)Acceleratia  vz


 




v2
an  v  
g)Acceleratia normala (radiala) R

1.Daca atg =ct si R=∞ => miscare liniara

2. R=const => miscare circulara

3.v se modifica in modul si directie (cu R=const) se introduce accelerata

unghiulara

4. v se modifica in modul si directie si R≠const => miscare complexa ++Tabel

4) Principiile fundamentale ale dinamicii
Rezolvarea problemelor de mecanică clasică se bazează pe câteva principii
fundamentale, obţinute prin generalizarea observaţiilor experimentale. Cele trei
principii, ce au fost formulate de Galilei şi de Newton, sunt suficiente pentru a
explica toate mişcările mecanice clasice.

a) Principiul inerţiei a fost formulat prima dată de Galilei şi este cunoscut sub
forma următoare:"Un corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare
rectilinie şi uniformă atâta timp cât asupra lui nu se exercită nici o forţă, sau
dacă rezultanta tuturor forţelor este zero".
b) Princiul forţei sau a doua lege a dinamicii Newton a descoperit faptul că o
forţă care acţionează asupra unui corp îi imprimă acestuia o acceleraţie,
proporţională cu forţa şi invers proporţională cu masa corpului F=ma
c) Principiul actiunii si reactiunii " Oricărei acţiuni i se opune întotdeauna o
reacţiune egală în modul şi de sens contrar." Cele două forţe, acţiunea şi
reacţiunea, sunt aplicate simultan şi la corpuri diferite, de-a lungul dreptei
care uneşte cele două corpuri. F21=-F12
5) Energia mecanica. Teoremele energiei
Considerăm.mişcarea.punctului.material într-un câmp de forţe
Deplasarea punctului material pe drumul cel mai scurt, dr , se face sub
acţiunea unei forţe F
Se numeşte lucru mecanic elementar efectuat de forţă, mărimea scalară
obţinută din produsul scalar al forţei cu deplasarea: dL  Fd r
 Lucrul mecanic efectuat de rezultanta forţelor care acţionează asupra
punctului material este egal cu variaţia energiei cinetice a acestuia:
L12  Ec 2  Ec1
teorema variaţiei energiei cinetice

 Prin definiţie, suma dintre energia cinetică şi energia potenţială se numeşte

E  E U
energie mecanică a punctului material. m c
.Dacă asupra punctului
material acţionează forţe neconservative, energia mecanică nu rămâne
constantă.(forta de frecare)

 Teorema conservării energiei mecanice: în cazul mişcării în câmpuri de forţe

conservative, energia mecanică a punctului material rămâne constantă.
6) Sisteme de referinta inertiale si neinertiale
Miscarea unui corp trebuie raportata totdeauna la un alt corp sau sisteme de
corpuri. Acest sistem ales arbitrar, constituie un sistem de referinta.
Daca sistemul de referinta este:
a) fix – miscarea raportata la acest s. de r. s.n. miscare absoluta
b) mobil – miscarea raportata la acest s. de r. s.n. miscare relativa
1.Miscare de translatie :Un s. de r. care se misca rectiliniu si uniform constituie
un sistem inertial.Consideram doua s. de r. inertiale S si S’ S-fix si S’ – mobil cu
viteza v0 si punctul material P a carui pozitie este descrisa prin:

r  S
 '
r '  S '

r  r0  r ' prin derivare  v  v0  v'

legea compunerii vitezelor v=v. abs. ,v’=v.relativa
Obs. Intr-un sistem neinertial apare o forta in plus numita forta de inertie

2.Miscare de rotatie: Consideram cazul in care S’ executa o miscare de rotatie

cu viteza unghiulara constanta (ω=const) in jurul unei axe oarecare fata de S fara
a suferi o translatie (dr0/dt=0)

R=Ro+r’prin derivare v= ωxr’+v’

7)Oscilatii

 Se numeşte oscilaţie fenomenul fizic în decursul căruia o anumită mărime

fizică a procesului prezintă o variaţie periodică sau pseudo-periodică.

Clasificarea oscilatiilor:1 Dupa forma energie-elastice,mecanice

-electromagnetice

-electromecanice

2Dupa conservarea energiei-nedisipate (ideale)

-disipate sau amortizate

-fortate sau intretinute

 Daca notam cu S(t) mărimea fizică ce caracterizează o oscilaţie =>S(t) =
S(t+T ) cu T perioada de oscilatie
Oscilaţiile armonice reprezintă acel tip de oscilaţii în care mărimile
caracteristice se pot exprima prin funcţii trigonometrice (sinus, cosinus )
Acele oscilaţii care nu sunt armonice, se pot descompune în serii Fourier
de funcţii.

a) Miscarea oscilatorie armonica ideala

În absenţa unor forţe de frecare, mişcarea oscilatorie este o mişcare ideală,
deoarece energia totală a oscilatorului rămâne constantă în timp.Mărimile fizice
caracteristice ale oscilatorului ideal pot fi reprezentate grafic în funcţie de timp.

Dacă faza iniţială este nulă, se obţin graficele funcţiilor y = f(t), v = f(t) şi a = f(t) din

fig.

Energiile cinetică şi potenţială ale oscilatorului ideal sunt de forma:

si

Energia mecanică a oscilatorului ideal este suma energiilor cinetică şi potenţială

Conservarea energiei mecanice a oscilatorului constituie efectul direct al faptului

că forţele elastice sunt forţe conservative.
 a) Miscarea oscilatorie amortizata
Sistemele oscilante reale sunt supuse unor forţe de frânare, sau de disipare a
energiei pe care o au la începutul mişcării. Acea parte a energiei ce se pierde
prin frecare se transformă în căldură.Amplitudinea mişcării oscilatorii
amortizate este descrescatoare în timp.

ρ este coeficientul de rezistenţă mecanică

unde ω0 reprezintă pulsaţia proprie a oscilatorului ideal,

iar β se numeşte coeficient de amortizare

1. Constantele de integrare
C1 şi C2 se determină din condiţiile iniţiale ale mişcării, fiind numere
reale.Mişcarea descrisă de ecuaţia este neperiodică.Elongaţia tinde la zero
când timpul tinde la infinit, fără ca punctul material să oscileze.

2. Această mişcare este de asemenea neperiodică,

fiind numită mişcare aperiodică critică.Elongaţia, având un singur maxim, tinde
asimptotic la zero, dar fără ca punctul material să efectuezeoscilaţii elastice.

3 Mărimea ω se numeşte pseudo-pulsaţia oscilatorului

amortizat

Descreşterea amplitudinii mişcării oscilatorii amortizate este caracterizată de

mărimea numită decrement logaritmic.
 c) Oscilatii fortate
Datorită forţei de frecare, energia mecanică a oscilatorului se consumă în timp,
astfel încât oscilaţia este amortizată, aşa cum am văzut mai devreme.Pentru a
întreţine mişcarea oscilatorie, trebuie să se aplice forţe exterioare, care să
compenseze pierderile de energie din sistem.În acest caz, punctul material va
efectua o mişcare oscilatorie forţată

Consideram cazul forţelor perturbatoare ce sunt periodice. O astfel de forţă

perturbatoare se poate scrie sub forma:

ec devine=>

Observăm că amplitudinea oscilaţiei permanente este constantă în timp,

depinde de pulsaţia ω p a forţei ce o întreţine, dar nu depinde de condiţiile
inţiale. De asemenea, observăm că există un defazaj între forţa Fp şi elongaţia
oscilaţiei întreţinute yp(t). Oscilaţia permanentă este în urmă cu faza φ faţă de
forţa Fp.

d)Rezonanta

Este fenomenul fizic de apariţie a maximului amplitudinii oscilaţiei întreţinute

8) Compunerea miscarilor oscilatorii

a) Compunerea miscarilor oscilatorii armonice

Compunerea oscilaţiilor armonice paralele de aceeaşi pulsaţie
 Cazuri particulare

I Daca Δφ = 0 => A = A1 + A2 => oscilatorii sunt în fază.

II Daca Δ φ = π => A = │A1 - A2│=> oscilatorii sunt în opoziţie de fază (daca A1 = A2=> A=0 oscilatia
se stinge)

III Daca Δ φ = π/2 => A = A1 + A2 => oscilatorii sunt în cuadratură de fază

b)Compunerea oscilatiilor armonice paralele de frecventa diferita

Considerăm două oscilaţii armonice individuale ale punctului material de masă m de forma:

cu pulsatiile proprii ω1 si ω2 putin diferite

Consideram ca A1 = A2 =A0, şi ϕ1= ϕ2 = 0 => apare fenomenul de

batai ce constă în modularea amplitudinii oscilaţiei.

Perioada bătăilor este intervalul de timp între două treceri succesive ale amplitudinii rezultante

prin valoarea minimă sau maximă

c)Compunerea oscilatiilor perpendicular

Considerăm un punct material de masă m, care care este solicitat simultan să oscileze armonic sub
acţiunea a două resorturi elastice identice legate pe două direcţii perpendiculare, ca în fig

ecuatia
generalizată a elipsei

Cazuri particulare:

 Dacă Δ φ = φ 2 − φ 1 = 2nπ (oscilaţiile sunt în fază)

 Dacă Δ φ = φ 2 − φ 1 = (2n +1)π (oscilaţiile sunt în opoziţie de fază

 Dacă Δ φ = φ 2 − φ 1 = (2n+1) π/2 (oscilaţiile sunt în cuadratură)

 9) Unde mecanice
Undelesunt medii continue, cum sunt solidele, lichidele şi gazele, sunt medii formate din particule
(atomi, molecule sau ioni) care interacţionează între ele.

De aceea, dacă una dintre particule oscilează (vibrează), atunci vor oscila (vor vibra) şi particulele
vecine; în felul acesta oscilaţiile (perturbaţiile) se propagă prin mediu de la o particulă la alta. Prin
propagarea oscilaţiilor se generează undele

Unda reprezintă fenomenul de extindere şi propagare din aproape în aproape a unei perturbaţii
periodice produse într-un anumit punct din mediul de propagare.

Propagarea undei se face cu o viteză finită, numită viteza undei.

Unda nu reprezintă transport de materie, ci numai transport de energie.

Clasificarea undelor:

1. După tipul de energie pe care-l transportă unda:Unde elastice - se transportă energie

mecanică

:Unde electromagnetice - se transportă

energie electromagnetică;

: Unde magneto-hidrodinamice - sunt

generate prin perturbaţii electromagnetice şi elastice ale mediului de propagare.

2. După natura perturbaţiei şi modul de propagare al acesteia:Unde longitudinale - direcţia de

propagare a undei coincide cu direcţia de oscilaţie;

:Unde transversale - direcţia de

propagare a undei este perpendiculară pe direcţia de oscilaţie.

Marimi caracteristice:

Funcţia de undă reprezină funcţia matematică ce descrie mărimea perturbată notata Ψ(x,y,z,t)

Suprafaţa de undă reprezintă mulţimea punctelor din spaţiu ce oscilează având la un moment
dat aceeaşi valoare a funcţiei de undă, Ψ(x,y,z,t) = constant = a.

Frontul de undă reprezintă suprafaţa de undă cea mai avansată la un moment dat.

ecuatia diferentiala a undelor

Definim lungimea de undă a undei unidimensionale, ca fiind spaţiul străbătut de undă în timpul unei
perioade.Mai avem Vectorul de undă,viteza de propagare (este constanta ),viteaza de oscilatie a
particulelor in mediu
a) Efectul Doppler
La schimbarea sistemului de referinta, faza undei trebuie sa ramana invariant, Deci la
schimbarea sist. de ref. se observa o modificare a fecventei, care este continutul efectului
Doppler
Să considerăm o masina ce trece pe langa noi în viteză. Vom observa că sunetul produs
de motor nu este „uniform”, ca urmare a fenomenului de variație a lungimii de undă a undelor
sonore, datorat sursei aflate în mișcare
b) Unda de soc
Daca o sursa sonora se misca cu viteza mai mare decat viteza sunetului, apare un fenomen
specific numit unda de soc. Unda de soc reprezinta propagarea intr-un mediu gazos, lichid sau
solid a unei suprafete asupra careia se manifesta o crestere brusca a presiunii insotita de variatia
densitatii, temperaturii si vitezei de miscare a mediului

c)Reflexia şi refracţia undelor elastic

Când o undă întâlneşte suprafaţa de separare dintre două medii diferite se produc simultan
reflexia (întoarcerea undei în mediul din care a venit) şi refracţia (transmisia undei în mediul al
doilea).

Impedanţa mediului de propagare se definește ca produsul dintre densitatea mediului şi viteza

undei

Z1  1u1
Z 2   2u 2

sin  i sin  t

  r
Legea reflexiei i Legea refracţiei sau legea lui Snellius a refracţiei u1 u2

d) Interferenţa undelor
Fenomenul general de compunere a undelor coerente se numeşte interferenţă.

Unde stationare(compunerea undei incidente cu unda reflectata)

Să considerăm două unde ce se întâlnesc într-un punct, având funcţiile de undă:

y1  A1 sin 1t  1 
y2  A2 sin 2t   2  prin compunere A  A1  A2  2 A1 A2 cos  cu
2 2 2
  1  2 t  1  2 
 e)Difracţia undelor

Difracţia este fenomenul de ocolire a obstacolelor de către unde. Obstacolul trebuie sa aibă
dimensiunile comparabile cu lungimii de undă a undei incidente, L ≈ λ

e) Polarizarea undelor elastice transversale

Procesul prin care fanta filtrează şi lasă să treacă numai componenta vectorului amplitudine care
este în planul fantei constituie fenomenul de polarizare.

Dispozitivul prin care se realizează polarizarea se numeşte polarizor.

Unda al cărei vector de vibraţie păstrează aceeaşi direcţie în spaţiu se numeşte undă liniar
polarizată

1) Electrostatica
Sarcina electrica notiunea fundamentala, ce sta la baza stiintei electricitătii;

Aflata in repaus, aceasta determina fenomenele statice, asa numita electrostatica.

Modul de electrizare a corpurilor:prin frecare – conventional, sticla se incarca pozitiv.

prin inductie (influenta) – partea apropiata de corpul inductor

se incarca cu sarcini de semn opus.

prin contact – incarcarea se face cu sarcini de acelasi semn.

exista doua tipuri de sarcini: pozitiva si negativa,sarcina se conserva(rearanjarea sarcinilor in

molecule (numarul de electroni si protoni ramane constant)

a)Campul electric

Campul electric - spatiul din jurul unei sarcini in care se face simtita actiunea acesteia.

Poate fii: Omogen(daca linile de camp sunt pararele),Neomogen

Intensitatea campului electric E este egala cu forta ce actioneaza asupra unitătii de sarcina de
 q
E r
4  0 r 3
proba q0: E este o marime vectoriala

campul electrostatic este definit si prin linii de camp – curbele tangente in orice punct la
vectorul de camp electric.
 b)Legea lui Gauss
fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa este egal cu sarcina q din interiorul acesteia
impartita la 0.
  qint
S E  dS  
0 qint reprezinta sarcina aflata in interiorul suprafetei S

 Doua cauzri: a) numarul liniilor care intra fiind egal cu a celor

care ies; fluxurile se anuleaza reciproc in acest caz. total  0
b) toate liniile de camp ies din suprafata total  0
  
S E  dS   V  r dV
1
Daca in legea lui Gauss consideram distributia volumica de sarcina 0

 
divE 
0
legea lui Gauss in forma diferentiala

Ecuatia arata ca in toate punctele din spatiu in care nu exista sarcini electrice, divergenta
campului este nula

c) Potentialul in electrostatic
Potentialul se defineste in functie de lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea unei sarcini de
proba intr-un camp electric, este o marime scalara ca alternative de descriere a campului electric
Potentialul creat de o sarcina punctiforma intr-un punct aflat la distanta r de sarcina q este:
E  grad   

permite determinarea intensitatii cp. electric atunci cand se cunoaste potentialul

d) Corpuri conductoare in câmp electrostatic

Conductoare:
1.metalele şi aliajele – conductoare tipice, de clasa I(conducţia electrică este asigurată de
prezenţa electronilor liberi)
2.conductorii electrolitici şi gazele– conductoare de clasa II.(conducţia este asigurată prin ionii
pozitivi şi negativi).
In interiorul corpurilor conductoare (metalice) intensitatea campului electric este nula
Intensitatea cp. electric este data de teorema lui Coulomb. Pe un corp comductor:

E
0
e)Capacitatea electrica
q
C
 ,
C  SI  F  1C
Capacitatea electrică exprimă capacitatea unui conductor de a înmagazina sarcini. 1V

e) Substante izolatoare in câmp electrostatic (dielectrici)

1.Atomul:in afara oricărui câmp electric – prezinta o simetrie perfecta

2.Dipolul este un sistem de două sarcini egale şi de semn opus aflate la o distanţă mică
comparativ cu distanţele exterioare

Clasificarea dielectricilor:Apolari(prezinta simetrie sferica in absenta campului),Polari(nu prezinta simetr)

2) Regimul stationar in electromagnetism (a-g)
a) Electrocinetica
Deplasarea purtătorilor de sarcină sub acţiunea unui factor extern reprezintă un curent electric.

Clasificare:curent de conducţie - transport real de sarcini printre atomii/ionii substanţei

curentul de convecţie - mişcarea sarcinilor odată cu corpul

curentul de deplasare

curentul de vid.

b) Marimi si notiuni definitorii

1. Intensitatea curentului se defineste drept cantitatea de electricitate ce trece în unitatea de timp
dQ
dt I SI  A
I
printr-un conductor:

2. Densitatea curentului - cantitatea de electricitate transportată în unitatea de timp prin unitatea

 dQ  dI 
j  
de suprafaţă a conductorului: dt dS dS  j SI  A m  2

Sensul convenţional al curentului se consideră sensul de deplasare al sarcinilor pozitive.

Sensul real este opus acestuia fiind determinat de sensul de mişcare al electronilor

Fluxul liniilor de curent printr-o suprafaţă închisă este nul.In orice circuit electric este nevoie de o sursa
de tensiune care sa asigure transportul sarcinilor electrice

c) Rezistenta electrica RSI  

Rezistenţa electrică reprezintă măsura frânării purtătorilor de sarcină ce se deplasează fie printre
ionii reţelei cristaline în cazul metalelor

Un ohm este rezistenţa unui conductor prin care circulă un curent de 1A dacă la capetele sale se
aplică o tensiune de 1V.

Rezistenţa electrică depinde de natura conductorului (prin rezistivitatea  a materialului) precum şi

de alţi factori dintre care cel mai important este temperatura.
l
R
S

1
R G SI    S
G 1
Inversul rezistenţei se numeşte conductanţă (siemens)
1

  SI   m
1 1
Inversul rezistivităţii este conductivitatea

Dispozitivele a căror caracteristică principală este rezistenţa se numesc rezistoare.

 liniare R  U / I
 
   R  Rtensiune
 fixe  
  NTC
  neliniare  R  R 
Re zistoare     PTC
   R  R flux lu min os 

 liniare
var iabile 
 log aritmice
 d) Legea lui Ohm
Un circuit electric este un aranjament de dipoli(elementele circuitului) macroscopici prin care
poate trece un curent electric. Dipoli sunt :Activi(sursele de tensiune)Pasivi(consumatorii sau
receptorii de energie)
U
I  GU
Legea lui Ohm mocroscopica: R pentru o portiune de circuit

E
I
R  r pentru un circuit simplu

 
j  E
Legea lui Ohm microscopica

Este o lege de material care arată că densitatea de curent în orice punct al unui conductor este
proporţională cu intensitatea câmpului electric.

e) Legile lui Kirchhoff

n este numărul de noduri şi b - numărul de ochiuri ale unui circuit electric
p
 Ii  0
Prima lege a lui Kirchhoff (legea nodurilor): i 1 de (n-1)ori
p s
Ei   I j R j
i 1 j 1
A doua lege a lui Kirchhoff (legea ochiurilor de retea) de b ori

f) Legea lui Joule

P SI  1W
U2 1J
P  UI  I R 
2
1W 
Puterea electrica: R 1s

U2
W  UIt  I 2 R t  t
La trecerea curentului electric print-un conductor acesta se incalzeste R W SI  J

g) Gruparea rezistoarelor

In serie:

In pararel:

h) Transferul maxim de puterea

Puterea transferata de un generator cu rezistenta interioara r, unui circuit exterior pasiv de
rezistenta echivalenta R este maxima atunci cand rezistenta echivalenta a circuitului pasiv este
egala cu rezistenta interna a generatorului (R=r).
 i) Fenomene termoelectrice
Sub această denumire sunt cunoscute câteva efecte care exprimă legătura între procesele de
transfer de sarcină electrică (curent electric) şi de energie termică (curent caloric).

i. Efectul Seebeck constă în apariţia unei t.e.m. într-un circuit

închis format din două conductoare diferite, legate în serie,
atunci când, sudurile acestora se află la temperaturi diferite
T0 şi T1.
ii. Efectul Peltierconstă în degajarea (absorbţia) unei cantităţi
de căldură faţă de căldura Joule ce are loc într-o sudură a
două conductoare diferite când trece un curent electric prin
sudura respectivă
iii. Efectul Thomson constă în degajarea (absorbţia) unei
cantităţi de căldură suplimentare faţă de căldura Joule, la
trecerea curentului continuu printr-un conductor omogen
încălzit neuniform.
3)Magnetostatica
Studiaza campul magnetic ce apare la trecerea curentului electric continuu prin conductoare

Campul magnetic reprezinta un caz particular de manifestare a campului electromagnetic.Se

datoreaza sarcinilor electrice in miscare.Doua conductoare paralele parcurse de curentii I1 si I2 aflate la o
distanta d unul de altul sunt supuse unei forte de:

◦ Atractie - daca sensul curentului este acelasi

◦ Respingere - daca sensul curentului este contrar

Amperul – reprezinta intensitatea unui curent electric constant care se stabileste prin doua
conductoare rectilinii, paralele, foarte lungi, asezate in vid la distanta de un metru unul de altul, intre
care se exercita o forta de 2*10-7N pe fiecare metru de lungime

a) Forta Lorentz F  qv  B forta este perpendiculara si pe directia de miscare a sarcinilor si pe

directia campului magnetic
I
B
2d [ B]SI  T (tesla) B – reprezintă forţa cu care câmpul acţionează asupra sarcinii electrice q ce se
deplasează în câmp cu viteza v(inductanta)

 Forta Lorentz pentru campul electromagnetic: F  q E  qv  B

 Modulul forţei Lorentz este: F  qvB sin  unde α este unghiul dintre direcţiile vectorilor B şi v

b) Linii de camp magnetic

Cp. magnetic poate fi descris prin linii de camp: Cazul unei spire circulare

Cazul unui solenoid

liniile de camp magnetic sunt linii inchise
 nu exista sarcini magnetice libere sau poli magnetici liberi

Definim fluxul magnetic printr-o suprafata dS ce margineste un volum dV cu ajutorul relatiei:

 m   Bd S , [ m ]SI  Wb
S

div B  0 Legea lui Gauss pentru magnetostatica

  n

 B  dl   0  I i
oarecare
c) Legea lui Ampere in magnetostatica i 1

Ne arată că pentru un contur închis conţinând un curent I, circulaţia este nenulă şi nu depinde
de forma conturului.
 
rot B   0 j
forma diferenţială a legii lui Ampère: cea mai simplă dar totodată cea mai generală
lege care exprimă legătura între câmpul magnetic şi sarcinile electrice aflate în mişcare
d) Legea Biot – Savart
Dacă un curent electric străbate un conductor de o formă oarecare, câmpul magentic creat
este suma vectorială a tuturor câmpurilor magnetice create de fiecare porţiune elementară a
conductorului.
Intensitatea a câmpului magnetic creat de un element de lunigime dl la distanţa r de el, este:
   
 I dl  er  I dl  r
dH  H  r 3
4 r 2
4 er - este versorul ce descrie directia vectorului de pozitie
 Cu ajutorul legii Biot - Savart se poate obţine inducţia creată de un conductor finit
0 I
B
Pentru fir infinit de lung 2a
 0 I R 2 
B z   k
2 R 2  z 2 
32

 I 
B z   0 k
e) Câmpul magnetic al curentului circular 2R
  nI 
B  0 cos  2  cos 1 k
f) Pentru un solenoid format din N de spire 2
4) Efectul Hall
Efectul Hall apare întotdeauna când un conductor sau un semiconductor, traversat de un curent
electric, este supus acțiunii unui câmp magnetic perpendicular pe direcția curentului și se
manifestă prin apariția unei tensiuni, denumită tensiune Hall. Efectul Hall poate fi folosit pentru
măsurarea câmpurilor magnetice

I B RH 
1
 constanta Hall
U H  RH x z
a ne

5) Regimul Variabil
a)Fenomenul inductiei electromagnetice

Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii electromotoare induse de

un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia diferitelor
formede energie în energie electrică.

Generatorul electric:Un motor electric poate functiona si ca generator electric convertind energie
cinetică mecanică în energia cinetică a particulelor electrizate si anume curent electric
 d m
e
b) Legea Faraday – Lenz: dt unde semnul " - " se referă doar la sensul curentului indus
(regula lui Lenz)
c) Autoinductia
Fenomen datorat modificării de flux datorită variaţiei curentului din însuşi circuitul inductor.
 N 2S d
L   0 n 2l   r 2  0
sau l
L
LSI  H (Henry)
dI inductanta bobinei:
În cazul legării mai multor conductoare acestea se comportă ca şi rezistenţele: serie si parallel

d) Energia magnetica
La trecerea curentului printr-un solenoid în acesta se înmagazinează o energie:
1  N 2S 2 1 0 NI max NI max 1
W  0  I max    S l  BH  V
2 l 2 l l 2
1 
w BH
Se defineşte densitatea volumică de energie w= W/V, 2
e) Ecuatiile Maxwell

6) Propagarea câmpului electromagnetic in spatiu

Fie un mediu omogen, izotrop, liniar ,fără sarcini şi nedisipativ

 2E
E  0 0 0
t2
ecuaţia diferenţială a undelor - Componenta electrică E a câmpului
electromagnetic se propagă în spaţiu sub forma unei unde
O ecuaţie similară poate fi stabilită pentru componenta magnetică
2B 2B 2B 1 2B
   0
 x2  y 2  z 2 v2  t 2
Pentru mediile care conţin sarcini ecuaţiile de propagare au o formă mai complex
Unda electromagnetică este o undă transversală, cele două componente

sunt perpendiculare
între ele şi perpendiculare ambele pe direcţia de propagare E  B
Unde transversale:

E E

r
B r
B
 7) Energia undelor electromagnetice
densităţile de energie ale câmpurilor statice, electric şi magnetic, determină o energie totală
1    
W
2V
  D  B  H ) dV (*)
( E
Consideram un volum care posedă o energie exprimată de (*). Este de aşteptat ca la propagarea
câmpului din aproape în aproape sub formă de undă această energie să părăsească volumul în
care se găseşte iniţial. Aceasta reprezintă o scădere a energiei în timp:

 
W 1     

t
   D  B  H dV
2 t V
E
8) Teoria electromagnetica macroscopica a luminii
Lumina vizibilă este acel domeniu al spectrului undelor electromagnetice din intervalul de
lungimi de undă λ∈[350, 750] nm.
a) Principiile opticii geometrice
1principiul propagarii rectilinii a luminii
într-un mediu omogen si izotrop lumina se propaga în linie dreapta pâna la întâlnirea
unui obstacol sau a unui alt mediu.
2principiul independentei propagarii razelor
razele luminoase necoerente care se întâlnesc într-un punct nu se influenteaza
reciproc, pastrându-si fiecare directia initiala de propagare.
3principiul reversibilitatii drumului razelor:
O raza de lumina care parcurge un sistem optic într-un sens, va parcurge sistemul pe
acelasi drum optic daca este dirijata în sens invers.
b) legile reflexiei luminii
Legea1:Raza.incidenta,raza.reflectata.si..normala.în.punctul.de.incidenta.la suprafata de
separare a celor doua medii se afla în acelasi plan.
Legea 2: Unghiul de incidenta (i) este egal cu unghiul de reflexie (r)
legile refractiei luminii
◦ Legea1:Razaincidenta,raza.refractata.si normala în punctul de incidenta la
suprafata.de.separare.acelor.doua medii se afla în acelasi plan.
sin r n1

◦ Legea 2: (Legea Snellius-Descartes): sin i n2

c) Interferenta luminii
Interferenţa este fenomenul general al suprapunerii undelor în spaţiu
Rezultatul interferenţei este o undă staţionară, caracterizată de maxime şi minime de
interferenţă. Condiţia necesară pentru interferenţă este ca undele să fie coerente.

d) Difractia luminii
Prin difracţie se înţelege fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a undei la întâlnirea
unor obstacole cu dimensiuni de ordinul de mărime al lungimii de undă a luminii
reţeaua de difracţie - constă dintr-o succesiune de zone opace şi transparente practicate într-un
paravan şi aflate la distanţa d una de alta

Condiţia de a obţine în punctul P maximul: d sin   n unde d este constanta de reţea iar α
este unghiul sub care se vede punctul P
 e) Polarizarea luminii
Lumina este o undă electromagnetică transversală, fiind emisă în mod natural de atomii si
moleculele din sursele de lumină, ca o undă nepolarizată.
O unda care poseda directii privilegiate in care se executa vibratiile sale s.n. unda polarizata iar
fenomenul prin care se produc astfel de unde s.n. polarizare .
Daca vectorul electric are o singura directie de oscilatie avem de-a face cu lumina total
polarizata (liniar) iar daca E poate oscila in mai multe directii posibile, cuprinse intr-un interval
unghiular, lumina este partial polarizata
9) Bazele fizice ale mecanicii cuantice
a) Marimi energetice si fotometrice
Marimile care se definesc in functie de energia transportata = marimi energetice;
◦ Fluxul energetic reprezinta energia campului transportata in unitatea de timp printr-o
suprafata in directie normala la aceasta [W]
Intensitatea energetica – cantitatea de energie transportata normal in unitatea de timp
prin unitatea de suprafata:
Iluminarea energetica – fluxul energetic care cade pe unitatea de suprafata a obiectului
supus iluminarii
Marimile care se definesc in functie de sensibilitatea la lumina a ochiului se numesc marimi
fotometrice
Fluxul luminos [lm] – lumen
Intensitatea luminoasa [cd] – candele
Iluminarea [lx] – lucsi
b) Radiatia termica
Un corp aflat la o anumită temperatură emite radiaţie electromagnetică în exterior. Cu cât
temperatura lui este mai ridicată, cu atât emisia este mai mare
Radiaţia electromagnetică emisă de un corp incandescent are lungimi de undă din domeniul
ultaviolet. => radiaţia termică este specifică tuturor corpurilor.
Corpul negru:Un corp care absoarbe întreaga energie a radiaţiei care cade pe el
c) Efectul fotoelectric si efectul Compton
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbției de radiație
electromagnetică, de exemplu radiație ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru efectul
fotoelectric este efectul Hertz.
Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea
conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a
fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck.
O suprafață metalică expusă radiației electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni
liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii
emiși prin efectul fotoelectric se numesc fotoelectroni. Experimental s-a constatat că pentru a observa
emisia de electroni este nevoie ca radiația electromagnetică să aibă o frecvență deasupra unei limite
inferioare care depinde de natura materialului sau, echivalent, lungimea de undă trebuie să fie sub o
anumită valoare. Intensitatea fluxului de radiație incident influențează mărimea curentului electric
produs, dar nu determină apariția fenomenului.
Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar
conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se
detectează prin apariția unui curent electric.
 Explicatie : Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că
radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o
cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența
fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din
rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să
depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate
părăsi cristalul și deveni liber.

Einstein a scris legea efectului fotoelectric sub forma:

Efectul Compton

În anul 1921 fizicianul Compton a confirmat pe deplin teoria cuantelor de lumină prin
observarea fenomenului de difuzie a fotonilor din razele X pe electroni.El a determinat mişcarea
unui foton înainte şi după ciocnirea lui cu un electron, arătând că fotonul are impuls şi
energie.Dispozitivul experimental utilizat de Compton constă dintr-o sursă de raze X care emite
radiaţie spre un bloc de grafit. Se obţine o radiaţie difuzată sub un anumit unghi, θ, ce este
captată de un detector. Razele incidente au lungimea de undă λ.

Se constată că razele difuzate au o lungime de undă mai mare decât lungimea de undă a razelor
incidente, λ`>λ. Diferenţa Δλ = λ`−λ se numeşte deplasare Compton.valoarea deplasării Compton
depinde numai de unghiul de difuzie θ.

d) Ipoteza lui Louis de Broglie

Lumina comportă două manifestări distincte:
1.este o undă electromagnetică (aşa cum o întâlnim în fenomene ca interferenţa, difracţia,
polarizarea, etc);
2.este un ansamblu de fotoni (care sunt particule întâlnite în efectul fotoelectric, efectul
Compton, radiatia termica, etc.).
În accepţia ştiinţifică modernă, undele electromagnetice au caracter dual, de undă şi de
corpuscul (dualismul corpulsul-undă).
În anul 1924 Louis de Broglie extinde concepţia dualismului corpuscul-undă şi aspura celorlalte
microparticule aflate în mişcare. El presupune că fiecărui corp, de masă m şi viteză v, i se
asoaciază o undă a cărei lungime de undă este

unde h este constanta lui Planck

e) Relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg

Heisenberg a afirmat că nu se pot cunoaşte simultan, oricât de precis, o anumită coordonată a
particulei şi componenta impulsului mecanic pe acea direcţie.
h
p x  x 
4
h
p y  y 
4
h
p z  z 
4 relaţiile de nedeterminare ale lui Heisenberg
 f) Unde associate si ec. Schrödinger
Interpretarea functiei de unda atasata microparticulei a fost data de Max Born: patratul
modulului functiei de unda reprezinta densitatea de probabilitate de a localiza particula intr-
un anumit domeniu spatial.

𝜕2 𝜕2 𝜕2 2𝑚
( 2
+ 2
+ 2
) 𝛹(𝑥, 𝑦, 𝑧) 2 (𝐸 − 𝑈(𝑥, 𝑦, 𝑧))𝛹
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 ℏ
=0
g) Pachete de unde
O unda monocromatica nu poate descrie miscarea unei particule.Consideram o unda
monocromatica de forma
i
 px  Et 
  x, t   Aei kx t   Ae 
Viteza de propagare a undei este egala cu viteza de propagare a frontului de unda
10) Elemente de fizica starii solide
Starea solidă este o stare condensată a materiei, caracterizată prin interacţii interatomice
suficient de puternice pentru a conferi materialului un volum propriu şi o formă proprie.
Corpurile solide pot fi:
(i) cristaline, care sunt caracterizate printr-o stuctură ordonată, pe domenii întinse având
aceeaşi configuraţie
(ii) amorfe, care prezintă o structură de ordine numai pe domenii foarte restrânse, configuraţia
fiind diferită în spaţiu.
a) Forte interatomice
Structura materiei cristaline – succesiune periodica de atomi sau molecule
Exista.forte.de.interactiune.intre.atomi forte de atractie si de respingere(permit ca atomi sa
stea uniti in cristal
Atomul in cristal se gaseste in echilibru
Rezultanta.fortelor.trebuie.sa.fie.zero(atractie=respingere)
Energia potentiala trebuie sa fie negativa
b) Interactiunea atractiva
Dependenta de natura atomilor.Poate fi de tipul:
a. Van de Waals
b. Ionica
c. Covalenta
d. Metalica
e. Legaturi de hidrogen
1. Van de Waals
Responsabila pentru formarea cristalelor gazelor inerteApare datorita faptului ca momentul
dipolar instantaneu al e- fata de nucleu este diferit de zero, chiar daca momentul dipolar mediu
este zero.Ceea ce duce la aparitia unei inetractiuni de atractie intre doi atomi aflati la distanta R
unul de celalalt . Este foarte slaba => cristalele gazelor nobile au temperaturi de topire foarte
joase

2. Ionica
Este datorata interactiunii electrostatice dintre doi ioni incarcati cu sarcini electrice de semn opus Se
formeaza prin transferul de e- intrei cei doi ioniSpecifica elementelor din grupa a VII si prima grupa.Tind
sa-si formeze structura de octet pe stratul de valenta. este o legatura puternica avand valoarea cuprinsa
intre 3 si 8eV
 3. Covalenta
Se realizeaza prin punerea in comun a e- => structuri stabile de gaz inertEste anizotropa fiind
orientata pe directia pe care e- sunt pusi in comun.Este caracteristica elementelor din grupa a
IV-a (C, Si, Ge). Variatie mare in putere

◦ diamant – temp. de topire 35500C

◦ Bi - temp. de topire 2700C

4. Metalica
Materialele cu aceasta legatura sunt caracterizate prin conductibilitate electrica mare => exista un
nr. mare de e- liberi care se pot deplasa sub influenta cp. electrice externe
Cristalele metalice pot fi imaginate ca un aranjament periodic de ioni pozitivi cufundati intr-o mare
de e- liberi.Este izotropa.Puterea.variaza.de.la.0.7ev.pentru.Hg.la 8.8eV pentru W
Metalelesunt.elastice,.ductile,.maleabile si prezinta o mare plasticitate
c) Cristale
a) Reteaua se defineste ca fiind locul geometric al punctelor din spatiu care sunt
determinate de vectorul:
cu mi= 1, 2, 3, numere intregi vectori fundamentali ai retelei (necoplanari).
 Marimile s.n. constantele retelei. exista un numar de sapte sisteme cristalografice
14tipuri,de.celule.elementare numite si retele Bravais
b) Directii si plane
directie cristalina - este determinata de dreapta care trece prin cel putin doua noduri ale retelei
(este data de trei indici [n1n2n3 ], care sunt indicii nodului cel mai apropiat fata de alt nod luat ca origine
si care se gasesc pe directia respectiva, sunt numere prime intre

planul cristalografic - este un plan imaginar care contine cel putin trei noduri ale retelei

c)Defecte in cristale
 intr-un cristal apar imperfectiuni ale retelei cristaline.Influente asupra propietatilor materialelor
respective.Datorita temperaturii atomii din reteaua cristalina vibreaza in jurul pozitiei de
echilibru
 Defectele retelei cristaline
◦ de structura(punctiforme ,liniare de suprafata, de volum)
datorita impuritatilor(substitionale,interstitiale)

d) Semiconductorii
1. Monocristal
Realizarea dispozitivelor semiconductoare se bazeaza pe utilizarea
materialelor semiconductoare sub forma de monocristal
 Metoda cresterii monocristalului din topitura
 Prin.taierea.in.felii.subtiri.pe.anumite.directii cristaline (110) se obtin “wafers” care slefuite
si.apoi.curatate.chimic.sunt.folosite.ptr. fabricarea dispozitivelore semiconductoare
 Cresterea epitaxiala
2. Fabricarea structurilor pentru dispozitivele semiconductoare
Dispozitive precum: diode, tranzistori, termistori.Separate sau combinate=> circuite integrate –
CI.Asamblul tuturor proceselor derulate cu scopul fabricarii unui CI s.n. tehnologie
 e) Teoria benzilor energetice (+)
In solide cristaline energia e- atomici se structureaza in benzi energetice: permise si interzise
Consideram.un.atom.d.H.izolat. Fc. de unda asociata e- acestuia de pe nivelul 1s este de
forma:
3
1  1  2  a0
r

100    e
  a0  unde a0=0.529Å - prima raza Bohr
f) Masa efectiva
Miscarea e- in reteaua cristalina este diferita de micarea sa in spatiul liber.In cazul liber daca
intre doi electrozi se aplica un cp. electric atunci miscarea e- este uniform accelerate
  
Fext  eE  ma

Masa efectiva reprezinta masa cu care se misca e- in reteaua cristalina si exprima interactiile e-
cu cristalul.Deoarece cristalul nu este izotrop masa efectiva este dependenta de directia de
deplasare a e-.Poate sa fie pozitiva sau negative.La ruperea unei legaturi covalente apare o
pereche e- gol.Sub actiunea unui cp electric extern e- se va misca accelerat avand la dispozitie
toate nivelele energetice din BC

g) Distributia purtatorilor de sarcina pe nivele energetice

Fiecare orbital descris de o anumita densitate de probabilitate (functie de distributie) de
localizare a e- in acea stare
O astfel de functie de distributie este distributia Fermi-Dirac:
f F  D E  
1
E  EF
1  e kT
h) densitatea energetica de stari – reprezinta numarul starilor energetice ce pot fi ocupate din
unitatea de volum si din unitatea de interval energetic
11) Semiconductori la echilibru termic(Toata masa la aceeasi temperature.In absenta cp exterioare)
a) Semiconductori intrinseci
i. Concentratia intrinseca a purtatorilor de sarcina
Pt. semic. intrinsec n=p.Energia nivelului Fermi pt. un semic. intrinsec s.n. nivel Fermi intrinsec
notat EFi :
EC  E Fi

n0  ni  N C e kT

E Fi  EV

p0  pi  NV e kT

concentratia intrinseca va fi
E  E Fi E E E E
 C  Fi V  C V
ni2  ni  pi  N C NV e kT
e kT
 N C NV e kT

Eg

ni2  N C NV e kT

Eg reprezinta largimea benzii interzise.La temp T => ni este constanta si nu depinde de nivelul
Fermi
ii. Nivelul Fermi intrinsic
Punem conditia de neutralitate electrica a semicond. Intrinsic
EC  E Fi E Fi  EV
 
NC e kT
 NV e kT

 
EFi 
1
EC  EV   1 kT ln NV 
2 2  NC 

 Daca masele efective sunt egale => Efi se gaseste la jumatatea benzii interzise.
 b) Semiconductori extrinseci
Sunt semic. dopati controlat cu impuritati
Doua tipuri de impuritati:(Donoare ,Acceptoare)
Purtatorii majoritari – datorati impuritatilor(Sunt datorati ionizarii impuritatilor )

i) Energia de ionizare
Energia pe care trebuie sa o cedam unui atom pentru a desprinde un e- din invelisul electronic al
acestuia => electron liber si ion pozitiv
ii) Statistica purtatorilor de sarcina in semiconductori extrinseci
Concentratia e- si a golurilor difera.Nivelul Fermi pt. semic. extrinsec difera de cel al semic. Intrinsic
In cazul semic. de tip n se poate scrie
EC  E F EC  E Fi E F  E Fi
 
n0  N C e kT
 NC e kT
e kT

E F  E Fi
n0  ni e kT

E  E Fi
 F

Iar pentru goluri 0

p nei
kT

=>daca n0>ni =>EF>EFi – semiconductor de tip n

daca p0>ni =>EF<EFi – semiconductor de tip p
iii) Statistica donorilor si acceptorilor(+)
iv) Pozitia nivelului Fermi in semic. extrinseci
E F  E Fi
n  ni e
Din concentratia de echilibru pentru e- intr-un semic. extrinsec: 0
kT

E F  E Fi

p0  ni e kT

p 
EF  EFi  kT ln 0 
 Pentru semic. de tip p avem  ni 
v)Semnificatia nivelului energetic Fermi

EF depinde de temperatura si de concentratia purtatorilor de sarcina

Daca T→0K atunci EF<Ed pentru n si EF>Ea pentru p,

la T=0K avem EF=EFi

La T≠0K, semic. aflat la echilibru termodinamic, EF este acelasi in tot cristalul semic. si deci poate
fi luat ca un nivel de referinta in evalularea purtatorilor.

(+)Î n c o n s t r u c ţ i a d i s p o z i t i v e l o r e l e c t r o n i c e s e f o l o s e s c s e m i c o n d u c t o a r e
i m p u r i f i c a t e . S e m i c o n d u c t o a r e l e i m p u r i f i c a t e ( n u m i t e semiconductoareextrins
eci) se obţin din semiconductoarele pure prin înlocuirea, fără a modificastructura reţelei,
a unui atom semiconductor cu elemente a căror valenţă diferăcu o unitate în plus
(pentavalente) sau în minus (trivalente).Procedeul tehnologic prin care se obţin semiconductoare
extrinseci poartănumele de dopare

Dacă doparea se face cu elemente pentavalente se obţin semiconductoare de tip n.La un semiconductor
de tip n: electronii sunt purtători majoritari;

golurile sunt purtători minoritari

 Dacă doparea se face cu elemente trivalente se obţin semiconductoare de tip p.La un semiconductor de
tip p:electronii sunt purtători minoritari;

golurile sunt purtători majoritari

Într-un semiconductor, purtătorii de sarcină sunt electronii şi golurile

La semiconductoarele extrinseci conductibilitatea nu mai depinde detemperatură, ci doar de

concentraţia de impurităţi şi este controlată prinintermediul acesteia

Intr-un semiconductor intrinsec numarul de purtatori excitati termic este foarte mic. De exemplu, la
temperatura camerei, numarul de electroni excitati termic în banda de conductie este de 1,5x10 10
electroni/cm pentru Si si de 1,1x10 electroni/cm pentru GaAs, în timp ce intr-un metal numarul de
electroni liberi pe unitate de volum este de aproximativ IO28 electroni/cm . Din aceasta cauza
rezistivitatea electrica a semiconductorilor puri este foarte mare si, în consecinta, materialele
semiconductoare pure nu sunt adegvate pentru aplicatii în electronica

c) Mecanisme de transport ale purtatorilor de sarcina in

semiconductori
Miscarea dirijata a purtatorilor de sarcina prin semiconductor s.n. transport
Mecanism de drift
Mecanism de difuzie
Daca densitatile de curenti << => nu se modifica echilibru termic
j) Mecanism de drift
Miscarea purtatorilor de sarcina datorita aplicarii unui cp. electric exteriorCurentul aparut s.n.
curent de drift.

Densitatea de curent de drift: J d  vd ρ - densitatea volumica de sarcina

Doua tipuri de ciocniri:

◦ Ciocniri cu atomii retelei care vibreaza termic (vibratie care depinde de temperatura si
deci cu fononii retelei)

◦ Ciocniri cu impuritatile retelei

k) Mecanism de difuzie
Difuzia purtatorilor de sarcina=>curent de difuzie

Se datoreaza gradientului de concentratie a purtatorilor de sarcina

dn
J nx difuzie  eDn
dx
12) Teoria relativitatii
Studiul legilor fizicii se face în general în sisteme de referinta inertiale.
Problema care se pune este aceea de a formula legile fizicii în diverse sisteme de referinta.
Aceasta problema a fost rezolvata de catre Albert Einstein începând din 1905 prin elaborarea
teoriei relativitatii restrânse si generale
1. Principiul relativitatii restrânse:
◦ Legile fizicii si rezultatele tuturor experientelor efectuate sunt aceleasi în toate sistemele
de referinta inertiale; nu exista sistem de referinta inertial preferential.
2. Principiul constantei vitezei luminii:
◦ Valoarea vitezei de propagare a luminii în vid este aceiasi în toate sistemele de referinta
inertiale.
1. este viteza tuturor undelor electromagnetice în vid independent de frecventa.
2. nici un semnal nu poate fi transmis în vid sau în alt mediu cu o viteza mai mare decât viteza
luminii.
3. din relatia (*) rezulta ca viteza luminii depinde de doua constante universale ε0 permitivitatea
vidului si μ0 permeabilitatea vidului.
4. Se poate arata ca ecuatiile Maxwell nu sunt invariante în raport cu transformarile Galilei.