CURS DE FIZICA GENERALA

PENTRU INGINERI
(BEIUSEANU FLORIAN)

Elemente de mecanică

Mecanica este acea parte a fizicii care studiază starea de mişcare a

corpurilor şi condiţiile în care acestea se mişcă sub acţiunea unor forţe
exterioare. Mecanica are trei parti principale: Cinematica, Dinamica, Statica.
Cinematica studiaza modul în care un corp se mişcă în raport cu alte
corpuri cu care se află în interacţiune sau în raport cu un sistem de referinţă(SR)
fără a lua în considerare cauzele ce-i provoacă mişcarea.
Dinamica studiaza mişcarea unui corp ţinând seama de cauzele ce o
determină.
Statica studiaza condiţile în care un corp se află în stare de repaus relativ
fata de un SR sub acţiunea unor forţe.
În mecanica se operează cu noţiunea de punct material(pm). El
caracterizeaza un corp aflat in interactiune cu alte corpuri , sau cu un SR, si
reprezinta un punct in care presupunem ca este concentrata toata masa corpului.
În realitate dimensiunile punctului material pot fi oricât de mari, de exemplu în
mecanica cerească corpurile cereşti sunt considerate puncte materiale.
Mecanica operează fie cu puncte materiale fie cu sisteme de puncte
materiale, distanţa dintre corpuri putând să se modifice sub acţiunea unor forţe.
Studiul modului in care se produce această modificare constituie obiectul teoriei
elasticităţii pm sau al plasticităţii pm.

Cinematica punctului material

Mărimi caracteristice

Mişcarea unui punct material este cunoscută dacă se cunoaşte în orice

moment poziţia sa în raport cu un sistem de referinţă.
Locul geometric al tuturor poziţiilor succesive prin care trece punctul
material formează traiectoria acestuia.
Vectorul de pozitie este vectorul cu ajutorul caruia se determina pozitiile
corpului în raport cu un SR triortogonal (ex Oxyz)
r (t ) = vector de poziţie.
A cunoaşte mişcarea unui punct material înseamnă a cunoaşte funcţia
r  r (t )

1
 Dacă r are componentele pe cele 3 axe x=x(t), y=y(t) şi z=z(t) el poate fi

scris r  xi  y j  z k
cu i, j, k - versorii axelor
Valoarea absolută(modulul) a vectorului r este
| r |=r= x2  y 2  z 2

În cazul in care punctele P1 şi P2 sunt foarte apropiate atunci arcul ΔS se

confundă cu coarda Δr

ΔS → Δr =P1P2
În acest caz pentru a cunoaşte mişcarea punctului pe traiectorie înseamnă a
cunoaşte funcţia
S=S(t)
care arată distanţa străbătută de corp pe traiectorie in timp faţă de o poziţie
iniţială P0 de pe traiectorie
În mişcarea punctului material se introduce o mărime specifică numită
viteză reprezentând un vector tangent traiectoriei sale în poziţiile succesive de
pe traiectorie. Prin definitie viteza reprezinta variatia vectorului de pozitie in
unitatea de timp.
Mărimea
r
vm 
t
defineşte viteza medie.
Pentru a determina cat mai précis viteza trebuie ca intervalul de timp sa
fie cat mai mic.
t  t 2  t1  0
Dacă t 2  t1
P2  P1

Astfel obtinem viteza momentană (instantanee) v , care se determina punind
conditia la limita
 
 r dr 
 v  lim  r 
unde v defineşte valoarea vitezei într-o
t  0 t dt
anumită poziţie pe traiectorie
 d   
v  ( xi  yj  zk ) ;
dt

2
  dx  dy  dz 
v i j k
dt dt dt
   
v  x i  y j  zk

Dacă vx,, vy, vz sunt componentele lui v , atunci
   
v  v x i  v y j  v zk

vx  x


vy  y
 v  v  vx2  vy2  vz2
vz  z

Din relaţia de mai sus se observă că, chiar daca pe traiectorie, punctul
material are o viteza constantă, vectorul de poziţie şi vectorul viteză sufera o
modificare direcţiei, acesta din urmă fiind variabil în timp, fapt ce permite sa
introducem mărimea numita acceleratie. Prin def. Aceasta reprezinta variatia
vitezei in unitatea de timp.

 v
am  numita acceleratie medie ( a pm in int. de timp considerat)
t
Pentru a determina cat mai exact acceleratia unui corp (pm) trebuie ca int de
timp sa fie cat mai mic posibil. Astfel punanad conditia la limita, obtinem
acceleratia instantanee, momentana.
 
 v dv 
t  0  a  lim  v
t 0 t dt
 d   
a  ( xi  yj  zk )
dt
 dx  dy  dz 
a i  j k
dt dt dt
 d x 2 
d y  d 2z 
2
a i  j k
dt dt dt
      
a  xi  yj  zk  v x i  v y j  v z k
a x  v x  x
a y  v y  y
a z  v z  z

Integrarea acestor relatii permite determinarea legii de mişcare a punctului

 
material adică a functiei r  r (t )

Din

3
 
 dr
v , daca t  0 , deci dt este foarte mic se observă că r  S şi atunci
dt
 dS  
v , unde dS este tangent traiectoriei si considerând u ca un versor al
dt

direcţiei tangente la traiectorie . Sau mai simplu, sa consideram u ca fiind
versorul vitezei.

avem
 
dS  dS  u
 dS  
v u  v u
dt
  
 dv d  dv  du
a  (v  u )  u  v 
dt dt dt dt
  
a  vu  vu

dv
a
dt
  
u2  u  u  u 2  1
Derivând se obţine d (u 2 )  2uu  0  uu
dt

direcţia lui u este normală la traiectorie

Vom introduce un versor n ca versorul direcţiei normale
 
u  u  n
 dU 1  d 1 dS
u   
dt dt R dt
 1 dS  1  
u    n  v n
R dt R
Atunci
    v2 
a  vu  v  u  v  u   n
 
 R
Se observă că a are o componentă după o direcţie tangentială(u este versorul
direcţiei tangente) şi o componentă după o direcţie normală (n este versorul
direcţiei normale)
dv
at  v 
dt
2
v
an 
R
Cele 2 acceleratii sunt acceleraţia tangenţială si acceleraţia normala.

4
 Cazuri particulare ale mişcării punctului material

a) Mişcarea rectilinie uniformă

Punctul material efectuează faţă de un sistem de referinţă fix o mişcare

rectilinie cu viteză constantă.

 dr  
v  dr  v  dt
dt
r t
  
 dr   v dt  r (t )  r0  v  t
0 0
  
Ecuaţia de mişcare r (t )  r0  v  t

v
v  tg 
t

b) Mişcarea rectilinie uniform variată

Punctul material efectuează faţă de un sistem de referinţă fix o mişcare

rectilinie cu viteză variabilă în timp. Acceleraţia punctului material este
constantă în timp

 dv
a
dt
t t

 
Integrând dv  a  dt avem  dv   a  dt
0 0

v(t )  v0  a  t
 
v (t )  v0  at - Legea vitezei

Ecuaţia de mişcare
    
dr  v  dt  dr  (v0  at)dt  v0dt  at  dt

5
 Integrând avem
r t t
  at 2
0 dr  0 v0dt  0 at  dt  r (t )  r0  v0t  2
at 2
 r (t )  r0  v0t 
2

c) Mişcarea circulară

Punctul material efectuează o mişcare pe un arc de cerc din punctul P1 in

punctul P2
Dacă punctul material străbate unghiuri Δα egale în intervale de timp Δt
egale atunci mişcarea circulară este uniformă .
Mişcarea punctului material este complet cunoscută daca ştim în fiecare
moment unghiul la centru α(t). În asociere cu mişcarea rectilinie scriem
dα=ώdt (dr=v dt) unde ώ este viteza unghiulară.

d
 - viteza unghiulară este o mărime fizică numeric egală cu unghiul
dt
la centru măturat de raza vectoare în unitatea de timp
[ώ]SI= rad
s
Ecuaţia de mişcare în mişcarea circulară este

   0  t

 
Legătura dintre viteza unghiulară  şi viteza tangenţială v

dS d
v  R  R
dt dt
 v  R
  
Vectorial v    R
Dacă variaţia unghiului la centru nu este constantă in timp atunci
mişcarea circulară este variată
d
  const
dt

6
 Variaţia în timp a vitezei unghiulare determină acceleraţia unghiulară
d

dt
rad
[ ]SI 
s
 t
d    dt   d    dt    0    t
0 0

Ecuaţia de mişcare

d  t
d  (0  t ) dt
 t
t2
 d  0 (0  t )dt   (t )   0  0t   2
0

t2
 (t )   0  0t  
2
-ecuaţia de mişcare in miscarea circulară uniform variată

Acceleraţia in mişcarea circulară


 dv
Din definiţie avem a
dt

 dv
a
dt

   d  dv  du  
v  v  u  a  (v  u )  u v  vu  vu
dt dt dt
  
a  at  a n
Daca mişcarea circulară este uniformă

dv  du 
  0  a  v  an
dt dt
Din figura anterioară se observă că variaţia unghiului la centru este egală
cu variaţia vitezelor tangenţiale

d du 
 u
dt dt
Atunci

7
 a  v 
d  v2
an  v   v   an 
dt  R
R 

Vectorial
 (  R)(  R)  
an     (  R)    v
R
    
an    v deci an   2 R

Acceleraţia normală are orientarea în lungul razei şi sensul orientat

spre centrul cercului, si caracterizează direcţia vitezei tangenţiale(liniare).
Dacă punctul material execută o mişcare circulară în care viteza lui
variază în timp atunci
 
 dv d   d   
at   (  R)  R  R
dt dt dt
  
 at    R
Acceleraţia totală
      
a  at  an  (  R)  (  v )
Elementele mişcării circulare

dS
- viteza liniară(tangenţială) v 
dt
d
- viteza unghiulară  
dt
- frecvenţa – mărime fizică scalară numeric egală cu numărul de rotaţii
efectuate în unitatea de timp
[ ]SI  s 1
- perioada de rotaţie T – este o mărime fizică scalară
numeric egală cu timpul necesar punctului material pentru a efectua o
rotaţie completă

[T ]SI  s
2R 2
T 
V 
1
T


8
 Aruncarea oblică a corpurilor

Un punct material este aruncat cu viteză iniţiala v0 oblic sub unghiul α faţă de
orizontală.
Mişcarea punctului material se poate descompune după 2 direcţtii x si y şi se
compune din mişcarea ascententă(A) şi miscarea descendentă(B)

A. Mişcarea ascendentă

Acceleraţia este –g doar pe oy

Pe oy voy  v0  sin 

Legea vitezei în punctul maxim

v0  sin 
0  v0  sin   g  t u  t u 
g

tu - timpul de urcare

g  tu2
ymax  0  voy  tu 
2
g  tu2 v02
ymax  v0  sin   tu    sin 2 
2 2g
v02
 ymax   sin 2 
2g

Pe ox Punctul material se mişcă cu viteză constantă pentru că pe această direcţie nu

acţionează nici o forţă asupra sa

v0 sin 
x1  0  vox  tu ; x1  v0 cos
g
v0 sin  cos v02 sin 2
 x1  
g 2g

B. Mişcarea descendentă

9
 vox
ymax

X2

X1
v
g  tc2
ymax  0  0  tc 
Pe Oy 2
v02 gt 2 v sin  v sin 
 sin 2   c  tc  0 ; tu  0
2g 2 g g

Timpul de urcare= timpul de coborâre

v0 sin 
( x2  x1 )  vox  tc  v0  cos  
g
2v02 sin  cos v02 sin 2
 
2g 2g
v02 sin 2
 x2  2 x1 
g

- abscisa punctului în care cade punctul material este dublul abscisei

corespunzătoare urcării (coborârii)
- viteza cu care punctul material atinge pământul(viteza finală)=viteza iniţială cu
care punctul material a fost lansat
- unghiul cu care punctual material atinge pământul = unghiul cu care a fost
lansat

10
 Dinamica punctului material

Legile fundamentale ale dinamicii punctului material

Legile fundamentale ale mişcării punctului material

sunt cunoscute sub numele de principiile lui Newton şi au fost stabilite în urma unor
măsurători experimentale.

Legea inerţiei (Principiul I al dinamicii)

Un punct material asupra căruia nu acţionează nici o forţă, işi păstrează starea de
repaus relativ, iar dacă se găseşte în mişcare işi menţine starea de mişcare rectilinie-
uniformă(cu v – constant).( Galileo Galilei - 1632)

Def: (Forta)
Forta este o marime fizica vectoriala care schimba starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma a unui corp.
Def : ( Inertia)
Inertia este proprietatea unui corp de a-si mentine starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma in absenta actiunilor exterioare. Inertia este proprietatea unui corp
de a se opune la orice actiune exterioara.
Dacă punctul material se caracterizează prin m si v constante, lui i se poate atribui
mărimea fizica vectoriala numita impuls, conform relatiei :
 
(1) H  m  v
Def: (Impulsul)
Impulsul este o marime fizica vectoriala ce evidentiaza efectul actiunii unei forte, si
este egal cu produsul dintre masa si viteza.
Obs: Legea inertiei poate fi privita ca o lege de conservare a impulsului.

În condiţiile mecanicii clasice, când corpul se mişcă cu v <<c, deci m nu este o mărime
care depinde de v, numită „masă” inertă, se observă ca impulsul este
H  m  v  ct daca Fext  0 , deci legea inerţiei este o lege de conservare a
impulsului

Legea variaţiei impulsului (Principiul II al dinamicii)

Aceasta lege face apel la noţiunea de forţă: mărimea ce are

drept efect schimbarea stării de repaus relativ sau de mişcare rectilinie uniformă

Dacă asupra unui punct material acţionează forte exterioare a căror rezoltantă este F,
aceasta este egală cu viteza de variaţie a impulsului punctului material

11
 
 dH
F
dt
 d 
 dv 
F  (m  v )  m   ma
dt dt
 dv  dv  dv 
F  m( x i  y j  z k )
dt dt dt
 dvx
 Fx  m  mvx
dt

 dvy
 Fy  m  mv y - ecuaţiile lui Newton
 dt
 dvz
 Fz  m dt  mvz


Din relaţiile de mai sus ca şi din expresiile componentelor acceleraţiilor se observă că

mişcarea unui punct material este, de fapt, o rezultantă a compunerilor mişcărilor pe cele 3
axe ale sistemului de referinţă ales.

Obs Legile I si II sunt valabile numai în S.R.I(sistemele care se află într-o mişcare
rectilinie uniformă sau de repaus unul în raport cu altul)

Legea egalităţii acţiunilor reciproce(Principiul III al dinamicii)

Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forta numita acţiune, cel de-al doilea
corp actioneaza asupra primului cu o forţă egala in modul si de sens contrar numita
reactiune.
 
FAB   FBA
 
d  dv A
FAB  ( H A )  mA 
dt dt
  
d dvB
FBA  ( H B )  mB 
dt dt
 
dv A dv B d  
mA   m B   (m A  v A  m B  v B )  0
dt dt dt
   
 m A  v A  m B  v B  ct  H A  H B  ct
 
H A  H B  ct

Legea egalitaţii acţiunilor reciproce duce la legea de conservare a impulsului

sistemelor de puncte materiale in interacţiune.
Intr-un sistem conservative de forte impulsul initial total al sistemului de corpuri
este egal cu impulsul final total al sistemului de corpuri.

Hi=Hf

12
 Legea independenţei acţiunii forţelor (Principiul IV al dinamicii)

Dacă asupra unui punct material acţionează o mai multe forte, acţiunea acestora
se manifestă în mod independent de celelalte, iar corpul se va mişca ca şi când asupra sa
acţionează o forţă unică egală cu rezultanta tuturor forţelor independente.

 n 
F   Fk (cu n reprezentând numărul total al forţelor ce acţionează asupra p.m.)
k 1

Momentul fortei. Momentul cinetic

Sa presupunem ca avem un corp rigid care sepoate roti in jurul unei axe.
Daca o forta F actioneaza asupra corpului, iar punctual de aplicatie al fortei nu se afla pe axa
de rotatie, atunci forta F va determina o miscare de rotatie a corpului. Efectul de rotatie
este determinat de o marime fizica vectoriala proportionala cu marimea fortei si cu distanta
dintre punctul de aplicatie al acesteia si axa de rotatie. Aceasta marime se numeste momentul
fortei (M).
  
M  r F

M  r  F  sin   b  F
  
M  (r , F )

Rotatia corpului este un proces dinamic, caracterizata de impulsul corpului

care se roteste si de departarea fata de axa de rotatie. Astfel rotatia corpului este caracterizata
de marimea fizica vectoriala numita moment cinetic de rotatie, (L)

  
L  r H

13
 Obs : Variatia in timp a momentului cinetic de rotatie este cauzata de
existenta momentului fortei.

dL d       
 (r  mv )  r  ma  r  F  M
dt dt

Obs: Daca momentul kinetic de rotatie este constant ( corpul se misca cu viteza
constanta, pe o traiectorie cu fraza constanta) atunci momentul fortei este nul.
Daca L=constant atunci M=0

Lucrul mecanic. Puterea mecanica. Energia mecanica

Dacă din exterior, asupra unui punct material acţionează

forţe de rezultantă F
astfel încât punctul de aplicaţie al acesteia se deplasează cu r intre punctele P1 si P2,
atunci lucrul mecanic efectuat de forţa F este
 
L  F  r

Pentru o caracterizare cat mai corecta a deplasarii trebuie ca deplasarea sa fie

 
studiata pe intervale cat mai mici, r  dr
Atunci lucrul macanic elementar este :
   
dL  F  dr  F  dr  cos(F  dr )
unde
   
F  Fx i  Fy j  Fz k
   
dr  dxi  dyj  dzk
dL  Fx dx  Fy dy  Fz dz
 
i  j  0 
  
cu i k  0 
  
 j  k  0
 

Lucrul mecanic efectuat de F între punctele P1 şi P2 va fi

r2
 
(3) L12   Fdr
r1

In fizica, de regula, ne intereseaza cat lucru mecanic se consuma intr-un interval

de timp. Astfel introducem marimea scalara numita putere mecanica(P) si care este
numeric egala cu variatia lucrului mecanic in unitatea de timp.
dL
P
dt

14
 Atunci cind forta este constanta, iar deplasarea se face cu viteza v, puterea
dL d    
mecanica este : P  ( F  dr )  F  v
dt dt

Puterea mecanica medie este: Pm  P  L

t

Energia cinetica.

Daca o forta F actioneaza asupra unui corp de masa m atunci va determina si o variatie a
impulsului corpului. Lucrul mecanic elementar este

   
dv  dv
dL  dW  F  dr  m   dr  dL  dW  m  v  at
dt dt
  m
dL  dW  mv  dv  dL  dW  d ( v 2 )
2
  1 2
 dW   dL   Fdr   d ( 2mr )
1  1
 mr 2  mv 2  Ec energia cinetică
2 2

1 2
mv  Ec
2
  T2
L   Fdr   dEc  E c 2  E c 1
T1

(6) L  EC - forma matematică a teoremei variaţiei energiei cinetice care se enunţă
astfel:

Teorema variaţiei energiei cinetice

Lucrul mecanic al rezultantei forţelor exterioare ce acţionează pe direcţia mişcării

punctului material de masa m este egala cu variaţia energiei sale cinetice pe intervalul
spaţial in care s-a produs mişcarea.

15
 Energia potentiala

În fizică există o categorie de forţe care derivă dintr-un potenţial


(1) F   gradU
Unde U este o funcţie de coordonate (x,y,z,t) ; U este o funcţie univocă şi reprezintă
energia potenţială
dU  dU  dU 
(2) gradU  i j k
dx dy dz
Câmpul caracterizat prin (1) unde U nu depinde de timp formează câmpul conservativ, el
putând fi un camp omogen sau uniform caracterizat prin aceea că în orice punct al său forţele
au aceeaşi direcţie, sens si valoare sau un câmp central pentru care forţele sunt orientate spre
acelaşi punct numit centrul câmpului, ele având o valoare dependentă de depărtarea punctului
de aplicaţie faţă de centrul câmpului.
În primă aproximaţie câmpul gravitaţional poate fi considerat un câmp omogen, iar
câmpul forţelor elastice un câmp central.
Ţinând cont de expresia lucrului mecanic şi de teorema variaţiei energiei cinetice
 
(3)T12  L12   F dr
In baza relaţiei (1) vom găsi
U  U  U    
T12  L12    ( i j k )  (dxi  dyj  dzk )
x y z
U U U
T12  L12    ( dx  dy  dz)
x y z
U2

(4)T12  L12    dU  U1  U 2  (U 2 U 1)

U1

Relaţia (4) arată că într-un câmp conservativ traiectoria punctului nu depinde de punctul
de aplicaţie al forţei ci doar de poziţiile extreme ale acestora, în care energia potenţială are
valorile U1, U2
 
(5) L12   Fdr  0
L este o integrală primă a mişcării

În mişcarea sa punctual material a fost caracterizat prin energia cinetică

1
(6)T  mv2
2
mărime ce reprezintă lucru mecanic efectuat de el în virtutea mişcării sale.
În camp conservativ pentru U nu vom putea stabili o relaţie analoagă relaţiei (6) intrucât
ea defineşte lucru mecanic efectuat de punctual material sau sistemului de puncte materiale în
virtutea poziţiei sale faţă de corpul cu care se află în interacţiune respectiv poziţiei sale în
virtutea poziţiilor relative ale punctelor materiale ce alcătuiesc sistemul.
Energia potenţială defineşte lucru mecanic în virtutea configuraţiei sistemului, ea putând
fi atribuită unui punct material şi ansamblului de puncte materiale ce interacţionează.

Ex energia potenţială gravitaţională a unui corp aflat în interacţiune cu pamântul.

Ugrav=mgh – energia de poziţie a acestuia situat la distanţa h de pamânt în câmpul său de
interacţiune

16
 kx 2
Uelastică= - energia de poziţie a unui corp aflat în câmpul forţelor elastice sau
2
energia de poziţie a sa faţă de punctul central al forţelor elastice conservative
Prin urmare prima energie este atribuită sistemului corp-pamânt iar cea de-a 2-a
sistemului corp-resort elastic
Din rel (4)
T2  T1  U1  U2
(7)U1  T1  U 2  T2  Et - energia totală a punctului material în câmpul forţelor
conservative
Din(7) se observă că în câmpul conservative energia mecanică
totală(cinetică+potenţială) ramâne constantă, rel (7) descriind matematic legea conservării
energiei mecanice.
Această lege prezintă importanţă datorită faptului că oferă un mijloc mai comod decât
ecuaţiile lui Newton de determinare a mişcării punctului material.
Admiţând că energia potenţială este în funcţie de x, rel (7) poate fi scrisă
U=U(x)
1
(8) mv2  U ( x)  Et
2
2[ Et  U ( x)]
v
m
1
dx 2 dx
 [ ( Et  U ( x)] 2  1
 dt
dt m 2
[ ( Et  U ( x)] 2
m
( v  dx )
dt
pentru
t0  x0
tx
x x
dx
 2
1
  dt  x  f (t )
x0
[ ( Et  U ( x)] 2 x0
m

Cazuri ale mişcării punctului material

1) Mişcarea într-un câmp uniform de forţe

Câmpul uniform este caracterizat de faptul că forţele sale au în orice punct din el aceeaşi
direcţie, sens şi intensitate ; admiţând ca rezultanta forţelor ce acţionează asupra punctului
material de masă m este F, legea mişcării sale devine

(1)ma  F
md 2r d 2r F d dr F
2
 F  2
 ; ( )
dt dt m dt dt m
dr F
(2)d ( )  dt - se integrează şi se obţine
dt m

dr F
(3)  t  C1
dt m

17
 Valoarea lui c1 se obţine din condiţia

dr
( )  v0
dt
pt t=0
(4)v0  c1
dr F
(5)  t  v0
dt m
F
(6)dr  v0 dt  tdt
m
1F 2
r (t )  v0t  t  c2
2m

c2 se determină din condiţiile iniţiale şi admite pentru t=0 : punctul material se află în poziţia
P0 caracterizat prin r=r0  P0=c2
1F 2
(7)r (t )  r0  v0t  t - determină traiectoria punctului material
2m
Observăm că ea conţine poziţia iniţială de vector de poziţie r0 vectorul viteză iniţială v0
şi forţa F ce provoacă mişcarea.
Considerăm un caz când poziţia iniţială a punctului coincide cu originea sistemului de
referinţă mişcarea efectuându-se in plan

x
 

vy v vx

V0Y
VO
I
y
P0=0 Vox

Din relaţia(7) vom obţine mişcarea punctului după cele 2 axe

 x(t )  vOxt

(8) 1F 2
 y (t )  vOyt  2 m t

Din figură se observă că

vOx  v0 cos
(9)
vOy  v0 sin 
În relaţia (8) eliminăm timpul

18
 x
t
vOx
vOy 1 F x2
y x 2
vOx 2 m vOx
1 F
(10) y  xtg 
2 mv0 cos2 
2

- ecuaţia traiectoriei
Mobilul efectuează o traiectorie ce reprezintă un arc de parabolă având vârful în punctul
de pornire
În cazul în care punctul de plecare nu coincide cu originea sistemului de referinţă
ecuaţia se scrie
1 F
(11) y  y0  xtg  x2
2 mv0 cos2 
2

Cazuri particulare

a)   0
Din ecuaţia (10) găsim (12) y   1 F 2 x 2 - traiectorie cu vârful în punctual de
2 mv0
pornire şi cu Oy drept axă a parabolei; dacă mişcarea este in camp gravitaţional
1 gx2
y
2 v02

-ecuaţia traiectoriei în cazul lansării din originea sistemului de referinţă pe orizontală cu

v0

b)  
2
Din (11) găsim
1F 2
y  y0  v0t  t
2m
-legea de mişcare a punctului material lansat pe verticală în sus într-un camp
gravitaţional de ordonată iniţială
1
(13) y  y0  v0t  gt 2
2
F
Din (13) găsim legea vitezei v y  v0  t
m
(14)vy  v0  gt
tu  tm  0 (timp de mişcare)
v0
(15)tu 
g
r02
(16) ymax  y0 
2g

c)    
2
Din (8) găsim

19
 1F 2
y  v0t  t
2m
Pentru P0 (0,0)
1F 2
(17) y  y0  v0t  t
2m

-arată legea de mişcare a unui corp lansat cu viteză iniţială v0 după Oy

1F 2
Din (14)  (17) y  y0  v0t  t viteza cu care corpul atinge solul
2m

2) Mişcarea într-un câmp uniform de forţe în mediu rezistiv

În cazul anterior am considerat că în mişcarea punctului material nu se opune nici o

forţă din partea mediului.
Există situaţii în care mediul opune o rezistenţă la înaintare, rezistenta ce se manifestată
cu o forţă care, pentru viteze relativ mici, este dependenta de viteza si are forma
 
(1) Fr  rx
 
Fr  rv
r- factor de proporţionalitate
Sa presupunem un corp ce cade într-un câmp gravitaţional în prezenţa forţelor de
rezistenţă din partea fluidului (aerul) în care se mişcă. Legea de mişcare se scrie sub forma
d 2r
m  G  Fr /  m G  mg
dt 2
adică
d 2r r
2
g v
dt m
dv r dv
 g v  dt
dt m r
g v
m
m r
 ln( g  v)  t  c1
r m
r r
ln( g  v)   t  c2
m m
alegem c2  ln c0
r
g v r
 t
m r r
ln   t  g  v  c0e m
c0 m m
r
r  t
v  g  c0e m
m
r
m  t
v  ( g  c0e m )
r
t 0v 0
c0  g

20
 r
mg  t
(2)v  (1  e m )
r
Din rel(2) se poate determina legea de mişcare pornind de la faptul că
dy
v  dy  v(t )dt
dt

Prin integrare  y  y(t )

Relatia (2) permite discuţia

r
 t
dacă t    e m
0
Obţinem
mg
v  ct
r
După un timp suficient de lung sub acţiunea forţei de rezistenţă mişcarea corpului
devine uniformă,cu viteza constanta. Aceasta situaţie ce are loc atunci când

mg  rv
G  Fr - greutatea este echilibrată de forţa de rezistenţă

3.Mişcarea în câmpul conservativ al forţelor elastice

Mişcarea armonică simplă

Câmpul forţelor elastice este un câmp conservativ şi este caracterizat prin faptul ca toate
forţele sale sunt orientate spre un punct numit centrul forţelor câmpului. Fortele campului
depind de depărtarea corpului (p.m) faţă de centrul de echilibru.
Considerăm un punct material de masă m supus unei mişcări unidimensionale sub acţiunea
forţelor elastice exercitate de un resort a carui constanta elastica este k. La un moment
arbitrar de timp t vectorul de poziţie a punctului material este x(t). Admitem ca sistemul de
referinţă are originea în centrul câmpului fortelor elastic, in punctual de echilibru.
(1) F  kx cu k=ct
mx  kx
(2)mx  kx  0
k
(3) x  x0 - ecuaţie diferenţială omogenă , care notând
m
k
(4)  02
m
(5) x  02 x  0 - soluţia ei se alege sub forma
x(t )  c0ert
r= soluţie a ecuaţiei caracteristice ce se obţine din (5) prin înlocuirea lui x cu r la puterea egală
cu ordinul de derivare a lui x, deci ecuaţia caracteristică ecuaţiei diferenţiale (5) va fi
(6)r 2  02  0
(7)r12  i0

21
Soluţia ecuaţiei diferenţiale se scrie in forma generală
(8) x(t )  c1ei0t  c2ei0t
În general pentru legea (8)se utilizează forma sa trigonometrică ; formă la care se ajunge
utilizând relaţiile lui Euler

e i  cos 0 t  i sin  0 t

(9)c1  c2  A sin  -relaţiile lui Euler
i(c  c )  A cos
 1 2
Ec (8) devine
(10) x(t )  A sin(0t   )
Din relaţia (10) se observă că punctul material va efectua o mişcare oscilatorie în jurul
centrului forţelor elastice considerat poziţia de echilibru. Miscarea p.m. se repetă dupa un
interval egal de timp, numit perioada de oscilatie (T)
O astfel de mişcare se numeşte mişcare armonică simplă, iar oscilaţia punctului material
se numeste oscilaţie sinusoidală sau periodică.

Mărimile caracteristice mişcării armonice simple :

Funcţia x(t) defineşte poziţia punctului material în raport cu poziţia de echilibru şi poartă
numele de elongatie
x(t )  A sin(0t   )
- din relaţia (10) se observă că pentru sin(t   )  1  x  A
A= depărtarea maximă în raport cu poziţia de echilibru si se numeste amplitudine
2
- Sa admitem că intervalul de timp t poate sa creasca cu
0
2
t t
0
2 2
x(t  )  A sin[0 (t  ) 
0 0
 A sin[(0t  2 )   ]  A sin[(0t   )  2 ] 
 A sin(0t   )  x(t )
2
= timpul după care miscarea oscilatorie a punctului material se repetă în acelaşi sens (
0
timpul in care punctual material executa o oscilatie completa). Aceasta marime se numeste
2
perioada ()T  (s)
0
- frecvenţa proprie de oscilaţie reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate de punctul
material în unitatea de timp
1
0  (s-1 ) frecventa
T
- frecvenţa unghiulară (pulsatia oscilatiei) se obţine din relaţia (*)

22
 2
0 
T
-aceasta se măsoară in rad/s ca şi viteza unghiulară din mişcarea circular uniformă.
Mişcarea armonică simplă se defineşte ca mişcarea proiecţiei pe un diametru a unui punct
material ce efectuează o mişcare circulară uniform.
-faza totală a mişcării
(t )  0t   (rad)
-faza iniţială t=0  (0)  

O trăsătură a mişcării armonice simple este legătura dintre mărimile sale specifice(elongaţie,
viteză, acceleraţie)

x(t )  A sin(t   )
dx
v(t )   A cos(t   )
dt
dv
a (t )    A 2 sin(t   )
dt
Reprezentarea grafică în funcţie de timp, a elongatiei, vitezei si acceleratiei arată astfel

23
 Din grafic se vede că viteza corpului este maximă atunci când acesta trece prin poziţia
de echilibru şi se anulează în poziţiile extreme ( la amplitudine) atunci când viteza îşi schimbă
sensul.

Starea de echilibru este caracterizată printr-o valoare maximă a energiei cinetice. In

poziţiile corespunzătoare amplitudinii starea sistemului se caracterizeaza printr-o valoare
maximă a energiei potenţiale.

Energia în mişcarea armonică simplă

Din studiul mişcării oscilatorie se constată că energia totală a oscilatorului este

format din cinetică şi potenţială.
(1) E = T + U

(2) T = m = m

T variază în timp după pătratul funcţiei cos având valoare minimă 0 şi maximă

În mişcarea oscilatorie intervenind doar forţe conservative (elastice) acestea sunt

gradientul funcţiei potenţiale.
(3) F = -

F = - kx
dU = kx ∙ dx
U=
(4) U =

(5) U = k => U variază în timp după pătratul funcţiei sin,

având valoare minimă 0 şi valoare maximă

24
 k m

Grafic ecuaţiile (5) şi (8):

Având de-a face cu un câmp de forţe conservative, energia mecanică trebuie să rămână
constantă în timpul oscilaţiei
E= m m = m =
const.
Se observă că afirmaţiile făcute relativ la energii privind graficele de variaţie ale
vitezei şi şi elongaţiei sunt adevărate şi anume energia totală de oscilaţie este egală cu
valoarea maximă a energiei cinetice, respectiv valoarea maximă a energiei potenţiale.
Pentru a observa dependenţa acestor energii de depărtarea în raport cu poziţia
de echilibru, vom scrie
(6) m m

(7) m m

(9) şi (10) arată că aceste funcţii în raport cu depărtarea x sunt parabole

În poziţia de echilibru T este maximum, iar la depărtare max. T este nulă, cea
potenţială fiind maximum.

25
Din studiul energetic al mişcării se poate găsi echilibru de mişcare

=
=

= dt => x = x(t) echilibru de mişcare

se presupun cunoscute m şi E

Mişcarea armonică amortizată

Studiul anterior asupra mişcării armonice, făcea abstracţie de prezenţa unor
forţe exterioare care se opun mişcării. Aceasta ar presupune că un corp pus în oscilaţie
să-şi păstreze această stare la infinit, fapt ce nu este dovedit în practică. In realitate
mişcările de oscilatie sunt însoţite de forţe de frecare care sunt proporţionale cu viteza
oscilatorului şi se opun miscarii.
În timp punctul material îşi va reduce energia de oscilaţie, in sensul ca o parte
din ea se regasi sub forma energiilor de frânare, iar mobilul dupa un timp se va opri.
Vom numi atunci o astfel de mişcare, mişcare armonică amortizată.
În prezenţa forţelor de frânare, ecuatia de mişcare în câmpul forţelor elastice,
devine

(1)
forţa rezistivă
forta elastica

= , ,
r- coeficient de rezistenta al mediului.

(2)
(3) +
, soluţii ale ec. caracteristice pentru ec. dif. (2)

26
 (4) → ecuaţie caracteristică
(5) =

Prin soluţiile (5), (3) devine

Cazuri particulare
a) δ> deci pentru forţe de frânare mai mari decât cele elastice (δ fiind factorul de
atenuare), soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi distincte iar oscilatorul va avea
ecuaţia de mişcare caracterizată prin legea (6). O astfel de ecuaţie defineşte o mişcare
aperiodică, observând că după un timp t funcţie de δ, x→0, deci oscilatorul tinde spre
poziţia de echilibru.

b) Daca δ≈ , soluţiile ecuaţiilor caracteristice sunt confundate, legea de mişcare fiind

=( ) mişcarea este aperiodică critică si se caracterizeaza prin faptul

că punctul material pus în stare de oscilaţie revine la poziţia de echilibru după un timp
minim.

c) Daca δ< , forţele de frânare sunt mai mici decât forţele elastice => ecuaţia
caracteristică admite soluţii complex conjugale, iar ecuaţia de miscare (6) devine (7)

(6)
(7)

A şi sunt definite în modul în care au fost introduse pentru a găsi forma

trigonometrică a ecuaţiei oscilatorului.

Ecuatia (7) defineşte o mişcare pseudoperiodică având pseudoperioade

Miscarea pseudoperiodica = miscare a cărei soluţii poate fi pusă sub forma

produsului dintre o funcţie periodica de o variabilă şi o funcţie monotonă de
aceasi variabilă “t”

27
Din ec. (7) se observă că amplitudinea mişcării este funcţie exponenţială decrescătoare de timp

A(t )  A0  e  t0
Graficul ecuaţiei (7)

După un anumit timp datorită forţelor de frânare, oscilaţiile sunt complet amortizate, adică
amplitudina devine nulă, mobilul revenind în starea de echilibru.
Pentru acest gen de mişcare se definesc următoarele mărimi specifice:

1)
2) Întrucât amplitudinea se măreşte în exponent în timp => oscilaţia la un anumit moment
va înceta. Definim atunci timpul mediu de viata al oscilaţiei = timpul după care
amplitudinea scade de e ori.
A0
 A0  e  t0
e

Timpul de viata (de relaxare) depinde invers proportional de factorul de amortizare δ.

Cunsocând timpul de relaxare şi pseudoperioada T se poate determina numărul de
oscilaţii complete efectuate în acest inerval (T)
3) numărul de oscilaţii complete efectuate în acest inerval (T)

Relatiile de la 1), 2) şi 3) permit determinarea celor trei mărimi specifice, cunoscând

pseudoperioada şi factorul de amortizare. Dacă forţele de frânare lipsesc δ=0 =>

28
 Timpul mediu de viata al oscilaţiei cu A const. este infinit, frecvenţa
unghiulară devenind egală cu frecvenţa proprie de oscilaţie.
În absenţa forţelor rezistive mobilul va efectua o mişcare armonică simplă.

Energia mişcării armonice amortizate

(1)

E
( )

(2) redă modul de variaţiei în timp a energiei totale într-o mişcare

armonică amortizată
(3)

(3) arată că în timp, energia mişcării amortizate scade, fapt ce duce la încetarea
oscilaţiei ( adica la amortizarea sa).
Din (2) se observă că în timp energia totală nu scade uniform, variaţia sa
maximă având loc atunci când punctul material trece prin poziţia de echilibru.

Mişcarea armonică întreţinută

Din paragraful anterior se observa că în timpul oscilaţiei, oscilatorul

pierde în mod neuniform energie, fapt ce provoacă revenirea sa în poziţia de
echilibru.
Pentru a menţine starea de oscilaţie este necesar a-i furniza din ext.
energie, adică a acţiona cu o forţă numită forţă de întreţinere sau forţe
perturbatoare.
Pentru a întreţine o mişcare periodică, forţa exterioară trebuie să fie tot o
funcţie periodică. Fie aceasta
(1)
În prezenţa forţei elastice, de frânare şi întreţinere, ecuaţia de mişcare ia
forma

29
 (2)

(3) unde

(3) este o ecuaţie dif. de ordin II neomogenă, soluţia sa fiind formată din
suma soluţiei ecuaţiei dif. omogene cu termen de forma membrului drept al
ecuaţiei (3).
(4)
Oricât de mică ar fi forţa de frânare după un timp suficient de lung
oscilaţiile proprii descrise de primul termen din membrul drept al ecuaţiei (4) se
amortizează (acest termen putând fi neglijat) astfel că soluţia (4) devine (5).
(5)
C şi f se det. punând condiţia ca (5) să fie soluţie a ecuaţiei (3)

(6)

(6)

Identificând coef. în sinωt şi cosωt se obţine

(7) => f =... se ridica la patrat si se aduna relatiile

{
(8)

(7) şi (8) arată că atât f cât şi C sunt funcţii de frecvenţa

unghiulară ω a forţei perturbatoare şi de coef. de atenuare.
Din (8) se observă că pentru
pentru

Graficul funcţiei în raport cu ω va trece printr-o val. maximă conform curbei a din fig.

30
 ω

Din ecuaţia (8) se constată că acest maximum se obţine pentru ω → , iar dacă
→ 0 => → conform graficului b din fig.

Din relaţia (8) se observă că amplitudinea care C depinde de frecvenţa forţei de

intreţinere şi de valoarea coef. de amortizare δ; pentru a găsi valoarea frecvenţei ca
pentru care funcţia C admite maxim vom căuta extremul (maximul funcţiei)

(9) arată că pentru coef. de amortizare mici, frecvenţa forţei de întreţinere pentru
care C admite max., numitor frecvenţă de rezonanţă este mare.
În cazul δ = 0 , aceasta coincide cu frecvenţa proprie de oscilaţie
Pentru diferite valori ale lui , graficul lui C arată astfel
C

Din (8) se observă că odată cu creşterea forţei de atenuare, max. lui C la rezonanţă se
determină în valori mai mici. Dacă δ = 0, iar ω = , în condiţia de rezonanţă, în
absenţa forţei de atenuare, C →
Din relaţia (7) se observă că pentru: ω →

ω→ ,
Variaţia lui în funcţie de frecvenţa forţei perturbatoare, ne arată astfel pentru diferite
ale coef. de amortizare δ.

31
π

Concluzie:
- in prezenta unei forte de intretinere punctul material va efectua o oscilatie
periodica atingand o valoare maxima a amplitudinii pentru o frecventa a fortei
perturbatoare, numita frecventa de rezonanta ce coincide cu frecventa proprie
de oscilatie atunci cand coeficientul de amortizare este nul.

COMPUNEREA OSCILATIILOR ARMONICE

In practica punctul material poate fi supus concomitent mai multor actiuni exterioare care
i-au determinat in mod independent oscilatia proprie dupa anumite directii cu anumite
frecvente. Prin urmare fiind supus in acelasi timp mai multor oscilatii, el va efectua o miscare
oscilatorie dupa o lege rezultata din compunerea oscilatiilor la care este supus.

Vom studia urmatoarele cazuri particulare:

1. COMPUNEREA OSCILATIILOR PARALELE DE ACEEASI FRECVENTA DAR

DE AMPLITUDINI DIFETRITE

Fie urmatoarele doua ecuatii, legile oscilatiilor dupa care un punct maaterial ar fi
obligat sa efectueze o miscare:
(1)

Soluţia ecuaţiei de mişcare a punctului material in prezenţa celor două mişcări

oscilatorii armonice liniare va fi de forma
(2) x(t )  A sin(  t  f )

Pentru a găsi mărimile concrete din ec.(2) vom lua în seama principiul suprapunerii
efectelor , potrivit căruia mişcarea rezultantă pe care o efectuează oscilatorul se obţine ca
efect al compunerii celor două mişcări caracteristice din ecuaţia (1).

32
 (3)
(4)

Oscilatia rezultantă va avea evident aceeaşi frecvenţă cu frecventa din ecuatia (1), în
baza celor menţionate in paragraful - Miscarea osc. armonica intreţinută.
Urmează să determinăm amplitudinea miscării rezultante si valoarea fazei iniţiale.
Dacă în ec.(4) vom dezvolta funcţiile trigonometrice dupa modelul :
sin( a  b)  sin a cosb  cos a sin b
si vom identifica termenii cu acelasi coeficient , vom obţine:

A sin(t  f )  A1 (sin t cos f1  cost sin f1 )  A2 (sin t cos f 2  cost sin f 2 )

dar A sin(t  f )  A sin t cos f  A cost sin f
atunci avem
(5)

Împărţind ecuaţia (5) membru cu membru vom obtine

(6)
Daca(5) se ridică la pătrat şi se adună atunci amplitudinea oscilatiei rezultante va fi:

(7) .

Cazuri particulare
a) Dacă , deci cele două osc. sunt în fază,

compunând două osc. liniare în fază, osc. rezultantă va avea A= cu suma

ampli. osc.

b) Dacă , osc. sunt în opoziţie de fază

compunând două osc. liniare în opoziţie, osc. A= cu diferenţa
amplitudinii osc.

c) Dacă atunci oscilatiile sunt in cuadratura. Amplitudinea rezultanta este

2.COMPUNEREA OSCILATIEI LINIARE DE ACEEASI AMPLITUDINE SI

FRECVENTE PUTIN DIFERITE

Pentru comoditatea calculului admitem doua oscilatii care faza initiala nula:
(1)

33
In baza principiului superpozitiei oscilatia rezultanta va fi de forma:
(2)
(3) .
Dezvoltand ec.(3) dupa modelul:

vom obtine ecuatia de miscare pentru oscilatia rezultanta;

(4)
Forma generată a oscilaţiei rezultante fiind
(5)
Comparând (4) şi (5) găsim
(6)
(7)

Din (6) se obsearva ca AR variaza in timp dupa functia osc.= va avea valori maxime
si minime, valoarea maxima obtinandu-se la un moment pentru care

(8)
frecvenţa bătăilor. Aceasta este caracteristica fenomenului de batai,
care constă în întăriri şi slăbiri succesive ale amplitudinii osc. rezultante.
Grafic, componenţii oscilaţiilor ce conduc la bătăi astfel

34
 t

Din (8)se poate gasi frecventa de succesiune a valorilor extreme ale amplitudinii sau frecventa
batailor

Din (7)se obsearva ca frecventa oscilatiei rezultate este egala cu media frecventelor
oscilatiilor componente.

3.COMPUNEREA OSCILATIILOR ARMONICE CE AU LOC DUPA DOUA

DIRECTII PERPENDICULARE

Admitem ca punctual material este supus simultan acţiunii unor forte elastice ce
provoacă oscilaţii după două direcţii perpendiculare cu aceeaşi frecventa si amplitudini
diferite defazate iniăţial cu
Fie
(1)

Pentru a gasi forma traiectoriei rezultante ,deci ecuatia ce descrie miscarea

rezultanta vom elimina pe t din ecuaţia (1)

(cos )
În a doua ecuaţie desfacem iese
(2)

(3) reprezinta ecuatia unei elipse incadrata intr-un dreptunghi cu

lat.2 .2 ,orientate dupa cele doua axe perpendiculare si ale carei axe nu
coincide cu directiile oscilatiilor componente.

35
Punctul material va descrie o miscare rezultanta dupa o elipsa obtinuta prin
compunerea oscilatiilor liniare perpendiculare (1),spunand ca miscarea sa este elliptic
polarizata.

Cazuri particulare

(1)

reprezinta ecuatia dreptei PQ.

Punctul material va descrie o miscare oscilatorie liniara.

(2)
reprezinta ecuatia dreptei MN.
punctul material va descrie o oscilatie liniara

In cele doua cazuri amplitudinea oscilatiei rezultante este

36
 Vom spune ca orice oscilatie armonica simpla (mobilul efectueaza o miscare
liniar poarizata)este rezultatul compunerii a doua oscilatii armonice ce au loc dupa doua
directii perpendiculare,in faza sau in pozitie de faza (cazul1,respectiv2).
(3)

Din (2) => ecuatia unei elipse drepte, avand axele dupa directiile
oscilatiilor componente
ecuatia unui cerc,punctual material efectuand o miscare
osc.circulara si in cazul in care cercul este parcurs in sens trigonometric, vom spune ca
miscarea este circular polarizata stanga,in caz contrara-circular polarizata dreapta.
Orice miscare oscilatorie circulara se obtine ca rezultat a compunerii a doua miscari
osc.liniare in cuadratura,ce se efectueaza cu aceeasi amplitudine dupa doua directii
perpendiculare.
In functie de defazajul pentru aceeasi frecventa a oscilatiilor componente.traiectoriile
punctului material arata astfel:

Pentru a deduce modul in care punctual material descrie aceste traiectorii consideram

37
Cazuri particulare

Obs:Demitem ca elipsele de jos sunt polarizate dreapta

In cazul in care cele doua oscilatii perpendiculare au frecvente diferite forma traiectoriei
rezultante este complicate functie de valoarea defazajului ,obtinandu-si figurile
Lisafon.

Pentru cazul se obtin urmatoarele traiectorii ale miscarii rezultanta:

38
 PROPAGAREA OSCILATIILOR IN MEDII ELASTICE.
UNDELE MECANICE

Un punct material va efectua o miscare oscilatorie daca el apartine unui mediu elastic,
deci daca asupra sa vor actiona forte de natura elastica. Orice oscilator este caracterizat printr-
o energie in miscare a carei valoare este .Aceasta energie este transmisa lui de la o
sursa de oscilatie sub forma unei energii mecanice. Daca in cursul oscilatiei aceasta energie
nu isi schimba natura vom spune ca mediul in care se produce oscilatia este un mediu
transparent pentru oscilatiile mecanice, iar daca energia isi schimba natura atunci vom spune
ca mediul este absorbant.
Mediile elastice sunt transparente,iar cele plastice sunt absorbante pentru oscilatiile
mecanice.
Transmiterea miscarii de la un punct la altul al mediului elastic se face prin undele
elastice.
Unda este un fenomen variabil in timp, definit prin aceea ca valorile marimilor ce o
caracterizeaza la un moment dat, itr-un punct, depind nu numai de valoarile din acel punct la
un moment anterior ci si de valoarea acestor marimi atinse (la momentul t anterior )in
punctele vecine.
Prin urmare, prin unde se transmite o oscilatie ce va cuprinde intregul mediu elastic,
punctele acestuia efectuand vibratii locale cu o frecventa egala cu frecventa izvorului de unde,
dar cu o faza intarziata in raport cu sursa datorita timpului necesar ca oscilatia sa se transmita
de la izvor pana in acel punct.
Frontul de unda este locul geometric al punctelor cele mai indepartate de sursa, atinse la
un moment dat de(oscilatie)unda.
Frontul de unda este suprafata care separa mediul elastic atins deja de oscilatie, fata de mediul
in care aceasta nu s-a transmis inca.
Pentru mediile transparente, frontul de unda are forma unor suprafete.
Suprafata de unda reprezinta locul geometric al punctelor mediului elastic ce oscileaza in
aceeasi faza. Prin urmare in fenomenul de propagare prin unde vom intilni intr-un mediu o
infinitate de suprafate de unda, dintre care doar una singura reprezinta frontul de unda.

Clasificarea suprafetelor de unda

a)Dupa relatia ce exista intre directia de propagare a undei si directia dupa care oscileaza
punctele mediului :
-unde longitudinale :cele doua directii sunt paralele, aceste unde se intalnesc in medii fluide si
solide
-unde transversale:cele doua directii sunt perpendiculare, aceste unde se intalnesc in medii
solide
b)Dupa natura izvorului de unde :
-unde plane-suprafetele de unda sunt suprafete plan paralele

39
-unde sferice-suprafetele de unda sunt sfere concentrice cu centrul in punctul sursa
-unde cilindrice-suprafetele de unda sunt suprafete cilindrice coaxiale una in alta

Ecuatia undei

Din definitia fenomenului de propagare se constata ca punctele mediului elastic

efectueaza miscari colective ordonate. Prin transmiterea oscilatiei in mediu nu intelegem un
transport de puncte materiale(de substanta) ci o transmitere a miscarii de vibratie locala
ordonata ce o efectueaza punctele dintr-un loc al mediului spre punctele vecine. Cum
miscarea oscilatorie locala este caracterizata prin energia sa, prin unde se vor
transmite(propaga) nu particulele mediului ci energia acestora de la un punct la altul din
aproape in aproape.
A stabili ecuatia undei inseamna a stabili legea dupa care oscileaza un punct arbitrar
din mediu in orice moment in raport cu sursa de oscilatie. Daca punctual sursa „0” oscileaza
dupa legea

(1)

Atunci punctul M situat la depărtarea x de O, se va afla în oscilaţie de un timp ( ) unde =

timpul necesar ca oscilaţia să se propage de la O la M.
Legea după care se efectuează mişcarea punctelor mediului, aflate la o distanţă x de sursă, va
fi
(2)
Dacă v este viteza de propagare a undei atunci timpul t1 necesar parcurgerii distantei x este
(3)
(4)
(5)
(6) se numeste factor de undă si caracterizează modul în care se face propagarea.
(7)
(8)
(9) lungimea de unda si este spaţiul străbătut de unde într-o perioadă

(10) defineşte ecuaţia undei ce se propagă în lungul axei

x.
(11) forma generală

Mărimile caracteristice undei

(1) Fază totală

(2) Fază iniţială
(3) Lungimea de undă spaţiul străbătut de undă în timp de o perioadă
(4) Suprafaţa de undă este egală cu locul geometric al punctelor ce oscilează în fază
(5) Viteza de propagare a undei „v” = viteza cu care oscilaţia se transmite de la un punct la
altul al mediului sau altfel spus este viteza cu care suprafaţa de undă se deplasează după o
direcţie perpendiculara.

40
 Viteza de propagare de propagare a undei se deduce punând condiţia de oscilaţie în fază a
punctelor de pe suprafaţa de undă

(6) Frecvenţa unghiulară este egală cu viteza de variaţie a fazei totale

(se obţine derivând ec.1 in raport cu t)
(7) Factorul de undă = viteza de variaţie a fazei in raport cu distanţa x

Energia undei

Din mecanismul fenomenului de propagare se deduce ca transmiterea miscarii ordonate

oscilatorii de la un punct la altul al mediului este insotita nu de un transport de substanta ci de
un transfer ede energie. Pentru a calcula marimea energiei ce insoteste unda vom delimita
intr-un mediu elastic un element de volum avand lungimea si aria suprafetelor
transversale unitare .
Admitem ca la momentul initial punctele de coordonatii x au deplasarea y in raport cu
pozitia de echilibru si dupa ce in mediu au transmis o oscilatie sub forma de unde, punctele
situate in suprafata x+ vor avea departarea in raport cu pozitia de echilibru.
Prin urmare sub acţiunea forţei perturbatoare care întreţine oscilaţia în acest element de
volum, mediul elastice fiind supus deformaţiei va suferi o deformaţie relativă .
(derivată parţială pentru că y depindede x şi t)
Făcând analogie cu cale cunoscute din legea lui Hooke, lege ce caracterizează deformaţia unui mediu
elastic sub acţiunea unei forţe constante şi ţinând cont că punctul mediului elastic în oscilaţie vor fi
caracterizate prin energia totală

k=coeficient de elasticitate al mediului

(1)

derivarea părţilor =

(2)

41
 (3)

Tinand cont de ecuatia undei (4)

(4)

Notand

(5)

(6)

(6) arata ca energia transportator de unda variaza cu timpul si distant dupa

Calculam . Pornim de la expresiavalorii medii a unei functii periodice

42
In propagarea acestei energii se defineste o marime specifica numita fluxul sau = energia ce
strabate in unitate de timpo arie asezata transversal directiei de propagare a undei.

Daca vom raporta acest flux la aria strabatuta normal se rezulta densitatea fluxului energetic

densitatea fluxului energetic

= versorul deirectiei de propagare.

Din relatia (*) se constata ca densitatea fluxului de energie este proportionala cu densitatea
volumina a energiei ce insoteste unda.

Ecuatia de propagare a undei

Ecuatia de propagare a undei este o ecuatie diferentiala a carei solutie este ecuatia
undei. Pentru a gasi forma sa vom pune conditia ca sectorul de unda ce caracterizeaza modul
in care se face propagarea si care intervine in ecuatia undei, sa fie o marime reala in cazul
mediilor nedisipatine(nu emana energie).
Vom porni de la ecuatia undei:

(1) ecuatia unei unde ce se propaga unidirectional dupa OX.

Vom adopta forma sa exponentiala.

(2)
(3)

(4)

(5)

(6)

k este considerat ca fiind o marime reala,

(7) ecuatia de propagare a undei elastice in lungul axei x

In cazul unei propagari spatiale (7) se scrie:

43
 (8) Ecuatia de propagare a undei spatiale intr-un mediu elastic.

Calculul ditezei de propagare a undei in medii solide

Considierand un mediu solid in care delimitam un element de volum avand lungimea

initiala de si aria supra transversal .
(1)

Presupunand ca acest mediu este supus unei deformatii datorita unei forte
provocand oscilatiile particulelor sale, oscilatii ce fac ca mediul sa sufere o deformatie.
Admitem ca punctele de coordinate x au elongatia y, iar cele de coordinate , au
elongatia .
Deformatia relative a elementelor de volum cu suprafata unitara, va fi

Notand fort ace actioneaza asupra unitatii de mie transmisa se constata ca

aceasta forta este proportional cu variatia relativa.

Daca , atunci (2)

Admitind ca elementele de volum se gasesc in echilibru, deci y=f(x) atunci

(3)

(3) conduce la legea lui Hooke atunci cand F este constant.

Intradevar, admitind o bara fixate la un capat si la departarea x determinand un
element de volum cu lungimea , supus actionarii fortei constant F bara avand
lungimea initiala , pentru a calcula deformatia relative a barei vom integra ecuatia (3)
si vom obtine

legea lui Hooke

(4)

44
 Sub actiunii lui F elemental de volum de masa , va primi o acceleratie care
satisface legea a II-a a dinamicii.

Calculul vitezei de propagare a undei in medii solide

(5) dF=

viteza de oscilatie

(6)
Din (4) si tinand cont ca y=y(x,t), atunci
(7)

Comparand (6) cu (7) gasim

(8)

(9)

Din (8) si (9) gasim

(10) viteza de propagare a undei transversal

E = modul de elasticitate al mediului elastic solid

ρ = densitatea mediului

45
Marimea E se introduce ca notatie in studiul energiei undei, intr-adevar are expresia

Curs nr.6
Calculul vitezei de propagare a undelor in medii fluide

Consideram un fluid elastic in care delimitam un element de volum asupra caruia

actioneaza o forta perturbatoare,producand unde elastice.sub actiunea acestei forte
,elemental de volum va suferi o deformatie care va provoca modificarea densitatii
fluidului.In diferite puncte din fluid vor actiona forte de valori diferite ,in rezultat acesta
fiind supus unei presiuni dp. Modificarea densitatii fluidului va conduce la modificarea
presiunii ,marime ce poate fi dezvoltata atunci in serie T.A.Y-lor considerand densitatea
drept marimea variabila.
neglijabili

= presiunea in fluidul nedeformat, avand densitatea

= densitatea fluidului deformat

d
coeficienta de compensibilitate

(1)

Pentru a gasi coeficienta lui x din volumul (1) vom pune conditia ca in element
nedeformat si in cel deformat sa gasim aceeasi cantitate de substanta.
(2)

(3)

Daca deformatia relativa este foarte mica, fapt intalnit la lichide pentru ca
sunt greu compresibile, atunci dupa (3) se scrie
(4)

(5)
Conform (1) devine:
(6)

46
 Intre forta perturbatoare si presiunea din elementul de volum, exista relatia

(7)
Semnul (-) indica faptul ca sub actiunea lui F presiunea sufera o modificare de
sens opus.

(8)

Sub actiunea fortei perturbatoare, cantitatea de substanta dm va primi o

acceleratie a , asa incat:

(9)

Din relatia (8)

(10)
(11)

(12)

(11) comparata cu ecuatia de propagare ( ) a undei conduce la

valoarea vitezei de de propagare a undelor in medii fluide

(13)

Calculul vitezelor de propagare a undelor intr-o coarda elastica

Admitem o coarda elastica fixate cu capetele in punctele A si B considerate stare de

echilibru.Sub actiunea unei forte perturbatoare scoatem coarda din starea A-B prin
deplasarea sa intr-un plan vertical,ocupand la un moment dat starea (*).Delimitam
in aceasta coarda un élan de volum al carui centru de masa se afla la departarea y de
pozitia
de echilibru. Asupra acestui element de volum se vor exercita doua tensiuni in cele doua
fete,egale ca marime avand orientari diferite sub unghiurile si .

47
 Aceste tensiuni vor avea pe vertical (directie dupa care va oscila coarda) componentele
si . Sub actiunea rezultantei celor doua componente, elementele de masa din
cons.in elemente de volum, va primi o acceleratie a

Daca este unic

Notam cu masa unitatii de lungime

(1)

Daca se compara (1) cu ecuatia de propagare a undei elastic gasim

(2)

Din expresiile vitezelor de propagare determinate in cele trei situatii se constata ca

acestea sunt independente de valoarea frecventei undelor ce se propaga in mediul
elastic.

FENOMENE SPECIFICE UNDELOR

Principiul lui Huygens

Permite determinarea in orice moment a pozitiei frontului de unda in raport cu pozitia

sursei cunoscand viteza de propagare a undelor.
Orice punct al unui mediu in care se propaga o unda ,atins de frontal de
unda,devine o sursa secundara de oscilatii cu aceeasi frecventa ca si izvorul de unde.
Pornind de la acest principiu,daca vom cunoaste pozitia frontului de und ace se propaga
sub forma undelor plane,ca fiind AB,orice punct de pe acest plan va deveni o sursa
secundara de oscilatie ,generand in spatiu unde care dupa un anumit moment t se vor
gasi la departarea v.t,planul tangent tuturor acestor unde sferice secundare alcatuind

48
noua pozitie a frontului de unda dupa intervalul de timp,interval in care unda s-a
propagate cu viteza v.

vt

Influenta undelor

Fenomenul ce se produce la suprapunerea undelor coerente (unde ce pastreaza o

diferenta de faza constanta in timp)

Admitem o unda de ecuatie

(1) care se va suprapune peste
(2)
(3)

(4)

Comparand (2) cu (3) constatam ca in acelasi loc din spatiu,vom intalni unde defazate cu
.

Comparand (2) cu ( 4)constatam ca in mediul elastic la un moment dat vom intalni unde
de aceeasi frecventa,deplasate intre ele prin .

⇒ defazajul dintre cele doua unde va juca un rol important in fenomenul de

interferenta produs la suprapunerea undelor coerente.

Din principiul suprapunerii efectelor,unda rezultanta prin interferenta va fi:

(5)

Din (5) se observa ca unda rezultanta va oscila tot armonic insa amplitudinea sa
, va depinde de atingand valoarea maxima

49
 , daca undele care se interfera sunt in cuadratura.

Interferenta se poate realize prin:

1) -suprapunerea undelor generate de doua surse de aceeasi frecventa,strabatand distante

diferite pana in punctul de interferenta

Ecuatiile undelor ce sosesc in punctual de la cele doua izvoare vor fi:

(1)

Prin suprapunerea lor se obtine:

A oscilatiei rezultante cu care vor vibra particulele mediului in punctual de interferente

va fi:

Punctele mediului care vor avea o amplitudine maxima de oscilatie , vor

satisface conditia:

Punctele pentru care A este maxima se gasesc la o diferenta de drum egala cu un numar
par de semilungimi de unda.
Punctul mediului pentru care A este nula
va satisface conditia :

50
 2) -suprapunerea undelor directe si indirecte ce se propaga intr-o coarda elastica

UNDE STATIONARE

Consideram un tren de unde de aceeasi amplitudine si frecventa constituit din unda

progresiva si regresiva ce se propaga intr-o coarda elastica avand ecuatiile:

Prin suprapunerea lor se obtine:

(1)

Ecuatia undei stationare punand in evidenta ca prin interferenta punctele mediului

vor oscila armonic cu aceeasi frecventa , dar cu valoarea A ce depinde de pozitia lor in
raport cu izvorul de unde

Comparand ecuatiile undei stationare sau a unei unde armonice,se constata ca

deosebirea dintre ele(desi ambele sunt functii armonice) consta in aceea ca in timp ce
oscilatia armonica simpla face ca toate punctele mediului sa vibreze cu aceeasi A ,unda
progresiva caracterizeaza oscilatii sub actiunea carora unele puncte ale mediului
oscileaza cu amplitudinea 2A,altele avand amplitudinea nula.
Pozitia punctelor pentru care amplitudinea este maxima (2A) se determina punand
conditia:

(2)

Punctele mediului care satisfac ecuatia (2) = neutre

Distanta dintre doua neutre consecutive

Pozitia punctelor pentru care A este nula se obtine punand conditia

(3)

Punctele mediului ce satisfac conditia (3) = noduri

51
 Distanta dintre doua noduri consecutive

Forma undelor stationare intr-o coarda elastica:

Practic undele stationare se obtin prin interferenta undei directe dintr-o coarda elastica
cu unda reflectata de un perete rigid (nu indirecta)
In cazul undelor stationare nu avem un transport de energie pentru ca energia
transportata de unda directa are semn contrar energiei transportate de unda
indirecta,aceasta regasindu-se sub forma unei energii stationare,care oscileaza din
forma energiei cinetice de vibratie in forma energiei potentiale datorita deformatiei
elastice a mediului in care se propaga.
3) -difractia =ocolirea aparenta de catre unde a obstacolelor intalnite in
propagarea lor
-se poate explica in baza principiului lui Huygens
Se constata ca in cazul in care in fata sumei de unde S se aseaza un paravan P in care se
practica o forta avand deschiderea mai mare decat lungimea de unde 𝜆, undele se vor
propaga in spatial situate de partea cealalta a paravanului doar intr-un interval
unghiular cu varful in S si deschiderea ce trece prin marginile fortei.

Daca paravanul are o deschidere a fortei comparabila cu a undelor generate de

sursa.ele vor cuprinde sub forma undelor de aceeasi natura si frecventa intreg spatial
situate de cealalta parte a paravanului.
Acest gen de ,,ocolire” a obstacolelor se explica prin principiul lui Huygens-orice punct
al mediului atins de frontal de unda devine un izvor de unde secundare

52
 4) -dispersia
Daca undele ce se propaga in mediu elastic au frecventa mare(undele luminoase),viteza
lor va fi o functie de aceasta frecventa pentru ca insasi constand de material spacifice
mediului devin marimi ce depend de frecventa.
Consideram doua oscilatii de aceeasi A, dar de frecventa diferita ⇒ perioada
diferita, 𝜆 diferita, ce se propaga intr-un mediu elastic:

k = vector de unda
k=
Pres.

Prin suprapunerea celor doua oscilatii vom obtine o oscilatie rezultanta a carei elongatie
este suma algebrica a elongatiilor celor doua oscilatii in orice punct din spatiu.

Prin compunerea celor doua oscilatii se obtine o oscilatie rezultanta.fenomenul de

compunere petrecandu-se ca sic and in spatiu s-ar propaga unde cu 𝜆 cuprinse intre
si si cu o amplitudine ce variaza intre 2A si O.

53
Tren de unde = totalitatea undelor cuprinse intre doua pozitii in care A rezultanta este
nula
Acest grup (tren) de unde se va propaga in spatiu cu o viteza specifica)-viteza de grup-
viteza cu care se propaga punctele caracterizate printr-o amplitudine constanta.

Curs Nr 7

y1 ( x, t )  A sin(1t  k1x)
y2 ( x, t )  A sin(2t  k2 x)
y( x, t )  A sin(1t  k1x)  A sin(2t  k2 x)
(   )t k  k (   )t  (k1  k2 ) x
y( x, t )  2 A cos[ 2 1  x 2 1 ]  sin[ 1 2 ]
2 2 2
1 1 1 1 (   )t  (k1  k2 ) x
y( x, t )  2 A cos  [(  )t  x(  )]  sin[ 1 2 ]
T2 T1 2 1 2
v2 v1 1 1 (   )t  (k1  k2 ) x
y( x, t )  2 A cos  [(  )t  x(  )]  sin[ 1 2 ]
2 1 2 1 2
v21  v12   (   )t  (k1  k2 ) x
y( x, t )  2 A cos  ( t  x 1 2 )  sin[ 1 2 ]
12 12 2
Presupunem
v1  v
v2  v  dv ( d =cantitate foarte mică)
1  
2    d

12  2
1  2  2
v  dv  v  vd     d
y ( x, t )  2 A cos  ( t k )
 2
2
(   2 )t  (k1  k 2 ) x
sin[ 1 ]
2
vd  dv xd
(1) y ( x, t )  2 A cos ( t  2 )
2
 
(1  2 )t  (k1  k 2 ) x
sin[ ]
2
vd  dv xd
(2) t  2  ct
2
 
dx vd  dv dv
 vg   vg  v   (3)
dt d d
Din relaţia (1) se observă că A pachetului de unde variază în timp şi cu distanţa. Deci la
un moment dat se vor găsi în mediul elastic unde sunt caracterizate prin aceeaşi A. În
fenomenul de propagare, pe lângă suprafaţa de undă care se propagă cu viteza de

54
 fază (caracterizată prin fază constantă) vom întâlni suprafeţele de egală
amplitudine, care se vor propaga cu viteza de grup vg.
Pentru a găsi valoarea lui vg, vom pune condiţia ca A oscilaţiilor ce compun
pachetul de unde, să rămână constant  argumentul funcţiei cosinus, din ecuaţia(1), să
fie constant, adică

vd  dv xd

(2) t  2  ct
2 
dx vd  dv dv
 vg   vg  v   (3)
dt d d

Absorbţia undelor

Din ecuaţia de propagare a undei

2 y 2  y
2
(1)  v
t 2 x 2
ecuaţie ce caracterizează o undă elastică ce se propagă într-o coardă care iniţial
ocupă poziţie orizontal

dx

  masa unităţii de lungime

dm  dx cantitatea de substanţă cuprinsă în elementul de coardă dx
Înmulţind (1) cu dm
2 y 2 y
(2) dx 2  dxv2 2
t x
Membrul drept= forţa ce acţionează asupra elementului dm din coardă pentru a-l scoate
din poziţia de echilibru orizontală.

În această expresie nu intervine mărimea ce caracterizează o undă reală, nu apare

forţa ce se opune scoaterii din starea de echilibru şi care va avea în efect amortizarea
oscilaţiilor. Această forţă este proporţională cu viteza de oscilaţie şi analitic se consideră
de forma

55
 y y
Fr  2dm  2dx
t t
2 y y 2  y
2
Ecuaţia (2) devine (3) dx  2 dx  dxv
t 2 t x 2

1  2 y 2 y  2 y
(4)   0
v 2 t 2 v 2 t x 2

Ecuaţia de propagare reală a oscilaţiilor, pentru că în ea intervine şi coeficientul γ

ce caracterizează amortizarea oscilaţiei.
Soluţia generală a ec (4) se alege de forma
(5) y( x, t )  A exp{i(t  kx)}
y
 A exp{i (t  kt )}
t
2 y
  2 A exp{i (t  kx )}
t 2

Ecuaţia (3) arată ca în cazul mediilor dispersive (pentru care dv  0 ), viteza vg este
d
diferită de viteza de fază.
Ecuaţia (3) se numeşte ecuaţia lui Rayleigh şi determină legătura între viteza
suprafeţei de egală amplitudine vg şi viteza de deplasare a suprafeţei de fază constantă v.
(3) se poate transcrie în forma (4)
dv
(4) : v g  v  
d
Dacă λ creşte atunci ω scade
În mediile în care viteza de propagare depinde de frecvenţă (medii dispersive),
viteza cu care se deplasează pachetul de unde alcătuit din oscilaţii ce diferă puţin ca
frecvenţă, nu coincide cu viteza de fază; diferenţa lor depinzând de viteza de variaţie a
vitezei de fază v, cu frecvenţa undelor.
În practică accesibilă măsurătorilor experimentală nu este viteza de fază ci viteza
de grup, ea fiind aceea care redă modul în care se propagă (transferă) energia undei
(mărime proporţională cu pătratul vitezei, de propagare) ataşată pachetului de unde.
1
med   2 A2
2
Din relaţia (1) se observă că amplitudinea pachetului de unde are valori
însemnate doar pentru un interval scurt în jurul maximului central. Valoarea sa are
deci valori semnificative pentru variaţii ale argumentului funcţiei trigonometrice egale
cu 2π. Pentru un anumit loc în mediul de propagare, vom nota la diferite momente
argumentul funcţiei trigonometrice cu
d nd  dv
1 ( x, t1 )  (t1  )  t1  
nd  dv 2
d nd  dv
 2 ( x, t2 )  (t2  )  t2  
nd  dv 2
 2 ( x, t2 )  1 ( x, t1 )  2
(5)t    2

56
 (5) stabileşte legătura între mărimile ce caracterizează pachetul de unde, ea redă
lărgimea domeniului de frecvenţă  a undelor ce compun grupul de unde în funcţie de
durata Δt a perturbaţiei.
Din relaţia (5) se constată că în cazul undelor monocromatice (caracterizate prin
  ct    0  t   - aceste unde există un timp nelimitat, deci ele cuprind tot
spaţiul. În realitate, este finit, deci   0 . Relaţia (5) poate fi transcrisă în forma:
x  k  2 - arată imposibilitatea determinării cu aceeaşi precizie a poziţiei grupului
de unde şi a vectorului de undă ce defineşte modul în care se face
propagarea.
Absorbţia undelor

Din ecuaţia de propagare a undei

2 y 2 y
(1) 2  v 2 2
t x
ecuaţie ce caracterizează o undă elastică ce se propagă într-o coardă care iniţial
ocupă poziţie orizontală

 =masa unităţii de lungime

dm  dx cantitatea de substanţă cuprinsă în elementul de coarda dx
Înmulţind (1) cu dm
2 y 2 y
 (2) dx 2  dxv2 2
t x
Membrul drept=forţa ce acţionează asupra elementului dm din coardă pentru a-l
scoate din poziţia de echilibru orizontală
În această expresie nu intervine mărimea ce caracterizează o undă reală, nu
apare forţa ce se opune scoaterii din starea de echilibru şi care va avea ca efect
amortizarea oscilaţiilor. Această forţă este proporţională cu viteza de oscilaţie şi
analitic se consideră de forma
y y
Fr  2dm     2dx 
t t

Ec (2) devine
2 y y 2  y
2
(3) dx 2  2dx  dxv
t t x 2
1 2 y  y  2 y
(4) 2  2  2 2  0
v t v t x 2
(4) – ecuaţia de propagare reală a oscilaţiilor, pentru că în ea intervine şi
coeficientul  ce caracterizează amortizarea oscilaţiei.
Soluţia generală a ecuaţiei (4) se alege de forma
(5) y ( x, t )  A  expi (t  kx )
y
 A expi (t  kx )
t
2 y
  2 A expi (t  kx )
t 2

57
2 y
 k 2 A expi(t  kx)
x 2

Înlocuind în (4)
2 i
 2
 2  k 2  0 /( 1)v 2
v v2
(6) 2  2i  k 2 v 2  0

Din (6) se observă că mărimile  şi k nu pot fi concomitent mărimi reale.

1. Presupunem k – real
1, 2  i    2  k 2v 2
Dacă   kv  1, 2  i  kv
(7)  i  kv
(7) introdusă în (5)  (8) y ( x, t )  Ae expi(kvt  kx)
t

(8) arată că amplitudinea oscilaţiei în acest caz scade exponenţial în timp

2. Presupunem  - real
1 1
(9)k   2  2i  (  i )
v v
  2i    2i  (i ) 2  (  i ) 2
2 2

 este foarte mic

Înlocuind (9) în (5) se obţine

  
(10) y ( x, t )  Ae  / v x exp i (t  x) - arată că amplitudinea oscilaţiilor scade
 v 
cu distanţa, exponenţial

 
  = coeficient de amortizare
v 2

 x   
(11) y( x, t )  Ae 2
exp i(t  x)
 v 
Din studiul energiei undelor elastice cunoaştem că intensitatea undei este x=0
1
I 0  A2 2v
2
Dacă x  0

1
I  A2 2ve x
2
(12) I  I 0e x
(12)- redă valoarea intensităţii undei la depărtarea x de locul în care s-a
produs şi a avut valoarea I 0 .
I 1  I 0 e x1
I 2  I 0 e x2

58
 I1 1 I
 e ( x2  x1 )  prin logaritmare    ln 1 (13)
I2 x2  x1 I 2

(13)permite determinarea coeficienţilor de atenuare a undei ce se propagă într-un

mediu a cărui densitate este ρ, cu viteza v.
Coeficientul de atenuare în medii gazoase pentru ultrasunete sunt mai mari decât
în mediile solide, proprietate ce se utilizează în defectoscopia ultrasonoră. Datorită
acestei proprietăţi se pot localiza fisurile din mediile solide comparând intensitatea
undei transmise prin material cu intensitatea undei incidente. Dacă acestea prezintă o
fisură, gazul interstiţial va produce o reflexie a undei, provocând micşorarea intensităţii
undei transmise. Se pune în evidenţă existenţa defectului.
Măsurând timpul scurs pâna la reapariţia undei reflectate de gazul din fisură, se
poate localiza defectul din materialul solid.

Efectul Doppler- Fizeau

Constă în apariţia unei diferenţe între frecvenţa de recepţie a unui semnal (undă
emisă de o sursă) şi frecvenţa de emisie când sursa şi receptorul se află în mişcare unul
faţă de celalalt.
Admitem situaţia când sursa aflată iniţial la depărtarea d de un receptor considerat fix,
se apropie de acesta cu viteza v0 şi generează unde de frecvenţă  ce se propagă cu v.
Timpul după care va ajunge primul semnal la receptorul fix este

d
t1 
v
Cel de-al doilea semnal va ajunge la receptor după t2
d  v0T v d d
t2  T   T  0  cu  t1
v v v v
v  v0
t2  t1  T cu t2  t1 - perioada de recepţie (timpul dintre 2 recepţii succesive) TR
v

v  v0
TR  T
v
v
(1) R  
v  v0
Din (1) se constată că dacă sursa se depărtează de receptor v0 devine  v0
v
(2) R '  
v  v0
Dacă sursa este fixă, iar receptorul se apropie de sursă cu viteza v1
v  v1
 1R   (3)
v
Dacă receptorul se depărtează cu v1 de sursa fixă atunci

59
 v  v1
(4) 1R '  
v
v  v1
Sintetizând ecuaţiile (1)-(4)obţinem  R  
v  v0

NOŢIUNI DE TERMODINAMICĂ

Generalităţi
Termodinamică= capitol al fizicii ce studiază schimbul de energie datorită mişcării
termice(mişcare internă dezordonată a constituenţilor
microscopici-atomi, molecule - ai substanţelor macroscopice)
Există 2 ramuri ale termodinamicii
- punctul de vedere fenomenologic (termodinamica fenomenologică - studiază
mişcarea termică fără a ţine seama de structura atomică sau moleculară a
corpurilor , studiu care se bazează pe teorii rezultate din măsurători
experimentale concretizate sub forma unor principii)
- punctul de vedere statistic (termodinamica statistică)- se ţine seama de structura
internă discretă a corpurilor şi după cum aceste mişcări termice se consideră a fi
guvernate de legi clasice avem de-a face cu termodinamica statistică clasică sau
de legi ale mecanicii cuantice – termodinamica statică cuantică

Sistem termodinamic. Stare+parametrii săi

Sistem termodinamic= o parte din univers(ansamblu de corpuri) considerată ca un

întreg şi care se află în interacţiune cu mediul exterior.
Comportarea sistemului termodinamic este determinat de proprietăţile sale interne
, ce sunt cauzate de interacţiunile dintre particulele constituente ale sistemului şi de
interacţiunile pe care sistemul termodinamic le are cu mediul exterior.
Ansamblul proprietăţilor ce definesc la un anumit moment sistemul
termodinamic= stare a sistemului
Starea sistemului termodinamic este definită prin valorile ce le ia un grup de mărimi
fizice, numite parametrii de stare. Grupul parametrilor de stare este complet dacă
valoarea parametrilor de stare ce caracterizează două stări identice, nu pot fi
diferenţiate prin nici o măsurătoare experimentală.
Dacă valoarea parametrilor ce definesc starea sistemului nu se modifică în timp,
sistemul se află într-o stare staţionară.
Dacă valorile acestor parametrii rămân neschimbate în timp şi nici nu există
fluctuaţii care să împiedice transferul de substanţă atunci sistemul se află într-o stare de
echilibru termodinamic.
În practică, drept parametrii de stare se consideră parametrii mecanici care pot fi
- parametrii de forţă (forţa, presiunea)
- parametrii de poziţie (volumul)1
În general parametrii de forţă se notează cu A, iar cei de volum cu a. Se ştie că
acţiunea unei forţe duce întotdeauna la modificarea poziţiei sistemului, deci oricărui
parametru de forţă A i se ataşează un parametru de poziţie a pentru ca grupul

60
parametrilor de stare să fie complet. Dacă notăm cu da= variaţia parametrului de
poziţie datorită lui A, sistemul va efectua un lucru mecanic dL
dL= A da
În cazul când sistemului i se ataşează un ansamblu (A1,…,AK1 ,…, AKn)de parametrii
de forţă, căruia îi corespund (da1, da2,…, dan)de parametrii de poziţie, lucrul mecanic
total efectuat va fi

n
L    Ak dak
k 1

Un sistem termodinamic este izolat daca el nu schimbă energie cu exteriorul şi nici

particule în cazul sistemelor termodinamice substanţiale, şi este închis dacă el nu
schimbă substanţă cu mediul exterior cu care se află în interacţiune.

Curs nr. 8
Principiul general al termodinamicii

Un sistem termodinamic izolat evoluează întotdeauna spre o stare de echilibru

termodinamic pe care o atinge fără a o depăşi.
Acest principiu arată că întotdeauna sistemul termodinamic evoluează de la o stare
de neechilibru spre o stare cu probabilitate maximă de realizare= echilibru care nu
variază în timp. El arată şi limitele aplicabilităţii termodinamice.
În general , termodinamica se aplică unor sisteme alcătuite dintr-un număr mare de
particule. Dacă numărul constituenţilor este mic, în mecanica statică se arată că
fluctuaţiile statice(fluctuaţiile particulelor în interiorul sistemului sunt însemnate,
starea de echilibru termodinamic fiind greu de realizat, termodinamica aplicându-se
sistemelor pentru care aceste fluctuaţii sunt neglijabile.
Dacă numărul particulelor este foarte mare , oricare din stările sistemului sunt la fel
de probabile, noţiunea de stare de echilibru pierzându-şi sensul.
Primul principiu al termodinamicii

Considerăm un sistem termodinamic care evoluează adiabatic (între el şi mediu nu

există schimb de căldură). Singurele modificări ce apar în sistem sunt generate de
parametrii de forţă care provoacă o modificare a parametrilor de poziţie. În acest caz se
constată că lucrul mecanic al forţelor exterioare efectuate de sistem în trecerea dintr-o
stare iniţială într-o stare finală, nu depinde decât de parametrii stării iniţiale şi finale,
este independentă de modul în care se face transformarea.
Matematic : lucrul mecanic în această transformare este o diferenţială totală exactă
2
(1) L12   dU  U 2  U1
1
U= energia internă, funcţie de stare, depinde de parametrii stării în care se află
sistemul
Din (1) se observă că L şi U se exprimă prin aceleaşi unităţi de măsură, fiind însă două
mărimi diferite. Energia depinde de starea sistemului şi L depinde de transformarea pe
care o suferă sistemul dintr-o stare în alta.
Dacă sistemul schimbă căldură cu mediul exterior, nu evoluează adiabatic, se
constată că

61
 (U 2  U1 )  L12  0
Diferenţa dintre variaţia energiei interne şi lucrul mecanic efectuat de sistem în
transformarea din starea 1 în starea 2 se regăseşte a fi egală cu cantitatea de căldură
Q12, schimbată de sistem cu mediul exterior
(2)(U 2  U1 )  L12  Q12

Din (2), matematic, primul principiul al termodinamicii se scrie (3) dU=dQ+dL

Variaţia energiei interne a unui sistem este egal cu suma dintre cantitatea de căldură
schimbată de el cu mediul extern şi lucrul mecanic efectuat în transformarea ce o suferă
În relaţia (3) asupra cantităţii de căldură şi lucrului mecanic se fac unele convenţii
- de semn - Q şi L se consideră >0 dacă sunt primite de sistem de la mediu
- Q şi L<0 dacă sunt cedate de sistem mediului extern
În conformitate cu aceste convenţii tehnice se stabileşte modul în care este definit L
într-o transformare elementară a sistemului
Se consideră un gaz închis într-un piston care primeşte o cantitate de căldură din
exterior, gazul prin destindere deplasează pistonul în sus. Lucrul mecanic efectuat de el
la variaţia volumului dV, va fi
dL=Fdx=pSdx=pdV cu dV>0

L se efectuează spre exterior dL<0 deci trebuie să considerăm mărimea –p

(4)dL=-pdV - relaţie ce asigură şi convenţia de semn dL>0 dacă L este primit de
sistem întrucât în acest caz dV devine negativ şi din rel (4)
 dL  0
Consecinţe ale primului principiu al termodinamicii

Considerăm că sistemul efectuează o transformare ciclică deci → dU=0 pentru că

energia internă fiind o mărime de stare şi transformarea fiind ciclică, starea iniţială
coincide cu starea finală U 2  U1
Din rel (2)  Q12  L12  0(5)
(5) arată că într-un sistem ce evoluează ciclic nu se poate livra spre exterior lucru
mecanic, dacă sistemul nu primeşte din exterior căldură
Din (5) L12>0 când Q12<0pentru ca relaţia să rămână adevărată
L şi Q sunt 2 mărimi echivalente, relaţia (5) sintetizează principiul echivalenţei
lucrului mecanic cu cantitatea de căldură, mărimi ce se pot transforma una în cealaltă
întotdeauna în acelaşi raport constant ═> între unităţile de măsură pentru Q şi L ca
formă de energie există o legătură exprimată prin 1cal = 4,18J

2) Admitem că parametrii de poziţie a sistemului rămân constanţi în timpul

transformării, deci dV=0
dU=dQ arată - cantitatea de căldură pote fi considerată o mărime de stare
3) Considerăm parametrii de forţă constanţi în transformarea sistemului. În acest
caz

62
 2
L12    Ak dak  Ak a k2   Ak a k1
1 k k k

Din (2) obţinem

Q12  (U 2  U1 )  L12  (U 2   Ak ak2 )  (U1   Ak ak )

k k

U 2   Ak ak2 H ( A, a) -entalpie
k

Q12  H 2  H1

Cantitatea de căldură schimbată de sistem cu mediul = cu variaţia entalpiei

sistemului
Entalpia este o funcţie de stare, pentru că depinde de parametrii stării în care
se află sistemul.

Clasificarea proceselor termodinamice

Un sistem suferă un proces termodinamic dacă parametrii de stare se modifică
în timp. Procesele se clasifică
a) după mărimea variaţiei parametrilor
- finite (parametrii variază cu Δp, ΔT, ΔV)
- diferenţiale (parametrii variază cu cantităţile infinitezimale dp, dt, dV)
b) după natura stărilor prin care evoluează sistemul în transformare
- cvasistatice = procesele în care stările prin care trece sistemul pot fi
considerate stări de echilibru (pot fi reprezentate pe o
diagramă)
- nonstatice = procesele în care stările intermediare nu pot fi considerate stări
de echilibru , pe diagramă se poate reprezenta doar
starea iniţială şi starea finală a sistemului
c) după sensul evoluţiei sistemului
- reversibile = procesele în care sistemul evoluează între două stări la fel în
ambele sensuri
- ireversibile = procesele în care sistemul nu evoluează identic în ambele
sensuri

Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii în cazul proceselor

cvasistatice

Se consideră volumul şi temperatura – parametrii independenţi

Din
dQ=dU – dL
dL = - pdV
U U
dU  ( )V dT  ( )T dV cu U=U(T,V)
T V
U U
(1)dQ  ( )V dT  [( )T  p]dV
T V
Dacă dV=0  dQv  ( U )V dT  CV dT
T
CV = capacitatea calorică la V constant sau căldură specifică la U constant dacă
ne raportăm la unităţi de masă

63
 = cantitatea de căldură necesară pentru modificarea temperaturii
sistemului cu 1grad Celsius
Dacă dT=0
U
dQT  [( ) T  p]dV  dV
V
U
 ( )T  p
V

- căldura latentă la temperatura constantă definind cantitatea de căldură necesară

sistemului ca să-şi modifice starea când temperatura rămâne constantă;
caracterizează transformarea de fază a sistemului

Considerăm p şi T parametrii independenţi

dQ  dU  pdV
dQ  dU  ( pdV  Vdp)  Vdp
dQ  dU  dpV  Vdp
dQ  d [U  pV ]  Vdp

În cazul unui fluid U+pV=H(p,T)

H este o diferenţială totală exactă

H H
 dH  ( ) p dT  ( )T dp
T p
H H
(3)dQ  ( ) p dT  [( )T  V ]dp
T p
Din rel (3) se observă că dacă sistemul evoluează la p=ct deci dp=0
H
dQp  ( ) p dT  C p dT
T
Cp = căldură specifică la p=constant
dT=0
H
dQp  [( )T  V ]dT  dp
T
cu  - căldura latentă în această transformare definind deci cantitatea de căldură
necesară sistemului pentru a-şi modifica starea în condiţii izoterme

Ecuaţia transformării adiabatice

Un sistem suferă un proces adiabatic dacă între el şi mediul exterior nu are loc
un schimb de căldură deci dQ=0
dU-dL=0 (dL=-pdV)
dU+pdV=0
dU=CVdT
CVdT+pdV=0

Considerăm gazul alcătuit dintr-un kilomol de substanţă, din ecuaţia de stare

64
 RT
pV  RT  p 
V
RT
CV dT dV  0 /  CV T
V
dT R dV
 0
T CV V
R

Prin integrare  ln T  ln V CV
 ln C
R
CV
TV = const
C p  CV  R  CP  CV  R relaţia Robert – Meier
CP
1
CV
TV = const

CP
  - coeficient adiabatic
CV
TV  1 =const
Din ec de stare  T  pV
R
 1
V
p V =const
R
pV  =const

Principiul al doilea al termodinamicii

-impune anumite restricţii în desfăşurarea unor procese termodinamice, restricţii

permise de primul principiu dar care nu pot fi realizate în practică
1. Primul principiu stabileşte condiţiile necesare ca un sistem ce evoluează ciclic să
poată livra în exterior lucru mecanic
2. Al doilea principiu completează cu condiţi de suficienţă. El se enunţă
Un sistem termodinamic ce evoluează ciclic schimbând cantităţi de căldură cu un
singur izvor (sursă de căldură, termostat) nu poate livra lucru mecanic din exterior
Termostat = sursă de căldură ce posedă o cantitate foarte mare de energie astfel
încât la schimbarea cantităţii de căldură cu un sistem aflat în
contact, rezerva sa de energie deci si temperatura să rămână
neschimbate
Conform primului principiu sistemul va evolua ciclic era descris prin ecuaţia
Q+L=0
Această ecuaţie este adevărată dacă Q<0 şi L>0 sau
Q>0 şi L<0
Primul principiu admitea cele 2 situaţii
Al doilea principiu nu admite posibilitatea a doua, adică sistemul să producă lucru
mecanic dacă schimbă cantitate de căldură doar cu un singur izvor termic.
Dacă considerăm un proces ciclic reversibil şi admitem că în transformarea directă
este realizată prima condiţie (Q<0 şi L>0), în transformarea inversă (procesul fiind
reversibil) se va impune a doua condiţie, care nu este acceptată de principiul al doilea
(practic nu se poate realiza aceasta)

65
 Dacă sistemul schimbă cantitate de căldură în evoluţia sa ciclică reversibilă atunci
este admisă şi a doua condiţie.
Sadi Carnot a formulat urmatoarele teoreme
Teoremele lui Carnot
- Randamentul unei maşini termice nu depinde decât de temperatura termostatelor
cu care sistemul schimbă cantitatea de căldură fiind independenţi de natura
maşinii
- Randamentul unui sistem termodinamic ce evoluează ciclic reversibil este
întotdeauna mai mare decât randamentul sistemului în evoluţie ireversibilă între
aceleaşi limite de temperatură
Obs Maşină termică =sistem termodinamic ce evoluează ciclic reversibil şi produce
lucru mecanic în exterior
Din teoremele lui Carnot se observă că transformarea lucrului mecanic în
căldură şi invers nu sunt egal îndreptăţite. Lucrul mecanic poate fi transformat
integral în căldură, căldura nu poate fi transformată integral în lucru mecanic, o
parte se pierde în procesul ireversibil (ex prin frecări)
Datorită acestui fapt, înseamnă că procesele naturale care decurg spontan sunt
întotdeauna procese ireversibile (natura dispune de o rezervă imensă de energie care nu
poate fi transformată integral în lucru mecanic). În urma unor experimente efectuate,
principiul al doilea a găsit formulările
- formularea lui Clausius : este imposibil de a realiza o transformare al cărei
rezultat final să fie un transfer de căldură de la un corp cu temperatură dată cu o
temperatură mai mare.
- formularea lui Kelvin : este imposibil de realizat o transformare al cărei rezultat
final unic să fie transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic
- formularea lui Planck : este imposibil de realizat o maşină termică (motor) care să
transforme integral căldura în lucru mecanic dacă ea schimbă căldură doar cu un
singur izvor
Oswald a formulat principiul al doilea în forma imposibilităţii realizării unui
perpetuum mobile de speţa a doua = imposibilitatea de a construi o maşină termică,
care să efectueze lucru mecanic dacă schimbă căldură doar cu o singură sursă.
Principiul al doilea interzice realizarea unui perpetuum mobile de speţa a doua .
Principiul al doilea interzice şi realizarea unui perpetuum mobile de speţa consume
căldură)
Dacă un sistem termodinamic evoluează ciclic şi schimbă căldură cu 2
termostate, el îndeplineşte funcţia de motor termic pentru care randamentul este
L

Q
unde L = lucrul mecanic efectuat de motor
Q = căldura absorbită de motor din exterior
Pentru ca procesul termodinamic să fie reversibil este necesar ca sistemul să
schimbe căldură cu termostatele doar atunci când temperatura sa devine infinit
apropiată temperaturii acestora. Deci sistemul va suferi o destindere izotermă când
el absoarbe o cantitate de căldură de la termostatul cu temperatură ridicată şi o
comprimare izotermă când el cedează o cantitate de căldură termostatului cu
temperatura mai scăzută. Un astfel de sistem termodinamic nu schimbă căldură cu
exteriorul deci evoluează adiabatic.
pV - ciclul Carnot, gazul utilizat ca sistem termodinamic fiind considerat un caz
perfect

66
 Curs nr.9
Calculul randamentului motoarelor ce functioneaza dupa un ciclu Carnot

izoterma

Ciclu Carnot

In destinderea izoterma sistemul absoarbe pe si cedeaza izvorului rece la

cantitatea de caldura , in comprimarea izoterma .
adiabatice – sistemul nu schimba caldura cu exterior

(1)

Conform conventiei stabilite in definitia sa, se poate scrie

67
 sistemul evolueaza intre aceleasi limite de temperature in
transformare energia interna (functie de stare si dependenta numai de
temperatura) scade, iar in transformarea va creste.
Cele doua variatii sunt egale ca marime dar de semn opus.

Din principiul I al termodinamicii aplicat transformarea ⇒

(2)

Relatia (2) este adevarat daca si sunt de semn opus

Legea transformarilor adiabatice pentru cele doua transformari

(3) relatie ce confirma

prima teorema Carnot, punand in evidenta ca randamentul unui ciclu reversibil
nu depaseste decat de temperature izvoarelor cu care sistemul schimba caldura.

Din (3) se observa ca 𝜂 pentru ciclu Carnot creste daca scade ⇒ pentru a
obtine un randament ridicat trebuie ca gazul sa fie evacuat din motor la o
temperatura scazuta si inainte de a fi admis in cilindru el ar trebui supraincalzit.
Motoarele termice ce functioneaza dupa un ciclu Carnot nu poseda 𝜂 max., toate
motoarele reale avand un 𝜂 scazut acstuia datorita imposibilitatii de a transforma
integral Q in L. Acest fapt este justificat si prin concluzia ce reiese pornind de la
definitia randamentului unui ciclu Carnot in forma
absorbit

(4)

Din (4) se observa că μ creşte tinzand spre 1 daca adică sistemul nu

ar schimba caldură decat cu sursa caldă situaţie nepermisă de principiul II al
termodinamicii . Deci nici in cazul unui ciclu Carnot realizat de un gaz ideal, nu poate
fi unitar.

Noţiunea de entropie

Din relatia (3) si (4) valabile pentru un system ideal ce parcurge un ciclu reversibil scrie

68
 (1) (într-un process reversibil)

(5) arata ca intr-un process reversibil suma rapoartelor dintre continut de caldura
schimbat cu o sursa si temperature sa este nula. O relatie de forma (5) poate fi stabilita
pentru orice ciclu reversibil intrucat acesta poate fi discompus intr-o infinitate de cicluri
elementare tip Carnot sistemul schimband pe rand succesiv cantitatea de caldura cu o
infinitate de termostate având temperaturile apropiate.

Consideram un ciclu oarecare, parcurs de la A la B si inapoi prin M.

T

Pentru transformarea AMB cantitatea de caldura schimbator de sistem raportată la

temperaturile infinit apropiate ale surselor se scrie in forma
, iar pentru transformarea BNA:

Pentru toata cantitatea de caldura:

Pentru transformarea ciclica

(4) proces reversibil

Relatia (6) notiunea de entropie definite prin:

(5)

Variatia entropiei unui system intr-un process = cu cantitatea de caldura

schimbata de el cu sursa raportata la temperature sursei.
Din (6) si (7) se observa ca pentru un process cyclic reversibil obtinem

69
 (6)
Entropia = marime de stare definite pana la o constanta arbitrar aleasa prin
relatia
, (*)
fiind o diferentiala totala exacta pentru procesele reversibile.

Consideram un proces ciclic irevirsibil constand din transformata din

starea 1 in 2 ireversibil si din procesul reversibil

Conform teoremei II Carnot, randamentul in procesul ireversibil este <

decat randamentul motorului ce functioneaza intre aceleasi limite de
temperature, insa reversibil.

(7)
In cazul procesului considerat, relatia (9) poate fi scrisa in forma

(8)

Combinand (10) cu (8) scrisa pentru un process reversibil in forma ( )

( ) ,
Obtinem:
(9) inegalitatea lui Clausius

Relatia (10) poarta numele de inegalitatea lui Clausius,care conduce la forma (11) in
care semnul >este pentru procesul ireversibil,iar =pentru procesul reversibil.
Din (11) se observa ca daca sistemul este izolat adiabatic , se obtine

70
Pentru proc. adiabatice care evolueaza ireversibil,entropia sist. creste,iar pentru proc.
care evolueaza reversibil,entropia ramane constanta.Vom spune deci ca aceste procese
sunt izentropice.
Concluzionam ca proc.naturale,fiind ireversibile,au loc intotdeauna cu cresterea
entropiei lor.

PRINCIPIUL III AL TERMODINAMICII

Cel de-al III-lea principiu stabileste valoarea constantei arbitrare ce apare in definitia
entropiei prin integrarea ec. (*) ,atunci cand temperature →OK.
Stabilirea valorii acestei constante(valoarea entropiei la OK)formuland cel de-al III-
lea principiu astfel:
- entropia unui system termodinamic ce evolueaza spre zero absol. se
anuleaza,S(0)=0,cand sistemul atinge valoarea T=OK.

NOTIUNI DE ELECTROMAGNETISM

Interactiunea electrica si magnetica sunt doua aspecte ale unui fenomen

unic=interactiune electromagnetica.Deci interactiunea dintre corpurile incarcate se
reduce la interactiunea dintre un camp si un corp posesor de sarcina electricaintrodus in
el,numit camp electromagnetic.Campul electromagnetic difera de conceptual de camp in
mecanica clasica,in studiul interactiunilor corpurilor macroscopice,in speta campul
gravitational.
Daca in mecanica clasica valoarea fortei de interactiune dintre corpuri depinde de
configuratia sistemului de corpuri in acel moment,deci putand considera interactiunea
mecanica drept o interactiune instantanee la distanta,interactiunea electromagnetica
poseda caracteristici noi datorita fenomenului de propagare specific campului
electromagnetic.
Prin urmare valoarea campului produs intr-un anumit loc in care este plasata o
sacina electrica,depinde de configuratia sistemului ce a generat campul nu in acel
moment,ci la un moment anterior cu intervalul de timp necesar ca acest camp sa se
propage din locul unde a fost produs pana in locul in care se afla particular incarcata
electric.
Daca in urma interactiunii dintre campul electromagnetic si o particular incarcata are
loc modificarea energiei(impulsului)ei,aceasta modificare nu poate proveni de la sau
catre campul electromagnetic.deci energia este o marime care este atribuita ansamblului
particular-camp,pe cand in mecanica clasica aceasta este atribuita doar corpului
macroscopic plasat in campul gravitational.

71
 In teoria relativitatii generalizate si campului gravitational i se atribuie proprietati de
propagare ,insa intrucat corpurile macroscopice se deplaseaza cu viteze neglijabile in
raport cu viteza de propagare a campului,se poate admite ca interactiunea mecanica
este instantanee la distanta.
Prin urmare campul electromagnetic este o entitate fizica reala,ecuatiile
electromagnetice trebuind sa descrie atat interactiunea dintre corpurile incarcate
electric,cat si propagarea campului,suportul interactiunea electromagnetica.
Daca la un moment arbitrar,intr-un punct din spatiu consideram o particular
incarcata cu q ce se deplaseaza cu v,asupra sa actioneaza o forta F.

componente ale campului electromagnetic, valoarea lor pot fi determinate

in final putand stabili legea de miscare a particulei, miscare guvernata de legea II a
dinamicii.

Forma integrala
In legatura cu orice camp vectorial,deci si cu campul electromagnetic ,notiunile de
circulatie a acestora de-a lungul unui contur inchis si de flux printr-o suprafata inchisa.
Circulatia unui vector se intalneste in mecanica cand am definit lucrul mechanic al
vectorului, forta care actionand asupra unui corp isi deplaseaza punctual de aplicate
de-a lungul unui contur inchis Γ (gama).
Γ

De-a lungul elementului de circuit d l s-a produs

(1)

Daca campul de forte F este conservative, lucrul mechanic dat de relatia (1) este nul,
intr-o deplasare ciclica intr-un camp conservative, L total este nul.
Relatia (1)defineste circulatia vectorului F de-a lungul conturului Γ. Analog vom
defini circulatia vectorului camp electric si circulatia vectorului camp magnetic
.
Notiunea de flux al unui vector printr-o suprafata se intalneste,de exemplu,in
definitia intensitatii curentului ce strabate un conductor,care este inconjurat de un
contur inchis Γ pe care se sprijina o suprafata S.

72
 Γ

densitatea de current

Facand produsul dintre si orientat si summand pentru intreaga

suprafata,rezultatul obtinut va reprezenta intensitatea curentului prin acea suprafata.
(2)

Relatia (2)defineste fluxul vectorului densitate de curent printr-o suprafata inchisa S:

Analog se defineste si
Legile electromagnetice au fost stabilite experimental si joaca un rol similar pe care il
joaca legea lui Newton in mecanica clasica.Forma diferentiala a acestor legi si enuntul
lor este urmatorul.
 Legea fluxului campului electric (Gauss)
Fluxul vectorului campului electric printr-o suprafata inchisa pana la o const.este
egala cu cantitatea de sarcina continuta in interiorul suprafetei divizate cu
permitivitatea vidului.
(1)

Din (1) se obsearva ca daca suprafata nu contine sarcina in interiorul fluxul campului
electric prin ea este nul.

Ec.(1) reprezinta de fapt o generalizare a unor legi stabilite in mod

experimental.Valabilitatea ec.(1) se dem.practic considerand o sarcina Q situate ca
exemplu in apropierea unei suprafete sferice ce contine in interior pe q.Masurand
campul electric in apropierea unui element S al suprafetei prin forta F cu care sarcina
din interior actioneaza asupra lui q si calculand componentele normale ale acestui camp
( ) si summand pentru intreaga suprafata,suma care se reduce la o integrala peste
toata suprafata,rezultatul se gaseste avand valoarea .
Pornind de la aceasta lege,gasim campul electric produs de sarcina q in vecinatatea
unei sfere. Conform legii

Conform definitiei fluxului ⇒

73
 Maxwell a generalizat rezultatele experimentale obtinute in regim stationar si pentru
regimul nestationar din interior este variabila in timp.

 Legea circulatiei campului electric

Circulatia vectorului camp electric de-a lungul unui contur inchis Γ,este egala cu
viteza de variatie a fluxului vectorului camp magnetic prin suprafata S sprijinita pe
conturul Γ.
(2)

Aceasta lege conduce la legea inductieie electromagnetice a lui Faraday care a stabilit
ca intr-un circuit inchis strabatut de un flux magnetic variabil apare o t.e.m. egala cu
viteza de variatie.
(3)

Din electrocinetica cunoastem ca t.e.m. dintre doua puncte ale circuitului este egala cu
lucrul mechanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcina intre cele doua puncte.

Generalizand legea inductiei electromagnetice devine relatia (2).

Curs nr.10

Inductia electromagnetica apare in cazul in care circuitul este parcurs de un camp

magnetic variabil provocat de variatia fluxului acestuia fie in cazul in care campul
magnetic este constant insa variatia de flux prin el este generate de deplasarea
circuitului cu o viteza constanta.
(1)

Primul termen apare in regim nestationar cand circuitul este parcurs de un flux
magnetic variabil datorita modificarii inductiei magnetice.
(2)

Termenul al doilea apare in cazul in care circuitul Γse deplaseaza in campul de

inductie constanta cu o viteza v,generand o supr.S conf fig.

74
Asupra fiecarui electron din conductorul Γ, actioneaza o forta care raporteaza la
unitatea de sarcina pe distanta dl , va efectua un lucru mechanic care este tocmai t.e.m.
inclusa in circuit. Valoarea sa este egala cu termenul al doilea al expresiei (1).

(1)

Indicele 2 simbolizeaza modul in care s-a generat fluxul magnetic variabil prin
suprafata S(deplasarea conductorului Γ in campul magnetic B).In caz general
cuprinzand ambele posibilitati de producere a unui flux magnetic variabil,t.e.m. inclusa
va fi:

(2)

(3)

Prin am simbolizat variatia totala a fluxului inductiei magnetice prin suprafata S ce

se sprijina pe conturul Γ,regasind astfel cea de a doua lege a electromag. In forma
integrala.

 Legea fluxului campului magnetic

Fluxul vectorial magnetic printr-o suprafata inchisa este nul.

(4)

Valabilitatea acestei legi se regaseste explicata analog legii fluxului campului

magnetic,adica daca vom masura cu ajutorul unui magnetometru campul magnetic in
vecinatatea supr.elem.in care a fost divizata suprafata S inchisa strabatuta de camp si
vom face suma produsele dintre componentele normale ale acestui camp la elem.de
suprafata si elem.S, peste intreaga suprafata S,se regaseste rezultatul final nul.Acest
rezultat arata ca liniile de camp magnetic sunt inchise,orice linie ce intra intr-o

75
suprafata trebuie sa paraseasca neaparat aceasta suprafata.Se retine ca fluxul prin
intrega suprafata este nul.

Cunoastem ca liniile de camp magnetic sunt inchise:campul unui mag.permanent iese

dintr-un punct al acestuia si reintra in celalalt pentru a se inchide prin interiorul
lui;liniile unui curent dintr-un conductor liniar sunt linii incluse,fiind cercuri
concentrice ,avand centrul in conductorul strabatut de curent.

 Legea circulatiei vectorului camp magnetic

Circulatia vectorului camp magnetic de-a lungul unui contur inchis,multiplicata cu

patratul vitezei luminii, este egala cu suma dintre variatia pe unit.de timp fluxului
campului electric printr-o suprafata ce se sprijina pe conturul Γ si fluxului
vect.densitate de curent prin acea suprafata divizata cu permitivitatea vidului.

(5)

Aceasta lege reprezinta o generalizare a legii Biot-Sanart, lege obtinut experimental.

S-a constatat ca daca se masoara campul magnetic de-a lungul unui contur Γ
strabatut de un curent electric si se face suma produselor dintre campul magnetic si
elementele de circuit in care acesta a fost divizat,se gaseste ca are valoarea egala cu
produsul dintre intensitatea curentului prin conductor.

(6)

Daca Γ este un cerc,de-a lungul lui campul de inductie magnetica va avea aceeasi
valoare orientate tg.la cerc.

(7)

Ultimul termen al relatiei (6)este o generalizare a acestei legi in regim stationar,pentru

ca:

76
 In regim stationar E este constant.

In regim stationar(6) conduce la (7)deoarce primul termen din (6)este nul,fluxul

vectorului camp electric fiind constant,deci variatia sa in timp este nula,deci acest
termen va trebui sa caracterizeze regimul nestationar,el fiind descoperit de Maxwell pe
cale teoretica.El a aratat ca in regim stationar,chiar daca curentul este
deschis(intrerupt) ,prin el trece un curent electric daca exista o variatie a fluxului
vectorului camp magnetic.

Pentru a descoperi(deduce)ca regimul nestationar este caracterizat de termenul 1 din

membrul drept al ecuatiei (6) ,consideram un conductor care este un condensator
plan.Maxwell arata trece un curent I daca E ce apare intre placile condensatorului este
variabil.

Daca in circuit va trece un curent electric acesta va fi asigurat intre placile

condensatorului de curentul de deplasare I,determinat de variatia sarcinilor pe placile
condensatorului :

77
 Conform ecuatiei(7)acesta este raspunzator de o circulatie a campului magnetic.

Avand o suprafata inchisa in care este continuta sarcina q,conform primei legi a
electromagn. Putem scrie:

este suprafata ce se sprijina pe conturul Γ. Va trebui sa aratam ca

este nula
Si ca fluxul campului prin este nul.
Curentul I care se intersecteaza pe , poate fi scris

conductivitate
legea lui Ohm

Pentru conductorul ce intersecteaza pe , , deci si fluxul campului

electric prin va fi neglijabil.

( )
In regimul nestationar termenul 1 al relatiei (6) conduce la aceeasi expresie ca si
termenul 2 considerat in regim stationar, astfel ca prin generalizare suma lor va reda
circulatia campului magnetic de-a lungul conturului Γ multiplicata dupa patratul lui c,
regasind expresia generala a legii 4 a electromagnetismului in forma integrala.

Forma diferita a legilor electromagnetismului

Ecuatiile lui Maxwell

78
Legile electromagnetismului in forma diferita stabileste legaturile intre campul electric
si magnetic in orice punct al spatiului. Pentru a gasi expresiile ???? calcula fluxul unui
vector printr-o suprafata inchisa si circulatia sa de-a lungul unui contur inchis.
Consideram un element de volum .

Analog

79
 (1)

divergent lui E
(2)

circulatia lui E sensul de parcurs este invers acelui de ceas

80
rot

componenta dupa axa z

(3)
(4)

I LEGE A ELECTROMAGNETISMULUI

(5)

(6) legea a II-a a electromagnetismului

Legea a treia conduce la

(7)

81
 (8) legea a IV-a
Relatiile (5) si (8) reprezinta ecuatia lui Maxwell, permit determinarea in orice
punct din spatiu legaturile si valorile dintre componentele campului
electromagnetic.

LEGEA CONSERVARII SARCINII ELECTRICE

Plecand de la rel. (8) in care aplicam scala, operatorul

Pentru orice ,
(*)
Pentru ca ordinea in care se face derivate partial a lui E in raport cu coordonatele si in
raport cu timpul, nu schimba rezultatul,
Obtinem

Din (5):

(9)

Membrul drept al rel.(9) reda fluxul vectorului densitate de current adica cantitatea de
sarcina ce paraseste elemental de volum in unitate de timp, iar membrul stang arata cu
cat se modifica in unitate de timp sarcina din interiorul elementului de volum . Cele
doua afirmatii fiind echivalente relatiei (9) ce exprima aceasta echivalenta nu constituie
decat o o afirmare a legii consemnarii sarcinii ei.

Potentiale electrodinamice

In bazarelatiei (*) si a ecuatiei (7) inseamna ca inductia magnetic B

trebuie sa reprezinte raportul unui vector. Acest vector este potentialul electrodinamic
, existand relatia
(1) A = potential electrodinamic vector
Pentru campul electric vom gasi atunci o marime scalar prin care sa se reprezinte
potential electrodinamic scalar. Din ecuatia (6):

82
Oricare ar fi scalarul , exista relatia
(*‟)
(2)
= potential electrodinamic scalar
semnul “-” din fata lui , s-a ales pentru comoditatea calculului.
In baza rel.(1) si (*„) potentialul nu este unic determinat.
Intradevar se poate gasi o functie (psi)sau sa defineasca un potential .
, fara ca valoarea lui B sa se modifice

In baza rel. (*‟)

(2)

Analog nici potentialul scalar ce intervine in ecuatia (2) nu este unic determinat.
Daca in (2) se inlocuieste A cu A‟ ⇒ devine

(4)

Relatiile (3) si (4) sunt transformari etalon fata de care campul electromagnetic ramane
invariabil.
Transformari etalon

Curs Nr 11

Din rel (3)şi(4) numite transformări etalon, se observă că în raport cu ele câmpul
electromagnetic este un invariant.
Introducerea potenţialelor electrodinamice simplifică metodologia calculării
câmpului electromagnetic, în loc să determine 6 funcţii necunoscute , cu potenţialele
electrodinamice numărul lor se reduce la 4.

Ecuaţiile potenţialelor electrodinamice

83
 Pentru a găsi ecuaţia pentru potenţialul vector, respectiv scalar, vom introduce
expresiile lor în ecuaţia câmpului electromagnetic în formă diferenţială şi anume
pornind de la ec. (4) Maxwell
 
 1 E j
(1)  B  2 
c t  0 c 2

Înlocuind B şi E

 1   j
   (  A)   2 (  A) 
c t  0c 2


  1  1  j
(A)   A   2   2 A 
2

c c  0c 2

 1  1 
(2)(A  2  )   A A j
2

c c2  0c 2

Potenţialele electrodinamice nu sunt unic determinate rezultă că relaţia (2) se

simplifică impunând între acestea o legătură, aceasta alegându-se de forma

 1
(3)A  2   0 CONDIŢIE LORENTZ
c
Pentru potenţialul electrodinamic se obţine ecuaţia

 1 
 j
(4) 2 A  2 A  
c  0c 2

Pentru a găsi ecuaţia potenţialului scalar Φ, vom pleca de la prima ecuaţie Maxwell, în
care înlocuim pe E

 
E 
0
 
(  A) 
0
 
  2   A 
0
 1 
Din condiţiile Lorentz A   
c2

84
 1  
(5) 2    relaţia pentru potenţialul electrodinamic scalar
c 2
0

Pentru calculul câmpului electromagnetic cu ajutorul relaţiei (4) şi (6) vom determina
potenţialele electrodinamice, urmând ca apoi prin relaţiile ce le leagă cu câmpul
electric şi magnetic să determinăm valorile acestora.

INTERACŢIUNEA ELECTROMAGNETICĂ
STAŢIONARĂ

Vom opera acum cu ecuaţiile lui Maxwell în cazul în care nici o mărime ce
intervine în ele nu depinde de timp deci sarcinile electrice fie că se află în repaus faţă
de un sistem de referinţă ales, fie că în cazul în care se mişcă, deplasarea lor se face
într-un flux continuu într-un circuit astfel încât densităţile ρ şi j să rămână constante
îm timp.
Dacă aceste cerinţe sunt îndeplinite vom spune că ne găsim într-un regim staţionar,
caz în care toate derivatele în raport cu timpul, ce intervin în ecuaţiile Maxwell sunt
nule, forma lor fiind următoarea
 
(1)E 
0

(2)  E  0

 dB
(  E   )
dt

(3)B  0


 j
(4)  B 
 0c 2
 
 d E j
[c 2 (  B)   ]
dt  0
Se observă că în regim staţionar câmpul electric intervine doar în primele 2
ecuaţii care vor descrie fenomene electrostatice, iar câmpul magnetic în ultimele 2 ce
vor descrie fenomene magnetostatice. Între câmpul electric şi magnetic există o
interdependenţă numai daca există o variaţie în timp a acestora provocată de
variaţiile distribuţiei de sarcină şi curent (ρ şi f)
Ecuaţiile (1)-(4) pot fi extinse şi în cazul în care există variaţie în timp, însă ele se
produc atât de lent încât derivatele lor în raport cu timpul să poată fi neglijate.
Atunci câmpul electric respectiv magnetic este determinat de valoarea instantanee a

85
 densităţii de sarcină respectiv de curent. Această aproximaţie numită aproximaţia
R
variaţiilor lente este aplicabilă dacă în intervalul t  modificarea distribuţiei de
C
sarcină este neînsemnată.
R – distanţa până la punctul în care calculăm câmpul electric şi magnetic
C – viteza de deplasare a perturbaţiei electromagnetice generată de modificarea
distribuţiei de sarcină
Dacă v=viteza cu care se deplasează sarcinile, atunci distanţa străbătută de ele în
intervalul de timp t este
R
(5)d  v
C
Se observă din (5) că d este neglijabilă, deci modificarea distribuţiei de sarcină
provocată de deplasarea lor , este neglijabilă dacă
(6) v<<c
Deci aproximaţia variaţiilor lente este o aproximaţie nerelativistă , fiind
valabilă numai daca există (6)

CÂMPUL ELECTRIC STAŢIONAR

În regim staţionar, ecuaţia pentru câmpul electric

 
(1)E 
0
scrisă pentru potenţialul scalar, ţinând cont că

A0
 0
 
E    A

(2) E  

devine ( ) 
0

(3) 2    Ecuaţiile Poisson
0
Ecuaţiile (3)= ecuaţiile lui Poisson , care ne permite determinarea în regim
staţionar a potenţialului scalar Φ pentru orice gen de distribuţie de sarcină. Apoi
prin (2) putem calcula câmpul electric staţionar.
Considerând o distribuţie punctiformă de sarcină în originea unui sistem
de coordonate ales , densitatea de sarcină satisface condiţia
, r  0
 (r )  
0, r  0
 
şi ea poate fi exprimată cu ajutorul funcţiei Dirak  (r )  q (r )
 satisface condiţia de normare (4)
(4)   (r )dV  1
V

86
În aceste condiţii considerăm problema cu o simetrie sferică şi utilizând expresia
Laplace-ianului
 2   , în coordonate sferice
1 d 2 d
2    (r )
r 2 dr dr

relaţia (3) devine

1 d 2 d  (r )
(r )  q
2
r dr dr 0
d  (r ) 2
d (r 2 )  q r dr / sin dd
dr 0
r , ,  =coordonatele sferice ale unui punct
Z

r
θ

X 0   <
0   <2 

d q
d (r 2 ) sin dd    (r )r
2
dr
 
sin d
d
dr 0 dV

r 2 dr sin dd  dV în coordonate sferice

Integrând ecuaţia, obţinem
d q
r2 4  
dr 0
d q

dr 4 0 r 2
q q
d   dr  (r ) (5)
4 0 r 2
4 0 r
(5) dă potenţialul creat de o sarcină punctiformă la distanţa r de ea. Dacă Φ este
cunoscut, câmpul sarcinii q, prin relaţia E   duse la
q
E
4 0 r 2

87
  q 
sau E  r
4 0 r 3

Dacă avem qi sarcini situate, în raport cu punctul în care calculăm câmpul

lor, la depărtarea ri
n n
qi
   i  
i 1 i 1 4 0 ri
 i  n
qi 
E   Ei   ri
i 1 i 1 4 0 r 3

Considerând o distribuţie continuă de sarcină, afirmaţie ce nu este foarte

exactă pentru că se ştie că sarcina electrică are un caracter discret, ea fiind
atribuită particulelor elementare ce o transportă, afirmaţie ce poate fi considerată
justă dacă elementul de volum în care se află distribuită sarcina are dimensiunile
mult mai mari decât dimensiunea particulelor purtătoare; pentru potenţialul
scalar al sarcinilor distribuite într-un element de volum dV ca în figură putem
scrie
dV,ρ(r) 
r0
M

r
R

 (r )dV
( R) 
4 0 r02

ENERGIA CÂMPULUI ELECTRIC STAŢIONAR

Dacă în apropierea unei sarcini q1 punctiforme vom aduce o altă sarcină q2

punctiformă, între ele se va exercita F
F  q2 E12
E12 =câmpul electric creat de q1 în locul în care se găseşte q2, reprezentând
suportul interacţiunii sarcinilor

Prin intermediul câmpului electric, acestuia i se atribuie o energie potenţială

egală cu lucrul mecanic cheltuit pentru a deplasa sarcina q2 de la infinit până la
depărtarea r de q1 în câmpul căreia se va deplasa sarcina q2

88
 r  qq
U    Fdr  1 2  q212

4 0r
“-“ arată că lucrul este cheltuit
12 reprezintă potenţialul creat de q1 în locul în care se află q2
Dacă avem mai multe sarcini, energia potenţială care în fond nu trebuie
atribuită nici uneia din ele ci ansamblului lor, va fi
1 n qi q j 1 n n
qi
U    qi 
2 i , j 1 4 0 rij 2 i 1 j 1 4 0 rij
i j j i

1 n
  qi  i
2 i 1
Φi este potenţialul creat de toate sarcinile, cu excepţia sarcinii i, în locul în care
aceasta se află.
1
Factorul apare întrucât sumarea după i şi j face ca fiecare pereche de
2
sarcini să apară de două ori.
Dacă considerăm o distribuţie continuă de sarcină cu densităţile ρ(1) şi ρ(2) în
elementele de volum dV1 şi dV2, în firul punctelor
P(1) = P(x1,y 1,z1) şi
P(2) = P(x2,y2,z2)
energia potenţială elementară atribuită lor va fi
 (1)  (2)dV1dV2
 dU , iar energia totală va fi
4 0 r12
1  (1)  (2)dV1dV2
2
U
4 0 r12
1  (2)dV2
U    (1)[  dV1
2 4 0 r12

 (1)

1
U    (1) (1)dV1
2 (1) nu are semnificaţie
1
U   dV
2
Din prima ecuaţie Maxwell scrisă pentru potenţialul scalar avem

 2       0 2 
0
0
2 
U   2   dV

()  ()()   2 
 2   ()  ()()
0 0
2 
U  ()dV   ()()dV
V
2
În baza teoremei Gauss – Ostrogradski
 ()   ()dS  0 deoarece
V S

(tot spaţiul)

89
 1
 1
,   2 , dS  r 2
r r
0
2 
U ()()dV

E  
0
2 
U E dV 2

U - energia câmpului electric

1
U   0  E 2 dV
2 V
0E2
Ue  - densitatea de energie pentru câmpul electric
2

CÂMPUL UNUI DIPOL ELECTRIC

Dipolul electric= ansamblu de sarcini electrice egale şi de sens opus, aşezate una faţă
de alta la o distanţă mică în raport cu depărtarea
punctului în care calculăm câmpul electric generat de
ele
Un dipol electric poate fi creat dacă sub acţiunea unui câmp electric extern
centrul sarcinilor electrice într-un atom sau moleculă este separat de centrul sarcinilor
electrice negative, caz în care spunem că avem un dipol electric indus.
Există molecule în care aceste centre sunt în permanenţă separate (molecule
organice), ele fiind deci caracterizate printr-un dipol electric permanent.
Considerând două sarcini egale şi de semn contrar dispune în lungul axei z, ca în
figură
Pentru a calcula câmpul electric produs de acest dipol în punctul M, vom calcula
iniţial potenţialul creat de ele în M
q q q r2  r1
  
4 0 r1 4 0 r2 4 0 r1r2

90
 r1 M

q
r2
+

d θ

θ
r2-r1=d cosθ

-

q e

d<<r
r2  r1  d cos
e z
r1 r2  r 2 (r ) 
4 0 r 3
qd cos
(r ) 
4 0 r 2
qd cos
(r ) 
4 0 r 2
 
q  d  e - moment al dipolului electric, este un vector orientat de la sarcina –
la sarcina +
 
 cos  r e z
(1)(r )  e  e 02 
4 0 r 2
4 0 r 4 0 r 3
M   e E sin 
  
M  e  E

Câmpul magnetic staţionar

Din ecuaţiile lui Maxwell pentru regim staţionar şi având în vedere legătura dintre
câmpul magneticşi potenţialul vector, obţinem
 j
(1)  B 
 0c 2

 j
(2) A  
2

 0e 2
Calculul câmpului magnetic staţionar îl vom efectua determinând întâi valoarea
potenţialului electrodinamic A. Pentru a găsi expresia lui A vom porni de la observaţia
că ecuaţia (2) are o formă matematică asemănătoare ecuaţiei pentru potenţialul scalar
Φ.

(3) 2   
0

91
Soluţia ecuaţiei (3) este
1 (2)dV2
(4)(1) 
4 0  r12
Ea dă potenţialul scalar într-un punct de coordonate 1, potenţial generat de o
distribuţie de sarcină ρ în jurul unui punct de coordonate 2 aflat la repărtarea r12 de
punctul 1. Cum ecuaţiile (2),(3) sunt asemănătoare, înseamnă că pentru componentele
j
potenţialului vector vom putea scrie expresii de forma (4). Înlocuind însă pe ρ cu 2 ,
c
obţinem
1 j x (2)dV2
(5) Ax (1) 
4 0 c 2  r12
În formă vectorială

 1 j (2)dV2
(6) A(1) 
4 0 c 2  r12
 
(7) B(1)  1  A(1)
1 indică faptul că vom considera doar derivatele în raport cu coordonatele
punctului P(1) 
 1
j (2)dV2
2 
B(1)  1  [
4 0c r12
  
i j k
    
| B ||   A |  
 x y z 
 Ax Ay Az 
Din (7) găsim
Az Ay
Bx  
y1 z1
1  1  1
4 0 c 2  y1 r12
 [ jz ( )  jy ( )]dV
z1 r12
1 y1  y2 z z
Bx 
4 0 c 2 [ j z 3
r12
 j y 1 3 2 ]dV
r12
1 j z (r12 ) y j y (r12 ) z
Bx 
4 0 c 2 [ r 3
12

r123
]dV
   
 1 j  r12 1 j  u12
(8) B 
4 0 c 2  3
r12
dV 
4 0 c 2 
r122
dV

cu
r12  ( x1  x2 ) 2  ( y1  y2 ) 2  ( z1  z 2 ) 2

Dacă vom considera că sarcinile se deplasează într-un circuit închis pe un contur

 având secţiunea mult mai mică în raport cu distanţa până la punctul în care calculăm
câmpul, integrala trebuie efectuată pe întreg volumul conductorului şi o vom putea
separa astfel
 
 dl  u12  
B
r122 S
j  dS


92
 r12 M
θ

u12

 
 1 Idl  u12
4 0 c 2  r122
(9) B 

 0 Idl  u12
4  r122
B

(9) – legea Ampere – Laplace generalizare a legii Biot - Savart

Pentru a ilustra aceasta vom porni de la (9) în calculul câmpului magnetic creat de
un conductor liniar infinit lung, parcurs de un curent de intensitate I.
 θ
dl
u12 
B
l α r12

r M

linia de câmp
Conform expresiei (9), câmpul de inducţie magnetică este un vector perpendicular
pe planul format de elementul de curent dl şi versorul direcţiei ce leagă acest element cu
punctul în care dorim să-l calculăm, având orientarea din figură.
Din (9) găsim
1 Idl sin 
4 0 c  r122
B 2

l  r  tg
r
dl  d
cos2 

sin   sin(   )  sin   cos 

93
 sin(180   )  sin(180  90   ) 
cu  sin( 90   )  cos 
    90 
r
r12 
cos 
r
I d cos 
1 cos2 
B
4 0 c 2  r2
cos2 

2
1

4 0 c r2  I cos   d

2

0 I I
(10) B  cu (c 2  1 )

2 0 c r 2r 2
 0 0
(10) confirmă ideea că (9) este o generalizare a legii Biot - Savart

Energia câmpului magnetic staţionar

Considerăm două sarcini q1 şi q2 ce se deplasează cu v<<c. Interacţiunea de natură

magnetică dintre ele este
q1q2 v 2
(1) F12 
4 0 c 2 r 2
Dacă aceste sarcini aflate în mişcare sunt distribuite în elementul de volum Vk ,
deplasarea lor va determina apariţia unei densităţi de curent jk, putând scrie
jk Vk
(2)qk  v  jk  Vk  qk 
v
j (1)V1
q1 
v
j (2)V2
q2 
v
j (1)  j (2)V1V2
(3) F12 
4 0 c 2 r12
Datorită interacţiunii lor vom putea defini noţiunea de energie potenţială
exprimată prin relaţia
(4)U    F12dr
j (1)  j (2)V1V2
U 
4 0c 2 r12
j (1)  j (2)V1V2 j (1)  j (2)V1V2
U 
4 0 c r
2 2  dr 
4 0 c 2 r

Analog calculului energiei potenţiale a câmpului electric staţionar, energetic sa

totală a câmpului magnetic staţionar va fi

94
 1 j (1)  j (2)V1V2
2
U 
4 0c 2 r12
1 j (2)dV2

2  j (1)[ 
4 0c 2 r12
]dV1
   
A(1)

1 
 U   j AdV
2
Am renunţat la indicele 1 fiind lipsit de semnificaţie.
Din legea lui Maxwell

 j  
 B   j   c 2
(  B )
 0c 2
0

1  
U   0 c 2  A(  B)dV
2
1
 0c 2 
0
     
( A  B)  B(  A)  A(  B)
     
A(  B)  B(  A)  ( A  B)
1   1  
U
20  B(  A)dV  
20 
( A  B)dV
 
0

1 
2  0  
U  B (  A )dV


B
 
Din teorema Gauss-Ostrogradski B    A
1 
(5)U 
2 0  B 2 dV

(5) reprezintă energia câmpului magnetic în spaţiul în care este creat. Din (5)
găsim densitatea energiei câmpului magnetic
B2
(6)U 0 
2 0

Câmpul unui dipol magnetic

Considerăm un circuit liniar situat în planul xoy parcurs de un curent constant de

intensitate I, conform figurii

95
 Z
Y
2

M
b
r
X
I


1 a r

Y c θ

y
cosθ=-cos(π-θ)= 
r
Pentru a calcula câmpul magnetic produs de acest circuit în punctul M vom calcula
potenţialul vector în M prin analogie cu calculul potenţialului scalar produs de un dipol
electric. Asemănarea există pentru că deplasarea sarcinilor electrice prin latura a va
genera o distribuţie de curent  j x şi respectiv  j x prin latura opusă. Această distribuţie
de curent este generată de o distribuţie de sarcină având valoarea +q în latura 1 şi –q în
latura 2. Dacă dimensiunile circuitului sunt mici în raport cu distanţa r unde dorim să
calculăm câmpul, cele 2 sarcini +q şi –q vor forma un dipol electric având momentul
e  q  b
Aceste sarcini ce străbat laturile orientate în lungul axei Ox, formând un dipol
electric va produce în punctul M un potenţial scalar
 cos
 e
4 0 r 2
Conform geometriei circuitului
y
 cos   , atunci
r
e  y

4 0 r 3
e  q  b   Vx  b    S
 a b
Vx

Saby
(1)  
4 0 r 3
Datorită analogiei matematice între ecuaţia pentru potenţialul scalar şi cea pentru
potenţialul vector în regim staţionar, componenta în lungul axei x a potenţialului vector
în punctul M va avea o expresie analogă relaţiei (1) obţinută din ea prin înlocuirea lui ρ
j
cu
c2

96
 j x Saby
(2) Ax  
4 0 r 3c 2
jx  S  I

Sc

I ab y I  Sc  y
Ax   
4 0 r c
3 2
4 0 r 3c 2
 
(3) I  S c   m moment magnetic, are aceeaşi relaţie ca şi momentul electric
pentru dipolul electric
Circuitul este echivalent cu un dipol magnetic, caracterizat de vectorul moment
magnetic  m , având orientarea perpendiculară pe suprafaţa circuitului în sensul
înaintării unui burghiu ce se roteşte în sensul în care circuitul este parcurs de curent.
În cazul nostru, circuitul fiind situat în planul xOy, acest moment va fi orientat în
sensul pozitiv al axei Oz
m x  0
m y  0
m z y
(4) Ax  
4 0 r 3c 2
m z x
(5) Ay 
4 0 r 3c 2

(6) Az  0 pentru că jz  0 nu există curent după axa Oz

Deoarece m are componente numai după axa z, expresiile (4)-(6) le vom pute
scrie astfel
my z mz y
(7) Ax  
4 0 r c 4 0 r 3c 2
3 2


0

pt că my  0

mz x mx z
(8) Ay  
4 0 r c 4 0 r 3c 2
3 2


0

pt că  mx  0
mx y my x
(9) Az  
4 0 r c 4 0 r 3c 2
3 2

 

0 0
Din (7)-(9) putem găsi forma vectorială a potenţialului
   
 m  r  m  ur
(10) A  
4 0 c 2 r 3 4 0 c 2 r 3

ur -versorul direcţiei r

Cunoscând valoarea lui A , calculăm câmpul magnetic al dipolului

97
   
i j k
    
(11) B    A 
x y z
Ax Ay Az
Ay m 3zx
(12) Bx   
z 4 0 c 2 r 5
A  3zy
(13) B y   x  m 2 5
z 4 0 c r
Ay Ax m 1 3z 2
(14) Bz    [  ]
x y 4 0 c 2 r 3 r 5
unde
(15)r  x 2  y 2  z 2

Interacţiunea unui dipol magnetic cu un câmp magnetic exterior

Considerăm un dipol magnetic constituit dintr-un circuit parcurs de un curent

electric dispus în planul yOz sub acţiunea unui câmp magnetic situat în planul xOz
sub unghiul θ faţă de Ox , conform figurii

z

F1
θ
a

b B
O
x
A
θ m

F2
θ
y


Curentul electric din circuit apare ca urmare a deplasării cu v a sarcinilor
electrice asupra cărora, din partea câmpului B va acţiona F
    
F  q(v  B)  n0 Sl(v  B)
n0= densitatea de sarcină în conductor

98
 l=lungimea conductorului
 
n0 Sl (l  B) 
F   
t
  (1) F  I (l  B)
n0 Sl 
t 
Conform relaţiei (1) asupra laturii de lungime b vor acţiona forţe egale şi de sens
opus care se vor anula reciproc, iar asupra laturilor a vor acţiona forţele F1şi F2 egale în
modul şi orientate faţă de z sub unghiul θ datorită geometriei figurii şi relaţiei (1). Cele
două forţe acţionând în sensuri opuse asupra cadrului, îi vor provoca rotaţia sa (forţele
ce acţionau asupra laturii b aveau în raport cu O un moment al cuplului nul, de aceea
am spus că ele nu intervin în mişcarea de rotaţie a cadrului). Momentul cuplului format
de F1 şi F2 va fi
b
M c  F  AB  F  2  sin 
2
M c  F  b sin   
I  b  B sin 
a
m

 M c   m  B sin 
  
(2) M c   m  B
Din (2) se observă că sub acţiunea câmpului B cadrul se va roti cu tendinţa de a
orienta momentul său magnetic după direcţia sa, în acest moment cuplul forţelor ce
acţionează asupra lui va fi nul. Datorită interacţiunii dintre dipolul magnetic şi câmpul
magnetic exterior, ansamblului lor îi vom putea atribui o energie potenţială ce
caracterizează interacţiunea egală cu lucrul mecanic al forţelor de interacţiune.

Considerând o poziţie a cadrului

F1 θ


b B
dl 2
θ

dθ n
b
2
F2

 
U   Fdr   F  dr  cos
U  L   F  dl  cos
cos  cos(90    )  sin 
L  F  dl  cos  F  dl  sin 

99
 b
L  B  I  a  2   d  sin 
2
U   B
I a  b sin d  B m  sin d
m

U    m B cos  const
Considerăm energia potenţială nulă pentru

   const  0
2
U    m B cos
 
(3)U    m B
(3) arată că energia potenţială este minimă, deci dipolul se găseşte în echilibru
dacă momentul său magnetic este orientat paralel câmpului în care se află. Aşa se
explică de ce câmpul magnetic va produce rotaţia dipolului până când ajunge în stare de
echilibru, deci până când  m // B

Dipolii magnetici ai atomilor

În fizică prezintă un interes deosebit valoarea momentului de dipol magnetic al

curentului generat prin mişcarea orbitală a electronului în jurul nucleului


L


v

- e,m0

2
T perioada rotaţiei

q
I cu t=timpul
t
e e 
I  
T 2
ev v
(1) I   (  )
2  r r
Momentul de dipol magnetic al acestui curent va fi
 m  IA cu A=aria

100
 lv
m   r 2
2r
, poate fi scrisă
evr
(2)  m  
2
em0 vr
(3)  m  
2m0
Electronul ca particulă, în mişcarea orbitală, este caracterizat şi printr-un
moment cinetic orbital
    
(4) L  r  p  r  mv
şi orientat conform relaţiei (4) în sensul din figură
 
(5) L  m0 vr (r  v )
relaţia (3) devine
 e 
(6)  m   L
2m0
arată că momentul de dipol magnetic este orientat în sens invers momentului
cinetic orbital
Din teoria lui Bohr asupra atomului de H2 , cunoaştem că momentul cinetic
orbital nu poate lua decât valori bine determinate( el satisface legea de cuantificare),
valori ce sunt multiplii ai unei constante conform relaţiei
h
(7) L  n  h  n 
2
cu n=număr întreg şi n>0
h=constanta lui Planck cu h  6,625 10 34 J  s
e
(8)  m  n h
4m0
relaţia (8) arată că şi momentul de dipol magnetic ia valori bine determinate ce
sunt un multiplu al unei constante
e
(9) mB  h  9,273 10 24 Am 2
4m0
(m0  9,110 31 kg )
numit magneton Bohr- Procopiu, reprezentând momentul de dipol magnetic al
electronului ce se roteşte pe prima orbită electronică (n=1)
Pe lângă momentul cinetic orbital, particulele sunt caracterizate de un moment
cinetic propriu, numit spinul particulei, ce caracterizează o mişcare ca şi când particula
s-ar roti în jurul propriei sale axe. Acestui moment cinetic intrinsec i se atribuie un
moment de dipol magnetic.
 l 
(10)  mS  g  S
2m0
 2, electron

g=factor Laudé g  5,58, proton
 3,82, neutron


101
 Mişcarea de precesie Larmor

Pentru orice particulă, momentul de dipol magnetic este determinat prin

contribuţia mişcării sale orbitale şi spinoriale.
Dacă vom plasa electronul într-un câmp magnetic, momentul său magnetic va
suferi acţiunea unui cuplu de forţe având momentul cuplului.
  
(11) M c   m  B
Din legea a doua a lui Newton, cunoaştem că variaţia în unitatea de timp a
momentuluicinetic reprezintă momentul cuplului.
dL   
(12)  M c  m  B
dt

dL l  
(13)  B L
dt 2m0
Relaţia (13) arată că variaţia momentului cinetic este un vector orientat în
permanenţă perpendicular pe planul format de momentul cinetic cu vectorul câmp
magnetic în care s-a introdus electronul


p
dα

B 
Mc
O


dL

L
Lsinθ

Aceasta înseamnă că vectorul L va efectua o mişcare de precesie în jurul direcţiei

câmpului magnetic B, păstrând în permanenţă orientarea sub unghiul θ faţă de această
direcţie. Dacă admitem situaţia din figură frecvenţa de precesie  p poate fi calculată,
observând că
dL  ( L sin  )d
d   p dt
dL  L p sin dt
dL
 L p sin 
dt

dL  
(14)  p  L
dt
Comparând (14) cu (13)  valoarea funcţiei de precesie

102
  e   
(15) p  B   m B
2m0 L
m
cu →factor siromagnetic
L
Această valoare reprezintă forma matematică a teoremei Larmor, ea arătând că

 p are sensul câmpului magnetic, deci pentru electron mişcarea de rotaţie a sa în

jurul nucleului şi mişcarea de precesie a momentului său cinetic L în jurul câmpului său
magnetic în care s-a introdus, se efectuează în acelaşi sens  în cazul particulelor cu
sarcină pozitivă cele două mişcări se produc în sensuri opuse.

Proprietăţile magnetice ale corpurilor

În studiul proprietăţilor magnetice ale corpurilor ne interesează răspunsul pe

care acestea îl dau acţiunii câmpului magnetic când ele sunt introduse într-un câmp
exterior. Dacă aceste corpuri răspund acestei acţiuni înseamnă că ele prezintă dipoli
magnetici atomici (sau moleculari), iar dacă nu, înseamnă că ele nu sunt caracterizate
printr-un astfel de dipol.
Cunoaştem că valoarea momentului de dipol magnetic este determinată prin
contribuţia mişcării orbitale şi momentului spinorial al atomului (moleculei). Dacă
aceste două efecte conduc la un moment de dipol magnetic nul , înseamnă că substanţa
respectivă nu prezintă un dipol magnetic permanent. Acesta însă poate fi creat la
introducerea sa într-un câmp magnetic exterior, numindu-se moment magnetic indus.
Funcţie de acest comportament substanţele de clasifică în

1.Substanţe diamagnetice

Substanţele diamagnetice sunt substanţe care nu prezintă un dipol magnetic

permanent, dar cărora li se poate induce un astfel de dipol de valoare mică şi orientat în
sens invers câmpului magnetic în care se introduc.
Din această categorie fac parte
- metalele alcaline şi alcalo - pământoase
- aurul, argintul, apa
- toate gazele cu excepţia oxigenului
Pentru a explica apariţia momentului de dipol indus şi a calcula valoarea sa, să
considerăm cazul atomului de heliu; acesta conţine un nucleu format din două sarcini
elementare pozitive, în jurul cărora se rotesc 2 electroni. Deoarece atomul nu prezintă
un dipol magnetic permanent, relaţia (6) ne obligă să considerăm că mişcările orbitale
ale celor doi electroni se efectuează pe două traiectorii paralele şi în sens contrar.

103
 
m v1 
 m1
v

- r - r
e 
FL
+2e +2e

e 
B0
- r r -
-
  FL
v m m2


FL = forţa Lorentz
În prezenţa câmpului magnetic cei doi electroni vor suferi acţiunea forţei Lorentz
  
FL  q(v  B) având orientările din figură. Cum, pentru primul electron, forţa
Lorentz este în sensul forţei centrifuge, iar pentru al doilea în sens contrar, admiţând
stabilitatea traiectoriei electronilor înseamnă că viteza primul electron se va micşora ( în
consecinţă şi momentul de dipol magnetic), iar viteza celui de-al doilea electron va
creşte, ca de altfel şi momentul său de dipol.
evr
(| m | )
2
Momentul de dipol magnetic rezultant va fi
er
(1)m  m2  m1   (v2  v1 )
2
Din condiţia de echilibru a electronului pe traiectorie
2e 2 m0 v12
  ev1 B0
4 0 r 2 r
2e 2 m0 v22
  ev2 B0
4 0 r 2 r
Prin scădere găsim
m0 2
(v2  v12 )  eB0 (v2  v1 )  0
r
m0
(v2  v1 )  eB0  0
r
eB r
(2)v2  v1  0
m0
Se înlocuieşte (2) în (1)
 e 2 r 2 B0
 (3)  m  
2m0

104
 Relaţia (3) arată că momentul dipolar indus este proporţional cu câmpul
magnetic B0 în care se află substanţa şi orientat în sens opus sensului acestuia. Dacă
notăm cu N densitatea electronului( numărul de electroni din unitatea de volum) vom
putea calcula momentul magnetic al unităţii de volum, numit magnetizaţie.
 
(4) M  N   m
 e2r 2 
M  N B0
2 m0
  
(5) M  m B0
0 (hi) susceptibilitatea magnetică
Ne r  0
2 2
(6) m  
2m 0
Ţinând cont că raza orbitei electronice
r≈2,7*10-10m
N≈2,7*atomi(molecule)/m3
m0=9,1*10-31kg
e=-1,602*10-19C
0  4 10 7
 m  1,2  10 9 valoare confirmată experimental cu bună aproximaţie ţinând
cont că modelul descris aici, este un model rudimentar
În cazul substanţelor diamagnetice în aceeaşi stare de agregare razele orbitei
electronice nediferind prea mult, este de aşteptat ca χ a lor de valoare mai mică decât 0
să nu difere prea mult, rezultat care a fost confirmat de experienţă. Deoarece
substanţele în stare solidă au densitatea N mai mare, s-a găsit pentru acestea teoretic şi
experimental că susceptibilitatea magnetică este mai mare.
În practică magnetismul substanţelor diamagnetice este destul de greu de
măsurat pentru că valoarea scăzută a susceptibilităţii lor necesită câmpuri magnetice
intense fapt ce este dificil de realizat.

2. Substanţe paramagnetice

Substanţele paramagnetice sunt substanţele care au un moment de dipol

magnetic permanent şi prin introducerea lor într-un câmp magnetic extern, aceşti dipoli
suferă o acţiune de orientare astfel încât să aibă o componentă în lungul câmpului
magnetic
Şi aici apare un moment magnetic indus, însă modificarea suferită de momentul
magnetic permanent prin apariţia celui indus este neînsemnată, astfel încât valoarea
acestuia din urmă poate fi neglijată. Din categoria substanţelor paramagnetice fac parte
- aluminiu, wolfram, platina, oxigen
- sulfura de cupru
Dacă substanţa paramagnetică este aşezată într-un câmp exterior momentul de
dipol magnetic va suferi o orientare astfel încât el să prezinte o componentă paralelă
câmpului

105
 
B0


m
m
θ

Dacă vom calcula pentru o perioadă mult mai mare decât perioada precesiei
momentului magnetic în jurul momentului câmpului magnetic, contribuţia la
magnetizare a componentelor perpendiculare direcţiei câmpului magnetic vom găsi o
valoare nulă rămânând deci ca în efectul de magnetizare a substanţelor o contribuţie
însemnată să îl aibă componentele paralele.
m ||  m cos

Cum diferitele molecule de substanţă au orientări θ diferite datorită agitaţiei

termice  în absenţa câmpului magnetic exterior substanţele paramagnetice nu posedă
o magnetizare. Calculul vectorului de magnetizare se face aplicând metoda statică,
găsindu-se pentru el expresia

N m2  B0
M
3kT
N m2   0
(1)m  /(  m B0  kT )
3kT
(1) redă dependenţa susceptibilităţii paramagnetice de temperatură fiind
cunoscută sub formă de legea Curie.
Această dependenţă invers proporţională de temperatură valabilă pentru
temperaturi nu prea coborâte şi se constată că este pozitivă şi cu două ordine de mărime
decât la substanţele diamagnetice.
k=constanta lui Boltzmann
O aplicaţie practică a paramagnetismului o constituie realizarea temperaturilor
scăzute prin demagnetizare adiabatică a unei substanţe. Presupunem că am realizat
într-o incintă în care se care se află o substanţă paramagnetică o temperatură foarte
scăzută, în jur de 1K, prin introducerea sa într-o atmosferă de He lichid. Dacă substanţa
magnetizată este supusă unei demagnetizări adiabatice bruşte, se provoacă creşterea
unghiului θ şi în consecinţă creşterea energiei sale magnetice
 
U    m  B0
Întrucât procesul are loc adiabatic, această creştere de energie nu poate avea loc
decât pe seama energiei sale interne, fapt ce conduce la scăderea temperaturii. Astfel s-
au realizat temperaturi de ordinul milionimilor de Kelvini.
  
Din relaţia (5) ( M  m B0 ) , întrucât m este o mărime adimensională ,
0
concluzionăm că 0  M are dimensiunea unui câmp magnetic.
 
 0  M  m  B0

106
 Aceasta înseamnă că introducând o substanţă într-un câmp magnetic exterior

B0 , magnetizarea sa duce la modificarea câmpului, câmpul rezultant fiind
  
B  B0  m  B0
 
B  (1  m ) B0
Din fenomenul de polarizaţie, studiat la cursul de electrotehnică, vom putea face
o analogie cu fenomenul de magnetizaţie a substanţei introduse într-un câmp magnetic
şi introduce astfel relaţia

1  m 
0
  
() B  B0 , relaţie ce conduce la concluzia că raportul
0
 
B B0 
  H , este o mărime independentă de substanţă şi se numeşte intensitatea
 0
câmpului magnetic ( 0 este permeabilitatea magnetică a vidului)

3. Substanţe feromagnetice

Dacă în cazul substanţelor diamagnetice şi paramagnetice modificările suferite

de câmpul exterior prin magnetizarea corpurilor este relativ mică există o categorie
de substanţe numite feromagnetice, pentru care această modificare este însemnată
Reprezentanţii feromagnetici: Fe, Ni, cobalt, aliajele lor
O trăsătură importantă a acestor substanţe o constituie faptul că magnetizarea
nu variază proporţional cu câmpul magnetic aplicat. (Relaţia (*) poate fi aplicată
însă μ este o funcţie de H).
Proprietatea de feromagnetism nu se manifestă decât pentru corpurile în stare
solidă. Dacă aceste substanţe se vor găsi în stare lichidă sau gazoasă nici o
proprietate a atomilor lor ce nu diferă de a substanţelor paramagnetice nu va putea
pune în evidenţă starea feromagnetică, deşi feromagnetismul trebuie atribuit
modului în care atomii sunt dispuşi în nodurile reţelei cristaline. Orice substanţă
feromagnetică este caracterizată de o temperatură numită temperatură Curie peste
care feromagnetismul dispare, substanţa comportându-se paramagnetic. Ex : pentru
Fe , temperatura Curie este 770  C ; pentru Ni este 360  C iar pentru Permalloy
(70%Fe + 30%Ni) este de 70 C .
O altă trăsătură proprie substanţelor feromagnetice este fenomenul de
remanenţă sau histerezis. Constă în aceea că starea de magnetizare a corpului
depinde nu numai de valoarea câmpului magnetic aplicat la un moment dat ci şi de
starea anterioară de magnetizare. Pentru a studia totuşi dependenţa inducţiei
magnetice într-un material feromagnetic de câmpul magnetic aplicat , se încălzeşte
acesta peste temperatura sa Curie, demagnetizându-l, după care se răceşte la
temperatura la care se efectuează experimentul. Se constată că funcţia B = f(H) are
următoarea formă

107
 B
C

E
Bs

Br B
Hc A
H

O Hs

Prin creşterea câmpului H, B creşte rapid până când materialul este magnetizat
la saturaţie. Din relaţiile
B  B0  0 M
B  0 ( H  M S )
( B  0 H  0 M S )
La saturaţie B a depinde proporţional de câmpul aplicat, însă el va creşte foarte
puţin cu creşterea câmpului H. Reducând acum valoarea câmpului magnetic, inducţia
magnetică va scădea prin valori superioare valorilor anterior atinse pentru acelaşi H,
ajungându-se la o stare de remanenţă, având magnetizarea
B
M r  r ( H  0)
0
Starea de magnetizare dispare dacă câmpul magnetic H va creşte prin valori
negative până la valoarea HC numită câmp COERCITIV. Completând experimentul
prin măsurători similare primului procedeu, de obţine curba din figură. Forma curbei şi
dimensiunea suprafeţei sale va depinde de modul de prelucrare a materialului
feromagnetic şi compoziţia sa chimică. Explicaţia fenomenului de histereză poate fi dată
în baza legilor mecanicii cuantice admiţând că cristalul feromagnetic este format din
domeniile de magnetizare amintite anterior. Dimensiunile acestora sunt de ordinul 10-3 ,
10-2cm , ele fiind deci observabile microscopic. Fiecare domeniu în cazul unui policristal,
prezintă o magnetizare la saturaţie, însă orientările momentelor de dipol sunt diferite de
la un domeniu la altul. Introducând policristalul într-un câmp magnetic , aceste
momente vor suferi o orientare până când ele vor avea componente paralele direcţiei
câmpului exterior aplicat. Mişcări de orientare mai mari vor avea desigur momentele
din acel domeniu în care unghiul θ este mai mare. Prin creşterea câmpului magnetic
aplicat, un număr mai mare de astfel de momente se vor orienta spre direcţia câmpului
magnetic conducând astfel la creşterea contribuţiilor lor la starea de magnetizare, deci
la creşterea lui B. Datorită acestui fenomen dimensiunile domeniilor cu momente ce
formează unghiuri θ mari cu câmpul exterior vor scădea, iar dimensiunile domeniilor cu
momente ce formează unghiuri θ mici vor creşte.
Prin reducerea câmpului magnetic după ce s-a atins starea de saturaţie la
valoarea H=0, dimensiunea acestor domenii nu vor fi identice stării iniţiale H=0 când

108
corpul era nemagnetizat, datorită compensării reciproce a momentelor magnetice din
domeniile vecine ( în care μm erau opus orientate) motiv pentru care substanţele
feromagnetice vor prezenta o stare de magnetizare remanentă. În felul acesta se explică
fenomenul de remanenţă a substanţelor feromagnetice şi cunoscând curbele lor de
histereză vom putea alege utilizarea lor practică.
Ex: în cazul transformatoarelor şi miezurilor bobinelor motoarelor de curent
alternativ – vor fi utilizate substanţe cu o remanenţă scăzută, datorită uşurinţei cu care
se poate inversa sensul vectorului de magnetizare. În cazul magneţilor permanenţi – se
utilizează substanţe cu o remanenţă mare.

H1 H2

H1 H2>H1
H=0

109